Dar a trecut?

Închid ochii și sper,

Că nu o să mai doară,

Ai fost și sare și piper,

Și mi te-am pus pe rană.

Și încă mă amuză,

Căci tot de tine scriu,

De ce îmi mai ești muză?

În sufletu-mi pustiu.

Căci tu mi-ai fost și rimă,

Ai fost și făr' de vers,

Te joci cu-a mea inimă,

Nimic nu are sens.

Ai fost întreaga artă,

Ce mi-am imaginat?

Și care a fost ținta?

Când oare te-am creat?

De ce îmi mai pierd timpul?

Chiar n-are niciun rost,

Căci tu mi-ai fost poemul,

Dar oare cu ce cost?

.................................

Rămâi doar plăsmuire,

A minții fulgerare,

O, dulce amintire,

Îmi pui pe rană sare.

Tu și eu împreună, 

Ce idee minunată !

Tu și eu ca o cunună 

De cer legată 

Mi-am dorit atât de mult

Să fim împreună 

Șoaptele să îți ascult

Sub clar de lună.

Tu și eu, un tot

Am vrut să sper, să pot

Dar a fost doar o iluzie 

Dureroasă concluzie !

Mă hrănesc cu amintiri

Și dezamăgiri 

Durere, parfum de regrete

Nu mai sper la iubiri perfecte...

Tu și eu ar fi fost minunat,

Dacă nu ai fi plecat

Las timpul să trecă

Și mă întreb cum ar fi fost dacă...

Eu stiu ca si tu stii dar nu vrei sa stii

Eu stiu ce gandesti si tu o stii

Stii ca nu are durata dar tot te tii

De forta mea interioara

Ca un magnet sustragi 

Si ultima mea suflare

Inainte de a ma lasa prada

Chemarii cerului cel mare

As aluneca asa de lin

M-as lasa in bataia vantului

As intinde bratele as inchide ochii

As asculta cum sunetul apare

Cum se simte adierea dulce

A libertatii ce o poti atinge

Si atunci realizezi si-ti dai seama

Ca totul nu a fost in van

Totul nu s-a naruit, nici nu s-a sfarsit

Nu a fost doar un plan ticnit

De a sta cuminte si smerit

Cat timp va fi necesar

Pana gustul cel amar

Dispare si nu a fost in zadar

Acum ma predau, priveste!

Imi dau aripile jos si sar

Nu am nevoie de tine sa ma prinzi

Caci asta ar insemna inchisoare

Iar eu la libertate am chemare

Sa nu tresari cand sar, sa nu clipesti

Sa nu ma prinzi am spus!

Plutesc, ma vezi? nu-ti cer nimic

Iti resping ajutorul!

Arunc corsetul si pot respira

Pentru prima oara

Mai mult de un deceniu 

Fara tine in preajma mea 

Crezi ca nu voi reusi?

Nu mai e treaba ta a afla

Asa ca sar si ma arunc

Ramuri ma prind si ma lasa

Usor sa cad pe acest pamant

Ating usor nisipul si iarba

Miros frunzele si creanga

Natura ma primeste

Si nu ma izgoneste

Acasa! Esti acasa!

Asta-mi sopeste padurea

Lasa-te pe spate si adulmeca

Ce simti in aer?

Simt?Da! Simt!

Ce?Raspunde usor!

FERICIREA! O pierdusem!

Am crezut ca m-a abandonat

Intr-un colt ca m-a uitat!

Doamne..iar m-am inselat!

Sufletul tu mi l-ai redat!

Eu nu sunt om ci sunt pamant!

Trupul sufletul si vocea

Se contopesc cu spiritul

Ce dainuie in preajma

Naturii vesnic nemuritoare!

Asta sunt eu de fapt...

Nemuritoare!

Și uite așa încă o dată
Se-ntâmplă ca mai mereu,
Încă o lacrimă cedată
Și de vină sunt doar eu.

Poate vina de a ierta
Sau frica de singurătate vine,
Dar felul în care se purta
Știam că mult nu va mai ține.

Ca pe un fir de ață subțire
Toată „dragostea” stătea,
Nu găseam calea spre ieșire
Minciunile iar le rostea.

„Îmi pare rău” „Mă voi schimba”
Poate cele mai des primite,
Inima din nou îl aproba
Pentru minte, de mult auzite.

„Te iubesc” „O știi deja”
A mia oară iar rostite,
Inima nu se mai proteja
Iar mintea a început să țipe.

Măcar o dată lasă eu să decid!
La început poate o să doară
Iubirea trebuie s-o ucid,
Că altfel ea, azi ne omoară.

Inima trebuie s-o opresc
Până nu e prea târziu,
Poate nu asta doresc
Dar înțeleg, bine o să fiu.

E o lecție pentru toți
Când inima din nou cedează,
Să nu crezi că n-o să poți
Știi că mintea nu trădează.

Tot ce e frumos se termina urat

O clipa de fericire trece numaidecat.

Vorbim  putin

Imi pare rau daca te retin.

Nu mai iubim ca altadata,

Oare e vina mea sau exista o alta fata?

Oare e vina ta ca nu ai stiut sa imi explici?

A cui e vina ca au ramas cicatrici?

Nu ne mai regasim amandoi

Pentru ca o parte din tine s-a pierdut in ploi

A fost frumos candva,

Dar stiu ca mult nu va mai dura.

Ți -am fost alaturi la fiecare rasarit,

Insa tu ai lipsit  la fiecare asfintit.

Te am asteptat,dar nu ai venit.

Acum privesc cum soarele incepe sa apuna

Tu nu esti aici tinandu-ma de mana,

Iar noi nu mai suntem impreuna.

Tu ai devenit imun,

Iar eu cu regret iti spun 

Ce am avut noi,

Nu voi mai scrie pe alte foi.

Chiar daca mainile mi ard de nerabdare sa te scriu,

Nu mai exista inspiratie,totul e pustiu,

Iar cerul devine tot mai cenusiu.

Pe obraz,cad picaturi de ploaie

Iar asta,e ultima mea foaie...

Tot ce e frumos trebuie sa aiba un sfarsit,

Si cu regret iti spun ca pentru noi a fost unul nefericit.

În a vieții adiere,

Glasul tău rămâne-n loc,

Și privirea, cea din toc,

Veșnică plăsmuire.

În a vieții cărări,

Ai urmat un șir de stele,

Risipita-i fost în ele,

Iar eu cu ochii după zări.

În a vieții amintiri

Tu nu ai plecat,

Mă aștepți în cerdac,

Cu colaci și prăjituri.

În a vieții sentimente

Tu, bunica tuturor,

Coci veșnic la cuptor,

Inimile suferinde.

În a vieții rugăciune,

Vreau să fii din nou aici,

Noi nu mai suntem mici,

Dar să ne mai ții lipiți de tine.