6  

In tot ce pătrundem

Mi-e foame de ceva bun

sau poate chiar de-o carte,

poate chiar o să-mi impun

să pot citi de toate.

Vreau să scap de tot

din lumea asta crudă

plină de-un antidot

care ne lasă-n urmă.

Cartea e scăparea

căci are valoarea,

cheia spre un univers

cu totul mult mai divers.

Timpul zboară, dar în cărți

de pagini este captat

si de noi împrumutat.

Pătrundem deșerți în ea

căutând tot ce-am pierdut

și ieșim ca pasărea,

cu timpul înapoi cerut.


Category: Philosophical poem

All author's poems: ioanaaa poezii.online In tot ce pătrundem

Date of posting: 26 марта

Views: 85

Log in and comment!

Poems in the same category

Nesfânt

Din cauza mirosului credeam că a murit.

Că inima în singurătate îi bătea din ce în ce mai lent,

Avea pansamente și în cel mai mic locușor al trupului,

Era un om puternic.

Nu obișnuia să se însingureze, dar prefera singurătatea,

Căci a stat vreme îndelungată în preajma oamenilor neprielnici datorită familiarului.

Știu ‘datorită‘ se folosește când ai de spus ceva de bine.

Îl vedeai singur pe stradă.

Zâmbea rar, de parcă oricine îi răpea fericirea de pe chip.

De parcă era mimul prins în cutia din care nu mai putea evada.

Tresărea când auzea un lucru de două ori.

Era extenuat, nu mai putea răspunde solicitărilor,

Nu mai conta dacă trăia sau se târa să supraviețuiască,

Se săturase să simtă zilnic cărămida ce-i apăsa sufletul.

Nu mai conta!

More ...

Alb și negru

În câmpul vieții, un joc de șah se desfășoară,

Bile albe, bile negre, în echilibru se învârt,

Pe tabla sorții, fără grabă, fără ocară,

Se cântăresc destine, într-un târg neîncetat de artã.

 

Bilele albe, visuri pure în albă zare,

Sunt speranțele ce zboară fără de temeri,

În lumina lor, găsim adesea alinare,

Sunt zilele senine, sunt amiezile de ieri.

 

Bilele negre, umbre ale unui trecut ce doare,

Ecosisteme de regrete, de neliniști inventate,

Sunt nopțile fără stele, sunt furtunile ce zboară,

Sunt gânduri ascunse, în colțuri de suflet, bine sigilate.

 

Fiecare bilă, o alegere, un pas, o șoaptă,

Rătăcite în labirintul vastei existențe,

Rostogolindu-se în ritmuri ce se împletesc, se înnoaptă,

În dansul lor, găsim oglinda propriei conștiințe.

 

Ah, bilele albe, cum strălucesc în soare!

Cum se ridică deasupra norilor de îndoială,

Ele sunt iubirea ce învinge orice povară,

Sunt împlinirea sufletească, dincolo de orice balamală.

 

Și bilele negre, nu sunt ele tot din nisipul timpului?

Nu sunt ele tot o parte din ansamblul ce ne definește?

Pentru că fără noapte, cum am ști de razele zilei, cum?

Și fără lacrimi, cum am recunoaște gustul dulce al fericirii, cum?

 

Lacrima neagră, izvor de înțelepciune,

Ne învață, ne modelează, ne sculptează în piatră vie,

Ne spune că fiecare clipă de tristețe, de rușine,

Este doar un prilej de creștere, o nouă melodie.

 

Și lacrima albă, triumful dragostei supreme,

Cadoul neașteptat după furtuni și lupte grele,

Un balsam pentru suflet, ce în eternitate demne,

Se transformă în perle de bucurie, în stele.

 

Așa, în acest joc cosmic, în plină desfășurare,

Bile albe, bile negre, se rotesc într-un tango divin,

Împletindu-se, despărțindu-se, într-o eternă căutare,

De echilibru, de armonie, pe drumul destinului fin.

 

Și fiecare dintre noi, cu bilele noastre colorate,

Ne scriem poezia vieții, complexă și adâncă,

În fiecare bilă, un univers întreg încapsulat,

În fiecare suflet, o simfonie ce niciodată nu se sfârșește .

More ...

Oglinda-mi șoapte grele îmi aruncă

În zori de-oțel, când ochiul meu deschis

Nu vede-n sine decât o rădăcină

Adâncă, noduroasă, prinsă-n vis,

Ce mistuie sub piele, ca o vină.

 

Când mă privesc, din carne ies păcate,

Umbrite de un ceas tăcut și-nchis;

Mă-ntreb de-s doar o frunză-n vânt trădate,

Suflată-n lungul unui drum proscris.

 

Căci n-am în mine pace, nici cuvânt,

Nici zbor să-mi ducă umbra-n depărtare;

Sunt prins de sine-n lanțuri de pământ,

Cu ochii grei, ce doar pe jos coboare.

 

Și vocea-mi grea se stinge-ntr-un ecou,

În marea unde tremur și m-afund;

Și nu găsesc nici spațiu, nici un hău

În care să m-ascund, s-ajung rotund.

 

Ah, tot ce sunt – o urmă în noroi,

O umbră ce se pierde-n altă umbră,

O cruce stând pe margini de șuvoi,

A unui râu ce-n valurile-i sugrumă.

More ...

Darul din raniță

Oh suflet drag,

O rază de soare 

În dar tu ai primit 

Și în raniță ai pitit-o,

Ai ascuns-o,

Sau poate ignorat-o

Poate din frică 

Sau din neștiința de a nu o pierde 

Ai folosit lumina vieții

Numa când sufletul se îneca 

În abisuri întunecate,

Reci și de mult uitate

Pentru a usca sufletul 

Abia scăldat în frici.

Pentru a-i da putere și încredere 

După care ai ascund prețiosul dar 

Înapoi în ranița 

La siguranță sub grele ștergare de satin

Pentru a nu se atinge de nimic și nimeni

Până când ai văzut 

Că iarăși cazi 

Iarăși tremuri în derivă 

Îmbătat de un parfum amar

În aceeași mare de haos 

Și că singura călăuză în nopate 

Rămâne raza de lumină

Acum ținută la vedere 

Cu îndemănare și încredere 

Dar totuși cu fermitate spre a nu te făli 

Ai început viață ... 

Ai acceptat viață spre a o trăi 

Nu doar a fi un dulce spectator 

Care la final părăsește sala indiferent.

Ci spre a-ți vedea visul 

Care iți face inima să bata

Și lumina să radieze în toate colturiile ființei

Acum trăiești prezent 

În armonie cu tine 

Cu ale tale simțuri 

Ai început a creea, 

A te regăsi în acest univers,

Unde stelele domnesc 

În împărăția lunii

Și luceferi blânzi 

În brațe te strâng 

Timpul în loc împietrind 

Deoarece acasă ai ajuns după un drum lung ! 

 

 

 

More ...

Horoscop

Tu te-ai născut în luna cu care începe anul,

Când moșul Promoroacă cu gerul face planul,

Când alb omătul iernii natura încunună

Iar crivățul și viscolul sunt tot mai împreună.

 

La un crăpat de ziuă, prin scâncet te-ai auzit,

Și ursitoarele au venit și soarta ți-au hărăzit.

Din cornul abundenței zeița Flora și ea a dăruit

Iubire-n suflet, un strop din al său har miruit.

 

Ființă ce a urmat ascensiunea neobosită

Și cu încăpățânare în starea sa introvertită.

Saturn a pus pecetea disciplinei și eficienței,

A simțului responsabilității și a experienței.

 

Urcând de la nivelul mării până în vârf de munte,

Tenacitatea, verticalitatea au ajutat să-nfrunte

Tot greul și dureri ce viața a presărat în drum,

Și a încercat, creând, să aibă amprenta de parfum.

 

Așa cum primăvara vine înfloritoare după iarnă,

Așa și dorul etern de viață în inimi îl aștearnă.

Croșetând din fire de aur și argint speranța,

Dantela cu care se-mbracă mereu exuberanța.

 

More ...

Ce simt

Singur călăuzit de vise.

Plimbări pe străzi cu becuri stinse.

Gânduri grele, la acasă...

Eu n-aș vrea, dar iar mă lasă.

Merg, alerg, fac tot ce pot.

Ce se-ntamplă nu socot.

Ce va fi, ceva să fie...

Timpul, dedicat doar mie.

Dar singur nu-s, ci-nconjurat.

Visul e acum uitat.

Lumina unei lămpi rămâne...

Acasă sunt, și chiar si mâine.

N-am sa plec, dar am sa plâng.

Timpul trece, la toți prin gând.

More ...

Nesfânt

Din cauza mirosului credeam că a murit.

Că inima în singurătate îi bătea din ce în ce mai lent,

Avea pansamente și în cel mai mic locușor al trupului,

Era un om puternic.

Nu obișnuia să se însingureze, dar prefera singurătatea,

Căci a stat vreme îndelungată în preajma oamenilor neprielnici datorită familiarului.

Știu ‘datorită‘ se folosește când ai de spus ceva de bine.

Îl vedeai singur pe stradă.

Zâmbea rar, de parcă oricine îi răpea fericirea de pe chip.

De parcă era mimul prins în cutia din care nu mai putea evada.

Tresărea când auzea un lucru de două ori.

Era extenuat, nu mai putea răspunde solicitărilor,

Nu mai conta dacă trăia sau se târa să supraviețuiască,

Se săturase să simtă zilnic cărămida ce-i apăsa sufletul.

Nu mai conta!

More ...

Alb și negru

În câmpul vieții, un joc de șah se desfășoară,

Bile albe, bile negre, în echilibru se învârt,

Pe tabla sorții, fără grabă, fără ocară,

Se cântăresc destine, într-un târg neîncetat de artã.

 

Bilele albe, visuri pure în albă zare,

Sunt speranțele ce zboară fără de temeri,

În lumina lor, găsim adesea alinare,

Sunt zilele senine, sunt amiezile de ieri.

 

Bilele negre, umbre ale unui trecut ce doare,

Ecosisteme de regrete, de neliniști inventate,

Sunt nopțile fără stele, sunt furtunile ce zboară,

Sunt gânduri ascunse, în colțuri de suflet, bine sigilate.

 

Fiecare bilă, o alegere, un pas, o șoaptă,

Rătăcite în labirintul vastei existențe,

Rostogolindu-se în ritmuri ce se împletesc, se înnoaptă,

În dansul lor, găsim oglinda propriei conștiințe.

 

Ah, bilele albe, cum strălucesc în soare!

Cum se ridică deasupra norilor de îndoială,

Ele sunt iubirea ce învinge orice povară,

Sunt împlinirea sufletească, dincolo de orice balamală.

 

Și bilele negre, nu sunt ele tot din nisipul timpului?

Nu sunt ele tot o parte din ansamblul ce ne definește?

Pentru că fără noapte, cum am ști de razele zilei, cum?

Și fără lacrimi, cum am recunoaște gustul dulce al fericirii, cum?

 

Lacrima neagră, izvor de înțelepciune,

Ne învață, ne modelează, ne sculptează în piatră vie,

Ne spune că fiecare clipă de tristețe, de rușine,

Este doar un prilej de creștere, o nouă melodie.

 

Și lacrima albă, triumful dragostei supreme,

Cadoul neașteptat după furtuni și lupte grele,

Un balsam pentru suflet, ce în eternitate demne,

Se transformă în perle de bucurie, în stele.

 

Așa, în acest joc cosmic, în plină desfășurare,

Bile albe, bile negre, se rotesc într-un tango divin,

Împletindu-se, despărțindu-se, într-o eternă căutare,

De echilibru, de armonie, pe drumul destinului fin.

 

Și fiecare dintre noi, cu bilele noastre colorate,

Ne scriem poezia vieții, complexă și adâncă,

În fiecare bilă, un univers întreg încapsulat,

În fiecare suflet, o simfonie ce niciodată nu se sfârșește .

More ...

Oglinda-mi șoapte grele îmi aruncă

În zori de-oțel, când ochiul meu deschis

Nu vede-n sine decât o rădăcină

Adâncă, noduroasă, prinsă-n vis,

Ce mistuie sub piele, ca o vină.

 

Când mă privesc, din carne ies păcate,

Umbrite de un ceas tăcut și-nchis;

Mă-ntreb de-s doar o frunză-n vânt trădate,

Suflată-n lungul unui drum proscris.

 

Căci n-am în mine pace, nici cuvânt,

Nici zbor să-mi ducă umbra-n depărtare;

Sunt prins de sine-n lanțuri de pământ,

Cu ochii grei, ce doar pe jos coboare.

 

Și vocea-mi grea se stinge-ntr-un ecou,

În marea unde tremur și m-afund;

Și nu găsesc nici spațiu, nici un hău

În care să m-ascund, s-ajung rotund.

 

Ah, tot ce sunt – o urmă în noroi,

O umbră ce se pierde-n altă umbră,

O cruce stând pe margini de șuvoi,

A unui râu ce-n valurile-i sugrumă.

More ...

Darul din raniță

Oh suflet drag,

O rază de soare 

În dar tu ai primit 

Și în raniță ai pitit-o,

Ai ascuns-o,

Sau poate ignorat-o

Poate din frică 

Sau din neștiința de a nu o pierde 

Ai folosit lumina vieții

Numa când sufletul se îneca 

În abisuri întunecate,

Reci și de mult uitate

Pentru a usca sufletul 

Abia scăldat în frici.

Pentru a-i da putere și încredere 

După care ai ascund prețiosul dar 

Înapoi în ranița 

La siguranță sub grele ștergare de satin

Pentru a nu se atinge de nimic și nimeni

Până când ai văzut 

Că iarăși cazi 

Iarăși tremuri în derivă 

Îmbătat de un parfum amar

În aceeași mare de haos 

Și că singura călăuză în nopate 

Rămâne raza de lumină

Acum ținută la vedere 

Cu îndemănare și încredere 

Dar totuși cu fermitate spre a nu te făli 

Ai început viață ... 

Ai acceptat viață spre a o trăi 

Nu doar a fi un dulce spectator 

Care la final părăsește sala indiferent.

Ci spre a-ți vedea visul 

Care iți face inima să bata

Și lumina să radieze în toate colturiile ființei

Acum trăiești prezent 

În armonie cu tine 

Cu ale tale simțuri 

Ai început a creea, 

A te regăsi în acest univers,

Unde stelele domnesc 

În împărăția lunii

Și luceferi blânzi 

În brațe te strâng 

Timpul în loc împietrind 

Deoarece acasă ai ajuns după un drum lung ! 

 

 

 

More ...

Horoscop

Tu te-ai născut în luna cu care începe anul,

Când moșul Promoroacă cu gerul face planul,

Când alb omătul iernii natura încunună

Iar crivățul și viscolul sunt tot mai împreună.

 

La un crăpat de ziuă, prin scâncet te-ai auzit,

Și ursitoarele au venit și soarta ți-au hărăzit.

Din cornul abundenței zeița Flora și ea a dăruit

Iubire-n suflet, un strop din al său har miruit.

 

Ființă ce a urmat ascensiunea neobosită

Și cu încăpățânare în starea sa introvertită.

Saturn a pus pecetea disciplinei și eficienței,

A simțului responsabilității și a experienței.

 

Urcând de la nivelul mării până în vârf de munte,

Tenacitatea, verticalitatea au ajutat să-nfrunte

Tot greul și dureri ce viața a presărat în drum,

Și a încercat, creând, să aibă amprenta de parfum.

 

Așa cum primăvara vine înfloritoare după iarnă,

Așa și dorul etern de viață în inimi îl aștearnă.

Croșetând din fire de aur și argint speranța,

Dantela cu care se-mbracă mereu exuberanța.

 

More ...

Ce simt

Singur călăuzit de vise.

Plimbări pe străzi cu becuri stinse.

Gânduri grele, la acasă...

Eu n-aș vrea, dar iar mă lasă.

Merg, alerg, fac tot ce pot.

Ce se-ntamplă nu socot.

Ce va fi, ceva să fie...

Timpul, dedicat doar mie.

Dar singur nu-s, ci-nconjurat.

Visul e acum uitat.

Lumina unei lămpi rămâne...

Acasă sunt, și chiar si mâine.

N-am sa plec, dar am sa plâng.

Timpul trece, la toți prin gând.

More ...
prev
next

Other poems by the author

Mi-e dor...

Mi-e dor de vechile amintiri,

Cand eram si cand stateam

La multe povestiri

Si eu chiar te cunoșteam.

 

Mi-e dor de tine

Si de gesturile tale ieftine,

Cand impreuna stateam

Si eu chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de a noastra barfa

Si cand vorbeam discutii.

Vreau sa nu scriu a ta strofa,

Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.

Atunci chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de a ta voce

Si chiar si de al tau mesaj,

Cand tu-mi pareai feroce.

Mi-e dor de al tau curaj,

Cand eu chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de momentul

In care chiar stiam

Sa traim prezentul,

Iar eu chiar nu ma-ndoiam

Daca chiar te cunoșteam.

 

Mi-e dor de momentul

Cand credeai ca uit de tine,

Caci a fost doar liantul

Unei relatii ieftine,

Cand eu chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de zilele

Cand nu uitai de mine

Tu-mi erai ca soarele,

Dar a urmat sa se termine.

Acum nu te mai cunosc.

 

Nu te mai cunosc,

Mi-o spun in fiecare zi,

Caci ma loveste brusc

Realitatea din fiecare zi.

Mi-e dor de tine.

 

Vreau sa fii aici, cu mine

Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.

Tu esti plina de straine

Si s-a dus tot ce-am crezut.

Mi-e dor de tine.

 

Mi-e dor sa-ti vad masina

In fata librariei si sa-ti fiu copilot,

Sa vin cu tine peste tot.

Sa rad de tine

Si chiar tu de mine.

Mi-e dor de tine.

 

Mi-e dor de tine

Si sper ca si tie de mine.

Vreau sa te vad aici

Asa cum tu mi erai si mi zici

Ca mereu mi vei fi.

Mi-e dor de tine...

More ...

Si tot inca...

ce suntem noi?

ma ntreaba toata lumea

de ce nu suntem amandoi,

dar doar tu stii de ce.

 

vreau sa stiu

ce nsemn eu pt tine,

caci tu esti ianuarie

pentru decembrie.

aproape impreuna

dar foarte departe

unul de celalalt

 

lunii eu ii povestesc

de mine, de tine

de noi doi

dar ea doar ma asculta

caci nu te poate schimba

nici mintea ta flamanda

 

vreau sa pot

imbrate sa te iau,

sa stam impreuna

si sa vorbim de viata.

dar tu,asa cum spui,

nu esti pregatit

chiar de insasi viata.

ti e frica sa nu fi ranit,

caci copilul din tine

nu te mai cunoaste.

 

crezi ca s doar o fata,

prietena ta cea mai buna,

dar scoate ma din friend zone

si ti va parea rau

ca n ai facut o mai devreme.

 

luna mi a spus

ca nu esti pregatit,

dar face tot posibilul

sa ne apropie,

macar putin,

si toate astea

sper ca nseamna pentru tine,

macar putin.

 

imi tot spun

ca nu esti ca restul,

caci doar tu

esti cea mai importantă

persoana pentru tine

 

credeam ca mi va fi usor

sa te ating

dar nu te ai lasat

si nici nu o vei face

prea curand.

 

noaptea eu te visez

si mi doresc sa fie reciproc.

spre tine vreau sa ma lansez,

sa am putin noroc.

 

sper ca toate astea

inseamna pentru tine,

caci fiecare moment ieftin

imi dovedesc iubire.

 

prietenii tai se ntorc

cand trec pe langa voi.

ma faci sa mi fac sperante

pe care, cumva,

tot tu le omori.

 

mi e frica

de orice ar veni.

mi e frica sa te am,

mi e frica sa te pierd

si vreau sa stiu de ce

cand am momentul sa te am

te faci ca nu ma vezi.

 

in viata mea

tu esti un capitol

caci ai intrecut

de mult o pagina.

esti un capitol lung

care parca nu mai trece,

dar nici nu ma ntelege.

 

incepi sa treci,

dar tot imi esti

motivul pentru care

pot sa dorm

 

pare ilegal

sa vorbesc cu altii

caci inima mea

tot crede ca tu esti alesul

 

eu tot mai am sperante

ca vei veni si vei iubi

dar sunt la fel

ca restul pe care mi le ai dat

si tot tu le ai sfasiat

 

tu tot vii si

tot tu pleci si

ma lasi sa cred si

sa te vreau si

mai mult.

 

vreau sa ma ntelegi

sa stii ce simt

desi esti un copil

cu suflet stramt

 

ti e frica sa te atașezi

sa vii si sa ramai

tu crezi ca nu i nimic

nimicul asta dintre noi

 

tu nu stii

cand imi spui poezii

si nici nu stii

cate ar trebui

 

te simiti la fiecare vorba

si nu esti ca restul

crezi ca tie ti pasa

dar nici tu nu stii

 

cred ca faci pe prostul

sau macar incerci

sa vina de la mine

eu sa spun tot ce,

cumva,tot de la tine simt

 

stiu ca te simti prost

sa mi auzi gandurile

dar tot din vina ta

imi simti jocurile

 

vreau sa stii

tot ce simt eu,

cum te vad si

ce gandesc.

vreau sa stii tot,

dar nu esti pregatit

de tot ce ar urma.

 

vreau sa stii

cat vorbesc de tine

caci luna deja s a plictisit

de al tau nume.

 

ma vezi mereu

si cred ca tu

doar te ascunzi,

caci pentru al tau suflet

nu sunt de-ajuns.

 

cred ca i gata

se termina de tot

dar tot locuiești

in mintea mea mereu.

si chiar mereu.

 

luna a ramas in urma

caci tot crede

ca pe culoarul iubirii subrede

noi am mai avea vreo suma

 

ea tot te vede

al meu si

eu a ta

dar chiar nu mi stie

sila mea

 

mi e sila

de tine si

de tot ce spui

te crezi mare

dar nu esti

decat al tau copil.

 

incep sa cred ca eu

chiar n am fost nimic,

desi n acel moment,

eu eram chiar totul

si tu mi stateai

in minte si n totul.

 

luna inca crede

in mine si n tine,

in noi doi,

dar doar perna mi

stie prin ce

tu m ai facut

sa trec,

cat te am placut

si cat ma nec.

 

se termina tot jocul

jocul asta dintre noi

caci el stie a fi

ceea ce tu nu stii

 

el mi este

ceea ce tu n ai putut

sa mi fi

te ai bucurat sa auzi

ca ai scapat de mine

dar sper sa te gandesti

tot mai mereu la mine.

More ...

Înotul

Ma pierd in vise si-n sperante,

In toata viata cu nuante,

Dorind sa castig totul

Inecandu-ma in tot zgomotul.

 

Inot cu greu printre ale voastre visuri

Si incerc sa nu ma-nec.

Ma uit la ale mele lipsuri,

Incercand sa mi-l aleg prin farmec.

 

O frunza palida ce lin coboara

E-al nostru vis, in aer putrezind

Si pe noi calauzind

Spre o viata superioara.

More ...

Altfel

alte viziuni, aceleași speranțe,

un alt viitor se-apropie-n cale,

te crezi doar a mea, dar nu ne lipim,

viziunilor tale lipsind tot un chin.

nu mai suntem la fel,

ele ne separ,

gândurile noastre pe văi diferite o iau.

te vreau, dar nu te mai am,

viziunile ne separ,

visuri mărețe ne-mpart.

gânduri diferite,

noi asta avem,

ne despartim mai des,

alt viitor vedem in succes.

ani risipiți, secrete pierdute,

eu nu le mai cred,

noi ne-am pierdut de mult

in tot acel neant.

More ...

Despre ea...

luna mi este chiar un mentor

si m ajuta n viitor,

sa zambesc si sa devin

tot ceea ce sustin.

 

lunii eu ii povestesc

de cine ma ndragostesc

si ma asculta

si ma ajuta

sa trec peste el

si sa trec la alt nivel

 

despre el imi stie totul

caci a observat

si ne a mpreunat

in tot zgomotul

 

lunii eu ii povestesc

de mine, de tine

de noi doi

dar ea doar ma asculta

caci nu te poate schimba

nici mintea ta flamanda

 

luna a ramas in urma

caci tot crede ca

pe culoarul iubirii subrede

noi am mai avea vreo suma

 

luna inca crede

in mine si n tine,

in noi doi,

dar doar perna mi

stie prin ce

tu m ai facut

sa trec,

cat te am placut

si cat ma nec.

More ...

Ia-mă

Vino, ia-mă,

scoate-mă din formă

numai scapă-mă de aici,

din locul ăsta cu sclipici.

 

Vino, ia-mă

și du-mă departe

de lumile astea deșarte

și de-a oamenilor teamă.

Vino și uită-mă îndată,

numai lasă-mi zilele acasă.

 

Dă-i-le oricui,

oricui tu cunoscui,

și lasă-mă să merg

doar acolo unde cred.

 

Vino, visule,

si nu pleca,

scoate-ma din bule

si ajuta-ma a vindeca.

Lasa-ma s-alunec

pe ale tale aripi

pline doar de-al tau farmec.

More ...

Mi-e dor...

Mi-e dor de vechile amintiri,

Cand eram si cand stateam

La multe povestiri

Si eu chiar te cunoșteam.

 

Mi-e dor de tine

Si de gesturile tale ieftine,

Cand impreuna stateam

Si eu chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de a noastra barfa

Si cand vorbeam discutii.

Vreau sa nu scriu a ta strofa,

Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.

Atunci chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de a ta voce

Si chiar si de al tau mesaj,

Cand tu-mi pareai feroce.

Mi-e dor de al tau curaj,

Cand eu chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de momentul

In care chiar stiam

Sa traim prezentul,

Iar eu chiar nu ma-ndoiam

Daca chiar te cunoșteam.

 

Mi-e dor de momentul

Cand credeai ca uit de tine,

Caci a fost doar liantul

Unei relatii ieftine,

Cand eu chiar te cunosteam.

 

Mi-e dor de zilele

Cand nu uitai de mine

Tu-mi erai ca soarele,

Dar a urmat sa se termine.

Acum nu te mai cunosc.

 

Nu te mai cunosc,

Mi-o spun in fiecare zi,

Caci ma loveste brusc

Realitatea din fiecare zi.

Mi-e dor de tine.

 

Vreau sa fii aici, cu mine

Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.

Tu esti plina de straine

Si s-a dus tot ce-am crezut.

Mi-e dor de tine.

 

Mi-e dor sa-ti vad masina

In fata librariei si sa-ti fiu copilot,

Sa vin cu tine peste tot.

Sa rad de tine

Si chiar tu de mine.

Mi-e dor de tine.

 

Mi-e dor de tine

Si sper ca si tie de mine.

Vreau sa te vad aici

Asa cum tu mi erai si mi zici

Ca mereu mi vei fi.

Mi-e dor de tine...

More ...

Si tot inca...

ce suntem noi?

ma ntreaba toata lumea

de ce nu suntem amandoi,

dar doar tu stii de ce.

 

vreau sa stiu

ce nsemn eu pt tine,

caci tu esti ianuarie

pentru decembrie.

aproape impreuna

dar foarte departe

unul de celalalt

 

lunii eu ii povestesc

de mine, de tine

de noi doi

dar ea doar ma asculta

caci nu te poate schimba

nici mintea ta flamanda

 

vreau sa pot

imbrate sa te iau,

sa stam impreuna

si sa vorbim de viata.

dar tu,asa cum spui,

nu esti pregatit

chiar de insasi viata.

ti e frica sa nu fi ranit,

caci copilul din tine

nu te mai cunoaste.

 

crezi ca s doar o fata,

prietena ta cea mai buna,

dar scoate ma din friend zone

si ti va parea rau

ca n ai facut o mai devreme.

 

luna mi a spus

ca nu esti pregatit,

dar face tot posibilul

sa ne apropie,

macar putin,

si toate astea

sper ca nseamna pentru tine,

macar putin.

 

imi tot spun

ca nu esti ca restul,

caci doar tu

esti cea mai importantă

persoana pentru tine

 

credeam ca mi va fi usor

sa te ating

dar nu te ai lasat

si nici nu o vei face

prea curand.

 

noaptea eu te visez

si mi doresc sa fie reciproc.

spre tine vreau sa ma lansez,

sa am putin noroc.

 

sper ca toate astea

inseamna pentru tine,

caci fiecare moment ieftin

imi dovedesc iubire.

 

prietenii tai se ntorc

cand trec pe langa voi.

ma faci sa mi fac sperante

pe care, cumva,

tot tu le omori.

 

mi e frica

de orice ar veni.

mi e frica sa te am,

mi e frica sa te pierd

si vreau sa stiu de ce

cand am momentul sa te am

te faci ca nu ma vezi.

 

in viata mea

tu esti un capitol

caci ai intrecut

de mult o pagina.

esti un capitol lung

care parca nu mai trece,

dar nici nu ma ntelege.

 

incepi sa treci,

dar tot imi esti

motivul pentru care

pot sa dorm

 

pare ilegal

sa vorbesc cu altii

caci inima mea

tot crede ca tu esti alesul

 

eu tot mai am sperante

ca vei veni si vei iubi

dar sunt la fel

ca restul pe care mi le ai dat

si tot tu le ai sfasiat

 

tu tot vii si

tot tu pleci si

ma lasi sa cred si

sa te vreau si

mai mult.

 

vreau sa ma ntelegi

sa stii ce simt

desi esti un copil

cu suflet stramt

 

ti e frica sa te atașezi

sa vii si sa ramai

tu crezi ca nu i nimic

nimicul asta dintre noi

 

tu nu stii

cand imi spui poezii

si nici nu stii

cate ar trebui

 

te simiti la fiecare vorba

si nu esti ca restul

crezi ca tie ti pasa

dar nici tu nu stii

 

cred ca faci pe prostul

sau macar incerci

sa vina de la mine

eu sa spun tot ce,

cumva,tot de la tine simt

 

stiu ca te simti prost

sa mi auzi gandurile

dar tot din vina ta

imi simti jocurile

 

vreau sa stii

tot ce simt eu,

cum te vad si

ce gandesc.

vreau sa stii tot,

dar nu esti pregatit

de tot ce ar urma.

 

vreau sa stii

cat vorbesc de tine

caci luna deja s a plictisit

de al tau nume.

 

ma vezi mereu

si cred ca tu

doar te ascunzi,

caci pentru al tau suflet

nu sunt de-ajuns.

 

cred ca i gata

se termina de tot

dar tot locuiești

in mintea mea mereu.

si chiar mereu.

 

luna a ramas in urma

caci tot crede

ca pe culoarul iubirii subrede

noi am mai avea vreo suma

 

ea tot te vede

al meu si

eu a ta

dar chiar nu mi stie

sila mea

 

mi e sila

de tine si

de tot ce spui

te crezi mare

dar nu esti

decat al tau copil.

 

incep sa cred ca eu

chiar n am fost nimic,

desi n acel moment,

eu eram chiar totul

si tu mi stateai

in minte si n totul.

 

luna inca crede

in mine si n tine,

in noi doi,

dar doar perna mi

stie prin ce

tu m ai facut

sa trec,

cat te am placut

si cat ma nec.

 

se termina tot jocul

jocul asta dintre noi

caci el stie a fi

ceea ce tu nu stii

 

el mi este

ceea ce tu n ai putut

sa mi fi

te ai bucurat sa auzi

ca ai scapat de mine

dar sper sa te gandesti

tot mai mereu la mine.

More ...

Înotul

Ma pierd in vise si-n sperante,

In toata viata cu nuante,

Dorind sa castig totul

Inecandu-ma in tot zgomotul.

 

Inot cu greu printre ale voastre visuri

Si incerc sa nu ma-nec.

Ma uit la ale mele lipsuri,

Incercand sa mi-l aleg prin farmec.

 

O frunza palida ce lin coboara

E-al nostru vis, in aer putrezind

Si pe noi calauzind

Spre o viata superioara.

More ...

Altfel

alte viziuni, aceleași speranțe,

un alt viitor se-apropie-n cale,

te crezi doar a mea, dar nu ne lipim,

viziunilor tale lipsind tot un chin.

nu mai suntem la fel,

ele ne separ,

gândurile noastre pe văi diferite o iau.

te vreau, dar nu te mai am,

viziunile ne separ,

visuri mărețe ne-mpart.

gânduri diferite,

noi asta avem,

ne despartim mai des,

alt viitor vedem in succes.

ani risipiți, secrete pierdute,

eu nu le mai cred,

noi ne-am pierdut de mult

in tot acel neant.

More ...

Despre ea...

luna mi este chiar un mentor

si m ajuta n viitor,

sa zambesc si sa devin

tot ceea ce sustin.

 

lunii eu ii povestesc

de cine ma ndragostesc

si ma asculta

si ma ajuta

sa trec peste el

si sa trec la alt nivel

 

despre el imi stie totul

caci a observat

si ne a mpreunat

in tot zgomotul

 

lunii eu ii povestesc

de mine, de tine

de noi doi

dar ea doar ma asculta

caci nu te poate schimba

nici mintea ta flamanda

 

luna a ramas in urma

caci tot crede ca

pe culoarul iubirii subrede

noi am mai avea vreo suma

 

luna inca crede

in mine si n tine,

in noi doi,

dar doar perna mi

stie prin ce

tu m ai facut

sa trec,

cat te am placut

si cat ma nec.

More ...

Ia-mă

Vino, ia-mă,

scoate-mă din formă

numai scapă-mă de aici,

din locul ăsta cu sclipici.

 

Vino, ia-mă

și du-mă departe

de lumile astea deșarte

și de-a oamenilor teamă.

Vino și uită-mă îndată,

numai lasă-mi zilele acasă.

 

Dă-i-le oricui,

oricui tu cunoscui,

și lasă-mă să merg

doar acolo unde cred.

 

Vino, visule,

si nu pleca,

scoate-ma din bule

si ajuta-ma a vindeca.

Lasa-ma s-alunec

pe ale tale aripi

pline doar de-al tau farmec.

More ...
prev
next