Luna mea de ora 3
E târziu, iubirea mea...
Rogu-te aprins, nu uita de mine, nu uita de inima mea.
Nu te pot purta în sufletu-mi străpuns
Ai lăsat urme dure, sidefate
Vorbele tale, dureros de dulci
Mă lovesc, simțindu-se ca un sărut.
Ne cunoaștem, oare?
Vorbește vinul pentru tine, dragul meu
În inima-mi, fitil aprins
Nu te pot uita, oră târzie, mă cuprinde luna vie.
Unde ești? Vocea ta, un domol glas
Chipul tău, o amintire.
Ochii tăi, albastru ocean
Părul tău, aura luminii
Mă orbești, zâmbete cald!
E ora trei, ai adormit?
Sau te gândești la mine, la cum m-ai părăsit?
Arde, iubitule... stinge țigara!
Stinge flacăra din mine
Ia cu tine lacrimile-mi amare
Fură-mi nopțile tăcute
Sărută-mă, uită de regretele din suflet.
În grija altcuiva, lasă-mi te rog inima.
Stelele și luna mea,
Luați-mă cu voi
Și când va fi rândul meu
Făuriți-mi inima, să fie una cu voi.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alexia Treista
Data postării: 22 octombrie 2023
Vizualizări: 578
Poezii din aceiaşi categorie
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
IARNA ASTA
E miez de iarnă și e ger,
Omătu-i așternut în valuri
Norii-s tulburi pe sub cer
Pânză albă-i sus pe dealuri.
Nu-i țipenie pe drumuri
Lumea-i toată închisă în casă
Doar din hornuri urcă fumuri,
Ce-i afară ? cui îi pasă?
Casele-s îmbobodite
Flori de ghiață râd în geam
Pe sub geamuri stalactite
Și ghirlande prinse-n ram.
Gerul lacom mă cuprinde,
Nasul mâinile îmi îngheață,
Vântul hora își întinde,
Mii de ace simt pe față.
Scârție omătu-n cale,
Gerul mă gonește în casă
Urlă lupii jos în vale,
Of, ce vreme nemiloasă!...
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Iubire fără sfârșit
Te iubesc iubindu-te Interminabil...!
Este refrenul ce ți-l cânt acum...
E timpul acestor nebunești iubiri,
Neîntâlnite ,îți spun,
Să nu crezi că te mint, îți jur!
Din lada ta de zestre am văzut,
Un pergament cu litere de aur,
Bătut cu pietre prețioase,
De marii meșteri antici egipteni,
Pe care era scris în relief
Te voi iubi mereu ca astăzi sau chiar acum,
O altfel de iubire ce-i pentru zei,
De negăsit printre săracii muritori,
Iubire interminabilă,fără sfârșit!
(28 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Steluța mea
Steluța mea în miez de noapte,
Te rog, ascultă-mi șoaptele toate,
Și alină-mi durerea cea grea,
Aducându-mi treptat alinarea.
Tu, micuța mea,
Cu atingerea de catifea,
Te rog, ia-mi sufletul în brațe,
nelăsând grijile să se agațe.
Apoi, veghează asupra mea,
Luându-mi toată supărarea,
Cu ale tale palme moi,
Reînviindu-mă din lumea de-apoi.
Și-adună-mă în al tău micuț rai,
Lipsit de orice grele furtuni,
Cu doar soare cald de vară,
Și cu zâmbetele de odinioară.
Of, tu a mea speranță,
Ce revii când lumea-i dureroasă,
Încercând să mă faci bine,
Atunci când nu mai știu de mine.
Că mai apoi, în nopțile reci,
Să-mi spui multe povești,
Unele pline de dragoste și dor,
Pline de al tău farmec amețitor.
Iar eu să stau și să te privesc,
Cum ale tale buze grăiesc,
Și-mi aduc o liniște glorioasă,
Eu uitând de ce mă apasă.
Iar când zorii zilei se ivesc,
Visele alină sufletu-mi singuratic.
Cu blândețe și alinare mă-nvelești,
Și-n ale tale brațe, liniște-am găsit.
Și în fiecare noapte tăcută,
Sub strălucirea ta nesfârșită,
Rămâi steluța mea, condu-mă-n necunoscut,
Tu care-mi redai speranță la infinit.
Cu tine, viața-i mai senină,
Chiar și când greutățile m-apasă,
Tu, steaua mea, cu ochi măiaștri,
Ești mereu aici, în vise și-n tresăriri.
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
IARNA ASTA
E miez de iarnă și e ger,
Omătu-i așternut în valuri
Norii-s tulburi pe sub cer
Pânză albă-i sus pe dealuri.
Nu-i țipenie pe drumuri
Lumea-i toată închisă în casă
Doar din hornuri urcă fumuri,
Ce-i afară ? cui îi pasă?
Casele-s îmbobodite
Flori de ghiață râd în geam
Pe sub geamuri stalactite
Și ghirlande prinse-n ram.
Gerul lacom mă cuprinde,
Nasul mâinile îmi îngheață,
Vântul hora își întinde,
Mii de ace simt pe față.
Scârție omătu-n cale,
Gerul mă gonește în casă
Urlă lupii jos în vale,
Of, ce vreme nemiloasă!...
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Iubire fără sfârșit
Te iubesc iubindu-te Interminabil...!
Este refrenul ce ți-l cânt acum...
E timpul acestor nebunești iubiri,
Neîntâlnite ,îți spun,
Să nu crezi că te mint, îți jur!
Din lada ta de zestre am văzut,
Un pergament cu litere de aur,
Bătut cu pietre prețioase,
De marii meșteri antici egipteni,
Pe care era scris în relief
Te voi iubi mereu ca astăzi sau chiar acum,
O altfel de iubire ce-i pentru zei,
De negăsit printre săracii muritori,
Iubire interminabilă,fără sfârșit!
(28 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Steluța mea
Steluța mea în miez de noapte,
Te rog, ascultă-mi șoaptele toate,
Și alină-mi durerea cea grea,
Aducându-mi treptat alinarea.
Tu, micuța mea,
Cu atingerea de catifea,
Te rog, ia-mi sufletul în brațe,
nelăsând grijile să se agațe.
Apoi, veghează asupra mea,
Luându-mi toată supărarea,
Cu ale tale palme moi,
Reînviindu-mă din lumea de-apoi.
Și-adună-mă în al tău micuț rai,
Lipsit de orice grele furtuni,
Cu doar soare cald de vară,
Și cu zâmbetele de odinioară.
Of, tu a mea speranță,
Ce revii când lumea-i dureroasă,
Încercând să mă faci bine,
Atunci când nu mai știu de mine.
Că mai apoi, în nopțile reci,
Să-mi spui multe povești,
Unele pline de dragoste și dor,
Pline de al tău farmec amețitor.
Iar eu să stau și să te privesc,
Cum ale tale buze grăiesc,
Și-mi aduc o liniște glorioasă,
Eu uitând de ce mă apasă.
Iar când zorii zilei se ivesc,
Visele alină sufletu-mi singuratic.
Cu blândețe și alinare mă-nvelești,
Și-n ale tale brațe, liniște-am găsit.
Și în fiecare noapte tăcută,
Sub strălucirea ta nesfârșită,
Rămâi steluța mea, condu-mă-n necunoscut,
Tu care-mi redai speranță la infinit.
Cu tine, viața-i mai senină,
Chiar și când greutățile m-apasă,
Tu, steaua mea, cu ochi măiaștri,
Ești mereu aici, în vise și-n tresăriri.
Alte poezii ale autorului
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.