Poems in the same category
Ai fost și ești un fost
Iubirea-n suflet ți-am purtat
tu, spunându-mi să-ncheiem
și amintirile doar de uitat
chiar și de existență dacă vrem.
De continui, n-are rost
decizia singur ai luat,
Ai fost și ești un fost,
un om ce n-a evoluat.
Amintire
Te văd plecând în amintire,
Ferice sinceră-n privire
Aveai atunci și eu la fel,
Speranță scrie-n bilețel.
Speranță ce-aducea pietate,
Zâmbete-n rânduri repetate,
În suflet pacea păstorea
Și sentimente noi creștea.
Sentimente către tine,
Viață însemnai pentru mine,
Doar la tine mă gandeam,
Lângă tine doar doream.
Atunci strîns te-mbrățișam
Și-n brațe te ridicam,
Inima în piept zvâcni,
Timpul în loc se opri.
Timp ce-mi era foarta drag,
Nu voiam să mă retrag
De la al tău chip și ochi verzi
Ce nu-i uiți dacă îi pierzi.
Apoi o mesiță trecea,
Al tău gând se prefăcea,
Nu mai era de voioșie,
A șaptea așteptare în regie.
...
Te văd plecând în amintire,
Se zbate trist inima-n mine,
De când tu nu îmi mai vii
Drumurile îmi sunt pustii.
(În a șaptea așteptare/ part 1)
Dacă aș fi altfel
Dacă aș arăta ca o zeiță frumoasă,
Cu chipul perfect și trupul de vis,
Poate că nu m-ai mai privi cu ochi goi,
Poate că m-ai iubi, mi-ai da un sens, un abis.
Dar sunt prea urâtă, în oglindă mă văd,
Un chip fără frumusețe, fără dar,
Un suflet ce se rătăcește-n cuvinte,
Căci nu am ce ți-ar plăcea, nu am acel dar.
Mă pierd în umbra ce mă urmează,
În lumea unde frumusețea e lege,
Dar ce se întâmplă când nu ești perfect?
Când nu ai acea lumină, acea magie de eghe.
Mă uit la ele, cum zâmbesc, cum strălucesc,
Și știu că niciodată nu voi fi așa,
Căci eu sunt doar o umbră, o pată pe cer,
Un vis nerealizat, o tristețe ce nu se va șterge.
Dacă aș fi fost altfel, m-ai fi dorit,
Dar sunt doar eu, în fața ta un nimic,
Și mă las înghițită de golul ce-l simt,
Într-o lume unde frumusețea mă judecă ca pe un părinte critic.
Aș vrea să fiu ce vrei să vezi,
Dar realitatea mea mă trădează în fața oglinzii,
Și-n inima mea doar o durere mă ține,
Căci nu voi fi niciodată suficient de frumoasă, doar un vis pierdut, fără urme, fără amintiri.
Dorul ce mă mistuie
Mi-e dor de tine, cum mi-e dor de viață,
De zilele în care-mi zâmbeai dimineață,
Când eram totul, și tu, univers,
Iar iubirea noastră scria propriul vers.
Erai atât de aproape, la un pas de suflet,
Îți simțeam căldura în fiecare răsuflet,
Ochii tăi îmi luminau întunericul greu,
Și credeam că nici timpul nu ne va rupe mereu.
Te iubeam cu o sete ce n-avea sfârșit,
Fiecare clipă lângă tine era un infinit,
Dar acum zâmbetele sunt doar amintiri,
Un ecou ce apasă pe vechi rătăciri.
Tu... unde ești? Cu cine zâmbești?
Pe cine strângi acum, cui îi promiți povești?
Eu rămân aici, în umbra trecutului meu,
Sufăr, dar nu știi, și poate nici nu-ți mai e greu.
Oare m-ai uitat? Oare ea ți-e destin?
Oare toate jurămintele au fost doar venin?
Tu, ce-mi erai tot, ce-mi erai iubire,
Acum ești un străin ce-mi lasă amărăciune.
Mi-e dor de noi, de râsul senin,
De zilele-n care iubirea era un festin,
Dar astăzi plâng, și fericirea-mi lipsește,
Tu ești departe, iar inima-mi tânjește.
Cât aș vrea să te întorci, să mă privești,
Să-mi spui că încă în taină mă iubești,
Dar poate sunt doar eu, visând în zadar,
Tu ai plecat, iar eu ard într-un jar.
Sufăr, iubesc, dar cui să mai spun?
Când drumul spre tine pare acum nebun.
Mi-e dor, și dorul acesta mă sfâșie încet,
Iar tu... poate nici măcar nu-ți amintești ce-am avut, complet.
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
Drumul scrisorii mele
Termin de scris scrisoarea,
Finisând textul meu cu două puncte,
Unul după altul.
pun în plic,scrisoarea.
Lipesc plicul,punând o floricică mică,deasupra lui.
Și plec la locul unde se transmit scrisorile.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia este scrisă pe 09.10.2024
Ai fost și ești un fost
Iubirea-n suflet ți-am purtat
tu, spunându-mi să-ncheiem
și amintirile doar de uitat
chiar și de existență dacă vrem.
De continui, n-are rost
decizia singur ai luat,
Ai fost și ești un fost,
un om ce n-a evoluat.
Amintire
Te văd plecând în amintire,
Ferice sinceră-n privire
Aveai atunci și eu la fel,
Speranță scrie-n bilețel.
Speranță ce-aducea pietate,
Zâmbete-n rânduri repetate,
În suflet pacea păstorea
Și sentimente noi creștea.
Sentimente către tine,
Viață însemnai pentru mine,
Doar la tine mă gandeam,
Lângă tine doar doream.
Atunci strîns te-mbrățișam
Și-n brațe te ridicam,
Inima în piept zvâcni,
Timpul în loc se opri.
Timp ce-mi era foarta drag,
Nu voiam să mă retrag
De la al tău chip și ochi verzi
Ce nu-i uiți dacă îi pierzi.
Apoi o mesiță trecea,
Al tău gând se prefăcea,
Nu mai era de voioșie,
A șaptea așteptare în regie.
...
Te văd plecând în amintire,
Se zbate trist inima-n mine,
De când tu nu îmi mai vii
Drumurile îmi sunt pustii.
(În a șaptea așteptare/ part 1)
Dacă aș fi altfel
Dacă aș arăta ca o zeiță frumoasă,
Cu chipul perfect și trupul de vis,
Poate că nu m-ai mai privi cu ochi goi,
Poate că m-ai iubi, mi-ai da un sens, un abis.
Dar sunt prea urâtă, în oglindă mă văd,
Un chip fără frumusețe, fără dar,
Un suflet ce se rătăcește-n cuvinte,
Căci nu am ce ți-ar plăcea, nu am acel dar.
Mă pierd în umbra ce mă urmează,
În lumea unde frumusețea e lege,
Dar ce se întâmplă când nu ești perfect?
Când nu ai acea lumină, acea magie de eghe.
Mă uit la ele, cum zâmbesc, cum strălucesc,
Și știu că niciodată nu voi fi așa,
Căci eu sunt doar o umbră, o pată pe cer,
Un vis nerealizat, o tristețe ce nu se va șterge.
Dacă aș fi fost altfel, m-ai fi dorit,
Dar sunt doar eu, în fața ta un nimic,
Și mă las înghițită de golul ce-l simt,
Într-o lume unde frumusețea mă judecă ca pe un părinte critic.
Aș vrea să fiu ce vrei să vezi,
Dar realitatea mea mă trădează în fața oglinzii,
Și-n inima mea doar o durere mă ține,
Căci nu voi fi niciodată suficient de frumoasă, doar un vis pierdut, fără urme, fără amintiri.
Dorul ce mă mistuie
Mi-e dor de tine, cum mi-e dor de viață,
De zilele în care-mi zâmbeai dimineață,
Când eram totul, și tu, univers,
Iar iubirea noastră scria propriul vers.
Erai atât de aproape, la un pas de suflet,
Îți simțeam căldura în fiecare răsuflet,
Ochii tăi îmi luminau întunericul greu,
Și credeam că nici timpul nu ne va rupe mereu.
Te iubeam cu o sete ce n-avea sfârșit,
Fiecare clipă lângă tine era un infinit,
Dar acum zâmbetele sunt doar amintiri,
Un ecou ce apasă pe vechi rătăciri.
Tu... unde ești? Cu cine zâmbești?
Pe cine strângi acum, cui îi promiți povești?
Eu rămân aici, în umbra trecutului meu,
Sufăr, dar nu știi, și poate nici nu-ți mai e greu.
Oare m-ai uitat? Oare ea ți-e destin?
Oare toate jurămintele au fost doar venin?
Tu, ce-mi erai tot, ce-mi erai iubire,
Acum ești un străin ce-mi lasă amărăciune.
Mi-e dor de noi, de râsul senin,
De zilele-n care iubirea era un festin,
Dar astăzi plâng, și fericirea-mi lipsește,
Tu ești departe, iar inima-mi tânjește.
Cât aș vrea să te întorci, să mă privești,
Să-mi spui că încă în taină mă iubești,
Dar poate sunt doar eu, visând în zadar,
Tu ai plecat, iar eu ard într-un jar.
Sufăr, iubesc, dar cui să mai spun?
Când drumul spre tine pare acum nebun.
Mi-e dor, și dorul acesta mă sfâșie încet,
Iar tu... poate nici măcar nu-ți amintești ce-am avut, complet.
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
Drumul scrisorii mele
Termin de scris scrisoarea,
Finisând textul meu cu două puncte,
Unul după altul.
pun în plic,scrisoarea.
Lipesc plicul,punând o floricică mică,deasupra lui.
Și plec la locul unde se transmit scrisorile.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia este scrisă pe 09.10.2024
Other poems by the author
Azi
Cu draperiile trase stau și suspin
Ce soare e afara și ce frumos senin
Geamul de sticlă, portal se arată
Dincolo de el un zbucium și-o artă
Acuarelă din materie vie colorata
Nu uită pe nimeni, niciodata
Și fiecare are locul lui în scenariu
Ca la un film mut, la un planetariu
Toata lumea își exprimă rolul
Publicul larg decide viitorul.
Tot în intunericul blocat de draperii
Stau în pat și ma gandesc la bazaconii.
Uneori
Uneori nu realizez cât de grea e povara pe care o duc în spate ca pe un ghiozdan
Uneori nu vreau sa îmi amintesc de momente pe care nu o să le mai am
Uneori vreau doar liniște și nici un nor pe cer
Uneori vreau sa fiu singur, dar acasă-n patul meu
Uneori ma termină sentimentul de tristețe
Uneori ma gandesc la mii și mii de fețe
Uneori nu ma pot simți decat judecat
Uneori îmi dau seama cât de mult am uitat, iar alteori realizez ca timpul trece și le pun pe toate înapoi în ghiozdan.
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Fluturi
O adiere prin părul tău înmiresmat,
Un gând pe la urechile tale,
Cerceii tremură cu vibrație de-argint,
Ascultă-mi temerile-n ploaie.
Fâlfâie aripi mici de mătase,
Duc cu ele greutatea unei vieți,
Cele mai multe fapte nespuse,
Particule de praf între patru pereți.
Pe mâna ta stă și privește
Prin sufletul tău și caută o poveste,
S-o ducă departe pe adierea de vânt,
Să treacă prin curcubeu, să-i dea sens și atat.
Deschide iar geamul, ploaia s-a oprit,
Eliberează adierea și făptura de-argint,
Cercerii în formă de fluturi îi porți,
La mine te uiți, povestea s-o coși.
Azi
Cu draperiile trase stau și suspin
Ce soare e afara și ce frumos senin
Geamul de sticlă, portal se arată
Dincolo de el un zbucium și-o artă
Acuarelă din materie vie colorata
Nu uită pe nimeni, niciodata
Și fiecare are locul lui în scenariu
Ca la un film mut, la un planetariu
Toata lumea își exprimă rolul
Publicul larg decide viitorul.
Tot în intunericul blocat de draperii
Stau în pat și ma gandesc la bazaconii.
Uneori
Uneori nu realizez cât de grea e povara pe care o duc în spate ca pe un ghiozdan
Uneori nu vreau sa îmi amintesc de momente pe care nu o să le mai am
Uneori vreau doar liniște și nici un nor pe cer
Uneori vreau sa fiu singur, dar acasă-n patul meu
Uneori ma termină sentimentul de tristețe
Uneori ma gandesc la mii și mii de fețe
Uneori nu ma pot simți decat judecat
Uneori îmi dau seama cât de mult am uitat, iar alteori realizez ca timpul trece și le pun pe toate înapoi în ghiozdan.
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Fluturi
O adiere prin părul tău înmiresmat,
Un gând pe la urechile tale,
Cerceii tremură cu vibrație de-argint,
Ascultă-mi temerile-n ploaie.
Fâlfâie aripi mici de mătase,
Duc cu ele greutatea unei vieți,
Cele mai multe fapte nespuse,
Particule de praf între patru pereți.
Pe mâna ta stă și privește
Prin sufletul tău și caută o poveste,
S-o ducă departe pe adierea de vânt,
Să treacă prin curcubeu, să-i dea sens și atat.
Deschide iar geamul, ploaia s-a oprit,
Eliberează adierea și făptura de-argint,
Cercerii în formă de fluturi îi porți,
La mine te uiți, povestea s-o coși.