Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Keller Gabriela
Data postării: 26 decembrie 2024
Vizualizări: 270
Poezii din aceiaşi categorie
Eternitatea
Asa cum stelele sclipesc, sa sti ca te iubesc.
Asa cum luna sta ascunsa, și spera ca si soarele
Sa fie a ei muza, și sa cânte vioarele.
Muzica sufletului gol, se da dea dura rostogol
Și în inima vibrează, sperând ca nu visează.
Când a ei speranța moare, frumusețea și răsare.
Când dispari încetișor, sa sti ca mi este dor.
Fără tine nu exist, nimeni nu ma mai observa.
În eternitate eu sunt trist, sunt doar o simpla rezerva.
O reflexie a ta, sunt si voi fi mereu.
Nu voi sta în calea ta, când ajungi la apogeu.
Asa cum stelele sclipesc, sa ști ca te iubesc.
Asa cum soarele lucește, sa sti ca te iubește
Lecția despre cub de Nichita Stănescu în engleză
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Lesson about the cube
A piece of stone is taken,
he carves with a chisel of blood,
shines with Homer's eye,
it is scraped with rays
until the cube comes out perfectly.
After that they kiss the cube countless times
with your mouth, with the mouth of others
and especially with the infanta's mouth.
After that a hammer is taken
and suddenly a corner of the cube crumbles.
Everyone, but absolutely everyone will say:
- What a perfect cube that would have been
if it hadn't had a broken corner!
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în engleză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
I love rain
I love the crazy rain it wants
To fall, to hurt, to be only her
At the table of the same rusty hall,
When no one asks for the answer received,
I want her to stay!
It's an obsessive call to share needs
Above all let it rain on us,
When the heavy sprinkles go astray
They soar in the sky and fall stiff
Crazy and naked!
It's the rain on the windows that falls shrill,
I sit alone at the window and yet absent
When no one asks the gaze for a reference,
I don't tell anyone, not even myself, that I hope
A present sun!
Big wedding drops sprinkle hard
Groom's shirt, Earth-king
Sit alone at the table, get married and leave,
Tomnatic and heavy, taken by winds,
Kisses forge!
Even if it's raining, it's smooth
With the cold drops it calls me to come,
Above all, to tell me what he wants,
I love the crazy rain just the way it is
To believe in destiny!
Chipul iernii
Înghețat Pământul,
Amorți cuvântul
Pe buzele Cerului,
În geamătul norului.
Lacrimi încremenite
Sclipeau înțepenite
Din privirea degerată
Pe ramura crestată.
Șuierul de crivăț
Stârnise un dezmăț
Pe străzile umbrite
Și de ger zbârcite.
Tremura făptura,
Curmând picătura
Sub plapuma de nea,
Ce sub pași scrâșnea.
Firavă o rază
Pe obraz pictează,
Oglindind în captură
Firescul din natură.
Vreau să alerg prin iarbă
Vreau să mă trezesc acum acasă,
Şi să simt mirosul de iarbă verde
Vreau să mă pierd în câmpuri
Precum aerul în el se pierde.
Vreau să alerg prin iarbă
Să simt mângîierea ei pe talpă
Vreau s-o aud pe mama cum mă strigă
Şi cum braţele spre mine îşi îndreaptă.
Vreau să mă joc cu fluturii
Şi să alerg după ei prin flori
Să mă adoarmă stelele din cer
Să mă trezească soarele în zori.
Vreau să miros fânul uscat
Să mă culc pe el şi să visez
Că sunt iar copilul răsfăţat
Chiar dacă ştiu c-o să mă trezesc.
Am să mă trezesc şi visul va dispărea
Şi iar singură voi fi departe
Departe de iarba de acasă
De care mii de kilometri mă desparte.
SE DECOJESC COPACII…
În vremuri ce nu se definesc
Se decojesc copacii
De - atâta sevă plânsă
Neputincioși ei ne privesc
Când fructul e doar o etichetă
De străine mâinii expusă
Pe taraba cu cerere și ofertă.
……………………
Se decojesc stejarii
Plâng frunzele în locul meu
Eu, îl rog, îl rog pe Dumnezeu
Să le lase drept soclu tulpina
Pentr- un prețios trofeu
Doamne ! Lasă-le și rădăcina
A lor e strămoșescul sfânt pământ
………………………………….
Se decojesc copacii, se decojesc stejarii..!
Eternitatea
Asa cum stelele sclipesc, sa sti ca te iubesc.
Asa cum luna sta ascunsa, și spera ca si soarele
Sa fie a ei muza, și sa cânte vioarele.
Muzica sufletului gol, se da dea dura rostogol
Și în inima vibrează, sperând ca nu visează.
Când a ei speranța moare, frumusețea și răsare.
Când dispari încetișor, sa sti ca mi este dor.
Fără tine nu exist, nimeni nu ma mai observa.
În eternitate eu sunt trist, sunt doar o simpla rezerva.
O reflexie a ta, sunt si voi fi mereu.
Nu voi sta în calea ta, când ajungi la apogeu.
Asa cum stelele sclipesc, sa ști ca te iubesc.
Asa cum soarele lucește, sa sti ca te iubește
Lecția despre cub de Nichita Stănescu în engleză
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Lesson about the cube
A piece of stone is taken,
he carves with a chisel of blood,
shines with Homer's eye,
it is scraped with rays
until the cube comes out perfectly.
After that they kiss the cube countless times
with your mouth, with the mouth of others
and especially with the infanta's mouth.
After that a hammer is taken
and suddenly a corner of the cube crumbles.
Everyone, but absolutely everyone will say:
- What a perfect cube that would have been
if it hadn't had a broken corner!
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în engleză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
I love rain
I love the crazy rain it wants
To fall, to hurt, to be only her
At the table of the same rusty hall,
When no one asks for the answer received,
I want her to stay!
It's an obsessive call to share needs
Above all let it rain on us,
When the heavy sprinkles go astray
They soar in the sky and fall stiff
Crazy and naked!
It's the rain on the windows that falls shrill,
I sit alone at the window and yet absent
When no one asks the gaze for a reference,
I don't tell anyone, not even myself, that I hope
A present sun!
Big wedding drops sprinkle hard
Groom's shirt, Earth-king
Sit alone at the table, get married and leave,
Tomnatic and heavy, taken by winds,
Kisses forge!
Even if it's raining, it's smooth
With the cold drops it calls me to come,
Above all, to tell me what he wants,
I love the crazy rain just the way it is
To believe in destiny!
Chipul iernii
Înghețat Pământul,
Amorți cuvântul
Pe buzele Cerului,
În geamătul norului.
Lacrimi încremenite
Sclipeau înțepenite
Din privirea degerată
Pe ramura crestată.
Șuierul de crivăț
Stârnise un dezmăț
Pe străzile umbrite
Și de ger zbârcite.
Tremura făptura,
Curmând picătura
Sub plapuma de nea,
Ce sub pași scrâșnea.
Firavă o rază
Pe obraz pictează,
Oglindind în captură
Firescul din natură.
Vreau să alerg prin iarbă
Vreau să mă trezesc acum acasă,
Şi să simt mirosul de iarbă verde
Vreau să mă pierd în câmpuri
Precum aerul în el se pierde.
Vreau să alerg prin iarbă
Să simt mângîierea ei pe talpă
Vreau s-o aud pe mama cum mă strigă
Şi cum braţele spre mine îşi îndreaptă.
Vreau să mă joc cu fluturii
Şi să alerg după ei prin flori
Să mă adoarmă stelele din cer
Să mă trezească soarele în zori.
Vreau să miros fânul uscat
Să mă culc pe el şi să visez
Că sunt iar copilul răsfăţat
Chiar dacă ştiu c-o să mă trezesc.
Am să mă trezesc şi visul va dispărea
Şi iar singură voi fi departe
Departe de iarba de acasă
De care mii de kilometri mă desparte.
SE DECOJESC COPACII…
În vremuri ce nu se definesc
Se decojesc copacii
De - atâta sevă plânsă
Neputincioși ei ne privesc
Când fructul e doar o etichetă
De străine mâinii expusă
Pe taraba cu cerere și ofertă.
……………………
Se decojesc stejarii
Plâng frunzele în locul meu
Eu, îl rog, îl rog pe Dumnezeu
Să le lase drept soclu tulpina
Pentr- un prețios trofeu
Doamne ! Lasă-le și rădăcina
A lor e strămoșescul sfânt pământ
………………………………….
Se decojesc copacii, se decojesc stejarii..!
Alte poezii ale autorului
Timpule,dă-mi un răgaz
Timpule,mai stai pe loc,
Zăbovește doar o clipă,
Nu pripi al meu soroc ,
Nu mă frânge de aripă .
Și privește-mă in urmă
Prin oglinda din trecut,
și citește-mă în palmă,
Nu răscoli ce m - a durut.
Dă- mi o șansă doar
Greșeala să mi - o indrept,
să mă lepăd de amar
Ce supără in piept.
Promit să mă revanșez
Pt al tău popas ,
Făurindu -mi un crez
Sa nu fac risipă un pas...
Arșița
Vai ce zapuseala nebună
Prin văzduh plutește
Dogoarea din țărână,
Seacă iarba,se pălește.
Ard pietrele crăpate,
Cu năduf respira iazul,
Sufocat de naripate,
Ce I subțiasera obrazul.
Pisca pe sub talpă
Raze fierbinți de soare,
Ce mijesc pe o pleoapa
Și ne udă cu sudoare.
De noi umbra se ascunde,
Pretinde tribut tacit,
Iar ploaia n loc sa ne inunde,
Se puse pe smiorcait.
Vântul cățărat pe munte,
Pufaind, ne urmărește;
Praful picură pe frunte
Pe o colina se lungește.
Noi tânjim cu ardoare
Noaptea sa se așterne,
Racoriti din a ei boare,
Peste noi sa tot cerne...
Revederea
Te zărisem departe,
Încă erai de -o șchioapă;
Cărunțit peste noapte,
Cu vântul în pleoapă.
Cu pasul legănat pășești,
Strecurăndu-te -n mulțime,
Din buze ceva șoptești,
Plimbi o sacoșă -n palme..
Mi ai întâlnit privirea.
Zâmbindu-mi cu candoare;
Te -nvăluise fericirea
Cu pupici și -mbrătisare.
A trecut un car de vreme
Fără ecou răsunător,
Cuprinși de dileme
Din amintirile ce dor..
-De -am avea ce -am irosit..
Și oftezi din rărunchi..
-Off, tăticu meu iubit,
Lipsa ta mi -era un junghi!..
Chipul meu iubit
Visam să zbor.
Spre zările albastre
Curtată de un nor
Luminată de astre.
Vroiam să ajung
Pe culmi de răsărit
Să privesc îndelung
Chipul cel iubit.
Pierdut în mulțime
Printre stropi de ploaie,
In val de adâncime
Se prelingea șiroaie.
Sigmentat în fragmente
Îl culegeam pe ghicite ,
Colorând Momente
Din viață, fericite.
Și -l strângeam la piept
Cu o teamă nebuloasă
Din somn să mă deștept
Cu spaima pe grimasă.
Adesea
Adesea jindui să fiu mică,
Fără griji și fără frică,
Să alerg fără vreo țintă
Cu genunchi julit de -o trântă.
Să cred iarăși în povești,
Rostogolindu -mă pe pajiști;
Cu jucăriile -n desagă,
Să cutreier lumea -ntreagă.
Cerul să -l ating din zbor
Cu degetul de la picior,
Când mă dau în huțuluș
Cu ursulețul meu de pluș.
De -a v-ați ascunselea -n ogradă
Prin tuneluri de zăpadă
Cu gașca mea de prichindei
Puși pe șotii după ei.
Și ziulica cât de mare
Să port în păr o floare;
Noaptea să adorm buștean
Cu roi de fluturi pe tavan..
Setea stropilor de soare
Gemea cerul ostenit
De atâta vânt și ploi;
Sub geana de la răsărit,
Prin ochii triști și goi.
Pluteau norii răscoliti
De a vitregiei vreme,
De riduri încrețiti,
Murmurand poeme.
Petale smulse se scurgeau
Pe scoarța pomului mâhnit,
A cărui brate tremurau
Sub nebulosul asfințit.
Clipea in crăpături stelare
O aripa înțepenita
Plăpânda in suflare,
De zbor ademenita
Ofta chipul din rărunchii
Dupa raze călătoare,
Freamătă din trunchi
Setea stropilor de soare...
Timpule,dă-mi un răgaz
Timpule,mai stai pe loc,
Zăbovește doar o clipă,
Nu pripi al meu soroc ,
Nu mă frânge de aripă .
Și privește-mă in urmă
Prin oglinda din trecut,
și citește-mă în palmă,
Nu răscoli ce m - a durut.
Dă- mi o șansă doar
Greșeala să mi - o indrept,
să mă lepăd de amar
Ce supără in piept.
Promit să mă revanșez
Pt al tău popas ,
Făurindu -mi un crez
Sa nu fac risipă un pas...
Arșița
Vai ce zapuseala nebună
Prin văzduh plutește
Dogoarea din țărână,
Seacă iarba,se pălește.
Ard pietrele crăpate,
Cu năduf respira iazul,
Sufocat de naripate,
Ce I subțiasera obrazul.
Pisca pe sub talpă
Raze fierbinți de soare,
Ce mijesc pe o pleoapa
Și ne udă cu sudoare.
De noi umbra se ascunde,
Pretinde tribut tacit,
Iar ploaia n loc sa ne inunde,
Se puse pe smiorcait.
Vântul cățărat pe munte,
Pufaind, ne urmărește;
Praful picură pe frunte
Pe o colina se lungește.
Noi tânjim cu ardoare
Noaptea sa se așterne,
Racoriti din a ei boare,
Peste noi sa tot cerne...
Revederea
Te zărisem departe,
Încă erai de -o șchioapă;
Cărunțit peste noapte,
Cu vântul în pleoapă.
Cu pasul legănat pășești,
Strecurăndu-te -n mulțime,
Din buze ceva șoptești,
Plimbi o sacoșă -n palme..
Mi ai întâlnit privirea.
Zâmbindu-mi cu candoare;
Te -nvăluise fericirea
Cu pupici și -mbrătisare.
A trecut un car de vreme
Fără ecou răsunător,
Cuprinși de dileme
Din amintirile ce dor..
-De -am avea ce -am irosit..
Și oftezi din rărunchi..
-Off, tăticu meu iubit,
Lipsa ta mi -era un junghi!..
Chipul meu iubit
Visam să zbor.
Spre zările albastre
Curtată de un nor
Luminată de astre.
Vroiam să ajung
Pe culmi de răsărit
Să privesc îndelung
Chipul cel iubit.
Pierdut în mulțime
Printre stropi de ploaie,
In val de adâncime
Se prelingea șiroaie.
Sigmentat în fragmente
Îl culegeam pe ghicite ,
Colorând Momente
Din viață, fericite.
Și -l strângeam la piept
Cu o teamă nebuloasă
Din somn să mă deștept
Cu spaima pe grimasă.
Adesea
Adesea jindui să fiu mică,
Fără griji și fără frică,
Să alerg fără vreo țintă
Cu genunchi julit de -o trântă.
Să cred iarăși în povești,
Rostogolindu -mă pe pajiști;
Cu jucăriile -n desagă,
Să cutreier lumea -ntreagă.
Cerul să -l ating din zbor
Cu degetul de la picior,
Când mă dau în huțuluș
Cu ursulețul meu de pluș.
De -a v-ați ascunselea -n ogradă
Prin tuneluri de zăpadă
Cu gașca mea de prichindei
Puși pe șotii după ei.
Și ziulica cât de mare
Să port în păr o floare;
Noaptea să adorm buștean
Cu roi de fluturi pe tavan..
Setea stropilor de soare
Gemea cerul ostenit
De atâta vânt și ploi;
Sub geana de la răsărit,
Prin ochii triști și goi.
Pluteau norii răscoliti
De a vitregiei vreme,
De riduri încrețiti,
Murmurand poeme.
Petale smulse se scurgeau
Pe scoarța pomului mâhnit,
A cărui brate tremurau
Sub nebulosul asfințit.
Clipea in crăpături stelare
O aripa înțepenita
Plăpânda in suflare,
De zbor ademenita
Ofta chipul din rărunchii
Dupa raze călătoare,
Freamătă din trunchi
Setea stropilor de soare...