Lumea

Toata lumea e cu grupul lor.

Stand in clasa uitându-mă împrejur,

Nu as sti unde aș veni.

Cu buzele pecetluite,

Ma uit în jur si analizez.

Stând în bancă, retrasă.

Mă simt precum Anna Frank.

Voia atâtea să spună,

Dar știa că nimeni nu înțelegea,

Așa ca in jurnal își scria.

Așa ma simt si eu,

Aș vrea atâtea sa spun,

Dar nimeni nu ar înțelege întrebarea mea.

Și mai am atâtea de întrebat,

Dar nimeni nu ma cunoaste pe mine cu adevarat.

Am început să tac,

Fiindcă lumea nu știe despre ce subiect vorbeam.

Aș vrea atâtea sa tot spun

Și sa imi dau cu parerea,

Cum este realitatea asta,

Dar uneori este mai bine să taci

Și să aștepți persoana potrivită.

Category: Thoughts

All author's poems: Lara Losanga

Date of posting: 23 January

Timp de citire: ~2 min.

Views: 958

Other poems by the author

O vazduhule,

Ce dimineața frumoasă

Și ce văzduh neclintit.

De m-aș duce acolo,

Nu aș mai veni.

More ...

Doar o noapte te-aș iubi

Dacă te-aș iubi o noapte,

Mi-ai aduce luna de pe cer

Sau m-ai lăsa stând acolo,

Cu inima înghețată de ger.

More ...

De te-aș iubi doar o noapte

Dacă te-aș iubi o noapte,

Mi-ai aduce luna de pe cer

Sau m-ai lăsa stând acolo,

Cu inima înghețată de ger.

More ...

Poems in the same category

zboruri deasupra zidurilor circulare/6

din senin,

un vânticel ridică

frunzele uscate de prin despuiate livezi;

vârfurile căpițelor

erau purtate deasupra colinelor,

asemenea unor păsări flămânde și speriate.

fulgerele însoțite de tunete

sfâșiau cerul.

o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,

în timp ce, sunetele clopotelor-

cu săgeți de lumină,

străpungeau

bolta-ncrâncenată...

răgaz pentru rugăciune...

More ...

Pic, cip și cirip

Mișcare și bătaie din picioare

Pentru el ce pâine nu mai are

Neputința, strâmtoare-mi pare

Că n-o simt din una suflare

Conflict în lupta-mi interioară

Lumea-mi îi oglindă mămșoară

Simț puternic spre ea căință

Fără sens văd în vreo privință

More ...

Numai artistul dainuieste-n nemurire

Filosofic toți vom muri odată, părăsind tot ce ne aparține, psihologic chiar și sufletu si simtul nu ne va mai aparține

Iar din punct de vedere religios, raiul sau iadul ne vor înclina brațele, unii vor muri în chinuri de eternitatea infernului sângeros, iar alții vor dansa cu îngerii în cer, în eternitatea ce nu se va sfârși niciodată

Iar, din păcate nici natura nu va mai trai, totul va dăinui-n murirea crudă a pământului ce s-a saturat sa verse pentru noi toți atâtea lacrimi far' de dulce speranță

Singura lumină ce va pătrunde pe

cer va fi lumina cuvintelor

Lumina și grația cu care natura a fost Îmbrățișată și anume, arta divină a unui poet

Ce scrie despre infinuturi, despre doruri ce nu s-au cunoscut vreodată

Definește arta creații umane, căci doar poetul iubește cu patimii vi iar din iubire face artă

More ...

Epilog

Lumea moare încet, fără a ne da seama,
Cuvintele pierd sens, iar zâmbetele devin clipe rare.
Dar dacă moartea s-a dus, oare viața va rămâne?
Sau și ea se va stinge în întuneric, fără de margini?

More ...

Cântec de lebădă

Soțul meu m-a luat din dragoste,

mă iubește

(sau așa cred!)

îmi prescrie medicamentele antidepresive

răsfoindu-și toate cărțile și tratatele de psihiatrie,

chibzuind ore întregi,

iar tratamentul prescris îmi face bine,

încetul cu încetul dispar monștrii,

scenele de coșmar,

gândacii,

propria-i soră se-ngrijește să nu-mi lipsească nimic,

să-mi iau medicamentele,

să-mi redecoreze casa,

ceea ce nu-mi place deloc,

zadarnic încearcă să se insiuneze în viața mea,

nu mai am loc pentru nimeni,

ieri am văzut-o umblându-mi la medicamente,

punându-mi halucinogene în locul antidepreivelor,

cum descopăr pe internet,

și le arunc,

- Azi am să-ți fac o injecție miracol

adusă din îndepărtata Chină! îmi spune iubitul meu soț,

și-mi injectează serul miracol,

care, într-adevăr, este un miracol,

fiindcă mă întoarce în anii copilăriei,

la prima reprezentație de balet

până la ultima,

la primul sărut,

și prima noapte de dragoste,

apoi totul se restrânge într-n punct luminos,

orbitor,

care se stinge în mijlocul țipetelor infernale ale sirenelor Poliției...

More ...

fulguiri//2

regele lear,

și astăzi

mai caută un punct de sprijin,

prin gunoaie....

aroma-mbietoare

a ceaiului de mentă.

i-aduce norii

la picioare.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Next: same author Next: same category Next: recommended Next: random

#Interesting Autor: vers alb Poem: Despre tine... Poem: Supererou Autor: Femeia in litere Poem: Trage Poem: Ochii Împăduriți Poem: Te... Poem: 🎤 OARE MAI VII?

Lumea

Other poems by the author

Poems in the same category

Support Poezii Online

Privacy settings