Автор carmen.muntenita

Созвездие автора
poezii.online carmen.muntenita

Sunt absolventă a Liceului Pedagogic Costache Negri Galați, a Facultății de Științe și Mediu din cadrul Universității Dunărea de Jos Galați. Lucrez ca profesor pentru învățământ primar de aproape 25 de ani și director de școală de 17 ani. Îmi place să citesc și cochetez cu literatura încă din liceu. Am scris preponderent poezie de dragoste (am publicat volumele „Buchet de dorințe, vise, speranțe, iluzii” la Editura Inspirescu, actual Cervantes, și „Frânturi de suflet”). Am publicat poezii/piesă de teatru în antologii la editura Cervantes („Inefabilul iubirii”, „I love mama”, „Aripi poetice”, „Magia copilăriei”), în antologia „Menire spre-mplinire, cristale de iubire” din cadrul cenaclului internațional „Stele căzătoare”, în antologia concursului „Fulgi de zăpadă”. Dacă ar fi să mă descriu ca și scriitor, aș spune că sunt „un fir de nisip în imensa plajă a literaturii”.

Зарегистрирован: 26 августа 2024 2 публикации 1

Итого

2 публикации
Sfaturile unui gând
828 25 сентября 2024
Pictură
1 942 26 августа 2024
Все авторы

Случайные публикации :)

Amor

În miez de noapte, tăcut ca visul,

Te port în gând ca pe-un aprins suspin,

Ești dorul meu, chemarea și abisul,

Ești început și ești și-al meu destin.

 

Pe buze-mi arde numele tău dulce,

Ca un sărut fugar din alte vieți,

Și timpul stă, și inima se duce

Spre amintiri ce dor și dau poveți.

 

Amorul tău — o rană și o binecuvântare,

O umbră caldă-n zori de primăvară,

Cu tine-i cerul plin de sărbătoare,

Fără de tine, viața-i tristă, goală.

 

Mi-e glasul mut când nu-ți aud chemarea,

Și pașii grei când nu te știu aproape,

Dar inimii nu-i poți fura visarea —

Te caută-n lumină și-n agape.

 

Sub clar de lună, scriu cu dor pe stele,

Cuvinte ce ți-ar mângâia privirea,

Și vântul le șoptește printre ele,

Să-ți poarte-n piept, ca flacără, iubirea.

 

Aș vrea să fiu în clipa ta fiorul

Ce-ți tremură în zâmbetul timid,

Să fiu cuvântul ce-ți alină dorul,

Să te cuprind — tăcut, deplin, avid.

 

Și dacă timpul tot ne-ar sta-mpotrivă,

Am scrie veșnicia pe-un sărut,

Căci amorul, când arde și e viu,

Nu piere nici când totul a trecut.

 

 

 

Еще ...

Cine ne iubește ?

Natura s-a trezit la viață. râde și râde frumos să se

bucure tot omul. tot e verde și înflorit și omul e fericit.

Doar ea ne mai ajută să mai zâmbim și copilașii dragi 

pe care-i iubim.

      Dar societatea în care trăim, statul, conducătorii

noștri, care ar putea face ceva să ne fie bine tuturor

au uitat de ce i-am ales. Noi respectăm legea, dar ei 

ne umilesc, ne bagă în ruină, sunt fără milă. Doar 

sunt oameni, au aceleași nevoi, cu ceva timp în urmă 

erau modești și le era bine.Nu aveau castele, palate și 

bani mulți, dar aveau mulțumire omenie, și nu stârnea 

ura nimănui.

     Astăzi doar natura ne este prieten; soarele ne 

luminează și ne încălzește, ne dă apa gratis, holda 

ne hrănește.

      Statul ne ia dări din toate și tot nu-i mai ajunge ,

vrea și pielea de pe noi, de la cei ce sunt săraci și goi ! 

                                                                                

Еще ...

Visul

Te-am visat cu drag aseară

Si aș fi vrut să nu o fac

Într-o tristă zi de vară

Eu stau și mă prefac...

 

Într-o clipa de iubire

Chipul ți l-am admirat

Notându-l drept amintire

Și imaginandu-l treptat

 

Al tău parfum nu l-am uitat

Cu un miros fermecător

Eu mereu te-am așteptat

Chiar daca imi vine să mor

 

Dar visul vis va rămâne

Iubirea n-o voi îngropa

Mă gândesc mereu la tine

Și nu voi mai putea scăpa 

Еще ...

O altă poezie tristă

Și m-ai forțat să plec iubind

Și mă privesc acum murind,

Cu fiecare clipă care trece

Mă simt pustie, tristă, rece.

 

Și m-ai forțat să plec iubind

Azi mă prefac că pot zâmbi,

Incerc la toate să fac fată

Dar sufletul mi-e fără viața.

 

Și m-ai forțat să plec iubind

Cu simțurile pâlpâind,

Ce mereu mor, apoi învie

Să moară iarăși pe hârtie.

 

Da! M-ai forțat să plec iubind

Și mi-ai lăsat sufletul ciunt.

$i nici cea mai întunecată poezie

Nu redă durerea ce zace în mine.

 

Forțată am plecat, fiind

Un ultim vin în doi dorind.

Și nu trăiesc și nici nu mor

Și port în suflet răni ce dor.

Еще ...

Muză

Și iată toamna

Și iată se va duce

Și iat-o pe mama

Cum ne aduce ceva dulce

 

Și ea se va duce

Și iată iarna

Și iată ninge

Și iată-l pe tata, albe fire

 

Și el se va stinge

Și iată primăvară

Și iată rozul și frumosul

Și iată-mă pe mine, speranță astrală

 

Cum aștept să vii

Și eu voi muri

Și iată vara

Și iată seninul seara

 

Și iată-te pe tine

Eleganță a mii de balerine

Și tu n-ai voie să dispari

Căci tu ești a mea Lorelei

 

Еще ...

Noduri de vid

Un cerc cade,
Firele se desfac.
Totul ține nimic.

 

Еще ...
#Интересно  Autor: A. P. Aldoiu
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.