Rabdă inimă

Inimă oprește-te

Că - mi oferi neliniște

Inimă tu fi mai tare

Stiu că înăuntru doare

Inimă tu stii mai bine

Când nu loc pentru tine

Lasă inimă, să treacă

Nu te mai gândi oleacă...

Ai te rog un pic răbdare

Și-ai să vezi cu nepasare

Cum se abate asupra ta

Toată nelinistea mea .

Category: Parting poems

All author's poems: Raluca Vasian

Date of posting: 3 октября 2024

Views: 220

Poems in the same category

separare

cerul s-a spart,

soarele a explodat.

luna s-a ascuns,

pierduta s-a dus.

izolati acum ei stau,

macar de mai vorbeau..

lumi diferite au ales,

de ce? este de neinteles..

iubirea ce o detineau,

cu ea lumea implineau.

separarea celor doi,

inceput de razboi.

More ...

Plopul de ieri

A fost cândva, departe

Un plop însetat de apa

Dar cine știa ca aceea apa

Se va evapora odată.

Putini înțeleg versetul

Cu inima strașnic lucida

Si vor rămâne numai decât

Versuri-n gri pe alb zvarlite.

More ...

Remuşcări din diasporă

O bătrânică mi-a păşit în cale

Şi cu regret, în glasu-i moale,

Îşi cere neîncetat iertare.

Mă iartă, tinere, mă mişc greoaie;

Povara vieții mă apasă tare.

Mă iartă, tinere, te țin în loc...

Încerc numaidecât să îți fac loc.

Şi timpul s-a blocat într-un suspin.

Pentru un pumn de avere inutil

Semeni uitați în urmă, părăsiți

Şi poate niciodată regăsiți...

More ...

Plouă

Se pare-n noaptea asta, că plouă fără milă

Un ropot de-amintiri inundă sufletul meu tot

Închid lumina și visele-mi se-nclină

Sub umbra nesfârșită a gândurilor.

Mi-ai fost o dulce și frumoasă nebunie

Si-ai valorat mai mult decât orice rațiune,

Secretul sufletului ce mi-a șoptit

Că cel mai important decât să înțelegi este...să simți!

Și trăirile noastre mă lovesc ca un fulger

Cele frumoase își susțin mereu toastul

Și-ncepe să plouă de dor la mine în suflet

Și deja... cuvintele, nu își mai au rostul.

More ...

Fara titlu

Asta este altă zi în care nu mă simt de loc bine

Asta este o altă zi în care mi-am amintit de tine

Mi-am amintit de cât de mult m-ai iubit

Mi-am amintit c-am fost prost și te-am rănit

Chiar dacă aș putea cumva să dau timpul înapoi

Nu cred c-aș putea schimba ce-a fost între noi

Tu ești o fire perfecționistă eu sunt total defect

Decât să încerc iar mai bine înbrățișez un regret

Nu mă înțelege greșit, eu chiar te iubesc dar..

Orice aș alege toate îmi lasă un gust amar

Nu este vina ta, eu sunt singurul vinovat

În lumea ta echilibrată eu eram dezechilibrat

More ...

Neînsuflețit făr' de tine

Te uiți la ceas amuia la biata viață ce ți-a trecut, rând pe rând cu anotimpul ce te străpunge

Doar înnăbușeala asta al naibii de amară mi-a zăcut în inimă astă vară căci am rămas cu sufletul tare însetat tânjind după iubire

Ploile au fost mult mai rare precum "dragostea" ce lumea o poartă, cu atâta asprime, direct drept în stomac

Și-n piept ei poartă numai și numai fală, un ego triumfător ce îi mai rece ca lacrimile însuși ploilor fierbinți de vară

În gândul tău te oglindești pustiu, la ce ai fost și la prezentul tu tot neiubit

Iarna tuturor ni s-a imprimat pe suflet, deși ea e vizita ce ne așteaptă doar-n îndepărtare

Însă privesc la al meu suflet cu un altsfel de gând că nici un anotimp nu m-a răscolit cum m-a răscolit iarna căci chiar și acum "ea mi-a dus dorul", păstrându-mi umbra-n doliu și inima congelată-n necontenit

Am remușcări și tresar câteodată cu-n mintea inpodmolită la toate cele întâmplate, cred că se rezumă toate la tot ce am iubit și nu m-a putut iubi

Căci dragostei vieții mele i-am închinat tot, iar ea a împărtășit cu mine nimic din totul sublim

Nimicul din care am croit eu totul, s-a dovedit predat pe brațele unui spin răvășitor-n totă liniștea mea profundă

Și acul din golul meu mă doare strafund acum în nimicului meu suflet mare

Nu mă doare, căci știu că am iubit pur și cu ardoare ci mă doare de ea, de ființa interiorul meu copil ce s-a scufundat în marea de prejudecăți pierzându-și esența eului