3  

🎤 Şi tu acoperi ochii cu palmele?

Tac...tac...mă doare,

Tac tac...e mult prea departe,

Acopăr ochii cu palmele

Nu las razele să pătrundă  

Le privesc cu ochii miciți

Printre frunze de salcâm  

Zâmbesc în sinea mea  

Îmi place, dar nu recunosc  

Să simt căldura, mângâierea  

Îmi umple sufletul,

Îl intoarce pe dos

Refren:

Amintirile nu se schimbă  

Ele rămân la fel  

Dar timpul le transformă  

În ceva efemer,  

Ce nu mai putem atinge  

Spune.....și tu acoperi ochii cu palmele?....cu palmele?                    

Sufletul este ca ceața

Vapori fini de speranță

Se risipesc în urma ta

De privești în mintea ta 

Numeri pașii ce au trecut  

Le vezi amprentele, afli secretele  

Refren:  

Amintirile nu se schimbă  

Ele rămân la fel  

Dar timpul le transformă  

În ceva efemer,  

Ce nu mai putem atinge  

Spune....și tu acoperi ochii cu palmele?....cu palmele?

Încercăm a distinge  

Ce e realitate sau iluzie  

Aproape că-ți dorești să nu afli  

Durerea te va frânge  

Și oricât ai încerca  

Nimic nu vei mai strânge  

Bucățile sunt peste tot  

De vânt purtate peste plopi  

Refren (x2):

Amintirile nu se schimbă  

Ele rămân la fel  

Dar timpul le transformă  

În ceva efemer,  

Ce nu mai putem atinge  

Spune....și tu acoperi ochii cu palmele?......cu palmele?


Category: Parting poems

All author's poems: voicu_elena poezii.online Şi tu acoperi ochii cu palmele?

Date of posting: 17 August 2025

Timp de citire: ~3 min.

Views: 695

Log in and comment!

Other poems by the author

🎤 În prisma gândurilor tale...

În prisma gândurilor mele, ce duc la disperare,  

Gândesc și tremur când privesc căldura mâinilor tale.  

 

Aruncă-mi, rogu-te, un fir de crez, să sper sau să mă pierd,  

Alungă-mi gândul cel nocturn și dă-mi lumină-n piept.  

 

Mă uit și văd cum totul e șur și trist în jurul ființei tale,  

Cum aura ce te cuprindea cândva dispare din a ta cale.  

 

Cât crezi că oare mai durează până se înseninează?  

Cu ură și cu mult dispreț privesc spre răsărit.  

 

Nu vreau să cred că am fost un simplu adăpost,  

În care Tu ne-ai ocrotit și acum ne dai de-oparte.  

 

Nimic n-a însemnat de fapt și totul a fost imaginat.  

O, Doamne, dă-ne Tu putere și cea dintâi credință!  

 

Aștept curând un semn măreț și-o ultimă căință.  

Trăirea inimii e grea și vrea să mă lase.  

 

Nu pot trăi-n nesiguranță, o tristă mea poveste!

 

More ...

🎤 Lasă râul să lovească

Aveai susurul în suflet

Când totul te electriza,

Sentimentul cel de nebănuit

Nu te așteptai la așa ceva.

 

Lasă râul să lovească

Cu ale sale valuri reci,

Speră să nu te trezească

Niciodată, în veci.

Timpul nu ne mai așteaptă,

E acum ori niciodată.

 

Întinde brațele spre soare,

Îmbrățișează ce primești

Și respiră cu putere,

Căci singur tu nu mai ești.

 

Mirosul florilor de mai,

Aroma ce te-mbie,

Ce te face să visezi,

Ce speranță te trezește

Și te face ca să speri.

 

Lasă râul să lovească

Cu ale sale valuri reci,

Speră să nu te trezească

Niciodată, în veci.

Timpul nu ne mai așteaptă,

E acum ori niciodată.

More ...

🎤 Seninătate

Arde, arde...

 

De ce simt sufletul încurcat

Și niciodată nu pot să-l desfac?  

Arde, arde, nu-l pot stinge,  

Nimic nu mă poate atinge.  

 

Nu suport nicio privire,  

Nu aștept multă iubire.  

Vreau un sanctuar să am  

Și din cerc să nu dispar.  

 

Refren:

 

Arde, arde, nu-l pot stinge,  

Nimic nu mă poate atinge.  

 

Cât timp voi îmi dați târcoale,  

Nu ascult cuvinte goale.  

Cât voi spuneți zgomote,  

Nu privesc trupurile.  

 

Dați-mi pace! Nu vă văd!  

Stau în cerc și contemplez  

Liniștea ce o găsesc  

Şi eu vreau să o păstrez

O țin strâns la pieptul meu

Apă limpede și clară,

Seninătatea cea amară!

 

Refren:

 

Arde, arde, nu-l pot stinge,  

Nimic nu mă poate atinge.  

Arde, arde, nu-l pot stinge,  

Nimic nu mă poate atinge.

More ...

🎤 Autumn leaf

I’m Like an Autumn Leaf

 

I’m like an autumn leaf,  

So unstable and fragile.  

The wind makes it hard—  

I can’t hold myself up,  

I can’t.

 

I’m like an autumn leaf,  

Broken by the coldest night,  

Slowly about to die tonight,  

Departing from this life,  

From you.

 

I’m just a dead leaf today.  

You’re yelling for me to stop,  

But the wind keeps blowing.  

It’s hard to hold on,  

So I’m letting you go, just go.

 

I feel the rupture.  

I’m held by a rope,  

And as soon as it breaks,  

I’ll be forever gone.

 

I’m floating alone,  

Held by the clouds,  

Flying away, higher and higher.  

I’m drifting now.  

I’m leaving today.  

I’m leaving you now.

 

I’m afraid of the moment  

I’ll touch the cold earth.  

I know I’ll be just another one,  

Covering the ground  

Like a dead carpet of leaves.

 

A nobody—just one in a million leaves.  

Would you recognize me?  

Would you?

 

Time will fade my colors.  

I’ll be withered and buried in dust.  

I’ll vanish in silence,  

But for a moment, I was yours.

 

I’m just a dead leaf today.  

You’re yelling for me to stop,  

But the wind keeps blowing.  

It’s hard to hold on,

So I’m letting you go, just go.

More ...

Inchid ochii, simt, miros, aud

Închid ochii, simt, miros, aud,

 

Văd cu ochii închiși

Ce-mi mângâie auzul,

 

Iarba deasă ce mă gâdilă,

Mirosul de pământ umezit

Îmi umple sufletul subrezit.

 

Privesc albastrul cerului,

Urmăresc dansul vântului,

Aștept norul ca să treacă,

Soarele loc să-și facă.

 

Ce semne lasă pe cer

Rândunele multe, sper,

Se vor duce tot pe rând

Către-o țară pe pământ.

 

Uite... te văd... nu te ascunde,

Căprioara nu-mi răspunde,

Însă și ea m-a zărit

Prin iarba cum șed tolănit.

 

Sigur ea este confuză,

Nu-nțelege de ce stau

Și ating pământul, iarba,

Și miros și frunza... creanga?

 

Vreau să știi, pădure dragă,

Că nu-s om... ci sunt pământ.

Când piciorul se așază

Dezvelit pe glia-mi dragă,

 

Simt că am găsit odihnă,

Liniște și pace-n tihnă.

 

Rogu-te la Cel de Sus

Să mă lase pân' la apus

Să simt... miros... să aud

 

Freamătul copacilor,

Trilurile păsărilor,

Zgomotul izvoarelor

Și munca albinelor.

 

Lasă-mi timp, atâta sper,

Să mă bucur nestingher

Prin codrii plini de mister

Ce mă-nvăluie-n tristețe,

 

Că nu pot și eu să fiu

De-ai lor și-ai pământului

More ...

🎤 Disperare

Disperare

Ca-n menghina mă simt aici

Suflet chinuit și zgribulit

Cu greu pot să și respir

Nu îmi găsesc norocul

De-aș avea aripi aș zbura

Departe în pădurea mea

Ce dăinuie de-atâtea veacuri

Mistere multe sunt în straturi

Și aș atinge cu nerăbdare

Pământul ce-l am sub picioare

M-aș apleca și aș mirosi

Iarba înainte de a se vesteji

Nimic nu mi-aș mai dori

De-aș găsi acolo locul

Între pădurile seculare

Unde simt că e a mea salvare

Nici gând nu m-aș întoarce

Între cele 4 ziduri groase

Și aș evada din închisoare

Și aș striga „ELIBERARE!”

Și aș rămâne un veac și un pic

În codrul ăsta ce pare mic

Însă acolo mi-s gândurile

Și veșnic sunt mulțumit

More ...

Poems in the same category

Într-o Lume Fragilă

De ce mă vrei doar când umbrele mă fac frumoasă,

Dar nu mă vezi când lumina îmi este reală?

Căci fiecare zâmbet este o fărâmă dintr-un univers spart,

Și fiecare cuvânt nescris, o dorință înfiorată ce mă pârjolește.

 

În loc să mă iubești așa cum sunt,

Mă cauți în cuvinte ce nu mă definesc,

Și mă frâng în tăceri ce plâng într-un colț de vis,

Ca o floare ce își pierde petalele în vântul amar.

 

Mă simt ca un tablou necopt, uitat într-o galerie veche,

Cu culori ce nu sunt de nimeni înțelese,

Iar tu, privind la mine doar cu ochi reci,

Nu mă vezi decât o fărâmă de timp risipit.

 

Aș vrea să fiu o melodie ce vibrează în tine,

Să-ți ating sufletul cu fiecare notă,

Dar rămân doar un ecou în umbrele tale,

Un vis răzvrătit ce nu mai ajunge niciodată la urechea ta.

 

 

More ...

✨ Pentru ultima vară

Din când în când mai trec zâmbind

Prin fața casei tale goală,

Căci poate vii și n-am să prind

Un dor ce mă omoară...

 

Încet, cu zilele târzii,

Vin visuri care nu mai pleacă,

Că o să vii și-o să rămâi,

Indiferent de „dacă”.

 

Căci noaptea vine iar și iar,

Și tu iar, niciodată,

Eu plec, dar tu când mai apari

În viața mea măcar o dată?

 

Din vreme-n vreme mă scufund

În amintiri ce inima-mi leagă,

Cu zile dulci și săptămâni la rând

Aștept ca timpul să ne treacă.

 

Să-ți văd privirea arzătoare

Când mâinile ni se unesc,

Și dorul care mă omoară

Să-l iei și să-l îneci pe veci...

 

În globul argintiu de gânduri

Se face zi cu dragostea-ți deplină,

Cu tine aici e liniște pe veci

Și o inimă mereu plină.

 

Acum, că mâinile sunt reci,

Îți mai spun „adio” iară,

Dar tu iubește-mă când pleci

Pentru ultima vară...

More ...

Poem

Iubitule, azi nu te găsesc în paginile arse,

Iubitule ,azi mă-nec mi se preling niște lacrimi ce se aseamănă cu  cristale, 

Iubitule,azi mă sufoc de dor..oasele mi-s împrăștiate de la vin,

Iubitule ,azi nu te am în față, când eu am m-am lăsat dusă la suprafață, 

Iubitule ,azi nu las un chin amar ,să îmi zdrobească limba, 

Iubitule,nu te găsesc, nu știu cum săruți, nu știu..

Iubitule,mă mai uit la ceas din când în când, și mă scufund într-un vas plutitor,e pierdut pe mal.

Iubitule, nu mai plânge de dor,scrie doar și lasă iubirile reci să plece în gol.

More ...

Nu stiu...

Nu știu încă cine sunt,

Dar stiu cine nu mai sunt...

Nu am rămas fără sentimente

Dar am învățat să le ascund.

 

Ạm incă ochii plini de amintiri

Ce uneori nasc lacrimi in priviri

Si, chiar nu mai contează

Că m-ai străbat pe față..

 

Am lacrimi să-mi ajungă

Încă o viata și-o secundă

Plâng ca o siguranță,

Că mai există o speranță!

 

Pentru acea îmbrățişare

Ce-o căutam cu disperare,

Dar azi plec si te las cu luna

Deși îmi ești in gând întruna.

 

Cândva o împărțeam cu tine

Nu ar fi trebuit să se termine.. 

 

Dar prăpastia dintre noi

A căpătat amploare

Și doare să văd din partea ta

Atât de multă nepăsare.

 

Putea fi o poveste

Cum nu a fost vreodată

Dar de unde as fi putut sti

Că ai o inima pietrificata.

 

A înflorit iubirea in mine

Sub ploaia îmbrățişărilor tale,

De aceea povestea cu tine

Îmbrățişați am vrut să se termine

 

Să-mi rămână in inimă seninul,

Pe buze vinul.. 

Sufletul meu,

Să nu-ţi cunoască veninul..

#unpahardepoezie 

More ...

Nopțile de vară

Copacii sunt verzi

Și am terminat școala,

Tu ești departe ca de obicei

Atunci când vine vara.

 

Acum doi ani eram la tine-n brațe 

Și admiram tăcut luna cu ale ei speranțe,

Ne uitam la stele și cream povești,

Nu mă gândeam că nu o să mă mai iubesti.

 

Nopțile de vară adoram natura

De la tine-n brațe 

Puteam vedea toată lumea

Iar în privirea ta îmi găseam liniștea.

 

Ești departe de mine

Iar eu îngheț la 30 de grade.

Cerul e senin, dar nu mai văd stelele,

Ci doar umbrele tale rătăcind printre ele.

 

Acesta totuși...cred că ne este finalul,

Doi adolescenți care nu știu ce-i iubirea,

Doua suflete pierdute

Care nu vor simți decât rănirea.

More ...

Negre depărtări

Cum oare noi ne-am separat fiind atât de-aproape

Așa de sus a fost lăsat înscris pe-a-mele pleoape

De ne e dor ca din mormânt iubirea mai răsare

Lăsînd-une fără cuvânt privind spre depărtare

Ca mai apoi iar să uităm durerea noastră cruntă

Și iarăși noi să realizăm cât costă o secundă

 

Cântări de dor din flaut sec ascultă marea

Nu mai ascunde-n valuri negre depărtarea

Iar luna stă cântând cu noi întinsă peste ape

Cu pas greoi iubire vrea să scape

O viață fericită părea că ți-ai făcut

Trecând încet , agale privirea-ți de temut

 

Atunci pe dinainte ca-nvis  parcă mai treci

Cu ochii mari în lacrimi cu mâini subțiri Şi reci

Privirea ațintită spre negre depărtări

te Întinzi încet cu pasul  pe marile cărări

Aștepți să iasă raza să te destinzi duios

Să nu privească nimeni la chipul luminos

 

Rămân în loc ca piatră de mormânt

Nu mă clintesc de al iubirii vânt

Treceai domol te depărtai încet

Și tu voiai să stai pe al meu piept

Ca fulgerul dispari pe marile cărăt

Lăsându-mă privind la negre depărtări

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍