Gand

Lasă-mi,viata,trinerețea

Lasă-mi oamenii mei dragi

Lasă-mi bucuria vieții

Suferința și necaz 

Lasă-mi, florile de vară

Lasă-mi,viața cea amară

Lasă-mi,stelele si luna 

Că când nu iau nici una

Lasă-mi, roua dimineții

Lasă-mi ,și lumina vieți

Lasă-mi,să mai simt puțin

Că de plec ,eu nu mai vin 

Lasă-mi,tomna cea pustie 

Lasă-mi , viața... viața vie 

Lasă-mi,soarele pe cer

Asta -i viața ce o cer

Am greșit Absolut,
Acum timpul e trecut.
A durut , chiar a durut
Cate mai sunt de facut?

Absolut beau ,
La Absolut sper,
Să fie totul mai lejer
Știu ca pot , și reușesc
Numai să dezamăgesc...

Sper la acea schimbare,
Dar merită oare?
Să fiu ce-mi cer,
NU imi doresc !
Și mi se pare firesc
Sa mai gresesc.

Din toate ce au rămas,
M-am retras , m-am lăsat
Am căzut , m-am ridicat
Si acum la pamant
Din nou picat ,
Sper la un nou inceput,
Unul terminat de mult...

Sunt convins că sunt mai bun,
Dar la obiceiuri nu renunt ,
Îmi vreau viața inapoi!
Strig si sper la noi,
Vechiul eu si noul meu,
Să se îmbine spre bine
Să nu apuce să termine
0-1 viața pentru mine.

-2

Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,

Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.

Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,

Prin paginile trecutului nici tu nu ai fost un sfânt!

Vreau sa îmi amintesc de tine,sa nu uit ca te-am iubit.

M-am decis sa șterg cuvintele care știu ca te-ar fi rănit.

Te voi elibera de trecut și voi pleca și eu departe,

Sa lăsam timpul sa ne șteargă amintirile deșarte. 

Se aprind lumânări pe tărâmul celor adormiți, 

Linistea e asurzitoare și cei plecați sunt amintiți.

Portalul dintre lumi se deschide in sărbătoare sumbra,

Amintirea celor dragi va eclipsa și a morții umbra.

Trecuti in neființa,unii demoni,alții îngeri credincioși

Sfarsitul vieții separa sufletele curate de cei păcătoși.

Statuia unei femei, un înger plângând lacrimi împietrite,

Pazeste intrarea cu ochii ei triști spre pământ ațintite.

Atmosfera e rece,pana și păsările sunt negre!

Trei cărări de drum separa mormintele prea sumbre.

Orasul morților e luminat de candele și lumânări,

Sunt și flori ce alina a despărțirii supărări. 

Ierarhie morbidă,cripte și morminte fără nume.

Familii înstărite,alții uitați deja de lume.

Drumuri parcurse,vieți trecute prin clepsidra timpului.

Suflete sculptate de o dimensiune a simțului. 

Soldatii martiri aliniati in dreptul unei statui militare,

Sunt amintiți și onorați după a vietii realizare!

Patrioti ce par sa servească țara și după moarte,

Coroane bogate sunt așezate la fiecare in parte.

Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,călători spre necunoscut!

Credinciosi in voia sortii,neînfricați de la început!

Plecați după rasplata,promisiunea lui Dumnezeu.

Valoarea sufletului o va decide doar un zeu.

Odihnind sub poze dragi cei iubiți sunt amintiți, 

Cu iubirea eterna a familiei ei sunt răsplătiți.

Lumanari melancolice licăresc pe lângă flori,

Acum îngeri al cerului,prin viața trecători. 

Un mormânt misterios aproape de cei dragi,

O fata tânăra se odihnește printre amintirile vagi.

Plecata prea devreme,pedepsind-ne cu dor.

Julieta din cer veghează,drag înger păzitor.

O clădire asemenea unei biserici se vede din depărtare,

Ingardind morminte vechi,a goticului alinare.

Preotii se odihnesc sub pietre inscripționate in limbi străine,

Cunoștințe bisericești străvechi,ale misterului morfine.

 In dreptul piramidei, o criptată sub semnul imortalității.

Un trandafir alb amintea de puterea unității.

Doua surori ajunse la un capăt de drum părăsesc a vieții soarta,

In cautare de raspunsuri deschid a spiritualului poarta.

O harta macabra dar cat se poate de reala,

Odihna veșnica după a vieții înțeleapta morala.

Dumnezeu sa va lumineze calea,spre cer sa va îndreptați!

Sa fi-ți curați in suflet,de ingeri preferați!

Stau în genunchi,

E frig și mă doare.

Lumina mi se stinge

Încet, cu onoare.

Să-mi puneți cruce

De granit prelucrat

În sicriul meu rănit,

Să fiu îngenuncheat.

Să-mi turnați țărână grea,

S-o aud cum se repede

Spre sicriul meu de sticlă,

Unde luna-mi se prevede.

Cruce grea, legată de gât,
Obiect tăios, prea adânc.
Cruce grea, cu lanț strâns.

Cruce grea, îmi îndoi spinarea,
Cruce grea, vine salvarea.
Cruce grea, de ce eu?

Cruce grea, marmură albă,
Cruce grea, te port ca o salbă.
Cruce grea, joc de vară.

Cruce grea, îmi este greu,
Obiect mistic, în balanță.
Cruce grea, lasă-mă să plec și eu.

Cum este sa te intrebi in fiecare dimineată :

Cat va mai dura ?

Cand peste orasul pustiu se aseaza nemiloasa ceată,

Nu se simte lovitura.

Cum este sa te intrebi in fiecare amiază :

De ce ma aflu aici, acuma ?

Dupa ce norii scrumează,

Toti pot sa inceapa a fuma.

Cum este sa te intrebi in fiecare seară:

De ce mi am irosit ziua ?

Tot ce ai facut ii dezgustară,

Dar la fel va fi si maine, nu vei evolua.

Cum este sa te intrebi in fiecare noapte :

Cum pot scapa de probleme ?

Din intuneric raspund niste soapte:

- Doar franghia pune capat la dileme.