Recitaluri - AȘTEPTARE
Închis ca-ntr-o carapace
Privesc spre tine-ades;
Cu ochii plini de lacrimi
Suspin, eu tac, iubesc.
Mi-e dor să fii aproape,
Mi-e dor să fii a mea,
Eu rabd...privirea ta
Ce nu o pot avea.
Mi-e scris să rabd,
Mi-e scris să sper,
Iubirea mea încă -i departe
Căci eu tot mai aștept.
Стихи из этой категории
"Un vis pus pe vers"
Am fost la un pas...de, reci îmbrățișări
Am fost la un pas...de, DA si NU,de reușită
Am fost la un pas ...de, nu-mi pasă
Am fost la un pas...de,hai lasă!
Am fost la un pas...de, scurtătura din viață
Am fost la un pas..de, totul sau nimic
Am fost la un pas...de, tortură,de dor
Am fost la un pas...de, mine cel de ieri
Am fost la un pas...de, ingerii din cer
Am fost la un pas...de, IUBIREA divina
Am fost la un pas...de, rugaciune și tihnă
Am fost la un pas...de, trup si oglindă
Am fost la un pas ...de, nevoi si placeri
Am fost la un pas...de,sa uit ce-a fost ieri
Am fost la un pas ...de, nevoia de mers
Am fost la un pas... de, un cui pus in lemn
Am fost la un pas ...de, râul blestem
Am fost la un pas... de, glasul patern
Am fost la un pas...de, glasul matern
Am fost la un pas...de, pașii pierduti,de trecut
Am fost la un pas ...de, regres prin "progres"
Am fost la un pas ...de,tine de eu
Am fost la un pas ...de, pantofi si de străzi
Am fost la un pas...de, a merge dinou
Am fost la un pas ...de, un sprint în careu
Am fost la un pas...de,a uita ...nu-s picioare să merg, ăsta -s eu
Am fost la un pas...de, un vis pus pe vers.
Florin Ristea
29.12.2023
23:50
30.12.2023
00:05
Coșmarul
În noaptea întunecată, într-un vis misterios,
Un coșmar m-a cuprins, plin de umbre și suspans.
Mă trezesc într-o lume stranie, nefamiliară,
Unde totul pare a fi într-o continuă schimbare.
În jurul meu se conturează forme ciudate,
Creaturi înspăimântătoare, cu ochi arzând ca flacăra.
Simt cum inima îmi bate sălbatic în piept,
Încercând să scap din acest coșmar nesfârșit.
Privesc în jur și văd un cer întunecat,
Fără stele sau lună, doar nori grei și amenințători.
Pământul tremură sub pașii mei incerți,
Simt cum frica mă cuprinde și sufletul mi se zbate.
În labirintul acesta de gânduri confuze,
Mă simt pierdut și singur într-o lume în care nu-mi găsesc refugiu.
Încerc să strig, dar sunetul se pierde în neant,
Coșmarul mă învăluie tot mai mult, fără un sfârșit garantat.
În mijlocul acestui haos, îmi amintesc că puterea e în mine,
Că pot învinge frica și să scap din această prizonieră realitate.
Îmi adun curajul și încep să lupt cu toată forța mea,
Sperând că voi găsi o cale de ieșire și eliberare.
Prin labirintul întunecat al coșmarului meu,
Merg cu hotărâre și determinare, fără a mă opri.
Cu fiecare pas pe care-l fac, lumina începe să strălucească,
Și simt cum speranța renasce în mine, dându-mi putere să rezist.
Coșmarul se estompează treptat și încep să văd lumina zorilor,
În timp ce umbrele se risipesc și dispar în zare.
Respir adânc, simțindu-mi inima calmându-se,
Coșmarul se topește ca un fum subțire.
Mă trezesc din visul întunecat și misterios,
Cu o senzație de ușurare și eliberare în suflet.
Îmi dau seama că acele temeri și neliniști,
Erau doar o proiecție a fricilor mele interioare.
Coșmarul m-a învățat că puterea mea e reală,
Că pot înfrunta orice provocare cu curaj și hotărâre.
Chiar și atunci când pare că totul e pierdut,
Speranța și determinarea pot schimba cursul destinului meu.
Lecţia despre cub de Nichita Stănescu în portugheză
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
A lição sobre o cubo
Um pedaço de pedra é tirado,
ele esculpe com um cinzel de sangue,
brilha com os olhos de Homero,
está raspado com raios
até que o cubo saia perfeitamente.
Depois disso eles beijam o cubo inúmeras vezes
com a sua boca, com a boca dos outros
e principalmente com a boca da infanta.
Depois disso, um martelo é levado
e de repente um canto do cubo desmorona.
Todos, mas absolutamente todos dirão:
- Que cubo perfeito teria sido
se não tivesse um canto quebrado!
Greu de iubit
Esti precum un cal ce a aleargat singur toata viata
Iar el incearca sa te imblanzeasca.
Te compara cu o autostrada infinita
Cu o casa in flacari.
Spune ca tu il orbesti
Insa nu te ar putea parasi niciodata.
E coplesitor sa ti fie alaturi
Dar viata lui e neplacuta fara tine.
Nu te-ar putea uita.
Te vrea.
Insa il ametesti,esti apasatoare.
FIecare femeie,dinaintea ta sau dupa tine
Este patata de numele tau
Ii umpli gandurile
Buzele il dor amintindu si gustul tau
Corpul lui e doar o umbra ce o cauta pe a ta
Dar esti prea intunecata pentru el
Iubesti prea intens,
Il vrei intr un mod atroce
Indraznet si sacrificial
El iti spune ca niciun om nu poate fi la inaltimea celui care traieste in mintea ta
Dar ai incercat sa te schimbi,nu-i asa?
Ai tacut mai des
Ai incercat sa fii mai blanda
Mai tandra si mai draguta
Mai putin instabila,mai putin treaza
Dar chiar si in timp ce dormi,tu il simti
Cum se indeparteaza de tine in vis
El pleaca cu ea spre un nou asfintit
Insa tu nu ai terminat inca de scris
Nu poti schimba nimic
Nu poti crea case din fiinte umane
Daca nu vrei sa ramai tot restul vietii ratacita.
A plecat deja
Lasa l
Esti inspaimantatoare
Si ciudata
si frumoasa
Esti un paradox
Ceva ce nu oricine stie sa iubeasca.
În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
La nici douăzeci și patru de ore trecute,
În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
În această după amiază să resimţit mai tare,
Cutremurul dar nu a făcut pagubă mare.
Doar la Târgu Jiu după cutremur să aflat,
Că doar câteva clădiri cutremurul a afectat.
Oamenii cu toții disperaţi pleacă de acasă,
De frică că un nou cutremur să nu înceapă.
Dar de atunci replici multe mai urmează,
La blocuri și case ele însă nu dăunează.
Și acum în Oltenia se întreabă lumea toată,
Așa chiar dintr-o dată cutremurul ni se arată?
A fost Luni, a fost și Marți oare iar va apărea?
Se întreabă disperată acuma toată lumea?
Asta nimeni nu va putea să dea un răspuns,
Nimeni nu știe din ce cauză aici să ajuns.
Numai bunul Dumnezeu ne va putea apăra,
Doar EL cu puterea SA.
Să nu mai avem cutremure în curând,
Dar nici Dumnezeu nu știe până când!
Sfârşit …
E urât, e urât …
Cad copaci, plâng stele,
Se frâng destine, se topesc suflete…
Pietrele ţipă, păsările ţipă, animalele ţipă,
Oamenii tac.
Soarele aruncă lumini negre,
Natura supraveţuieşte prin perfuzii,
Apa a devenit sânge iar sângele venin,
Animalele au devenit oameni,
Iar oamenii animale…
Urlă oamenii, urlă sinistru,
Animalele tac.
Pământul fuge după Marte,
Marte se ascunde după Venus …
Nimeni nu mai vrea să ştie de Pământ.
Oare ce se întâmplă pe Pământ?
E urât, e urât…
Cad copaci, plâng stele,
Se frâng destine, se topesc suflete …
Pietrele ţipă, păsările ţipă, animalele ţipă,
Oamenii tac.
Cad rânduri de viaţă,
Mor fulgere, se mistuie ape,
Plâng demoni, chiuie îngeri …
Florile muşcă din buruieni,
Oamenii muşcă din oameni,
Sfinţii savurează spectacolul fără emoţii.
Nu se mai respectă nimic,
Îşi bat joc de noi …
Ne batem joc de noi.
Să iasă cineva să facă ordine …
Hei, Stalin nu încerci?
Tu, Hitler, unde fugi?
Nu mai avem conducători adevăraţi,
La toţi le este frică …
Ne simţim mai bine în această frică.
E urât, e urât …
Cad copaci, plâng stele,
Se frâng destine, se topesc suflete …
Pietrele ţipă, păsările ţipă, animalele ţipă,
Pământul geme, haosul urlă,
Păcat că nu mai sunt cei care tac.
Другие стихотворения автора
Pace pentru țara mea!
Moldova țara minune
Noi nu avem nici o opțiune,
Pace în țară ne dorim
Nu prea vrem să suferim!
De ne-ar năvăli dușmani
Vom vorbi noi cu Romani,
Mână la mână noi vom pune
Și dușmani îi vom răpune!
Pace în țară vom avea
Pentru omenirea mea,
Și ne vor zice tare dușmani
Că Moldova este cea mai tare!
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
Dulce amar
Of dulce amar
De ce mi ai fost un cosmar
Cand trebuia sa fii un dar
Of dragul meu strain
Te iubesc cate putin
Ziua ce tocmai trecu
Si iubirea mea crescu
Noptile nu imi dau pace
Te visez mereu nu mi place
Povestile ce imi apar
Ma vor face sa sufar iar
In vise noi inflorim
Ne promitem mari iubiri
Dar cand afara dau zorii
Visele dispar ca norii
Eu iti dau si inima
Ca toti stiu ca e a ta
Iti dau sufletul din mine
Sa te vad din nou pe tine
Ma intreb nestiutoare
De ce te iubesc eu oare
Nici macar nu am vorbit
Poate doar noi ne am dorit
Tu ma privesti iubitor
Eu de tine simt ca mor
Incerc zii dupa zii
Sa lupt pentru tine pii
Te alint si ti spun mereu
Te iubesc sufletul meu
Si uite asa ramanâ cu greu
Cu gandul la dorul meu
Dorul ce nu ma mai lasa
Sa traiesc ca o mireasa
Caci cel pe care il iubesc
Doar in vise il gasesc
Caci aici in lumea reala
E o iubire banala
El se uita eu ma uit
Nimeni nu zice un cuvant
Dar eu stiu sufletul meu
Am sa te gasesc mereu
Si te caut in oricine
Am nevoie doar de tine
Sper ca intr o zii sa pot
Sa te surat cu mare foc
Te iubesc de ma sufoc
Deocamdata doi straini
Se iubesc dar stiu putini
Deci raul ce mi face bine
E baiatul meu din filme
Poate maine sau in alta zii
Cand soarele va rasarii
Eu in vise nu voi fii
Ci cu tine in bucurii .
Ancăi Maria
Lungă-i viaţa şi frumoasă
Rătăcind prin norii iernii
Să ai grijă de a ta mireasă
În vacarmul gol al lumii
De va fi să+ţi fie frig vreodată
Nu uita să ai cu tine
Haina de la mama ta brodată
Fiinţe-i dragi să-i fie bine
Omului năpăstuit de trecutul dureros
Timpul tău să-i fie hrană
Iar credinţa în Hristos
În cuvânt să-ţi fie caldă
Iar ând viforul ispitelor
Va veni împotriva sorţii
Să priveşti asupra treptelor
Bucurându-ţi iar părinţii.
Atunci Când
Atunci când sunt cu tine timpul accelerează,
Tic-Tac, Tic-Tac, până plec acasă.
Atunci când te-am în brațe
Doi devine unu,
Unu devine noi,
Tu cu mine,
Înșirați pe foi.
Două inimi străine parcă se cunosc de fapt,
Altfel cum ar bate, dacă nu sincronizat, accelerat?
Atunci când te privesc, analizez.
Fiecare detaliu, de sus în jos, până cedez.
Atunci când îmi vorbești îți recunosc glasul,
Atunci când taci îți descifrez dansul.
Atunci când plângi îmi plouă acasă,
Atunci când razi ploaia mă lasă.
Atunci când sunt cu tine te iubesc,
Atunci când te iubesc,
Trăiesc.
Alerim
Nu
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu