Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 21 мая
Просмотры: 157
Стихи из этой категории
Trandafirul ars
Am pregătit pentru ea, un trandafir,
Roșu și pufos,cu spini lucioși.
Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,
Am luat după muncă trandafirul,
Și cu pași repezi
Am plecat la ea.
Când m-a văzut pe mine,
Ea nu s-a bucurat,
Eu i-am întins trandafirul,
Ea la luat, și a plecat cu el în bucătărie,
A luat un chibrit,
A venit spre mine,
Și în fața mea a ars trandafirul.
Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.
Și eu tot mă întreb,
Pentru ce a ars ea trandafirul?
Atât de frumos,și parfumat,
Care a fost pentru ea?
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezie compusă pe 18.10.2024
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
Te-aș fi vrut mai mult
Te-as fi vrut mai mult,
Dar atâta de puțin eu te-am avut.
În vorbele tale am crezut,
Și la urmă am căzut.
Mai mult?
Mai mult eu am suferit,
Decât am trăit și am iubit.
Mai mult,eu am dorit,
Să trăiesc cu tine pân la nesfârșit.
Îmi pare rău că mai mult eu n-am luptat,
Dar am incercat, cu vârf și îndesat.
Te-aș fi vrut mai mult,
Și totuși nu te pot avea de demult.
De-ai ști cât te iubesc,
Că în ochii tăi nu mă satur sa privesc.
Atât de mult timp a trecut,
Și eu tot mai mult te discut.
El, fluviul ce-și neagă izvorul
El curge haotic, prin vaduri străine,
crezând că se spală de vechi, de trecut,
dar orice râu poartă, sub unde divine,
ecoul izvorului ce l-a născut.
Și poate că-n brațele nopții se pierde,
și poate că plouă ca să se ascundă,
dar apa ce tace în valuri, în perdea,
îmi poartă reflexul, în unda profundă.
Oricât de departe s-ar duce, n-ai teamă,
căci râurile toate ajung înapoi.
Când crede că-i liber și fără de rană,
își vede trecutul oglindă în ploi.
Și...
Și...într-o zi nu ți-am mai scris
Mai exact...dintr-o zi de luni
Îmi port în taină durerea despărțirii
Nu vreau să ți-o mai strig nicicând...
Îmi râde sufletul să te știu fericit
Niciodată altceva, stii bine, nu ți-am dorit!
Chiar dacă m-ai lipsit de tot ce-mi doream mai mult...
Un vin...O îmbrățișare caldă de sfârșit...
Poate să te-ntâlnesc, s-a întâmplat c-un rost
N-aș ști acum să-l definesc!
Îmi simt sufletul nătâng... atât de prost
De nici nu știu ce sentimente mai trăiesc.
Vreau doar să treacă timpul
Uitarea să te șteargă din a sufletului hartă
Pe rafturi s-ajung să îți găsesc vinul
Să-mi adie parfumul fin de..."a fost odată"
Și... într-o zi m-am hotărât să nu-ți mai scriu
Următoarele zile soarta mi te-a scos în cale
Privirile tale mi-au cusut sufletul pe viu!
Cum poate viața să te pună la-ncercare...
Aveam viață frumoasă înainte de a te întâlni
Tu mi-ai făcut-o și mai și...
Cine-ar fi zis că n-o sa simți si tu o urmă de regret
Că pleci ca și când nu-mi pasă că te pierd...
Noapte blestemata
Noaptea asta pare sa fie blestemată
Ecoul tău îmi sună tot mai tare
Și nici chitara nu mai scoate note-n șoaptă
Te cântă grav, pe note amăgitoare.
Torn vin in pahar, din sticla începută de Malbec
Ii simt de la distanță parfumul negru, sec
...Mă-ntreb de ce nu ai luat totul cu tine
Să nu-mi rămână nici măcar o amintire...
Pe-acorduri grave de chitară, inchin paharul
Ce sângerează un roșu pur
Căci al tău "iarta-ma ", c-un vin, nu-l mai aștept
Oricum... nu ar mai fi... destul.
Trandafirul ars
Am pregătit pentru ea, un trandafir,
Roșu și pufos,cu spini lucioși.
Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,
Am luat după muncă trandafirul,
Și cu pași repezi
Am plecat la ea.
Când m-a văzut pe mine,
Ea nu s-a bucurat,
Eu i-am întins trandafirul,
Ea la luat, și a plecat cu el în bucătărie,
A luat un chibrit,
A venit spre mine,
Și în fața mea a ars trandafirul.
Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.
Și eu tot mă întreb,
Pentru ce a ars ea trandafirul?
Atât de frumos,și parfumat,
Care a fost pentru ea?
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezie compusă pe 18.10.2024
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
Te-aș fi vrut mai mult
Te-as fi vrut mai mult,
Dar atâta de puțin eu te-am avut.
În vorbele tale am crezut,
Și la urmă am căzut.
Mai mult?
Mai mult eu am suferit,
Decât am trăit și am iubit.
Mai mult,eu am dorit,
Să trăiesc cu tine pân la nesfârșit.
Îmi pare rău că mai mult eu n-am luptat,
Dar am incercat, cu vârf și îndesat.
Te-aș fi vrut mai mult,
Și totuși nu te pot avea de demult.
De-ai ști cât te iubesc,
Că în ochii tăi nu mă satur sa privesc.
Atât de mult timp a trecut,
Și eu tot mai mult te discut.
El, fluviul ce-și neagă izvorul
El curge haotic, prin vaduri străine,
crezând că se spală de vechi, de trecut,
dar orice râu poartă, sub unde divine,
ecoul izvorului ce l-a născut.
Și poate că-n brațele nopții se pierde,
și poate că plouă ca să se ascundă,
dar apa ce tace în valuri, în perdea,
îmi poartă reflexul, în unda profundă.
Oricât de departe s-ar duce, n-ai teamă,
căci râurile toate ajung înapoi.
Când crede că-i liber și fără de rană,
își vede trecutul oglindă în ploi.
Și...
Și...într-o zi nu ți-am mai scris
Mai exact...dintr-o zi de luni
Îmi port în taină durerea despărțirii
Nu vreau să ți-o mai strig nicicând...
Îmi râde sufletul să te știu fericit
Niciodată altceva, stii bine, nu ți-am dorit!
Chiar dacă m-ai lipsit de tot ce-mi doream mai mult...
Un vin...O îmbrățișare caldă de sfârșit...
Poate să te-ntâlnesc, s-a întâmplat c-un rost
N-aș ști acum să-l definesc!
Îmi simt sufletul nătâng... atât de prost
De nici nu știu ce sentimente mai trăiesc.
Vreau doar să treacă timpul
Uitarea să te șteargă din a sufletului hartă
Pe rafturi s-ajung să îți găsesc vinul
Să-mi adie parfumul fin de..."a fost odată"
Și... într-o zi m-am hotărât să nu-ți mai scriu
Următoarele zile soarta mi te-a scos în cale
Privirile tale mi-au cusut sufletul pe viu!
Cum poate viața să te pună la-ncercare...
Aveam viață frumoasă înainte de a te întâlni
Tu mi-ai făcut-o și mai și...
Cine-ar fi zis că n-o sa simți si tu o urmă de regret
Că pleci ca și când nu-mi pasă că te pierd...
Noapte blestemata
Noaptea asta pare sa fie blestemată
Ecoul tău îmi sună tot mai tare
Și nici chitara nu mai scoate note-n șoaptă
Te cântă grav, pe note amăgitoare.
Torn vin in pahar, din sticla începută de Malbec
Ii simt de la distanță parfumul negru, sec
...Mă-ntreb de ce nu ai luat totul cu tine
Să nu-mi rămână nici măcar o amintire...
Pe-acorduri grave de chitară, inchin paharul
Ce sângerează un roșu pur
Căci al tău "iarta-ma ", c-un vin, nu-l mai aștept
Oricum... nu ar mai fi... destul.
Другие стихотворения автора
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
Apari ades
Îmi apari ades în gând
Și ești motivul pentru care eu zâmbesc
Te văd dincolo de durere
Și îți duc dorul în tăcere...
Îmi apari în minte ades
Nu stiu de eu mă gândesc
Sau cel ce mă caută ești tu
Și-o speranță se naște din lacrimi ce curg...
Imi apari ades in vis
Ce-mi poartă gândul în abis
Ma trezesc zâmbind printre lacrimi amare
Că te-am avut...si-o clipă, tăcerea nu mai doare...
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Tacerea... ultimul cuvânt
De dorul tău si-al vinului promis
Sute de poezii pe foi am scris
Tot întorcând pagini una după alta
S-a terminat și cuvântul și... cartea...
Încă există dureri și cuvinte nespuse
Dar le-am închis în suflet adânc
Și doruri și frici și vise aprinse
Însă nu pot despre toate să scriu...
Am scris de noi, de tot ce-a fost și n-a fost
Și poate chiar puțin mai mult...
Cu-aceste simple versuri pun stiloul jos
Și las tăcerea, de tine să scrie, ultimul cuvânt...
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
Apari ades
Îmi apari ades în gând
Și ești motivul pentru care eu zâmbesc
Te văd dincolo de durere
Și îți duc dorul în tăcere...
Îmi apari în minte ades
Nu stiu de eu mă gândesc
Sau cel ce mă caută ești tu
Și-o speranță se naște din lacrimi ce curg...
Imi apari ades in vis
Ce-mi poartă gândul în abis
Ma trezesc zâmbind printre lacrimi amare
Că te-am avut...si-o clipă, tăcerea nu mai doare...
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Tacerea... ultimul cuvânt
De dorul tău si-al vinului promis
Sute de poezii pe foi am scris
Tot întorcând pagini una după alta
S-a terminat și cuvântul și... cartea...
Încă există dureri și cuvinte nespuse
Dar le-am închis în suflet adânc
Și doruri și frici și vise aprinse
Însă nu pot despre toate să scriu...
Am scris de noi, de tot ce-a fost și n-a fost
Și poate chiar puțin mai mult...
Cu-aceste simple versuri pun stiloul jos
Și las tăcerea, de tine să scrie, ultimul cuvânt...