Te-am scos din poezii
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar te-am scos din poezii
Ți-aș mai zâmbii ca prima dată
Dar ești uitat în amintiri
Ce greu trece timpul
Parcă ieri te-am întâlnit
Dar care a fost motivul ?
Căci chiar te-am iubit
Acum te-am alungat
Te am șters din poezie
Inima mea sa degradat
Te scriam pe hârtie cu cerneală albăstrie
Te as mai privi în ochii încă o dată
Dar nu mai vreau sa te găsesc
Cândva a fost ca niciodată
La tine nu vreau să mă mai gândesc
In viața sper să întâlnești
Pe cineva să iubești
Și când dragoste nu primești
Sa îți amintești și să zâmbești
Că a existat o fată
Care sa te iubească
Te-am șters din amintiri
Dar ce pot sa fac
Viața mea sa schimbat
Pentru mine... Ești uitat ..
Category: Parting poems
All author's poems: Maria Alexia
Date of posting: 18 июня 2024
Added in favorites: 1
Views: 418
Poems in the same category
Rabdă inimă
Inimă oprește-te
Că - mi oferi neliniște
Inimă tu fi mai tare
Stiu că înăuntru doare
Inimă tu stii mai bine
Când nu loc pentru tine
Lasă inimă, să treacă
Nu te mai gândi oleacă...
Ai te rog un pic răbdare
Și-ai să vezi cu nepasare
Cum se abate asupra ta
Toată nelinistea mea .
Azi arde trandafirul
Azi arde trandafirul dăruit de tine
in colțul amintirilor de altădată.
La cumpăna gândului, umbrele-s senine
iar spinii n-or să mai înțepe niciodată.
De astăzi lacrimi nu mai curg
s-au format deja cascade,
pașii nu ți-i mai parcurg
și-nchei frumoase episoade;
de iubire și surâs la țărm de dor,
plecat vei fi, dar în inimă-mi,
te vei afla nemuritor.
Au dispărut
Au dispărut de atunci,
Amintirile din copilărie.
Au ars toate amintirile,
În focul foarte fierbinte,
Iar copii plângând,
își mai aduc aminte.
Timpuri bune au mai fost,
Când copii noi mai eram.
Dar,a dispărut tot.
Și nimic n-a mai rămas.
Poate ne vom aduce aminte
De acelea frumoase clipe.
Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,
Timpurile celea bune,
Dar din păcate nu le m-ai întorci.
În foc toate au ars.
Autor Alina Zamurca 🤍
Fiara blânda
Draga, mai vazut prima data,
Borât, cacat de beat.
Te uitai ca la un nebun!
Vreau sa fiu dragut si blând,
Dar numai patima imi iese.
Bagamias pula in tot!
Te credeam o tearfa!
Vedeam in tine cineva cine nu esti.
Timpul petrecut alaturi, e ca o sageata,
Sageata in calcâiul lui Ahiles,
Nu mai doare, dar ma omoara.
Toate pacatele facute,
Erau facute noaptea,
Feriti de ochii lumii.
Facandune niste prosti,
Care nimeni nu-i vede.
Pata, care mi-ai lasat-o,
E la fel ca un fulger in vacuum ,
Imposibila, dar are loc sa fie.
Vreau sa-ti vad ochii stralucind!
Ochii caprui, in care ma pierd,
Ma pierd atat de tare, in cat nu vreau sa exist.
Imbratisândute, eram in rai,
Spre dimineata plecand spre casa,
Eram in iad.
Noaptea plina de emotii, petrecuta cu tine,
Nu o voi uita? (Nu).
Draga, tu mi-ai deschis ochii,
La cum e sa iubesti,
Dar nu la cum e sa fii iubit.
Bagamias pula in hristos si toti zeii!
Cate chestii naiba am facut,
Doar ca sa te vad,
Sa aud, o insulta de la tine si cat de tare ma urasti,
Ma urasti, nu din cauza ce a fost,
Ci din cauza ca sunt.
Niciodata nu m-am gandit ca pot pierde, ceea, ce nici nu am.
Nu vreau, nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc,
Dar am facuto.
Zile, saptamani, luni, ba chiar ani,
Au trecut, dar nu pot sa te uit.
Esti ca o aschie sub unghie,
Ma deranjezi, dar ma doare sa te scot.
Esti ca un carlig, in care sunt blocat,
Si imi rupe carnea de pe oase.
Esti ca ultima doza de heroina,
Vreau sa te las, dar ma farâma.
Esti ca un trup,
Incepi a mirosi,
Dar nu pot sal arunc.
Esti ca o lacata, care ma tine inchis,
Dar cheia e pe partea cealalta.
Esti ca ultimu shot de vodca,
Stiu ca voi borî, dar il beau!
Esti ca amestecul de stele cu cenusa,
Esti departe in univers,
Dar si la mine in scrumiera.
Vreau sa te omor,
Dar stiu ca nu te voi uita,
Vreau sa ma omori,
Dar stiu ca nu ma vei uita.
Cat de mândra si egoista n-ai fi,
Arsurile pe corpul meu, sunt dedicate tie.
Nu pentru ca esti o zeita,
Ci pentru ca esti un drac ce ma fierbe-n ammiac.
Vreau sa-ti rup parul,
Ca sa-l miros cat vreau.
Vreau sa-ti scot ochii,
Sa-i port ca cercei.
Vreau sa-mi tai mainile,
Care te-au atins, in noaptea de armaghedon.
Armaghedonul, care nici nu-l asteptam.
Vreau sa-mi creez impresia ca nu te stiu,
Dar sufletul plin de drama,
Injunghiat de cutite si taiat,
Cacat, futut, ars, rupt, murdar,
Care cauta, doar liniste,
Nu-mi da voie sa te uit.
Sincer vreau sa te uit!
Te-as ruga sa dispari,
Dar n-ai s-o faci.
Esti ca un parazit!
Ce si-a gasit loc in mine,
Si nu va mai pleca niciodata.
Tier, draga!
Esti o doza de deliriu amestecat cu formalin,
Imi distrugi concentratia si puti a moarte.
Moarte nu care-mi da fiori,
Ci care incet ma atrage.
Ma imbratisezi, ca o minciuna dulce,
Ca o sirena, flamanda de carnea marinarilor,
Te-as distruge, fara urma!
Dar pata lasata,
E ca un cacat uitat,
Trec zile, dar pute tot mai tare...
Esti un pigment, dar amestecat la fel cu gri,
Dobor stele!
Ma transform in Lucifer!
Dar din pricina Evei.
Vreau sa-mi tai aripile,
Sa le arunc intr-un quasar,
Ca sa simta orice pula si pizda!
Cat de tare te iubeam.
Doza de lean, de xan si meth,
Care nu o voi mai gusta niciodata.
Am o "lomka" dupa tine,
De numai rehub-urile plang.
Urasc sa fiu aici!
Iubesc sa simt acum!
Dar am un vernis, ce ma incurca,
Ma incurca sa te ard, de pe pictura vietii mele.
Tu si eu,
Mereu departe,
Si mereu vom arde,
In pucinile disperarii.
Mori in capul meu, te rog!
Sa te ingrop si sa te uit!
Sa nu te mai visez!
Sa nu te mai iubesc!
Sau fii a mea,
Ca steaua sub care traim, sa ma ocrotesti,
De otrava viespilor,
Ce tot ma inteapa de piept,
Pieptul pe care dormeai,
Curata ca lacrima Afinei.
Strangema de gat! cum o faceai,
Asa de excitata, doar fara durere in ochi.
Fara gandul ca ma lasi,
Fara dorinta de a ma arunca la gunoi.
La fel, cum arunc mucu' de tigara.
La fel, cum arunc seringa dupa heroina.
La fel, cum arunc sticla de lichior.
La fel cum arunc tot, de ce nu mai am nevoie.
Si sfarsitul, cum plangeai in brate.
Lacrimile tale de nu ma uita,
Lacrimile tale scurse din purgatoriu,
Care mau ars, pana la maduva oaselor
Si mi-au intors, venele pline de droguri si amintiri.
Rupe de pe mine, rebusul care l-ai compus!
Dracu ma stie ce rapan sunt,
Da pentru tine, voi fi "old money".
Dar iubestema pana la capat!
Iubestema, pentru ca te iubesc!
Iubestema, pentru ca stiu,
Ca te iubeam, de la inceput.
Copilul Ratacit
Pe-o cale lungă, spre alte zări,
Un copil pleca cu vise-n buzunare,
Raul îl chema, iar ochii-i erau mari,
Spre-un viitor, cu dor și cu sudoare.
Părinții l-au privit cu lacrimi grele,
Sora micuță îi strângea mâna-n taină,
„Du-te, băiatul meu, în alte stele,
Dar nu uita că dorul ne războină.”
Anii trecură ca frunza-n vânt,
Raul muncea, clădindu-și un destin,
Dar viața-i aruncase al său cuvânt:
Încercări dure, din zori până-n asfințit lin.
Din când în când, scria câte-o scrisoare,
Cuvinte scurte, dar pline de dor,
Pe chipul părinților, o dulce-amară
Lumină apărea, ca un licărător.
Sora-l privea din poze îngălbenite,
Copilăria le fusese luată devreme,
Iar el, în suflet, cu dorințe-mpietrite,
Căuta răspunsuri pentru-a sale teme.
Prin străin ținut, între ziduri reci,
Raul se lupta cu visuri mărețe,
Dar inima-i zbura, întorcându-se-n veci
La casa părintească și nopțile blânde.
Când timpul trecu și părul se-nălbi,
Își văzu părinții prea rari, prea târziu,
„Iertați-mă, mamă, tată, că nu am putut fi
Mai des alături, când v-a fost pustiu.”
Dar Raul știa, în sufletul său,
Că lupta vieții nu a fost degeaba,
Un drum străbătut, străin și greu,
L-a făcut să prețuiască iubirea cea dragă.
Autor:Mihut Raul Alexandru.
O sa ma uiti
O să mă uiti ....O să mă uiti
Cum spui că ai uitat pe mulți
Dar nu mă supăr
Că și uitarea-i scrisă de legile omenești
Sau poate ochii tăi o să-și urmeze o cale
Topindu-se ca un ecou în zare
Și poate o să-ți cadă două-trei lacrimi reci de călătoare
Deci nu-ți cer jurăminte , soptite printre sărutări
Nu cer să-mi spui nimic din ce ai spus și la alții
Nu-ți cer iubire pătimașă
Jurată noaptea cu lacrimi stivite pe cămașă
Nu vreau un pat pătat de margarete sau esență grea de brad
Dar care mai incă poartă mirosul unui alt bărbat
Eu vreau să imi spui , ce altora nu ai spus nicicând
Mai vreau in gând si-n suflet sa-mpletești
Din vorbe și-amăgiri și din greșeli
Șirul iubirilor ce poate nu pier
Să-mi scrii în suflet
Iubirea ta la care încă sper.
Rabdă inimă
Inimă oprește-te
Că - mi oferi neliniște
Inimă tu fi mai tare
Stiu că înăuntru doare
Inimă tu stii mai bine
Când nu loc pentru tine
Lasă inimă, să treacă
Nu te mai gândi oleacă...
Ai te rog un pic răbdare
Și-ai să vezi cu nepasare
Cum se abate asupra ta
Toată nelinistea mea .
Azi arde trandafirul
Azi arde trandafirul dăruit de tine
in colțul amintirilor de altădată.
La cumpăna gândului, umbrele-s senine
iar spinii n-or să mai înțepe niciodată.
De astăzi lacrimi nu mai curg
s-au format deja cascade,
pașii nu ți-i mai parcurg
și-nchei frumoase episoade;
de iubire și surâs la țărm de dor,
plecat vei fi, dar în inimă-mi,
te vei afla nemuritor.
Au dispărut
Au dispărut de atunci,
Amintirile din copilărie.
Au ars toate amintirile,
În focul foarte fierbinte,
Iar copii plângând,
își mai aduc aminte.
Timpuri bune au mai fost,
Când copii noi mai eram.
Dar,a dispărut tot.
Și nimic n-a mai rămas.
Poate ne vom aduce aminte
De acelea frumoase clipe.
Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,
Timpurile celea bune,
Dar din păcate nu le m-ai întorci.
În foc toate au ars.
Autor Alina Zamurca 🤍
Fiara blânda
Draga, mai vazut prima data,
Borât, cacat de beat.
Te uitai ca la un nebun!
Vreau sa fiu dragut si blând,
Dar numai patima imi iese.
Bagamias pula in tot!
Te credeam o tearfa!
Vedeam in tine cineva cine nu esti.
Timpul petrecut alaturi, e ca o sageata,
Sageata in calcâiul lui Ahiles,
Nu mai doare, dar ma omoara.
Toate pacatele facute,
Erau facute noaptea,
Feriti de ochii lumii.
Facandune niste prosti,
Care nimeni nu-i vede.
Pata, care mi-ai lasat-o,
E la fel ca un fulger in vacuum ,
Imposibila, dar are loc sa fie.
Vreau sa-ti vad ochii stralucind!
Ochii caprui, in care ma pierd,
Ma pierd atat de tare, in cat nu vreau sa exist.
Imbratisândute, eram in rai,
Spre dimineata plecand spre casa,
Eram in iad.
Noaptea plina de emotii, petrecuta cu tine,
Nu o voi uita? (Nu).
Draga, tu mi-ai deschis ochii,
La cum e sa iubesti,
Dar nu la cum e sa fii iubit.
Bagamias pula in hristos si toti zeii!
Cate chestii naiba am facut,
Doar ca sa te vad,
Sa aud, o insulta de la tine si cat de tare ma urasti,
Ma urasti, nu din cauza ce a fost,
Ci din cauza ca sunt.
Niciodata nu m-am gandit ca pot pierde, ceea, ce nici nu am.
Nu vreau, nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc,
Dar am facuto.
Zile, saptamani, luni, ba chiar ani,
Au trecut, dar nu pot sa te uit.
Esti ca o aschie sub unghie,
Ma deranjezi, dar ma doare sa te scot.
Esti ca un carlig, in care sunt blocat,
Si imi rupe carnea de pe oase.
Esti ca ultima doza de heroina,
Vreau sa te las, dar ma farâma.
Esti ca un trup,
Incepi a mirosi,
Dar nu pot sal arunc.
Esti ca o lacata, care ma tine inchis,
Dar cheia e pe partea cealalta.
Esti ca ultimu shot de vodca,
Stiu ca voi borî, dar il beau!
Esti ca amestecul de stele cu cenusa,
Esti departe in univers,
Dar si la mine in scrumiera.
Vreau sa te omor,
Dar stiu ca nu te voi uita,
Vreau sa ma omori,
Dar stiu ca nu ma vei uita.
Cat de mândra si egoista n-ai fi,
Arsurile pe corpul meu, sunt dedicate tie.
Nu pentru ca esti o zeita,
Ci pentru ca esti un drac ce ma fierbe-n ammiac.
Vreau sa-ti rup parul,
Ca sa-l miros cat vreau.
Vreau sa-ti scot ochii,
Sa-i port ca cercei.
Vreau sa-mi tai mainile,
Care te-au atins, in noaptea de armaghedon.
Armaghedonul, care nici nu-l asteptam.
Vreau sa-mi creez impresia ca nu te stiu,
Dar sufletul plin de drama,
Injunghiat de cutite si taiat,
Cacat, futut, ars, rupt, murdar,
Care cauta, doar liniste,
Nu-mi da voie sa te uit.
Sincer vreau sa te uit!
Te-as ruga sa dispari,
Dar n-ai s-o faci.
Esti ca un parazit!
Ce si-a gasit loc in mine,
Si nu va mai pleca niciodata.
Tier, draga!
Esti o doza de deliriu amestecat cu formalin,
Imi distrugi concentratia si puti a moarte.
Moarte nu care-mi da fiori,
Ci care incet ma atrage.
Ma imbratisezi, ca o minciuna dulce,
Ca o sirena, flamanda de carnea marinarilor,
Te-as distruge, fara urma!
Dar pata lasata,
E ca un cacat uitat,
Trec zile, dar pute tot mai tare...
Esti un pigment, dar amestecat la fel cu gri,
Dobor stele!
Ma transform in Lucifer!
Dar din pricina Evei.
Vreau sa-mi tai aripile,
Sa le arunc intr-un quasar,
Ca sa simta orice pula si pizda!
Cat de tare te iubeam.
Doza de lean, de xan si meth,
Care nu o voi mai gusta niciodata.
Am o "lomka" dupa tine,
De numai rehub-urile plang.
Urasc sa fiu aici!
Iubesc sa simt acum!
Dar am un vernis, ce ma incurca,
Ma incurca sa te ard, de pe pictura vietii mele.
Tu si eu,
Mereu departe,
Si mereu vom arde,
In pucinile disperarii.
Mori in capul meu, te rog!
Sa te ingrop si sa te uit!
Sa nu te mai visez!
Sa nu te mai iubesc!
Sau fii a mea,
Ca steaua sub care traim, sa ma ocrotesti,
De otrava viespilor,
Ce tot ma inteapa de piept,
Pieptul pe care dormeai,
Curata ca lacrima Afinei.
Strangema de gat! cum o faceai,
Asa de excitata, doar fara durere in ochi.
Fara gandul ca ma lasi,
Fara dorinta de a ma arunca la gunoi.
La fel, cum arunc mucu' de tigara.
La fel, cum arunc seringa dupa heroina.
La fel, cum arunc sticla de lichior.
La fel cum arunc tot, de ce nu mai am nevoie.
Si sfarsitul, cum plangeai in brate.
Lacrimile tale de nu ma uita,
Lacrimile tale scurse din purgatoriu,
Care mau ars, pana la maduva oaselor
Si mi-au intors, venele pline de droguri si amintiri.
Rupe de pe mine, rebusul care l-ai compus!
Dracu ma stie ce rapan sunt,
Da pentru tine, voi fi "old money".
Dar iubestema pana la capat!
Iubestema, pentru ca te iubesc!
Iubestema, pentru ca stiu,
Ca te iubeam, de la inceput.
Copilul Ratacit
Pe-o cale lungă, spre alte zări,
Un copil pleca cu vise-n buzunare,
Raul îl chema, iar ochii-i erau mari,
Spre-un viitor, cu dor și cu sudoare.
Părinții l-au privit cu lacrimi grele,
Sora micuță îi strângea mâna-n taină,
„Du-te, băiatul meu, în alte stele,
Dar nu uita că dorul ne războină.”
Anii trecură ca frunza-n vânt,
Raul muncea, clădindu-și un destin,
Dar viața-i aruncase al său cuvânt:
Încercări dure, din zori până-n asfințit lin.
Din când în când, scria câte-o scrisoare,
Cuvinte scurte, dar pline de dor,
Pe chipul părinților, o dulce-amară
Lumină apărea, ca un licărător.
Sora-l privea din poze îngălbenite,
Copilăria le fusese luată devreme,
Iar el, în suflet, cu dorințe-mpietrite,
Căuta răspunsuri pentru-a sale teme.
Prin străin ținut, între ziduri reci,
Raul se lupta cu visuri mărețe,
Dar inima-i zbura, întorcându-se-n veci
La casa părintească și nopțile blânde.
Când timpul trecu și părul se-nălbi,
Își văzu părinții prea rari, prea târziu,
„Iertați-mă, mamă, tată, că nu am putut fi
Mai des alături, când v-a fost pustiu.”
Dar Raul știa, în sufletul său,
Că lupta vieții nu a fost degeaba,
Un drum străbătut, străin și greu,
L-a făcut să prețuiască iubirea cea dragă.
Autor:Mihut Raul Alexandru.
O sa ma uiti
O să mă uiti ....O să mă uiti
Cum spui că ai uitat pe mulți
Dar nu mă supăr
Că și uitarea-i scrisă de legile omenești
Sau poate ochii tăi o să-și urmeze o cale
Topindu-se ca un ecou în zare
Și poate o să-ți cadă două-trei lacrimi reci de călătoare
Deci nu-ți cer jurăminte , soptite printre sărutări
Nu cer să-mi spui nimic din ce ai spus și la alții
Nu-ți cer iubire pătimașă
Jurată noaptea cu lacrimi stivite pe cămașă
Nu vreau un pat pătat de margarete sau esență grea de brad
Dar care mai incă poartă mirosul unui alt bărbat
Eu vreau să imi spui , ce altora nu ai spus nicicând
Mai vreau in gând si-n suflet sa-mpletești
Din vorbe și-amăgiri și din greșeli
Șirul iubirilor ce poate nu pier
Să-mi scrii în suflet
Iubirea ta la care încă sper.
Other poems by the author
Ochi de ciocolată
Ce frumos este sa te iubesc
Si cat de îndrăgesc
Când te îmbrățișez
Simt că trăiesc
Inimioara dragă cu ochii de ciocolată
Ce-mi topește inima toată
Dar privirea nu pot s o feresc
Și nici nu îmi doresc
Nu prea sunt cuvinte sa iți spun
Că tu ești un suflet atât de bun
Și vreau ca tu să ști
Că toată viața te v oi iubi
Ce cadou de la Dumnezeu
Făcut parcă pentru sufletul meu
Un copil cu ochii de ciocolată
Ce-mi încântă viața toată
Steaua mea
Steaua mea
Ce răsăritul îl privește
Mă uit la ea
Inima mi se încălzește
Frumusețe eternă
Dragoste infinită
A mea stea
Cu voce aurită
Tot la ea privesc
Iubire simt că primesc
Steaua mea este blondină
Atât de divină
Părul ondulat
Cu nuanța bogăției pictat
In privirea ei
Oceanul îl găsesc
Steaua mea
Pielea albă porțelan
Buzele rose... minunăție
Cu obrajii un roz pal
Steaua mea.. comoara mea
Sa iubesc cum te iubesc ?
Sa iubesc cum te iubesc ?
N-am crezut că pot
Dar tu mie-sti
Soarele în gânduri
Și în inimă tot
Un mic omuleț
Jucăuș și intrazneț
Tu ești soarele
In zilele senine
Și stele in privirea ta
Căci luminezi ca una
Sa iubesc cum te iubesc?
Normal
Doar ești luna mea
Fără tine nu mă văd
Căci ești universul tot
Tu ești raza mea
Ce îmi încălzește inima
Ochii tai
Maro ca pomii toamna
Și strălucitori ca zăpada iarna
Tu îmi ești vara și primăvara
Sa iubesc cum te iubesc?
Se pare că pot
Căci
tu îmi ești în viața
Tot....
Te vom iubi
Încă un an a trecut
I-ar sufletul meu este mut
Simt cum parcă stau in loc
Dar..tot la tine mă întorc
In orele târzii ale dimineții
Stau și-mi ascult sufletul
Este mut
S-au poate nu pot să-l ascult...?
Dar cred ca este trist
Suferă în tăcere
Si vrea a ta mângâiere
Câtă durere...
Sa te întorci înapoi ar vrea
Dar asta nu se va întâmpla
Căci ai plecat departe
Săracul meu..nu scoate nici măcar șoapte
Însă...inima mea
Gălăgie mare face
Parcă este pusă pe ace
Căci durerea și-o manifestă așa
Prin urlete de suferință
Și strigate fară voință
Rănită la infinit
Săraca..a răgușit
Căci atât de tare striga
Însă glasul tu nu-l vei auzi
Dar poate cândva îți voi vorbi
Și ți voi spune ca mereu te vom iubi...
Mă simt pamflet
Mă simt pamflet
Inima mi-e îmbibată în oțet
Sufletul meu este înecat
Și totul pare întunecat
In orele spre dimineață
Când mintea mea este în ceață
Apar acele gânduri
Ce mă storc de viață
Parcă nimic nu mai are sens
Și cum sa mai trăiesc?
Căci rostul vieții nu-l găsesc
Și mă doare doar când te privesc
Când mă uit la fotografia ta
Toată tristețea din inima mea
Își face apariția
Mă simt pamflet
Căci doar pe tine te-am iubit
Dar inima mea sa împietrit
De când tu m-ai părăsit ....
Floarea mea
Of mamă floare de liliac
Frumoasă ca un copac
Ce primavara înflorește
Și numai iubire răspândește
Tu pentru mine ești tot
Știu..nu prea arăt
Of mamă floarea vieții mele
Strălucești ca soarele
Dintre o mie de stele
Mama mea rămâne unică
Între ele
Te mai supăr din când în când
Și în fața ta mă aplec astăzi
Și mi cer iertare scumpă mamă
Căci ești floare de primăvară
Știu că te-ai chinuit
Regret că nu am fost cum ți-ai dorit
Și că poate te-am dezamăgit
Dar astăzi sufletul meu
Ți-l arăt și îți spun că
Îmi pare rău
Tu floarea
mea cu glas
Liniștitor...
Ochi de ciocolată
Ce frumos este sa te iubesc
Si cat de îndrăgesc
Când te îmbrățișez
Simt că trăiesc
Inimioara dragă cu ochii de ciocolată
Ce-mi topește inima toată
Dar privirea nu pot s o feresc
Și nici nu îmi doresc
Nu prea sunt cuvinte sa iți spun
Că tu ești un suflet atât de bun
Și vreau ca tu să ști
Că toată viața te v oi iubi
Ce cadou de la Dumnezeu
Făcut parcă pentru sufletul meu
Un copil cu ochii de ciocolată
Ce-mi încântă viața toată
Steaua mea
Steaua mea
Ce răsăritul îl privește
Mă uit la ea
Inima mi se încălzește
Frumusețe eternă
Dragoste infinită
A mea stea
Cu voce aurită
Tot la ea privesc
Iubire simt că primesc
Steaua mea este blondină
Atât de divină
Părul ondulat
Cu nuanța bogăției pictat
In privirea ei
Oceanul îl găsesc
Steaua mea
Pielea albă porțelan
Buzele rose... minunăție
Cu obrajii un roz pal
Steaua mea.. comoara mea
Sa iubesc cum te iubesc ?
Sa iubesc cum te iubesc ?
N-am crezut că pot
Dar tu mie-sti
Soarele în gânduri
Și în inimă tot
Un mic omuleț
Jucăuș și intrazneț
Tu ești soarele
In zilele senine
Și stele in privirea ta
Căci luminezi ca una
Sa iubesc cum te iubesc?
Normal
Doar ești luna mea
Fără tine nu mă văd
Căci ești universul tot
Tu ești raza mea
Ce îmi încălzește inima
Ochii tai
Maro ca pomii toamna
Și strălucitori ca zăpada iarna
Tu îmi ești vara și primăvara
Sa iubesc cum te iubesc?
Se pare că pot
Căci
tu îmi ești în viața
Tot....
Te vom iubi
Încă un an a trecut
I-ar sufletul meu este mut
Simt cum parcă stau in loc
Dar..tot la tine mă întorc
In orele târzii ale dimineții
Stau și-mi ascult sufletul
Este mut
S-au poate nu pot să-l ascult...?
Dar cred ca este trist
Suferă în tăcere
Si vrea a ta mângâiere
Câtă durere...
Sa te întorci înapoi ar vrea
Dar asta nu se va întâmpla
Căci ai plecat departe
Săracul meu..nu scoate nici măcar șoapte
Însă...inima mea
Gălăgie mare face
Parcă este pusă pe ace
Căci durerea și-o manifestă așa
Prin urlete de suferință
Și strigate fară voință
Rănită la infinit
Săraca..a răgușit
Căci atât de tare striga
Însă glasul tu nu-l vei auzi
Dar poate cândva îți voi vorbi
Și ți voi spune ca mereu te vom iubi...
Mă simt pamflet
Mă simt pamflet
Inima mi-e îmbibată în oțet
Sufletul meu este înecat
Și totul pare întunecat
In orele spre dimineață
Când mintea mea este în ceață
Apar acele gânduri
Ce mă storc de viață
Parcă nimic nu mai are sens
Și cum sa mai trăiesc?
Căci rostul vieții nu-l găsesc
Și mă doare doar când te privesc
Când mă uit la fotografia ta
Toată tristețea din inima mea
Își face apariția
Mă simt pamflet
Căci doar pe tine te-am iubit
Dar inima mea sa împietrit
De când tu m-ai părăsit ....
Floarea mea
Of mamă floare de liliac
Frumoasă ca un copac
Ce primavara înflorește
Și numai iubire răspândește
Tu pentru mine ești tot
Știu..nu prea arăt
Of mamă floarea vieții mele
Strălucești ca soarele
Dintre o mie de stele
Mama mea rămâne unică
Între ele
Te mai supăr din când în când
Și în fața ta mă aplec astăzi
Și mi cer iertare scumpă mamă
Căci ești floare de primăvară
Știu că te-ai chinuit
Regret că nu am fost cum ți-ai dorit
Și că poate te-am dezamăgit
Dar astăzi sufletul meu
Ți-l arăt și îți spun că
Îmi pare rău
Tu floarea
mea cu glas
Liniștitor...