Sub taina nopții...
Mereu sădesc semințe-n vis,
În sunetul tăcerii plâng,
Și în lăuntricul abis,
Emoții estompate strâng.
Înot ușor printr-o lumină,
În valuri albe rătăcesc,
Și simt că nu am rădăcină,
Aievea peste nori plutesc.
Sub taina nopții mă aplec,
Și-ți caut chipul printre stele,
Un dor prea greu și neîntreg,
Se frânge-n lacrimi mele.
Din palma visului culeg,
Un strop din tine, tremurând,
Să îl anim, să-l înțeleg,
Să-mi fie veșnic legământ.
Prin glasul vântului mă pierd,
Și-un cântec vechi se naște iar,
E șoapta ta… și o dezmierd,
Pe buza-mi dulce de nectar.
Sub cerul gol, rămân să scriu,
Pe-o stea ce tremură-n tăcere,
Căci te iubesc, și e târziu,
Iar să aștept, nu am putere.
Speram, în zori, din depărtare,
C-o să mă strige-un glas pierdut,
Dar timpul stinse acea chemare,
Și a rămas, la fel, ca la-nceput.
În fuga ta, mereu, ca o ispită,
Doar umbra mea te va urma,
Căci dragostea nu-mi e sfârșită,
Rămâne stea din steaua ta.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 4 iulie
Vizualizări: 39