Efort
Te caut printre spini murdari de sânge,
Spinii trandafirului ce l-am brodat
Pe pieptul meu ce rece plânge
În regret amarnic cufundat.
Și lacrimi îmi curg pe genunchii mei reci
Și oasele-mi strigă s-opresc căutarea,
Cu groază te uiți în ochii mei seci
Încet, refuzându-mi chemarea
Aș vrea să-mi dai a ta inimă în dar,
So i-au strâns în brațele-mi slăbite
Și ușor s-o țin, să îi declar
Confesiunile-mi îndrăgostite.
Îmi rup coastele-n trudă
Să-mi vezi sufletul ce zace,
Îmi smulg și inima de ciudă
Până n-oi avea eu pace.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ray
Data postării: 25 noiembrie 2024
Vizualizări: 238
Poezii din aceiaşi categorie
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
Neputinta
Durere-am adunata
In trupul sfaramat.
Atata nepasare,
Un chin de neiertat.
Cat sa mai indur, sa tac
Ca sa-ti fac tie pe plac?
Cat capul sa nu-l ridic,
Ca te superi tu un pic.
Sunt aici si nu ma vezi
Sunt o fiinta care simte,
Are vise spulberate
De a ta multa rautate.
Tot ce imi doream, era
S-am parte de iubirea ta.
Insa cum nu s-a putut
Sufletul acum s-a rupt.
Singura am fost si sunt,
Ma minteam atat in gand
Insa ochii i-am deschis.
Nu mai pot sa cred in tine
Cand tu nu esti langa mine.
De ce oare ne-am insotit?
Daca raul ne-a invrajbit.
La necaz nu ne-ajutam,
Ne jignim, ne tormentam,
Si pe drum ne separam.
Tu ai vrea sa fiu cu tine
Insa tu nu esti cu mine.
Cand am mare suferinta,
Esti plecat cu a ta fiinta.
Nu intrebi si nu doresti
Sa cunosti ce-am adunat
In suflet de ani zdrobit
Biciuit de neimplinire
Ce vin numai de la tine.
Poate am gresit si eu,
Insa nu traiesc cu ura
Nu pot lasa sa ma fure
Sentimente negative,
Ce-mi pun trupul in pieire
Fara frumos, senin si pace.
Nu as putea continua
Ele reprezinta totul,
Sunt una cu fiinta mea.
Admite
Lasă patul să ne fie martor,
Arzătoarei noastre iubiri
Și nopțile de vară să ne fie tartor,
Ca mai apoi, să cerem despăgubiri.
Lasă stelele luminos să ardă
De focul dragostei noastre,
Iar luna, lin din cer să cadă
În blânda ta senină privire.
Lasă grijile tale să piară
În fierbințile noastre dorințe
Și mâna mea fină să-ți stârnească
Tremurânde colorate tendințe.
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
Neputinta
Durere-am adunata
In trupul sfaramat.
Atata nepasare,
Un chin de neiertat.
Cat sa mai indur, sa tac
Ca sa-ti fac tie pe plac?
Cat capul sa nu-l ridic,
Ca te superi tu un pic.
Sunt aici si nu ma vezi
Sunt o fiinta care simte,
Are vise spulberate
De a ta multa rautate.
Tot ce imi doream, era
S-am parte de iubirea ta.
Insa cum nu s-a putut
Sufletul acum s-a rupt.
Singura am fost si sunt,
Ma minteam atat in gand
Insa ochii i-am deschis.
Nu mai pot sa cred in tine
Cand tu nu esti langa mine.
De ce oare ne-am insotit?
Daca raul ne-a invrajbit.
La necaz nu ne-ajutam,
Ne jignim, ne tormentam,
Si pe drum ne separam.
Tu ai vrea sa fiu cu tine
Insa tu nu esti cu mine.
Cand am mare suferinta,
Esti plecat cu a ta fiinta.
Nu intrebi si nu doresti
Sa cunosti ce-am adunat
In suflet de ani zdrobit
Biciuit de neimplinire
Ce vin numai de la tine.
Poate am gresit si eu,
Insa nu traiesc cu ura
Nu pot lasa sa ma fure
Sentimente negative,
Ce-mi pun trupul in pieire
Fara frumos, senin si pace.
Nu as putea continua
Ele reprezinta totul,
Sunt una cu fiinta mea.
Admite
Lasă patul să ne fie martor,
Arzătoarei noastre iubiri
Și nopțile de vară să ne fie tartor,
Ca mai apoi, să cerem despăgubiri.
Lasă stelele luminos să ardă
De focul dragostei noastre,
Iar luna, lin din cer să cadă
În blânda ta senină privire.
Lasă grijile tale să piară
În fierbințile noastre dorințe
Și mâna mea fină să-ți stârnească
Tremurânde colorate tendințe.
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
Alte poezii ale autorului
Dezgust
Mă doare, mă-n țeapă
Înjur și suspin
Curge sânge șiroaie
Și lacrimi nu se termin
Plâng fără glas
Tremur și strig
E noapte, e frig
Sufletu-mi moare
Lumina dispare
În gânduri pustii
Mă înec și-ți scriu.
De obicei
încerc să fug
Să nu privesc
să nu aud
să nu clipesc
Căci altfel mă pierd
Adio
În sala de clasă, tăcută și pustie,
Stă singură doamna, cu ochii în pământ.
Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,
Cuvinte de dor, în limba ei plângând.
Și vântul poartă-al meu strigăt departe,
Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .
"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,
Din caietul meu plin de însemnări.
Sticlă
Stau în genunchi,
E frig și mă doare.
Lumina mi se stinge
Încet, cu onoare.
Să-mi puneți cruce
De granit prelucrat
În sicriul meu rănit,
Să fiu îngenuncheat.
Să-mi turnați țărână grea,
S-o aud cum se repede
Spre sicriul meu de sticlă,
Unde luna-mi se prevede.
Dezgust
Mă doare, mă-n țeapă
Înjur și suspin
Curge sânge șiroaie
Și lacrimi nu se termin
Plâng fără glas
Tremur și strig
E noapte, e frig
Sufletu-mi moare
Lumina dispare
În gânduri pustii
Mă înec și-ți scriu.
De obicei
încerc să fug
Să nu privesc
să nu aud
să nu clipesc
Căci altfel mă pierd
Adio
În sala de clasă, tăcută și pustie,
Stă singură doamna, cu ochii în pământ.
Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,
Cuvinte de dor, în limba ei plângând.
Și vântul poartă-al meu strigăt departe,
Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .
"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,
Din caietul meu plin de însemnări.
Sticlă
Stau în genunchi,
E frig și mă doare.
Lumina mi se stinge
Încet, cu onoare.
Să-mi puneți cruce
De granit prelucrat
În sicriul meu rănit,
Să fiu îngenuncheat.
Să-mi turnați țărână grea,
S-o aud cum se repede
Spre sicriul meu de sticlă,
Unde luna-mi se prevede.
Dezgust
Mă doare, mă-n țeapă
Înjur și suspin
Curge sânge șiroaie
Și lacrimi nu se termin
Plâng fără glas
Tremur și strig
E noapte, e frig
Sufletu-mi moare
Lumina dispare
În gânduri pustii
Mă înec și-ți scriu.
De obicei
încerc să fug
Să nu privesc
să nu aud
să nu clipesc
Căci altfel mă pierd
Adio
În sala de clasă, tăcută și pustie,
Stă singură doamna, cu ochii în pământ.
Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,
Cuvinte de dor, în limba ei plângând.
Și vântul poartă-al meu strigăt departe,
Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .
"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,
Din caietul meu plin de însemnări.
Sticlă
Stau în genunchi,
E frig și mă doare.
Lumina mi se stinge
Încet, cu onoare.
Să-mi puneți cruce
De granit prelucrat
În sicriul meu rănit,
Să fiu îngenuncheat.
Să-mi turnați țărână grea,
S-o aud cum se repede
Spre sicriul meu de sticlă,
Unde luna-mi se prevede.