Un ultim fum

Într-o eternă reîntoarcere

Cunosc aceleași gesturi tandre

De-a timpului conflict,

Coordonat de mii de fapte

Cu-aceleași mâini si aceleași gesturi,

Cu-același foc și dor de-amor,

Cu același gând de libertate

Tot ieri, tot azi, tot noi

Cuprins de-a timpului dreptate,

C-un infinit ce se repetă

Coșmaruri dese repetate,

Eternă-i viața cu păcate

De-a lumii valuri de regrete

Cunosc şi nu cunosc,

De-a lumii vremuri trecătoare

Mă-ntorc şi nu mă-ntorc

Tu cerc de-amaruri repetate

Tu asta vrei să-mi zici?

Că-n mii și mii de vieți uitate

Învins-ai tu tot infinitul?

Eclipsează-mi viața cu al tău negru-ntunecat,

Vindecă-mă de amărăciunea care-ntruna m-a secat.

Dă-mi culoarea nonculorii, fă-mă sa o simt profund,

Dă-mi motive să trăiesc și cu tine să m-afund

În abisu-ntunecat, mii de stele colosale,

Să ne poarte-n mica lume, a minunilor astrale

Poartă-mă pe culmea vieții și-nfășoară-mă-n speranță,

Pân' la zorii dimineții să nu-ți simt decât dulceață.

Și mai lasă-mă un minut, chiar dacă sunt zori de zi,

Doar privește-mi și arată-mi tot ce azi am putea fi.

Inima mi-e o oglindă ce reflectă ochii tăi,

O eclipsă absolută, ce mă poartă-n mii de stări,

Dă-mi emoția totală, fă-mă să mă pierd din fire,

Căci doar tu mă poți purta, pe aripi de fericire. 

Confusing me with nostalgia

Why leave so quick and shut me down

And crush my soul till I will see ya?

The touch of sun and bath of warmness,

The grass and smell of your combined aromas

The great of all of our goodbyes,

The depth of all of our stand by's.

Come stay for an eternity

Don't let the season change the time,

Just block the clock and stay with me

Let's see the sunset, let me try,

Come just as you are and stay,

Let me live by you today,

Let me feel you breath the breeze,

Give me reasons to exist

Dont just walk away from me

Ain't you tired, can't you be?

Don't just leave me nostalgia,

Fear my fears, don't leave I beg ya

How it feels to be forgotten?

Feels like I'm just fooling me,

Everytime the season change

Still I have you, YOU IN ME.

Printre mii de gânduri vii,

Ce m-apasă-n întuneric,

Tu ești vocea ce-mi șoptește,

Nu-i nimic, e timp și trece...

Printre mii de ceruri gri,

Tu-mi arăți că e și Soare.

Printre gânduri ruginii,

Tu-mi ești pată de culoare. 

Și țintesc cu ochii mari

Spre-o iubire arzătoare

Ce mă urcă, mă coboară

Mă aruncă, mă doboară

Tot mă-nalță pan’ la Soare

Mă înalță, dar mă arde

Și rămân cu cicatricea

Nopților aproape albe

N-am dat drumul chiar ș-atunci

Când am zis că nu mai pot,

Când m-am ars pe dinăuntru,

M-ai adus la scrum pe loc

Fi-mi-ai poezie tu,

Doar așa te pot citi

Doar atunci voi înțelege

De ce nu vei mai veni

Poate că-i mai bine așa,

Nu e loc în lumea ta

Nu e loc și pentru mine

Este loc doar pentru tine

Și din scrumul ce-ai lăsat

Eu așa m-am renăscut

Fi-mi-ai Phoenix, să-mi arăți

Că există început

Nici acum nu-mi este frică

Să te las să mă distrugi

E-o distrugere ce-mi place

O tot caut de atunci

Dar rămân în continuare

Singură și-ncerc să sper

Că-ntr-o lume viitoare

Nu distrugi tot ce-i al meu.

Îmi aduc aminte astăzi 

De iubirea noastră, toată 

Chiar de era ne-mpartasita

Noi doi, o simțeam, pe toată 

Îmi cautai privirea blândă

Si sperai sa nu te las

N am putut să-ți spun atunci

Ce simțeam cu-adevărat

Ma durea atât de tare

Știam, nu te pot avea

Doar ca sufletul meu parca

Tot mereu, mereu spera

Imi spuneam ca poate odată

Într-o zi, nu știam cand

Voi avea iarăși puterea

Sa te pot privii zâmbind

Totuși am decis in taina

Trist, Sa te las sa pleci

Căci eram rănit într-una

De al iubirii sentiment

Dar nu pot scăpa de tine

Te zăresc mereu, mereu

Vreau doar sa dispari și pace

Sa dai sufletului meu

Tu ti ai continuat viata

Dar am doar o întrebare

Cand pe el tu îl privești

Te gândești la mine oare?

Sau poate doar m ai uitat

Ai reușit sa treci peste

Ajută-mă si pe mine

Scoate ma tu din poveste... 

Pleacă, nu ma mai privii

Lasă ma - n singurătate

Căci am sufletul pustiu

De iubire si de pace

Acum, cred ca am înțeles, 

Ai o inima de gheata 

Ce i capabila sa înghețe 

Încet încet a mea speranța 

Eu nu-ți mai răspund la zâmbet 

In zadar îți întorci capul 

Lasă ma re rog pe mine 

N am nevoie de iubire. 

Căci tu nici nu realizezi 

Cat de mult rau mi ai făcut 

Pentru tine a fost un joc 

Dar pe mine m a durut. 

Te visam-n vii taine, te veneram neștiind că sinura ta exprimare este tăcerea

Te-am iubit-n amorul etern căci ambii tăceam, însă când aveam inimile atât de vii, aproape ca nici măcar nu aveam nevoie de cuvinte 

Privirile spuneau tot sau asta a fost de odionara doar propria-mi iluzie naivă

Fiindcă tăcerea ta preasfântă, e de fapt tot ce ai

Cel puțin reprezintă tot ce ai pentru al meu suflet

"Iubirea ta" a fost atât de dureroasă încât te-ai gândit ca, pentru binele meu ar fi sa nu o fi cunoscut niciodată

Ai fost acolo, dar ca o umbră,

un soare stingher printre munți de tăceri,

ai iubit ca ploaia ce stă să inunde,

dar n-ai fost râu-doar cer.

Ai ars în tine, dar fără să luminezi,

foc îngropat sub cenușa mândriei,

mi-ai dus numele-n gând ca pe-un cântec străvechi,

dar l-ai cântat doar nopții, nu mie.

Ai fi putut fi fulger, să spinteci distanța,

ai fi putut fi vânt, să șoptești adevăr,

dar ai fost doar ecou-

o voce pierdută

în munții tăcerii pe care îi cerți că nu-ți răspund.

Și-acum?

Acum îmi spui că ai ars, că ai fost,

dar iubirea care nu vorbește

e doar un cuvânt nerostit-

un trecut fără glas,

un pod niciodată trecut.

În ochii nopții,

am privit cu jale.

Luna argintie,și palidă,

am sărutat-o cu vise neîmplinite, 

Fluturii albaștri,

Ultima dată i-am citit din carte.

Am citit "Luceafărul" de Eminescu,

ultima melodie la pian,

"The manipulator"

am ascultat.

Îmi iau rămas bun de la toți!

Și plec în altă lume,

Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,

nu mai vin la voi,

De mine puteți să uitați.

Autoare Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 20.10.2024

M-a durut.

M-a durut atât de tare

încât nimeni nu mă mai recunoaște,

Nici la înfățișare, 

Nici la mentalitate.

M-a durut atât de tare,

Încât acum nu mai simt nimic.

Nici emoție,

Nici vise,

Nici trăiri fără sfârșit.

Ne-am întâlnit

Ne-am conectat,

Cu iubirea-n suflet am rămas.

Te-am căutat, căci te-am pierdut

Într-o seară la apus.

M-a durut 

Și n-am să uit.

Cu tine-n sânge, fiecare clipă tăcută

Se face strigăt în gând

Fără ecou, fără ieșire, doar un strigăt blând...

Cu tine-n sânge dorm puțin,

Trăiesc pe jumătate și totuși,

În fiecare vis te mai aleg încă o dată,

Sfârșind singură, în povestea noastră întunecată.

Îmi fac traista mâine 

Și plec spre zări, bătrâne 

Spre lumi ce-ți sunt străine,

Ce le-ai văzut doar prin vitrine.

Îmi vei ura, oftând,,drum bun,,,

Iar eu promit că te mai sun.

Te vei lumina atunci la față,

Privind în urmă propria- ți viață.

La karma ce-ți purtase pică 

Și -a semănat în tine frică;

Te -ai ferecat în casa ta pustie 

Cu vise mâzgălite pe -o hârtie.

Rămas captiv în existența fadă,

Pe veci a singurătății pradă,

Ai ridicat un zid de gheață 

Și -ai săpat tunel prin ceață.

Cu jaluzele trase peste ochi,

Cu scoici de tăcere pe urechi,

Citești din cartea prăfuită,

De tine însăți șlefuită.

Asculți o melodie veche 

Și stai nopțile de veghe,

Răsucind cheia timpului 

Te pierzi În umbra ritmului.

Iar când revin, tresari, pierdut 

Ca un ecou demult tăcut 

Și -mi zâmbești atât de trist 

De parcă -n mine -ai regăsit 

Tot ce-ai pierdut cândva în tine...