Memento mori

Mi-ai zis zilele trecute, așa, într-o discuție purtată-n doară, că-s prea atașat de lucruri. Iar eu ți-am răspuns, că de fapt, iubesc confortul dat de lucruri, nu lucrurile în sine: lucrurile se pot strica, se pot deteriora, dar pot fi oricând înlocuite. 

Apoi, între noi s-a reinstalat tăcerea, și-am simțit că niciunul dintre noi n-a făcut vreun compromis cu celălalt: tu, probabil, te-ai gândit că eu pe zi ce trece devin un "holder", un colecționar de obiecte, iar pe mine m-a înspăimântat perspectiva unui cămin în care găsești doar strictul necesar traiului, fără vreun alt plus, eventual lipsit și de culori... 

Deci două idei în contradictoriu: minimalism versus, - hai să nu-i zicem totuși maximalism -, poate să-i zicem doar ponderism, un areal colorat și dotat suficient cât să nu devină sufocant pentru niciuna dintre părțile conviețuitoare ale aceluiași spațiu... devenit strâmt uneori.

Minimalismul tău striga ordine și tăcere: pereți curați, fără nimic de prisos, totul strict necesar. Ponderismul meu șoptea povești din tabloul cu zborul celor doi cocori în amurg, din culorile aurii ale canafului legat de cheia secretair-ului, sau din reflexele jucăușe azvârlite pe podea de felinarul coreean...  și chiar din acele dispute, am regăsit amândoi echilibrul pe care niciunul dintre noi nu-l putea impune singur.

Acum ceva timp, ne-am dorit o schimbare de paradigmă în viețile noastre și am decis să ne întoarcem către natură, să schimbăm omniprezentul plastic cu lucruri cât mai apropiate de organic: sticlă, lemn, metal, pânză și să păstrăm doar ce nu putea fi preschimbat, convertit, în materiale organice, gen telefoane sau televizorul...

După discuții și negocieri interminabile, ne-am hotărât: noul nostru ambient trebuie să fie cat mai aproape de culorile naturale ale esențelor de lemn, astfel încât să contravină plăcut luciului rece al sticlei și al metalului, adică o estetică atent aleasă, care să relaxeze și să binedispună, așa după cum ziceai tu: "să-ți dea o stare de bine".

Prin urmare, ne-am angajat într-un șantier, punând ordine în viețile noastre, începând cu casa dar fără să ne dăm seama că totodată ne-am situat pe poziții opuse, defensive, fiecare încercând să-și impună cat mai mult propria amprentă pe noul nostru decor care trebuia să fie un mix al propriilor noastre gusturi, modelate în ani de preumblări aiurea prin lume...

Astfel, podeaua din camerele noastre s-a concretizat în culorile castanii ale mahonului în toate nuanțele lui jucăușe: de la reflexii roșcate până la maron închis dar nu întunecat. De acolo, am plecat la culoarea mobilei de nuc, și-am ajuns la nuanțele pereților, bej odihnitor în living și bleu calm pentru dormitor. 

Cărțile noastre și-au găsit odihna pe rafturi discret luminate, secretair-ul mult dorit și-a căpătat lampa Tiffany cu lumină galbenă de miere, iar la final, covorul bej pătat de buchețele de trandafiri roz, s-a întregit armonios cu o măsuță de cafea cu picioare curbate tot de culoarea mahonului. Am ales pentru a continua linia coloristică, draperii de mătase bej pentru living și bleu pentru dormitor. 

Apoi camera de baie a devenit zen, în gresia de culoarea lemnului proaspăt tăiat; nișa de deasupra căzii găzduiește un copăcel bonsai și un cap al lui Buddha meditând, iar zodiacele noastre au fost încastrate în gresie fiind luminate în relief de o aplică din alamă strălucitoare, ce aruncă ochiade către tabloul ce înfățișează o pădure de bambus verde...

Bucătăria ta, a ajuns foarte confortabilă cu mobilierul rustic, decorat cu o mare de flori vesele de floarea-soarelui - preferatele tale -, iar balconul, a ajuns în sfârșit un spațiu de relaxare dotat cu un set de mobilier de grădină în stil parizian, înconjurat din toate părțile de plante verzi ca într-o seră nu foarte mare, o oază de liniște completată de salcâmii și teii de-afară.

Până la urmă, din mințile și cu mâinile noastre am ridicat un cămin confortabil, călduros și relaxant, un spațiu care ne completează, un fel de extensie a propriilor noastre gusturi și trăiri. Căci ce altceva ne-am fi dorit, decât un locșor la care să tânjim să eșuăm? Un loc în care să ne aducem aminte că trebuie să ne facem și să ne trăim viețile cât mai confortabil cu putință? 

Privind în jur la toate acestea, am realizat că frumusețea lucrurilor stă tocmai în faptul că nu ține veșnic, iar noi, aici, în acest spațiu amenajat de către noi înșine după gustul nostru, trăim doar clipele care ne aparțin.


Categoria: Proza

Toate poeziile autorului: Shadow Man poezii.online Memento mori

Data postării: 24 iunie

Timp de citire: ~8 min.

Vizualizări: 549

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

IMAGINI SPARTE...

    E furtună pe mare, şi tună cumplit,
    Tresărind albul fulger, dispare grăbit,
    Valuri se sparg de stâncile goale,
    Vântul nebun, mătură totul în cale...
    
    Nori grei, ca plumbul, atârnă sticlos,
    Vrând parcă cerul, să-l tragă în jos,
    Ţărmul e rupt, în bucăţi sfâşiat,
    Farul clipeşte în negură, c-un ochi disperat...
    
    Munţi se ridică, târând spre genuni,
    Lotci, sfărâmate-ntr-atâtea furtuni,
    În larg marinarii, de puteri sunt sleiţi,
    Ce crud e destinul ! Să moară-s sortiţi...

Mai mult...

DEVENIRE

Mă uit câteodată și mă mir
De zgomotul aripilor mele,
De cum am ajuns să respir,
În lumina unei singure stele...

Așa că m-am tot gândit
La a mea anevoioasă devenire,
Cum, de cuvinte, desfrunzit,
Am fost adus spre împlinire...

Căci să trăiesc nu mi-a fost greu,
Așa cum mi-a fost dat să zbor,
C-am fost și eu la rândul meu,
Un boț de humă vorbitor...

Mai mult...

NOCTURNĂ 2

    Cifrele roșii dansează încet
    Cernind nisipul fără regret,
    Secundele curg în minute și ore,
    Zorii se nasc în fâșii incolore.
    
    Simt cum visele mi se destramă,
    O nouă zi e-împletită în dramă,
    Actori cenușii se perindă prin umbre,
    Ca niște strigoi cu privirile sumbre.
    
    Pustiul din mine se cască adânc,
    Mă lepăd de piele și vreau s-o arunc,
    Cuvintele mele se transformă în praf,
    Să-mi urlu rărunchii și-al meu epitaf.
    
    Zile și nopți s-au târât iarăși prin mine,
    Fără vreo urmă, fiindu-mi străine,
    Cu ochii goliți de spaimă și calm,
    Te-aștept ca pe-o rugă, te-aștept ca ca pe-un psalm.
    
    Fără motive, din răni, îmi curge lumină,
    Aripile mele din ceară cad în ruină,
    Din turnul de sticlă m-am prăbușit,
    Infernul din mine-i desăvârșit.

Mai mult...

ÎNTÂIA OARĂ

    Mi-am dat seama-ntâia oară, 
    c-acel sunet de vioară, 
    ce s-aude-n luminiş, 
    e izvorul pe prundiş, 
    care-şi susură la vale, 
    doar refrenurile sale.
    
    Şi-am văzut, că-n acea noapte, 
    merele în aur coapte, 
    şi-agitau-nspre mine nurul, 
    să le văd mai bine fructul, 
    mare proaspăt primenit, 
    parfumat şi îndulcit.
    
    Şi-am purces să le culeg, 
    înspre ele să converg, 
    să mă scurg strivind în două, 
    diamant lucind de rouă: 
    tăiş de culoarea mată-a
    semnelor sculptate-n piatră.
    
    Şi-am s-aud în zori de zi,
    - primii care s-or ivi -
    o explozie solară, 
    în acorduri de chitară 
    ca un hohot gigantesc 
    nefiresc, nepământesc.

Mai mult...

ŞI DACĂ VOI RÂDE

    Şi dacă voi râde 
    La ce vrei să-mi spui? 
    Din ochi, lacrimi hâde 
    Umbri-vor hai-hui, 
    Lăsând dâre moarte 
    Ca sloavele-n rânduri, 
    Pe-obrazul de carte 
    Învechită în riduri... 
    
    Iar dacă voi plânge 
    În geamătul tău? 
    Ce inima-mi frânge 
    Cu glas de ecou... 
    Privirea-mi pustie 
    Ridica-voi spre cer, 
    Blestem să se ştie 
    Nu gând pasager... 
    
    O rugă ce pierde 
    Spre tine îndrept! 
    Ca biciul ce arde 
    În aerul drept! 
    Din răni fără vină, 
    Curgă sângele gros, 
    Să iasă-n lumină 
    Albul de os…
    
    Înscrisă e-n carnea 
    Păcatului tău, 
    Sudoarea cea grea 
    A destinului meu! 
    Din rază de soare 
    În trup potrivit, 
    Creşte-n vigoare 
    Viersul simţit… 

Mai mult...

NINSOAREA ASTA, SIGUR VA CĂDEA

    Ninsoarea asta, sigur va cădea,
    Precum o copertină: amplă, grea,
    Şi-n casă, chiar şi somnu-i ghemuit,
    Lângă căldura sobei, adormit...
    
    S-aud doar zgomote-n fundal,
    Iar mâţa-şi toarce somnul abisal,
    Aş tulbura-o, dar nu mai am ce-i face,
    Fiindc-a umplut odaia-n calm şi pace...
    
    Din când în când, viforniţa de-afară,
    Stârneşte panică-n feştilele de ceară,
    Iar umbra zilelor ce tocmai s-au trecut,
    În suflet mi s-a cuibărit: s-o simt acut...
    
    Un an mi se sfârşeşte iar, sub tâmplă sură,
    Şi-l simt prezent în gând, ca pe-o arsură: 
    Cu bucurie şi necaz; cu dulce sau amar,
    Am mai trecut un an. Da' nu-n zadar…
    
    Căci peste umăr, nu privesc; doar înainte, 
    La slovele colindelor ce îmi aduc aminte,
    De alte ierni şi alte sărbători trecute,
    Ce mi-au rămas la fel de vii în minte...

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Moștenire în portugheză

Astăzi vom discuta despre un obiect special, un obiect drag nouă, celor ce încă mai ținem lucruri depozitate prin podul casei, mai exact o pălărie de fetru. Pălărie bavareză, pălărie cu o importanță istorică de necontestat, a prins cinci botezuri, două absolviri, mai multe nunți și cam atât. Pălărie pe care mai multe generații doar au avut-o, dar de purtat, nu cred că au purtat-o, nu mai este purtabilă demult. După cum am menționat adineaori, este din fetru, este albastră (un albastru electric sau albastru regal) și are o pană atașată în partea laterală.

Străbunica Ceciliei a insistat să fie păstrată în cele mai bune condiții cu putință. Lucru care s-a și întâmplat, doar că trecerea timpului și-a spus cuvântul, nu mai este ce obișnuia să fie, nu se mai așează cum se așeza cândva. Nici nuanța de albastru nu mai este cine știe ce vibrantă, a rămas mai mult ceva ponosit, vechi, prăfuit. Ar fi foarte bună pentru ideile de îmbrăcăminte vintage, dar în rest, o ține de frumoasă, doar pentru colecție.

Nu mică i-a fost mirarea Ceciliei să constate că pălăria, descrisă atât de poetic până acum, ascunde un mare defect, mai precis, adăpostește o familie de molii. Deci ca să ne înțelegem, când cineva moștenește o pălărie, nu o ia doar pe ea, ci și moliile aferente.

În pălărie ar locui o familie. Familie?, atât de numeroasă?, dinastie poate, are și rege și monarh și cam tot ce îi trebuie să fie o monarhie în toată regula. Dar cum se poate una ca asta? De cât timp nu a stat la naftalină?,de când nu s-a mai folosit Pronto pentru alungarea dăunătorilor? Cecilia înfuriată și îngândurată își pune aceste întrebări în mod constant. Oare cum cu toată aparenta grijă pe care fiecare a avut-o, pălăria ajunge să se dezintegreze în ritmul acesta. Dacă străbunica respectivă ar ști și ar trăi, s-ar enerva extrem de tare. Cecilia stă și stă, se gândește la o soluție pentru a-i reda gloria de altă dată. 

A găsit, știe ce să facă, va da cu o soluție care le va ucide, după ce vor muri, va lua și va decupa partea de material care se vrea a fi înlăturată.

Procedează după cum am descris. Doar că jucându-se și adâncind tot mai mult partea decupată, ajunge cu foarfecele de partea cealaltă a materialului. Oameni buni, patru generații câte ați avut-o, așa știți să aveți grijă de un bun pe care cineva vi l-a lăsat? Nu vi l-a dat să plaseze o responsabilitate pe umerii voștri, vi l-a dat pentru că a considerat că ar fi frumos să aveți și voi ceva ce ei i-a plăcut destul de mult. Chiar ați depășit orice limită a neseriozității! Înțelegem că nu prea vă pasă de pălăria în sine, dar nu vă pasă nici de străbunica care v-a încredințat-o?

Cecilia se apucă să coase folosind ață de o culoare similară celei pe care pălăria ar fi avut-o inițial. Ce rost mai are? Sinonimie perfectă nu există, nici în culori, nici în cuvinte, din păcate culoarea era unică, era de neînlocuit. Cecilia, la dioptria ei de +1,75 crede că era aceeași culoare. Nu știm ce să mai spunem... intenția a fost bună...de ,,a-i reda gloria de altă dată", însă din prea mult exces de zel, rezultatul a fost un pic pe lângă. Cecilia apreciem grija pe care i-ai purtat-o, ai dezinfectat-o, curățat-o, îngrijit-o, ceea ce este mereu de apreciat, însă de nu te-ai fi distrat atât, decupând, foarte bine mai era. Este întotdeauna recomandabil să existe echilibru în toate. De ce este bine să ne dozăm acțiunile, deciziile? Pentru că, să spunem că mergem cu mașina și trebuie să virăm, avem curbă în față, trebuie să dozăm viteza (pentru că prea multă ar putea să ne scoată de pe carosabil, să ne abată de la drumul nostru), dorința cu care ne dorim să trecem de acea curbă, nu contează în cât timp s-ar întâmpla, cât de rapid, ce expert, ce nu știu ce.. contează cât de armonios și cât de sigur știm să trecem prin toate. Nu ne aplaudă nimeni, suntem doar noi cu noi înșine, și nici nu ne trebuie aplauze. 

Tot așa și în cazul de față, pălăria moștenită putea rămâne intactă, nu ar mai fi necesitat intervenții, reparații, redecorări, retușări, dacă draga noastră Cecilia nu își dorea cu atât ardoare să o îmbunătățească în întregime. Demn de luat în considerare este și faptul că lucrurile de multe ori nu necesită o schimbare radicală ca să funcționeze, doar parțială sau doar un sfert ar ajuta la fel de mult.

Cecilia...Cecilia ...ori nu ai avut mână sigură, ori ți-a păsat prea mult de pălărie.

 

Herança

 

Hoje vamos falar de um objeto especial, um objeto caro a nós, aqueles de nós que ainda guardamos coisas no sótão de casa, mais precisamente um chapéu de feltro. Chapéu bávaro, chapéu de inegável importância histórica, apanhou cinco baptizados, duas formaturas, vários casamentos e só. Chapéu que várias gerações só tinham, mas para usar, acho que não usavam, já não se usa há muito tempo. Como mencionei anteriormente, é de feltro, é azul (azul elétrico ou azul royal) e tem uma pena presa na lateral.

A bisavó de Cecília insistiu para que ela fosse mantida nas melhores condições possíveis. Algo que aconteceu, só o passar do tempo se manifestou, já não é o que era, já não está como antes. Até o tom de azul não é mais vibrante, está mais surrado, velho, empoeirado. Seria ótimo para ideias de roupas vintage, mas por outro lado, mantenha-o bonito, apenas para a coleção.

Não foi pouca surpresa para Cecília descobrir que o chapéu, tão poeticamente descrito até agora, esconde um grande defeito, mais precisamente, abriga uma família de mariposas. Então, sejamos realistas, quando alguém herda um chapéu, não fica apenas com o chapéu, mas também com as mariposas.

Uma família viveria no chapéu. Família?, tão numerosa?, dinastia talvez, também tem um rei e um monarca e praticamente tudo que precisa para ser uma monarquia completa. Mas como pode alguém assim? Há quanto tempo ele está sem naftalina? Desde quando o Pronto é usado para controle de pragas? Uma Cecília irritada e taciturna se faz essas perguntas constantemente. Como com todo cuidado aparente que todos tiveram, o chapéu acaba se desintegrando nesse ritmo. Se aquela bisavó soubesse e estivesse viva, ela ficaria extremamente zangada. Cecília fica sentada e sentada, pensando em uma solução para restaurar sua glória em outra ocasião.

Ele encontrou, ele sabe o que fazer, vai dar uma solução que vai matá-los, depois que eles morrerem, ele vai pegar e cortar a parte do material que quer ser retirado.

Proceda conforme descrevi. Só brincando e aprofundando cada vez mais a parte cortada, ele chega ao outro lado do material com a tesoura. Boa gente, vocês já têm isso há quatro gerações, como saber cuidar de um bem que alguém deixou para vocês? Ela não deu a você para colocar uma responsabilidade sobre seus ombros, ela deu a você porque achou que seria bom para você ter algo que ela gostasse bastante. Você realmente ultrapassou a linha da frivolidade! Entendemos que você realmente não se importa com o chapéu em si, mas também não se importa com a bisavó que o confiou a você?

Cecília começou a costurar com linha de cor semelhante à que seria originalmente o chapéu. Qual é o ponto? Não existe sinonímia perfeita, nem nas cores nem nas palavras, infelizmente a cor era única, era insubstituível. Cecilia, com sua dioptria de +1,75, acha que era da mesma cor. Não sabemos mais o que dizer... a intenção era boa... "devolver a glória outra hora", mas por excesso de zelo o resultado ficou um pouco errado. Cecília, agradecemos o cuidado você vestiu, desinfetou, limpou, cuidou, o que é sempre apreciado, mas se você não se divertiu tanto cortando, ainda assim ficou muito bom. É sempre aconselhável ter equilíbrio tudo. Por que é bom medir nossas ações, decisões? Porque, digamos que estamos dirigindo e temos que virar, temos uma curva à nossa frente, temos que medir nossa velocidade (porque muito pode nos tirar a estrada, desvia do nosso caminho), a vontade com que queremos passar aquela curva, não importa quanto tempo demore, quão rápido, quão experiente, o que não sei o quê.. o que importa é como harmonioso e seguro sabemos como passar por tudo. Ninguém está nos aplaudindo, somos apenas nós mesmos e não precisamos de aplausos.

Da mesma forma, no caso em apreço, o chapéu herdado poderia ter permanecido intacto, não teria necessitado de intervenções, reparações, redecorações, retoques, se a nossa querida Cecília não o tivesse querido tão ardentemente melhorá-lo integralmente. Também vale a pena considerar que muitas vezes as coisas não exigem uma mudança radical para funcionar, apenas parcial ou apenas um quarto ajudaria tanto.

Cecília... Cecília... ou você não tinha mão segura ou se importava muito com o chapéu.

Mai mult...

Maria

Maria, învățătoarea din satul bunicilor mei, era un suflet cald, blând, liniștit, luminos...

Maria era genul acela de persoană care radia o pace și o liniște interioară, întrerupând bârfele babelor, atunci când intra la șezătoare... chiar se făcea literalmente lumină în încăpere atunci când intra într-o încăpere. Babele tăceau subit, se auzea numai sfârâitul fusurilor și mâțele torcând după sobă.

Era șezătoare și babele satului s-adunau la dărăcitul lânii și torsul firelor... Și-apoi ce era la gura lor, noi copchii, stăteam ciorchine și ne uitam în gura lor ca la cele sfinte: o fătat vaca lu' Culiță, fata ceea mare a lu' Ion "di pisti prund" se mărită cu cel Vasile cu nasu' mare a lu' Ghiță, cum care Ghiță, a lu' Mocanu ciobanul, cel de la Socodor, Mar'șica lu' Trancă îi bolnavă, lipsește azi di la șezătoare, da' o cercetat-o Coana Moașă, nu-i gravidă, o ajuns-o din urmă pacatili... Și câte și mai câte, de aflam tot satul, bașca cele megieșe, până la capăt de linie oricare ar fi fost aceasta...

Dar să revin la Maria... Cred că pe-atunci avea vreo 25 de ani, nu era măritată și stătea cu mamă-sa, aflată-n vârstă, într-o căsuță durată cochet pe o margine de deal, n-avea tată - murise pe front în război,- și nici frați... Era de o frumusețe gingașă, rară, și se purta întotdeauna simplu, de-o eleganță subtilă care ne făcea pe noi copii s-o iubim din toată inima, fiindcă întotdeauna avea o vorbă bună, caldă, despre și pentru fiecare-n parte, ne lua mai tot timpul apărarea și ne era pavăză în fața asprimilor dinspre toate babele care ne voiau culcați, ca bârfa să continue fără stingher.

Și-mi amintesc cu drag, și cu dor, și cu nostalgie, că în spatele casei, Maria avea niște cireși negri, groși, falnici și plini de rod, care făceau niște cireșe mari, negre și amare, cărnoase și zemoase, de ne pătau gurile, fețele, mânuțele și hăinuțele în mod iremediabil... Și făcea Maria o dulceață de cireșe-amare, mai bună chiar decât cea a măicuțelor de la Sucevița (am să vă povestesc eu, altădată!) de nu întârzia prea mult în nicio chisea: babele, dar și noi, hăpăiam hulpav la dulcele-amar, cu gândul la carafa de sticlă ce aburea apa răce de fântână...

Și, Doamne!, cum stăteam spânzurați în cei cireși, că doară nu culegeam, cât mâncam și mai mult, cât stricam, dar Maria nu se supăra niciodată pe noi, ci strângea hărnicuță în găletușe, nestematele cele negre, de zece ori cât apucam noi să strângem, căci noi nu eram chiți pe muncă, ci mai ales pe hârjoană, fiind în vacanță!!!

Și mai avea Maria la poalele dealului unde-și găsea căsuța, un mic heleșteu cu apă răce, în care ne răcoream picioruțele obosite de-atâta alergat, o mică lagună străjuită din toate părțile de papură verde ce-și ridica sulițile brav către cer, cu care ocăram broaștele împungându-le de pe mal, ori războindu-ne între noi până ce le stricam, ca mai apoi, luciul apei se ningea de puf gălbui, care plutea și se așeza ușor, așa după cum mi s-așază astăzi amintirile...

Mai mult...

Ceas rezistent la apă în olandeză

Este o dimineață superbă de început de ianuarie, ne aflăm la unul dintre cele mai prestigioase colegii tehnice din județul Suceava, unde distinsa noastră profesoară de engleză, Cecilia (și numele de familie nu îl știm) se află în baie. Mai exact, în baia profesorilor, în partea pentru femei. Este un început de zi destul de anevoios după 4-5 alarme setate pe telefon, una pe la 12:30, alta pe la 2:40, altele două pentru fiul ei și încă una pe la 4:50 dimineața. Primele două au fost pentru a lua antibiotic, după ce a avut ceva infecție cu stafilococ auriu și nu știu câte alte tulpini de nozocomiale și bacterii gram pozitive pe care fii-su i le-a adus de la grădiniță, ultima alarmă a fost pentru a ajunge la timp în stație și a lua autocarul până la liceu, (pentru cine nu știe, Cecilia este navetistă cu 15 ani de experiență în transporturi). În mod normal, Cecilia ar fi putut să ceară concediu până ar fi început să se simtă mai bine, să se recupereze, să devină mai energică, dar o cunoașteți, știți cum e ea. Ea vrea doar olimpici, vrea ca tot ceea ce face să aibă sens, îi place obiectul pe care îl predă și nu doar atât, ea vrea să producă o reformă în predarea acestui obiect, chiar tinde să revoluționeze și să îmbunătățească actul predării până l-ar aduce la rangul de artă. A ales să facă ore suplimentare în starea în care e, pentru că știe că în acest an, olimpiada se va ține la liceul la care predă. În această dimineață însă, Cecilia nu prea a apucat să mai aibă grijă și de ea însăși, fapt pentru care, a trebuit prima dată să meargă la baie. I s-a întins tot rimelul, de la condens, din fericire, își îndepărtează surplusul cu niște șervețele umede. Apoi, cu cele uscate începe să-și sufle nasul, și suflă săraca, că se distrează și profesoarele din cabinele alăturate. Plouă cu comentarii de genul ,, Știi Cecilia, am o mașină de tuns iarba pe care o folosesc să tund junglă din jurul casei și face exact aceleași sunete". Dragi colege profesoare, dați dovadă de empatie și nu mai râdeți de problema Ceciliei, că nu este de glumit cu microbii care circulă, la câți au tot apărut, ca ciupercile după ploaie, am impresia că vine sfârșitul lumii, dar aceasta este realitatea, sunt dezechilibre ecologice, poluare și au apărut bacterii. Și încălzirea globală le ajută să prospere... În fine...Cecilia pune atâta pasiune în suflatul nasul, ca în orice altceva ar face, nu m-a ajutat și pe mine cu niște cărți de care am avut nevoie în urmă cu 10000 de ani? Bineînțeles că da, dar vreau să zic că la ea acasă nici nu se vede culoarea pereților, tencuiala sau dacă are tablouri, că are cărți până la lustră. Și așa arată cam fiecare cameră din apartament. Am înțeles destul de repede că este pasionată de ceea ce face și bravo ei. E greu să mai găsești pasiune în ceva, orice, chiar cred că nimic nu are sens sau poate trebuie să mai caut până să-l găsesc. 

Revenind la povestea noastră, Cecilia își suflă nasul, aruncă șervețelul după ce l-a umplut de secreții și cheaguri de sânge, trage apa. Din păcate, odată cu șervețelul s-a dus în jos, prin conductă și ceasul acela aspectuos și modern pe care l-a primit în septembrie, de ziua ei, de la o prietenă. A alunecat de pe încheietura mâinii, pentru că grăbindu-se inutil (oricum ajungea prima) nu a apăsat destul pe sistemul de prindere. Să ofer un pic de context, ceasul are o brățară termorezistentă, ce rezistă cu succes și la apă, pe cutie cel puțin, scria "rezistență de 500 ATM la apă". Producătorii japonezi n-au mințit privind calitatea produsului pe care Cecilia îl purta, un ceas de la Casio, model G-Shock, cam mare pentru o mână de femeie, de culoare neagră, cadran rotund, care afișa orele cu cifre arabe de culoare albastră. Rezistă, e intact și în ziua de azi, doar că, prin canalizare, a avut alt traseu și s-a revărsat în apa Sucevei, în loc să o însoțească peste tot. Cecilia se panichează, dă anunț la ziar, lipește afișe peste tot prin oraș, cu poze cu ceasul, unde promite recompensă pentru găsirea acestuia.

La o lună, de la începerea căutărilor, este informată că a fost găsit și să vină să și-l revendice. Ajunge la sediul respectiv, vorbește cu doamna de la ghișeu care îi dă ceasul. Cecilia nu prea știe cum să reacționeze, este ceasul ei și totuși parcă nu mai este. De cât timp a stat prin apa unde se revarsă orice, a căpătat o culoare verde militar, va încerca acasă să o înlăture, fie cu penseta, fie cu pila de unghii, fie cu detergent, fie cu ce alte produse de curățare va mai găsi. Serios, parcă nici nu mai seamănă cu ceasul care îi plăcea atât de mult la început...

 

Waterbestendig horloge

 

Het is een mooie vroege ochtend in januari, we zijn op een van de meest prestigieuze technische hogescholen in de provincie Suceava, waar onze vooraanstaande lerares Engels, Cecilia (we kennen haar achternaam niet) in de badkamer is. Concreet in de lerarenbadkamer, in de vrouwenafdeling. Het is een moeilijke start van de dag nadat er vier tot vijf alarmen aan de telefoon zijn gezet, één om 12.30 uur, een andere om 2.40 uur, nog twee voor haar zoon en nog één om 4.50 uur in de ochtend. De eerste twee moesten antibiotica slikken, nadat hij een infectie had gehad met Staphylococcus aureus en ik weet niet hoeveel andere stammen van nosocomiale en gram-positieve bacteriën zijn zoon hem van de kleuterschool had meegebracht. station en neem de bus naar de middelbare school (voor degenen die het niet weten: Cecilia is een forens met 15 jaar ervaring in transport). Normaal gesproken had Cecilia verlof kunnen vragen totdat ze zich beter begon te voelen, te herstellen, energieker te worden, maar je kent haar, je weet hoe ze is. Ze wil alleen maar Olympiërs, ze wil dat alles wat ze doet zinvol is, ze houdt van het vak dat ze onderwijst en niet alleen dat, ze wil het onderwijs in dit vak hervormen, ze heeft zelfs de neiging om een revolutie teweeg te brengen en het lesgeven te verbeteren totdat... het tot het niveau van de kunst. Hij heeft ervoor gekozen om over te werken in de staat waarin hij zich bevindt, omdat hij weet dat de Olympiade dit jaar wordt gehouden op de middelbare school waar hij lesgeeft. Vanochtend had Cecilia echter niet echt tijd om voor zichzelf te zorgen en daarom moest ze voor de eerste keer naar het toilet. Door de condens is al haar mascara uitgesmeerd, gelukkig veegt ze het overtollige weg met een paar vochtige doekjes. Dan begint hij bij de droge zijn neus te snuiten, en het arme ding blaast, dat de leraren in de aangrenzende hutten ook plezier hebben. Het regent opmerkingen als: "Weet je Cecilia, ik heb een grasmaaier die ik gebruik om de jungle rond het huis te maaien en hij maakt precies dezelfde geluiden." Beste collega-leraren, toon empathie en stop met lachen om het probleem van Cecilia, dat het geen grap is met de microben die circuleren, waarin ze blijven verschijnen, als paddenstoelen na de regen. Ik heb de indruk dat het einde van de wereld eraan komt, maar dit is de realiteit, ik ben ecologische onevenwichtigheden, vervuiling en bacteriën verschenen. En de opwarming van de aarde helpt hen te gedijen... Hoe dan ook... Cecilia steekt net zoveel passie in het snuiten van haar neus als in al het andere, ze heeft me niet geholpen met een paar boeken die ik 10.000 jaar geleden nodig had? Natuurlijk wel, maar ik wil zeggen dat je bij haar thuis niet eens de kleur van de muren en het pleisterwerk kunt zien, of dat ze, als ze schilderijen heeft, boeken tot aan de kroonluchter heeft. En zo ziet bijna elke kamer in het appartement eruit. Ik begreep al snel dat ze gepassioneerd is over wat ze doet en dat het haar goed is gedaan. Het is moeilijk om ergens passie in te vinden, wat dan ook. Ik denk echt dat niets logisch is, of misschien moet ik blijven zoeken totdat ik het vind.

Terugkomend op ons verhaal snuit Cecilia haar neus, gooit het weefsel weg nadat het is gevuld met afscheidingen en bloedstolsels, zuigt water op. Helaas ging samen met het zakdoekje de afvoer in en dat strakke, moderne horloge dat ze in september van een vriendin voor haar verjaardag had gekregen. Die gleed van zijn pols af, omdat hij in zijn onnodige haast (hij was er toch als eerste) niet hard genoeg op het gripsysteem drukte. Om een beetje context te geven: het horloge heeft een hittebestendige armband, die met succes waterbestendig is. Op de doos stond in ieder geval "500 ATM waterbestendigheid". De Japanse fabrikanten logen niet over de kwaliteit van het product dat Cecilia droeg, een Casio G-Shock-horloge, iets te groot voor een vrouwenhand, zwarte, ronde wijzerplaat, die de uren aangeeft met blauwe Arabische cijfers. Het verzet zich, het is zelfs vandaag nog intact, alleen dat het, via de riolering, een andere route had en overstroomde in het Suceva-water, in plaats van het overal te vergezellen. Cecilia raakt in paniek, plaatst een advertentie in de krant, hangt overal in de stad posters op met foto's van het horloge en belooft een beloning voor het vinden ervan.

Een maand nadat de zoektocht is begonnen, krijgt ze te horen dat het is gevonden en dat ze het moet komen opeisen. Hij komt op dat kantoor aan, praat met de dame aan de balie die hem het horloge overhandigt. Cecilia weet niet zo goed hoe ze moet reageren, het is haar horloge en toch is het alsof hij weg is. Hoe lang heeft het in het water gelegen waar alles is gemorst, het heeft een militairgroene kleur gekregen, hij zal proberen het thuis te verwijderen, met een pincet, of met een nagelvijl, of met afwasmiddel, of met welk ander schoonmaakmiddel dan ook hij kan vinden. Serieus, het lijkt niet eens op het horloge dat hij in eerste instantie zo leuk vond...

Mai mult...

Drepturile tuturor Creștinilor (601)

Articolul 601 — Dreptul la viață

(1) Viața omului are o valoare fundamentală.

(2) Fiecare persoană trebuie tratată cu demnitate și respect.

(3) Nimeni nu trebuie să fie ucis în mod ilegal.

Articolul 602 — Respectarea demnității umane

(1) Fiecare om are demnitate indiferent de credință, origine, avere, statut sau opinii.

(2) Demnitatea persoanei trebuie respectată în familie, Biserică, școală, muncă și societate.

(3) Umilirea și degradarea intenționată a unei persoane sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.

Articolul 603 — Interzicerea omorului

(1) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental al acestei Constituții.

(2) Nimeni nu are dreptul să ia viața unei persoane prin răzbunare, ură sau interes personal.

(3) Viața trebuie protejată prin mijloace pașnice și legale.

Articolul 604 — Interzicerea violenței

(1) Violența fizică împotriva unei persoane este condamnată.

(2) Creștinul nu trebuie să își rezolve conflictele prin lovire, agresare sau răzbunare.

(3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale.

Articolul 605 — Violența domestică

(1) Bătaia, amenințarea, intimidarea și abuzul în familie sunt condamnate.

(2) Soțul nu are dreptul să își lovească soția, iar soția nu are dreptul să își lovească soțul.

(3) Copiii, părinții și celelalte persoane din familie trebuie protejate împotriva abuzului.

Articolul 606 — Interzicerea torturii

(1) Tortura este incompatibilă cu demnitatea umană.

(2) Nicio persoană nu trebuie supusă torturii sau tratamentelor degradante.

(3) Credința religioasă nu poate fi invocată pentru justificarea torturii.

Articolul 607 — Interzicerea cruzimii

(1) Cruzimea intenționată față de oameni este condamnată.

(2) Creștinul este chemat să manifeste milă și compasiune.

(3) Suferința unei persoane nu trebuie folosită ca spectacol sau instrument de răzbunare.

Articolul 608 — Interzicerea răzbunării

(1) Creștinul nu trebuie să își facă singur dreptate prin violență.

(2) Nedreptatea trebuie sesizată autorităților competente.

(3) Răzbunarea nu reprezintă dreptate.

Articolul 609 — Ura

(1) Ura față de o persoană nu trebuie transformată în violență.

(2) Creștinul este chemat să combată ura prin adevăr, rugăciune, răbdare și responsabilitate.

(3) Iertarea este încurajată, fără a elimina dreptul victimei la protecție și dreptate.

Articolul 610 — Mânia

(1) Mânia trebuie controlată.

(2) Furia nu justifică lovirea, amenințarea sau uciderea unei persoane.

(3) În timpul unui conflict, retragerea și calmarea situației sunt preferabile violenței.

Articolul 611 — Amenințările

(1) Nimeni nu trebuie amenințat cu moartea, bătaia sau distrugerea bunurilor.

(2) Amenințările grave trebuie tratate cu seriozitate.

(3) Persoana amenințată are dreptul să solicite protecție.

Articolul 612 — Protecția persoanei vulnerabile

(1) Copiii, vârstnicii și persoanele aflate în situații de vulnerabilitate trebuie protejate.

(2) Vulnerabilitatea nu poate fi exploatată.

(3) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin celor aflați în nevoie.

Articolul 613 — Interzicerea sclaviei

(1) Nicio persoană nu trebuie tratată ca proprietatea altei persoane.

(2) Libertatea și demnitatea umană trebuie respectate.

(3) Exploatarea unei persoane prin constrângere este condamnată.

Articolul 614 — Interzicerea traficului de persoane

(1) Traficul de persoane este incompatibil cu demnitatea umană.

(2) Exploatarea persoanelor vulnerabile trebuie combătută.

(3) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine victimele.

Articolul 615 — Exploatarea sexuală

(1) Exploatarea sexuală a unei persoane este condamnată.

(2) Nicio persoană nu trebuie constrânsă să participe la acte sexuale împotriva voinței sale.

(3) Minorii trebuie protejați în mod special împotriva exploatării sexuale.

Articolul 616 — Prostituția și exploatarea

(1) Prezenta Constituție condamnă exploatarea, constrângerea și traficul sexual.

(2) Persoana vulnerabilă nu trebuie tratată cu ură sau dispreț.

(3) Comunitățile creștine sunt chemate să ofere sprijin persoanelor care doresc să iasă din situații de exploatare.

Articolul 617 — Respectarea persoanei

(1) Fiecare om trebuie tratat ca persoană, nu ca obiect.

(2) Nicio persoană nu poate fi redusă la statutul său social, economic sau religios.

(3) Respectul aproapelui reprezintă o obligație morală fundamentală.

Articolul 618 — Protecția victimei

(1) Victima unei agresiuni trebuie tratată cu respect.

(2) Comunitatea trebuie să evite învinovățirea victimei.

(3) Victima trebuie încurajată să solicite ajutorul corespunzător.

Articolul 619 — Protecția martorilor

(1) Persoanele care semnalează abuzuri trebuie tratate cu responsabilitate.

(2) Intimidarea martorilor este incompatibilă cu principiile dreptății.

(3) Problemele juridice privind protecția martorilor se soluționează potrivit legii.

Articolul 620 — Dreptatea

(1) Creștinul este chemat să urmărească dreptatea.

(2) Dreptatea nu trebuie confundată cu răzbunarea.

(3) Nimeni nu trebuie condamnat pe baza unor acuzații neverificate.

Articolul 621 — Prezumția de nevinovăție

(1) O persoană acuzată de o faptă nu trebuie considerată vinovată înainte de stabilirea vinovăției potrivit legii.

(2) Comunitățile religioase trebuie să evite condamnările bazate doar pe zvonuri.

(3) Adevărul trebuie căutat cu responsabilitate.

Articolul 622 — Mărturisirea și responsabilitatea

(1) Creștinul este încurajat să își recunoască greșelile.

(2) Pocăința presupune asumarea responsabilității și dorința de îndreptare.

(3) Pocăința nu trebuie folosită pentru a ascunde sau continua abuzul.

Articolul 623 — Îndreptarea

(1) Persoana care a greșit este chemată să se îndrepte.

(2) Îndreptarea presupune schimbarea comportamentului.

(3) Atunci când există victime, repararea răului trebuie urmărită în limitele legii și posibilităților.

Articolul 624 — Iubirea și dreptatea

(1) Iubirea creștină trebuie să fie unită cu dreptatea.

(2) A iubi o persoană nu înseamnă a ascunde răul pe care îl face.

(3) Protejarea celui vulnerabil este o formă de responsabilitate față de aproapele.

Articolul 625 — Principiul sacru al vieții și demnității

(1) Viața și demnitatea fiecărei persoane trebuie respectate.

(2) Omorul, tortura, violența, răzbunarea, sclavia, exploatarea și abuzul sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.

(3) Creștinul este chemat să fie făcător de pace, apărător al celui vulnerabil și slujitor al aproapelui.

Mai mult...

Calendarul Săvulescu

I. Introducere — O nouă identitate calendaristică

 

Calendarul Săvulescu reprezintă un proiect calendaristic, conceput de Cristian Diaconița, prin care se urmărește dezvoltarea unei noi identități de reprezentare a timpului, inspirată de calendarul gregorian și îmbogățită printr-o semnificație familială și simbolică aparte. Acest calendar poartă numele Săvulescu, ales în cinstea străbunicii autorului, devenind astfel un simbol al continuității familiale, al respectului față de generațiile trecute și al dorinței de a crea o lucrare care să păstreze vie memoria celor care au precedat prezentul.

 

Timpul este una dintre cele mai importante dimensiuni ale existenței umane. El reprezintă succesiunea permanentă a evenimentelor, desfășurarea vieții și legătura dintre trecut, prezent și viitor. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să organizeze timpul prin observarea fenomenelor naturale, a mișcării Soarelui, a Lunii și a stelelor. Astfel au apărut calendarele, instrumente esențiale pentru organizarea societăților, pentru agricultură, pentru viața religioasă și pentru desfășurarea activităților cotidiene.

 

Calendarul Săvulescu se înscrie în această tradiție a organizării timpului, însă propune o identitate proprie. El păstrează structura calendarului gregorian, cu cele douăsprezece luni, cu numărul tradițional de zile și cu succesiunea obișnuită a săptămânilor, dar introduce o particularitate distinctivă: numerotarea anilor este stabilită cu un an înainte față de calendarul gregorian.

 

Prin această regulă, anul 2027 al Calendarului Săvulescu corespunde anului 2026 al calendarului gregorian. Anul 2028 Săvulescu corespunde anului 2027 gregorian, iar anul 2029 Săvulescu corespunde anului 2028 gregorian. Această diferență de numerotare reprezintă fundamentul sistemului și elementul care îi conferă o identitate distinctă.

 

Calendarul Săvulescu nu urmărește să elimine calendarul gregorian și nici să modifice ordinea astronomică a timpului. El constituie o creație personală, cu o denumire proprie, cu o semnificație familială și cu o structură calendaristică bine definită. Prin această inițiativă, Cristian Diaconița își propune să unească organizarea rațională a timpului cu respectul față de tradiție și față de moștenirea familială.

 

II. Originea și semnificația numelui Săvulescu

 

Denumirea Calendarului Săvulescu are o valoare simbolică deosebită.Prin această alegere, calendarul devine o formă de omagiu și de recunoștință față de familia din care provine această moștenire.

 

În istoria fiecărei familii există persoane care au o importanță aparte. Străbunicii reprezintă legătura cu generațiile îndepărtate, cu experiențele trecutului și cu valorile transmise de-a lungul timpului. Prin păstrarea numelui Săvulescu în titlul calendarului, autorul își exprimă respectul față de această legătură și dorința de a transforma un nume familial într-un simbol al continuității.

 

Calendarul Săvulescu nu este, prin urmare, doar o organizare a zilelor și lunilor. El este și o creație cu valoare personală, care amintește că timpul nu este alcătuit exclusiv din date și cifre, ci și din amintiri, experiențe, tradiții și oameni.

 

Numele Săvulescu devine astfel o parte fundamentală a identității calendarului. El reprezintă trecutul familiei, dar și aspirația autorului de a crea ceva care să poarte această denumire în viitor.

 

Prin această alegere, Calendarul Săvulescu poate fi privit ca un simbol al legăturii dintre generații, al respectului față de strămoși și al dorinței de a păstra vie memoria familială.

 

III. Fundamentul calendaristic

 

Calendarul Săvulescu este inspirat de calendarul gregorian, sistemul calendaristic folosit în prezent în România și în cea mai mare parte a lumii.

 

Calendarul gregorian a fost introdus în anul 1582, în timpul pontificatului Papei Grigore al XIII-lea. Reforma sa a urmărit corectarea diferențelor acumulate de calendarul iulian în raport cu anul astronomic și păstrarea unei legături cât mai precise între datele calendaristice și succesiunea anotimpurilor.

 

Calendarul gregorian a devenit, în timp, principalul sistem de organizare a timpului civil. El este folosit pentru stabilirea datelor, pentru activitățile economice, pentru educație, pentru administrație și pentru numeroase alte domenii ale vieții.

 

Calendarul Săvulescu păstrează această structură fundamentală. Cele douăsprezece luni rămân neschimbate, iar fiecare lună își păstrează numărul tradițional de zile. Săptămânile continuă să aibă șapte zile, iar ordinea acestora rămâne aceeași.

 

Principala diferență este reprezentată de numerotarea anilor.

 

Regula fundamentală a Calendarului Săvulescu este următoarea:

 

Anul Săvulescu = anul gregorian corespunzător + 1.

 

Astfel:

 

- 2026 gregorian = 2027 Săvulescu;

- 2027 gregorian = 2028 Săvulescu;

- 2028 gregorian = 2029 Săvulescu;

- 2029 gregorian = 2030 Săvulescu;

- 2030 gregorian = 2031 Săvulescu.

 

Această regulă este simplă, ușor de reținut și permite stabilirea corespondenței dintre cele două sisteme.

 

Calendarul Săvulescu păstrează, așadar, aceeași succesiune a zilelor, dar oferă anilor o numerotare proprie.

 

IV. Structura Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu este alcătuit din douăsprezece luni, care păstrează denumirile tradiționale ale calendarului gregorian.

 

Luna| Numărul zilelor

Ianuarie| 31

Februarie| 28 sau 29

Martie| 31

Aprilie| 30

Mai| 31

Iunie| 30

Iulie| 31

August| 31

Septembrie| 30

Octombrie| 31

Noiembrie| 30

Decembrie| 31

 

Un an obișnuit al Calendarului Săvulescu are 365 de zile, iar un an bisect are 366 de zile.

 

Luna februarie este singura lună care își modifică numărul zilelor în funcție de caracterul bisect al anului. Într-un an obișnuit, aceasta are 28 de zile, iar într-un an bisect are 29 de zile.

 

Păstrarea acestei structuri permite utilizarea calendarului într-un mod familiar. Nu este necesară învățarea unor luni noi, a unor denumiri diferite sau a unor reguli complicate de organizare a săptămânilor.

 

Calendarul Săvulescu este conceput astfel încât să poată fi înțeles și utilizat cu ușurință, păstrând ordinea calendaristică tradițională.

 

V. Cele patru anotimpuri

 

Calendarul Săvulescu păstrează succesiunea celor patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna și iarna.

 

Primăvara reprezintă renașterea naturii, revenirea luminii și începutul unui nou ciclu al vieții. Este perioada în care natura se trezește, plantele înfloresc, iar zilele devin treptat mai lungi.

 

Vara este anotimpul căldurii, al luminii și al maturizării roadelor. Ea simbolizează dezvoltarea, energia și împlinirea.

 

Toamna este perioada recoltelor, a schimbărilor de culoare ale naturii și a pregătirii pentru sezonul rece. Ea reprezintă împlinirea unui ciclu și începutul unei perioade de reflecție.

 

Iarna este anotimpul liniștii, al sărbătorilor și al încheierii unui an calendaristic. Ea simbolizează odihna, continuitatea și pregătirea pentru un nou început.

 

Calendarul Săvulescu păstrează aceste perioade în aceeași succesiune ca sistemul gregorian. Prin urmare, anotimpurile nu sunt modificate, iar datele lor calendaristice rămân aceleași.

 

VI. Regula anilor bisecți

 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale oricărui calendar solar este modul în care sunt organizați anii bisecți.

 

Pământul nu parcurge un ciclu sezonier complet în exact 365 de zile. Durata medie a anului tropic este de aproximativ 365,2422 zile. Din această cauză, un calendar care ar avea permanent 365 de zile s-ar îndepărta treptat de succesiunea anotimpurilor.

 

Pentru a corecta această diferență, calendarul gregorian utilizează o regulă specială a anilor bisecți. Calendarul Săvulescu păstrează aceeași regulă, aplicată anului gregorian corespunzător.

 

Regulile sunt următoarele:

 

1. Un an este bisect dacă anul gregorian corespunzător este divizibil cu 4.

2. Dacă anul gregorian corespunzător este divizibil cu 100, acesta nu este bisect.

3. Dacă anul gregorian corespunzător este divizibil cu 400, acesta este bisect.

 

Prin această regulă, calendarul gregorian are 97 de ani bisecți într-un ciclu de 400 de ani.

 

Calendarul Săvulescu păstrează aceeași organizare, deoarece este construit pe structura calendarului gregorian.

 

De exemplu, anul 2027 Săvulescu corespunde anului 2026 gregorian, care este un an obișnuit. În schimb, anul 2029 Săvulescu corespunde anului 2028 gregorian, care este un an bisect.

 

Astfel, luna februarie a anului 2029 Săvulescu va avea 29 de zile.

 

VII. Diferențele dintre Calendarul Gregorian și Calendarul Săvulescu

 

Calendarul gregorian și Calendarul Săvulescu sunt asemănătoare prin structura lor, dar se deosebesc prin identitatea și numerotarea anilor.

 

Calendarul gregorian este un sistem calendaristic oficial, utilizat în întreaga lume pentru organizarea timpului civil. Calendarul Săvulescu este o creație concepută de Cristian Diaconița, care păstrează structura gregoriană, dar oferă anilor o numerotare cu un an înainte.

 

Comparație generală

 

Caracteristică| Calendarul Gregorian| Calendarul Săvulescu

Denumire| Gregorian| Săvulescu

Origine| Reforma din 1582| Proiect conceput de Cristian Diaconița

Număr de luni| 12| 12

Denumirea lunilor| Tradițională| Tradițională

Numărul zilelor| 365 sau 366| 365 sau 366

Regula anilor bisecți| Gregoriană| Aceeași regulă

Succesiunea zilelor săptămânii| Luni–duminică| Aceeași

Anotimpurile| Patru| Aceleași patru

Numerotarea anilor| Numerotare gregoriană| Cu un an înainte

Anul 2027| Anul 2027| Anul 2027 corespunde lui 2026 gregorian

Precizie astronomică| Foarte bună| Aceeași precizie

Statut| Calendar civil oficial| Îmbunătățită

 

Diferența principală: numerotarea anilor

 

Calendarul Săvulescu utilizează o numerotare distinctă, cu un an înainte față de calendarul gregorian.

 

Această diferență nu schimbă durata anului, numărul zilelor sau ordinea săptămânilor. Ea modifică doar numărul atribuit anului respectiv.

 

De exemplu, data de 1 ianuarie 2026 în calendarul gregorian este reprezentată ca 1 ianuarie 2027 în Calendarul Săvulescu.

 

În mod similar, data de 15 august 2026 în calendarul gregorian corespunde datei de 15 august 2027 în Calendarul Săvulescu.

 

Prin urmare, cele două calendare pot fi considerate echivalente în ceea ce privește organizarea zilelor, dar distincte prin numerotarea anilor.

 

Diferența de identitate

 

Calendarul gregorian poartă numele Papei Grigore al XIII-lea, cel care a introdus reforma calendaristică din 1582.

 

Calendarul Săvulescu poartă numele străbunicii autorului, reprezentând un omagiu personal și familial.

 

Această diferență conferă Calendarului Săvulescu o valoare simbolică aparte. El nu este doar o reprezentare a timpului, ci și o creație care exprimă respectul față de familie și față de trecut.

 

Diferența de organizare conceptuală

 

Calendarul gregorian este un sistem calendaristic stabilit pentru utilizarea civilă la nivel internațional.

 

Calendarul Săvulescu este un sistem personal de reprezentare a anilor, conceput pentru a păstra aceeași structură calendaristică, dar pentru a introduce o nouă identitate simbolică.

 

Prin această particularitate, Calendarul Săvulescu oferă o perspectivă personală asupra timpului, fără să modifice regulile astronomice ale calendarului gregorian.

 

VIII. În ce constă îmbunătățirea Calendarului Săvulescu?

 

Calendarul Săvulescu poate fi considerat îmbunătățit din punct de vedere al identității, al prezentării și al semnificației personale.

 

În primul rând, acesta oferă o denumire proprie. Calendarul nu mai este reprezentat doar prin numele sistemului gregorian, ci printr-un nume familial, cu o valoare simbolică aparte.

 

În al doilea rând, numerotarea anilor cu un an înainte creează o particularitate distinctă, ușor de identificat și de reținut.

 

În al treilea rând, Calendarul Săvulescu poate fi dezvoltat într-o formă vizuală proprie, cu un design distinct, cu simboluri, cu elemente grafice și cu o prezentare oficială.

 

În al patrulea rând, proiectul poate fi folosit ca un instrument personal de organizare a timpului, de evidențiere a datelor importante și de păstrare a unor tradiții familiale.

 

Totuși, este important să se precizeze că Calendarul Săvulescu nu este mai precis din punct de vedere astronomic decât calendarul gregorian, deoarece păstrează aceleași reguli. Îmbunătățirea sa este una de identitate, de organizare conceptuală și de valoare simbolică.

 

Această distincție este importantă pentru ca proiectul să fie prezentat corect și să nu atribuie calendarului proprietăți matematice pe care nu le are.

 

IX. Precizia și relația cu timpul astronomic

 

Calendarul Săvulescu păstrează precizia calendarului gregorian, care este unul dintre cele mai precise sisteme calendaristice solare utilizate în prezent.

 

Calendarul gregorian are o durată medie de 365,2425 zile. Această valoare este foarte apropiată de durata medie a anului tropic, care este de aproximativ 365,2422 zile.

 

Diferența dintre cele două valori este foarte mică, însă nu este nulă. Din acest motiv, nici calendarul gregorian și nici Calendarul Săvulescu nu pot fi considerate absolut perfecte pentru toate epocile.

 

Calendarul Săvulescu păstrează aceeași precizie, deoarece nu modifică regula anilor bisecți și nici durata lunilor.

 

Prin urmare, calendarul este stabil, ușor de utilizat și compatibil cu structura gregoriană.

 

X. Importanța Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu are o importanță deosebită pentru autorul său, deoarece reprezintă o creație personală, concepută pentru a uni timpul cu memoria familială.

 

Prin această lucrare, Cristian Diaconița își exprimă dorința de a crea un sistem care să poarte o denumire distinctă și să păstreze o legătură simbolică cu trecutul familiei.

 

Calendarul poate deveni un instrument de organizare a zilelor, de evidențiere a evenimentelor importante și de păstrare a unor tradiții personale.

 

El poate fi utilizat pentru stabilirea datelor aniversare, pentru organizarea activităților cotidiene și pentru reprezentarea simbolică a anilor.

 

În același timp, Calendarul Săvulescu poate fi dezvoltat într-o lucrare vizuală, cu o prezentare elegantă, cu elemente grafice și cu o structură clară.

 

Prin această dezvoltare, calendarul poate dobândi o identitate proprie, care să îl diferențieze de sistemul gregorian, fără să modifice organizarea astronomică a timpului.

 

XI. Concluzie — Calendarul Săvulescu, o creație pentru viitor

 

Calendarul Săvulescu reprezintă o creație personală concepută de Cristian Diaconița, inspirată de calendarul gregorian și caracterizată printr-o numerotare distinctă a anilor.

 

Păstrând cele douăsprezece luni, succesiunea zilelor, regulile anilor bisecți și organizarea anotimpurilor, Calendarul Săvulescu oferă o nouă identitate simbolică timpului.

 

Diferența principală dintre cele două sisteme constă în numerotarea anilor: Calendarul Săvulescu este stabilit cu un an înainte față de calendarul gregorian.

 

Prin această particularitate, calendarul devine o creație originală, cu valoare personală și familială.

 

Calendarul Săvulescu nu urmărește să înlocuiască sistemul gregorian, ci să ofere o reprezentare proprie a timpului, păstrând în același timp ordinea calendaristică tradițională.

 

El demonstrează că timpul poate fi privit nu doar ca o succesiune de zile și ani, ci și ca o expresie a identității, a memoriei și a continuității.

 

Prin această inițiativă, Cristian Diaconița creează un proiect care unește tradiția cu prezentul și care poate fi dezvoltat în viitor ca o lucrare personală, cu o semnificație aparte.

 

Calendarul Săvulescu — conceput de Cristian Diaconița

 

Un calendar al identității, al continuității și al respectului față de timp.    DESCRIEREA OFICIALĂ A CALENDARULUI SĂVULESCU

 

Un sistem calendaristic perfecționat, conceput de Cristian Diaconița

 

1. Prezentarea generală

 

Calendarul Săvulescu este un sistem calendaristic, conceput de Cristian Diaconița, care își propune să ofere o reprezentare modernă, clară și îmbunătățită a timpului. Inspirat de calendarul gregorian, acesta păstrează organizarea tradițională a anului, dar introduce o identitate proprie, o nouă numerotare a anilor și un concept calendaristic distinct.

 

Calendarul Săvulescu este conceput ca o evoluție conceptuală a sistemului gregorian, urmărind păstrarea avantajelor acestuia și dezvoltarea unei organizări mai clare, mai ușor de înțeles și mai bine definite. Prin această inițiativă, autorul urmărește să creeze un calendar care să unească precizia, simplitatea, tradiția și identitatea personală.Astfel, calendarul dobândește o semnificație familială deosebită, devenind nu doar un instrument de măsurare a timpului, ci și o expresie a respectului față de generațiile trecute.

 

Calendarul Săvulescu este conceput pentru a păstra ordinea naturală a timpului și pentru a oferi o structură calendaristică familiară, dar cu o identitate proprie.

 

2. Principiul fundamental al Calendarului Săvulescu

 

Principiul de bază al Calendarului Săvulescu este păstrarea structurii calendaristice gregoriene, însoțită de o numerotare a anilor cu un an înainte.

 

Această regulă reprezintă elementul central al sistemului.

 

Conform principiului său:

 

Anul Săvulescu = Anul Gregorian + 1

 

Prin urmare, anul 2027 al Calendarului Săvulescu corespunde anului 2026 al calendarului gregorian. Anul 2028 Săvulescu corespunde anului 2027 gregorian, iar anul 2029 Săvulescu corespunde anului 2028 gregorian.

 

Această particularitate conferă calendarului o identitate distinctă și permite o corespondență simplă între cele două sisteme.

 

Calendarul Săvulescu păstrează cele douăsprezece luni, succesiunea zilelor săptămânii și regulile anilor bisecți, astfel încât utilizarea sa să fie ușoară și familiară.

 

3. Caracterul îmbunătățit al Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu este conceput ca un proiect calendaristic îmbunătățit prin organizare, identitate și prezentare. Scopul său este de a păstra structura eficientă a calendarului gregorian și de a o integra într-un sistem cu o denumire proprie și cu reguli de identificare clare.

 

Îmbunătățirile propuse se bazează pe următoarele principii:

 

Claritatea calendaristică

 

Calendarul Săvulescu urmărește să ofere o reprezentare clară a anilor, lunilor și zilelor. Prin păstrarea structurii tradiționale, utilizatorul poate înțelege cu ușurință organizarea calendarului, fără să fie nevoit să învețe un sistem complet diferit.

 

Identitatea proprie

 

Calendarul Săvulescu se diferențiază prin denumirea sa, prin numerotarea anilor și prin semnificația familială. Aceste elemente îi conferă o identitate distinctă față de calendarul gregorian.

 

Păstrarea preciziei calendaristice

 

Calendarul Săvulescu păstrează regulile gregoriene de organizare a anilor bisecți, care asigură o bună apropiere între calendar și succesiunea anotimpurilor. Prin această alegere, sistemul rămâne stabil și compatibil cu organizarea calendaristică tradițională.

 

Simplitatea utilizării

 

Calendarul Săvulescu păstrează lunile și zilele cunoscute, ceea ce îl face ușor de utilizat. Diferența de numerotare a anilor este simplă și poate fi aplicată fără calcule complicate.

 

Continuitatea

 

Calendarul Săvulescu urmărește să păstreze continuitatea între trecut, prezent și viitor. Prin denumirea sa, acesta reprezintă o legătură simbolică între generații și o formă de respect față de familia Săvulescu.

 

4. Structura Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu este alcătuit din douăsprezece luni:

 

Ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie.

 

Numărul zilelor fiecărei luni este păstrat după structura gregoriană. Un an obișnuit are 365 de zile, iar un an bisect are 366 de zile.

 

Calendarul Săvulescu păstrează cele patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna și iarna. Succesiunea acestora nu este modificată, iar organizarea calendaristică rămâne în concordanță cu sistemul gregorian.

 

5. Diferențele dintre Calendarul Gregorian și Calendarul Săvulescu

 

Calendarul Gregorian este un sistem calendaristic oficial, utilizat la nivel internațional pentru organizarea timpului civil. Calendarul Săvulescu este un proiect, conceput de Cristian Diaconița, care păstrează structura gregoriană, dar introduce o identitate proprie.

 

Caracteristică| Calendarul Gregorian| Calendarul Săvulescu

Denumire| Gregorian| Săvulescu

Origine| Reforma calendaristică din 1582| Proiect personal conceput de Cristian Diaconița

Număr de luni| 12| 12

Numărul zilelor| 365 sau 366| 365 sau 366

Regula anilor bisecți| Gregoriană| Aceeași regulă

Succesiunea zilelor| Tradițională| Aceeași

Anotimpurile| Patru| Aceleași patru

Numerotarea anilor| Gregoriană| Cu un an înainte

Identitate| Sistem internațional| Sistem personal și familial

Statut| Calendar civil oficial| Proiect calendaristic personal

 

Principala diferență este reprezentată de numerotarea anilor și de identitatea proprie a Calendarului Săvulescu.

 

6. Precizia și perfecționarea calendarului

 

Calendarul Săvulescu urmărește să păstreze precizia calendaristică a sistemului gregorian și să ofere o organizare clară a timpului. Prin păstrarea regulilor anilor bisecți și a structurii lunilor, acesta rămâne apropiat de succesiunea astronomică a anotimpurilor.

 

În concepția sa, perfecționarea Calendarului Săvulescu se referă la organizarea, identitatea și prezentarea sistemului, precum și la dezvoltarea unei noi forme de reprezentare a anilor.

 

Pentru a deveni mai precis din punct de vedere astronomic decât calendarul gregorian, Calendarul Săvulescu ar necesita o regulă suplimentară de corectare a anilor bisecți. Această posibilitate poate reprezenta o direcție de dezvoltare ulterioară a proiectului.

 

7. Concluzie

 

Calendarul Săvulescu reprezintă o creație calendaristică, concepută de Cristian Diaconița, care îmbină structura tradițională a calendarului gregorian cu o identitate proprie și cu o semnificație familială deosebită.

 

Prin păstrarea celor douăsprezece luni, a succesiunii zilelor și a regulilor calendaristice tradiționale, Calendarul Săvulescu urmărește să ofere un sistem clar, familiar și ușor de utilizat.

 

Prin numerotarea anilor cu un an înainte și prin denumirea sa distinctă, calendarul dobândește o identitate proprie, devenind o expresie a continuității, a respectului față de familie și a dorinței de a crea o lucrare cu valoare personală.

 

Calendarul Săvulescu — conceput de Cristian Diaconița

 

Un calendar al tradiției, al identității și al viitorului.

Mai mult...

Negruța .

Din calendarul de perete ,fug filele una câte una.

Unde fuge oare timpul ? Și, odată cu ele și zilele

vieții noaste!...Cade și ultima filă a lunii martie.

Din geamul camerii mele urmăresc raza de soare ,

vie,luminoasă,dar fără puterea de a încălzi

mugurii amorțiți încă de vremea rece ce nu mai

pleacă de la noi .Stau la geam,cu ochii larg deschiși

spre cerul înalt și gol.Muguri mari,ascunși sub mantia

groasă, așteaptă zile mai calde să nască flori frumoase,

parfumate,multicolore.

Mă trezește din visare un scâncet dureros.Negruța a

ajuns într-o stare jalnică de bătrânețe și boală.

     La început nu știam ce are, apoi mângâind-o,

mi-am dat seama că are dureri mari, încât și palma cu

care o ating ușor,îi provoacă suferințe.Cuvintele mele,

calde ,le aude ,le înțelege,dar mă roagă,cu ochii ei triști,

să nu mai pun mâna pe spatele ei, fiindcă de acolo

pornește o durere chinuitoare .Se plimbă încet cu capul plecat

și din când în când își strigă durerea într-un țipăt scurt ,de parcă

se rușinează.Mă uit la ea și parcă mă văd pe mine!...

     Doar cu cincisprezece ani în urmă Negruța cea de azi era 

 o cățelușă mică ,fără ochi,pe care Ginuța,o fetiță inimoasă ,

a cules-o de la un colț de stradă ,unde fusese aruncată ,

înainte poate ,de a lua prima gură de lapte de la mama ei

     Fetița a adus-o acasă,în șorțul ei de școlăriță din clasa întâia,

și i-a strecurat în gura uscată câteva picături de lapte ,dintr-o

pipetă,lapte pe care cățelușa l-a înghițit cu lăcomie și sete,dornică

de viață .Așa a întrat în viața familiei noastre Negruța ,la începutul

une veri. Cuminte și curată,iubită și alintată de toți -deși era un câine

cu totul obișnuit-Negruța s-a deosebit mult de suratele ei din mahala.

     Nu a putut învăța să vorbească,știa însă să asculte și să înțeleagă

ce trebuie să facem noi pentru ea și ce trebuie să facă ea pentru noi.

Mulți dintre vizitatorii nepoftiți au făcut cunoștință cu coloții ei .

     La început ,am vrut s-o pun la lanț,dar am văzut cum din ochii ei

triști se rostogoleau lacrimi mici N-a suferit umilința de a sta la lanț .

Când invitam pe cineva în curte,de teama de nu fi tentată să-l muște

se retrăgea la cușca ei ieșind doar în clipa când musafirul trăgea poarta

după el, mușcând cu furie din mâner în care urmele colților ei s-au

imprimat adânc.

     Într-o noapte, m-a trezit din sonm lătrăturile ei tânguitoare și prelungi .

Am ieșit afară să văd ce s-a întâmplat și mi-am dat seama că ne-a scăpat de

la mare nenorocire .Careva dintre noi uitase aragazul deschis .Ce se întâmpla

dacă aprindeam un chibrit ?

     Anii trec și lasă urme grele peste fiecare dintre noi.Câte dintre greșelile vieții

noastre ar putea fi evitate,dacă am putea lua viața de la început Mă uit la Negruța

îi înțeleg suferința,dar cu ce pot s-o ajut ?În fața sorții,și omul și animalul,sunt egali.

Așa a fost hotărât,dintr-un început ,de Cel care le-a creat pe toate...

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍