Odă Omului

Ești miezul de pâine curat,

Ești izvorul cu apă zgobie 

Ești cerul cu stele îmbrăcat.

Ești argila din care olarul 

Urzește ulciorul vrăjit .

Ești sufletul pe care Domnul 

L-a dat în brazdă adâncă însămânțat.

Ești Omul acestui Pământ bine cuvântat.

Ai grijă ca el să nu moară 

Atâtea furtuni îl înconjoară 

Fii fiul acestui milenium 

Și slavă-ți înalț și te cânt.

 


Категория: Философские стихи

Все стихи автора: T.A.D. poezii.online Odă Omului

Дата публикации: 4 июля 2025

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 786

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

DE CE ?

De unde știe neaua ca-i vremea 

Să se astearnă , pe ramuri și la tâmple

Și c-o să fie iarnă ?

De ce norul pânge în ploaie ?

De ce floarea trece în fruct ?

De ce umbra în noapte piere ?

De ce acești ochi zânbesc tristi ?

De ce iubitul meu ,pe al vieții drum

Clipa netrăită s-a prefăcut în scrum .

Ce cătușe ne mai despart , 

Și cât sunt de grele ?

Еще ...

Noaptea cu stele !

S-au supărat norii fugăriți de vânt,

Razele de lună ajung pe pământ,

Îmi iau vioara, sora mea de seară,

Și cânt câte-o serenadă în nopțile de vară.

 

În fundul grădinii, crește un falnic nuc,

Ceva mai spre vale curge o apă mică ,

În noaptea cu lună, mă scald, fără frică,

Mă culc în iarbă, zorii să-i aduc.

 

Ceru-i luminat de stele mii și mii,

Unele au nume, din lumea lor străveche,

Și împrăștie lumină parcă încă sunt vii

Pe cerul întunecat al nopții, încă stau de veghe.

Еще ...

Curioasă vacanță !

Îmi plăcea un loc mai retras,cu răcoare pe malul Dunării.

Îmi scăldam ochii pe imagini mișcătoare: vase în mers,

apa grăbită, crengi in balans, frunze în foșnet, uneori

chemările  păsărilor nocturne. Mai aveam și două undițe 

care îmi dădeau impresia, că-s acolo cu treabă și nu 

-tai frunze la câni-.Eram în concediu și am socotit că-l pot 

petrece așa.Nu nare cheltuială, aproape de casă. Aveam un 

cort mic, pentru ploaie, muzică, un aparat foto, și pe Atos

prietenul și paznicul meu.

      Dacă se mai rătăcea vreun cunoscut, mă bucuram, jucam 

șah, făcea o cafea, purtam o discuție, teme sunt destule...

     În rest, citem și am îndrăznit să creionez niște sentimente

îmbăcându-le în versuri....Vara poți să-ți permiți așa o aventură,

nu am fost în pierdere :una că nu m-am plictisit, am avut liniște,

vreme bună și chiar am mâncat pește......

  •                                                                                           

    Еще ...

    Civilizația aduce fericire ?

            Am deschis ochii spre lume, într-un sat.

    Viața, era simplă, dar de ajuns să nu ne plângem 

    că nu avem ce pune pe masă, doar în cazul secetei 

    din 1947.Erau datini și obiceiuri ce făceau viața frumoasă.

          Sătenii trăiau în respect și întrajutorare. Când tinerii 

    însurăței își făceau casă, primeau ajutor de la rude sau 

    vecini și-o terminau într-o vară. Cu organizarea clăcilor 

    se rezolvau toate trburile grele, sau cereau mai multă durată.

         Și distracțiile erau multe, o ocazie de socializare, de prietenie.

    Oamenii erau invitați la botez, la nuntă, la zi onomastică, la tăiatul 

    porcului. Cei mai mulți se adunau la muncă, chemați la clăci 

    care se termina cu cântece și joc, prilej de cunoaștere între 

    tineri, urmau apoi logodnele, nunțile, botezurile.

         Comuna noastră, era așezată pe coasta unui deal pe malul 

    Prutului. De la bun început strămoșii mei au avut avantaj :

    apa curată a Prutului, necesară vieții, un lac cu pește, vânat,

    papura și stuful din care si-au case,garduri.Tot ce trebuia pentru 

    trai, natura a fost bine făcătoarea lor. 

         Lemnul, material folosit cu meșteșug, acoperea aproape toate nevoile.

        Câmpul producea hrana oricât de sofisticată era ea,

       Viile produceau licoarea, ce stârnește veselia și dă putere pentru munca

    grea și obositoare.Cu cât ne-am civilizat, traiul a devenit mai complicat,

    pretenții mai mari. Traiul acela, aproape primitiv aducea fericirea, omenia, iubirea.

       Omul acela iubea viața, pământul, natura, animalul, soția și copii erau viața și 

    averea  lui. Noi, sau unii dintre noi ce iubim azi mai mult?

                                                                                                       

    Еще ...

    Încotro Omule ?

    Ne naștem ,trăim ,

    Viețuim alături cu alții ca noi ...

    Din basme știm ,că binele învinge răul ,

    Ziua bună o alungă pe cea rea 

    Însă povestea se schimbă :

    Răul din lume ,crește precum vrejul fermecat.

    Smerenia ,mila ,patriotismul ,rușinea sunt tot mai rare.

    Violența se plimbă prin lume ,cutreeră pământul 

    Arme ucigașe seceră vieți ,distruge orașe ,

    Sărăcia ,boala ura ,lăcomia ,este stăpână

    Cei bogați au toată puterea ,

    Banii îi ridică în vărful piramidei .

    Încotro ființă umană ?

    Încotro Omule ?

    Еще ...

    E adevărat când.....

    Zilele grele, au venit,

    Nu simt nicio jenă, 

    Toți fără să vrem

    Trecem prn ele.

    E bine să avem 

    Câte un hobi drăguț

    Și să-l facem cu plăcere

    Lucrând cu drag 

    Uiți, sau te faci

    Și uiți de durere.

    E adevărat când...

     Tare, tare mă doare,

    Mă întreb: cât ține oare ?

    Și mă ascund pe undeva 

    Să nu mă vadă cineva.

    Când durerea se îndură de mine

    Și nu mă doare nimic, 

    E tare frumos... și e bine.

    Еще ...

    Стихи из этой категории

    Între lumi – punțile vindecării

    Există doar „înainte” și „după”
    Viața poate fi întreruptă?
    O ruptură din realitatea crudă,
    Între două lumi, umplute cu ură.

    Abis și teroare —
    Ce alcătuiesc, oare?
    Frântă în două bucăți inegale,
    Dihotomia ființei mele moare.

    Însă lăuntricul e adăpostit în trup,
    Eu trebuie să lupt.

    Construind punți, copci,
    Doar din iubire, tandrețe,
    Mă unific, devenind un întreg,
    Încapsulând un etern în efemer.

    Еще ...

    Yinyang

    Is that my shadow or my soul

    I left behind and streching long

    Still clinging like a silky moth cocoon

    From feet that tap dance with the moon

    Into this Universal stream

    or Freudian slip... into abyss

    Is this a dream?

    Did I become of light or darkness?

    Do I contend with life, do I condone the living?

    Is what I'm feeling shaping into meaning?

    I loom over this shape of mine with clear intent,

    With all my might, and yet I''m still...

    No more a dance.

    Dimmer the light 

    Fainter the shadow...

    Did we consume the light

    Or fed on darkness

    To have become so hollow.

     

    Еще ...

    PENTRU O CLIPĂ…

        Pentru o clipă-n zor de ziuă,
        Mi-am stins privirea-n tain de rouă,
        Şi îmbrăcat cu haina dimineţii,
        Păşit-am iar pe drumul scurt al vieţii...
        
        Şi am privit cu teamă peste umăr,
        La florile strivite fără număr,
        Pe care pasul meu, cu umbra sa,
        Le-a prefăcut în praf de stea...

    Еще ...

    Concert măiestru

    Un univers se stinge-

    incet,povestea vietii

    noastre,

    Dar ce frumos a

    existat,creand mirifice- astre,

    O lume cade in abis,cu

    sentimente,ganduri,

    Dar undeva rämâne scris,într-un trecut albastru,

    Puternic,fiecare vis, ca un

    concert maiestru...

    Еще ...

    Un gând!

    Gândul e ca o vioară ce cântă mereu ,

    Sunetul lui dulce îl înțeleg doar eu ;

    Zarea dimineții în suflet pune soare

    Câți dintre noi ,îl înțeleg oare?...

    Еще ...

    GALATA MORENTE

        În umbra munţilor înalţi şi tăcuţi,
        În bocetul mut al celor născuţi,
        Pierdut în această ploaie de vară,
        Mă lepăd de griji şi-a vieţii povară…
        
        Doar păsări albastre căzute din rai,
        În tihna adâncă a nopţii de mai,
        Mai pot lumina catedrale înalte,
        De spiritul meu cu migală durate...
        
        Şi-ascult în tăcere frânturi de lied,
        Ciudatele rugi în care încă mai cred,
        Stranii ecouri în neanturi pierdute,
        Ale vieţilor mele demult petrecute...
        
        Acum am răzbit în lumina cea caldă,
        Să văd cu uimire cum soarele scaldă,
        Acei munţi tăcuţi cu toată fiinţa,
        Ce-n suflet îşi poartă, mândri, credinţa...

    Еще ...

    Поддержите Poezii Online

    Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

    Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍