Nu vreau!

Să mai scriu ceva a-și vrea,

Citind, poate cineva s-ar bucuea.

Dar vești rele sunt prea multe,

Cine vrea să le mai asculte?

 

Că-i război, venit parcă din senin,

Din oameni răi,ce poartă în suflete venin,

 Că pensile nu mai cresc

Îmi curg lacrimi când citesc.

 

Mult a-și vrea să scriu de bine,

Să fac omul să zâmbească

Că în viitorul ce vine,

Prețurile, facturile să nu mai crească.

 

Am mai spus-o și o mai spun,

Nu ne mai așteaptă nimic bun

Vom ofta mai mult și plânge

Dar nu vreau să curgă în țară sânge!!!!


Категория: Патриотические стихи

Все стихи автора: T.A.D. poezii.online Nu vreau!

Дата публикации: 26 марта

Добавлено в избранное: 1

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 972

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

ALUNECUȘ

Drumu-i greu.E alunecuș

Și mă mișc încet, furiș

Teamă mi-i acuși acuși

Parcă a-și fi pe derdeluș

Gheața-i  lucie oglindă

Mă desmiadă vrea să-mi prindă

Un picior și mă răstoarnă.

Mă  desprid urgent de jos!...

Oare cine m-a văzut?

Drumu-i greu de străbătut...

Picioarele nu m-ă ascultă

Și iarăși mai iau o trântă.

Zău că e revoltător,

Ghiața asta e perfidă :

Nu știu ce are cu mine?

Mă tot trage de picioare,

Se uită-n  sacoșa mea

Nu mai am nimic în ea.

Aveam doar vreo zece ouă,

Și le-am împărțit în două.

Еще ...

Iubirea !

       Și dacă totuși, cândva,

Iubirea, va bate la ușa ta,

Cu flori presarâ-i  cărarea,

Și cu inima voioasă invit-o la masă.

Acolo unde este iubirea,

Prezentă-i  și fericirea.

Еще ...

SOARTA

 

Martor iau pe Dumnezeu

La nimeni n-am făcut rău,

Poate am păcătuit

Doar păcate mărunțele  

Că-i lumea plină de ele.

Dar cât am pătimit

Pentru  că te-am iubit.

Еще ...

Gelozia doare?

      Început de toamnă. Zilele au scăzut ,până au ajuns

egale cu nopțile. În natură sunt schimbări  majore. Prin 

parcuri și livezi, frunzele își schimbă culoarea; maronii, 

galbene, roșcate. Nici nu știu unde să-mi îndrept privirea.

      Ziua a fost liniștită și caldă, doar o adiere ușoară a 

vântului face ca frunzele copacilor să freamete vesele.

Spre seară mă hotărăsc să merg la cumpărături.În magazin 

lume puțină, rătăcește printre rafturi oproape de ora 

închiderii. Cu șacoșele încărcate ,mă îndrept spre mașina

parcată pe faleza Dunării. lume multă ieșită să ia o gură de aer

sau să facă mișcare.Mă opresc lângă balustradă .Tineri

gălăgioși cu rolele ocupă parțial trotuarul. Băncile sunt ocupate 

de familii cu copii mici în cărucioare. Mai rar trec iubitori de 

patrupezi în lesă, alții au și botnițe

      O muzică calmă mai răzbate din cele multe baruri de pe mal.

Bordurile sunt pline de mașinile parcate. Posesorii lor le-au 

părăsit pentru o vreme -sunt consumarori-

     Mă bucur că m-am oprit din drumul meu ,spre casă.Ma prins 

melancolia  anilor când asemeni  acestori  tineri, ne făceam 

planuri de viitor și ne făceam atâtea vise.

     Ceva mai încolo  o zăresc pe Ioan Munteanu, profesoară la 

aceiași școală cu mine. Mă vrde și ea și ne salutăm. Ne bucurăm 

de întânlire. 

       -Cum de te găsesc aici? Te-ai rătăcit? mă întreabă ea zâmbind.

      - M-am rătăcit și-mi  pare bine. Nici nu mai știu de când n-am 

mai trecut pe aici.

      - Spre deosebire de mine, care aproape în fiecare  seară ias cu fiica 

mea cea mică Ionela să facem puțină mișcare

     - Am fost la cumpărături în zonă și această atmosferă de toamnă m-a 

ademenit. 

      - Sunt zile frumoase, e păcat să nu profităm de ele.

      - Ionela ,  ce faci? Pari nerăbdătoare, te așteaptă gașca ta?

      -C um ai ghicit  tante Adela? uite-i acolo îmi fac semn că 

mă așteaptă. O las pe mama drept companioană și eu am plecat. 

La revedere!

      -Ioana, ce mai face Ileana n-am văzut-o de la nuntă. Am niște 

poze tare frumoase de la nuntă.De  fapt toată nunta a fost foarte 

reușită în frunte cu mirii și nașii

      -Totul pare a fi bine, insă nu am știut că Ileana este foarte 

geloasă.

      -Se spune că gelosia vine din iubire, așa o fi ?Sunt multe păreri.

     -Eu cred că aduce numai încurcături...ești gelos când ai motiv...

    -Florin, îi dă motive?

                                 va continua                         

 

 

 

 

 

 

 

 

,

Еще ...

TE CÂNTĂ POEȚII!

Te cântă poeții ,natură ,

În versuri frumoase, pe strună,

Îți cântă pădurea și marea ,

Îți cântă munții ,dealul și valea ,

Îți cântă văzduhul albastru

Și-n cântec îmi cântă visarea!

Еще ...

Curioasă vacanță !

Îmi plăcea un loc mai retras,cu răcoare pe malul Dunării.

Îmi scăldam ochii pe imagini mișcătoare: vase în mers,

apa grăbită, crengi in balans, frunze în foșnet, uneori

chemările  păsărilor nocturne. Mai aveam și două undițe 

care îmi dădeau impresia, că-s acolo cu treabă și nu 

-tai frunze la câni-.Eram în concediu și am socotit că-l pot 

petrece așa.Nu nare cheltuială, aproape de casă. Aveam un 

cort mic, pentru ploaie, muzică, un aparat foto, și pe Atos

prietenul și paznicul meu.

      Dacă se mai rătăcea vreun cunoscut, mă bucuram, jucam 

șah, făcea o cafea, purtam o discuție, teme sunt destule...

     În rest, citem și am îndrăznit să creionez niște sentimente

îmbăcându-le în versuri....Vara poți să-ți permiți așa o aventură,

nu am fost în pierdere :una că nu m-am plictisit, am avut liniște,

vreme bună și chiar am mâncat pește......

  •                                                                                           

    Еще ...

    Стихи из этой категории

    POEZIA MEA

     Poezia mea ce este?

    Poate o tristă povește

    Poate sunt neînțeleasă.

    Poate adun nectar din flori

    Orbită doar de culori.

     

    Poate vreau să pun în ea 

    Luminița  dintr-o stea.

    Poezia mea ce este ?

    Poate fi ce-am voit eu

    Să trăiesc întens prin ea

    Pân-ce Domnul m-o chema.

    Еще ...

    Golgota Mărășeștilor

    Au luptat vitejește 

    Românii cu uitătura lungă ,

    I-a prins dujmanul într-un clește 

    De luptă surdă. 

     

    De gloanțe ori asfixianți 

    Cădeau cu miile-ntranșee, 

    Românii venit-au după frați 

    Fără libertate să nu steie. 

     

    Poporul ăsta urgisit 

    De rele ursitoare, 

    Nu fusese încă izbăvit 

    De cei ce îi doreau o istorică pierzare. 

     

    Luptau întâi și -n tâi ,

    Să scape de obejdii 

    Țara lor de căpătâi, 

    Trecând prin mari prmejdii. 

     

    În țara noastră ciopârțită 

    Veneau dujmanii mulți -sodom 

    ,, România trebui împărțită 

    Omorand ficare om!"

     

    S-a auzit un strămoșesc demând:

    ,, Uniți al țării pămînt!" -

    În românescul suflet cu răsunet:

    ,, Ne trebuie, ne trebuie Ardealul, și de-o fi să ne-ngropăm de vii-n pământ!"

     

    Dujmanii, cu tehnici grele, 

    Aveau curaj numai în fiare:

    Avioane, tancuri, milioane de gloanțe, obuziere-

    Ținteau români ca să omoare. 

     

    Au mers cu fețele neșterse 

    De lacrimi sfinte, de părinți 

    Ce le-au spus:,, Țara română vă iubește 

    Și veți fi puși drept temelia ei, ca niște sfinți!"

     

    I-au crezut românii cu mintea luminată de vechime 

    În demnitatea de urmași;

    Și-n fața morții o mulțime 

    A făcut spre unire, sau spre moarte, primii pași. 

     

    De gloanțe ori bombe,

    Tinerii români au fost sfârtecați-

    Ridicânduse-n albe trombe 

    Sufletele luptătorilor, încă tineri, pe Altarul țării lor sacrificați. 

     

    În a războiului nemțească " măiestrie ",

    Sute de mii de români au murit- 

    Nu vroiau vecinii dujmani să fie 

    Pământul dac urmașilor sortit.

     

    A Golgotei Mărășeștilor poveste 

    Istoria o spune, 

    Dar la hotar încă mai pândește 

    Vecinul poftelor nebune!

     

    Preda Marian 

    Еще ...

    Flămânzi

     

    Pe dealuri de gheață se plimbă voit
    Moartea cu coasa și un popă lihnit,
    E iarnă în sat si mor dezveliți
    Copiii și adulții de foame răzbiți

    Ascultă cum urlă câinii la lună
    Și cum le răspund oameni din umbră,
    E foame în sat și nu e scăpare,
    Din lanțuri de om doar moartea ne trage.

    Ne strigă strigoii din capătul văii,
    Ne alungă prin noapte teama de moarte,
    Ne frige pământul la mâini și la coate,
    Genunchii... de gură sunt tot mai aproape.

    Am fost pentru ei doar vite și oi,
    Simple schelete scrise-n caiete,
    Ne-om plânge în vară morții cu teamă
    Să nu ne audă ciocoii din iarbă.

     

    Еще ...

    Așa este la noi...

    Au înflorit salcâmii pe la noi;

    Se-aud în toate curţile, poveşti,

    Lãtrat de câini şi behãit de oi,

    Pe tot întinsul Ţãrii Româneşti!

     

    E linişte acum. Şi pace e,

    Mãcar cã nu demult a fost rãzboi,

    Ce ne-a împins în grea mizerie

    Şi n-a luat şi pielea, mai apoi.

     

    Vântul pustiu şi ploile, s-au dus,

    Şi nu mai e nimic din tot ce-a fost!

    Doar firul bolii, adunat pe fus,

    Doar el a mai rãmas singurul gost.

     

    Şi cine ştie-n anii care vin,

    Poate cã se va mai schimba ceva...

    Eu, pentru ţara mea, mã rog. Amin!

    Sã aibã Dumnezeu grijã de ea!

     

    29.05.2022, Zgorzelec, PL

    Еще ...

    Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în suedeză

    Bun e vinul ghiurghiuliu,

    Cules toamna pe târziu,

    Mai pe brumă, mai pe-omăt,

    Mult mai beu şi nu mă-mbăt.

     

    M-am jurat că n-oi mai be,

    Dar eu nu mă pot ţine,

    Bun îi vinul, bine-mi place,

    Nu ştiu viei ce i-oi face.

     

    Vinişor de poamă rară

    Se suie-n cap făr' de scară,

    Vinişor de boghi verzi

    Face pe om de nu-l vezi.

     

    Bun e vinul şi gustos,

    Când îl bei cu om frumos.

    Dar de-l bei cu om urât,

    Se opreşte vinu-n gât.

     

    Lätt rött vin är gott

     

    Lätt rött vin är gott,

    Skördas på senhösten,

    Mer om frosten, mer om mannen,

    Jag dricker mycket mer och blir inte full.

     

    Jag svor att jag aldrig skulle dricka igen

    Men jag kan inte hålla mig

    Gott vin, gott jag gillar det,

    Jag vet inte vad de kommer att göra med honom.

     

    Sällsynt äppelvin

    Han klättrar in i huvudet utan stege,

    Vinesor av gröna boggier

    Gör mannen osynlig.

     

    Vinet är gott och gott,

    När du dricker det med en snygg man.

    Men om du dricker det med en ful man,

    Vinet stannar i halsen.

    Еще ...

    Poezie

    România drum prin timp

    de Bătrânelul Moșulică  ( Marius )

    În anii șaizeci, timpul era strâns,

    Cu vise puține și pasul încins,

    Fabrici, lozinci, tăceri la rând,

    Și dor de libertate-n gând.

    În sate și blocuri gri de beton,

    Se creștea cu frica drept legământ,

    Pâinea era puțină, speranța la fel,

    Dar omul era om, nu doar un fel.

    Anii șaptezeci trecură domol,

    Cu muncă multă și traiul în gol,

    Se strângea cureaua, se strângea și glasul,

    Dar mama zâmbea, ținând aprinsă casa.

    Veni optzecistul, greu și amar,

    Cu frig în calorifer și cerul avar,

    Lumina se stingea, dar nu și credința,

    Românul ținea piept cu ființa.

    Și-a venit ‘89, cu sânge și foc,

    Cu strigăt de „Libertate!” pe loc,

    Căzu dictatura, se sparse tăcerea,

    Dar rana rămase, adâncă durerea.

    Anii ’90 – haos și drum,

    Cu speranțe vândute pe un minim consum,

    Fabrici căzute, oameni plecați,

    Copii rămași singuri, părinți depărtați.

    Dar România mergea înainte,

    Cu pași șovăielnici, dar mintea fierbinte,

    Se-nvăța democrația din mers,

    Cu greșeli, cu lupte, cu visul revers.

    După 2000, o nouă speranță,

    Europa părea o mare promisiune-n față,

    Granițe deschise, pașapoarte albastre,

    Dar dorul de casă rămânea-n ferestre.

    În 2007 intrăm în Uniune,

    Cu mândrie-n suflet și multe minciune,

    România visa la dreptate și rost,

    Între ce putea fi și ce-a fost.

    Au venit crize, proteste, furtuni,

    Strigăt în piețe, nopți fără minuni,

    Dar tinerii scriau viitorul pe zid,

    Cu speranța-n piept și curaj infinit.

    Pandemia ne-a prins nepregătiți,

    Cu frică, cu pierderi, cu pași rătăciți,

    Dar am învățat ce contează cu-adevărat:

    Viața, credința și omul de lângă pat.

    Războaie la graniță, lume schimbată,

    Adevărul greu, speranța încercată,

    România stă dreaptă, cu ochii spre mâine,

    Între teamă și dor de mai bine.

    Și iată-ne-n 2026, în prezent,

    Cu trecutul în spate, dar pasul atent,

    Încă ne doare, încă mai sperăm,

    Încă mai plângem, dar nu renunțăm.

    România nu-i doar hotar pe hartă,

    E mamă, e dor, e rană curată,

    E glasul străbunilor spus încet:

    „Ține-te drept și nu uita cine ești.”

    Еще ...

    Поддержите Poezii Online

    Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

    Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍