Cu tine-n sânge
M-a durut.
M-a durut atât de tare
încât nimeni nu mă mai recunoaște,
Nici la înfățișare,
Nici la mentalitate.
M-a durut atât de tare,
Încât acum nu mai simt nimic.
Nici emoție,
Nici vise,
Nici trăiri fără sfârșit.
Ne-am întâlnit
Ne-am conectat,
Cu iubirea-n suflet am rămas.
Te-am căutat, căci te-am pierdut
Într-o seară la apus.
M-a durut
Și n-am să uit.
Cu tine-n sânge, fiecare clipă tăcută
Se face strigăt în gând
Fără ecou, fără ieșire, doar un strigăt blând...
Cu tine-n sânge dorm puțin,
Trăiesc pe jumătate și totuși,
În fiecare vis te mai aleg încă o dată,
Sfârșind singură, în povestea noastră întunecată.
Poems in the same category
„Prieteni” vă numiți voi?
„Prieteni”... cuvânt ce odinioară purta lumină,
Acum rostit cu buze reci, cu gânduri în rușină.
V-ați numit astfel, în jocuri de aparențe,
Dar inimile voastre, lipsite de prezențe,
Au tăcut când era strigăt,
Au plecat când era jurământ,
Au zâmbit când era rană,
Au uitat când era cuvânt.
N-ați fost stâncă în furtună,
Ci nisip ce fuge tăcut,
N-ați fost haină în iarnă,
Ci vânt străin și pierdut.
Ați stat la masă cu îndoiala,
V-ați hrănit din neadevăr,
Ați lăsat prietenia pe drum
Ca pe un veșmânt vechi, de cer.
Eu n-am cerut decât puțin:
Un gând curat, o mână întinsă,
Dar v-ați ferit ca de blestem
De sinceritate — prea aprinsă.
Ați îmbrăcat straie de sfinți
Cu suflete de negustori,
Schimbând iubirea pe tăceri,
Schimbând durerea pe culori.
Acum, când privesc înapoi,
Nu vă port ură, ci învățătură:
Nu tot ce strălucește e soare,
Nu tot ce tace e cărbune sub măsură.
Dar vai — „prieten” nu-i cel ce vine
Când drumurile sunt pavate cu bine,
Ci cel ce rămâne, fără plată,
Lângă tine,
când lumea te lasă-n spate.
Și dacă vreodată,
în vreo noapte adâncă,
Conștiința va bate, amară,
la poartă, Să știți: nu judec.
Nu răzbun.
Dar numele vostru
— nu-l mai scriu niciodată
Lângă cuvântul „prieten”.
Doar o clipă
Și îmi doresc ca ale mele lacrimi să fie date-n ecoul uitării
Și singura durere care să pulseze în mine să nu fie cea a nepăsării voastre de un suflet ce deja s-a stins
Durerea din păcate e mult mai imensă și triumfează asupra ființei mele, care și-ar dori să dispară de pe suprafața acestui pământ căci dacă pentru voi eu nu sunt îndeajuns, iar durerea mea e una falsă, așa vă da și vouă Dumnezeu un gol în suflet, deoarece nu a-ți prețuit ceea ce ați avut și ați lăsat să sece de iubire
Ați tot profitat toți de darul nepăsării și v-ați urât mai mult decât v-ați iubit vreodată într-o viață a cărui clipă-i pe ducă, iar clipa mea după care am tânjit a rămas doar o clipă pripeagă a morții
X
Nu fuma,nu este bine !Cu exceptia cand imi este dor de tine.Să mi amintesc macar o secunda de buzele tale,de sarutul nostru ce parea a fi real.Nu fuma !Cu exceptia dorului dupa ce te am tinut in brate pentru ultima data.
Fi rau din nou cu mine.O sa l iau si o sa l pun in mine ca de fiecare data.Daca mainile tale trebuie sa se rupă mai mult decat maruntisurile din camera noastra .Te poti sprijinii pe bratul meu,eu sunt ceea ce a mai ramas din noi.De cand am inotat ultima data sub luna,printre amintirile noastre.
Acum zilele mele sunt fara sens,astept sa mi te pui pe genuchi spunandu mi ca am fost menit unul pentru altul.Atunci cand ma dezamagesti doar nu ma mai lasa singura.Si ma tot intreb unde mi dispari in noapte ..
Daca mainile tale trebuie sa se rupa mai mult decat maruntisurile din camera noastra,te poti sprijinii pe bratul meu chiar si atunci cand imi frangi inima.
Când dorul arde, dar inimile tac
Noaptea își plimbă degetele reci
pe pielea gândurilor mele,
unde tu ai fost cândva căldură.
În colțurile tăcerii,
între două respirații uitate,
dorul arde mocnit,
fără flacără, fără fum,
doar scrum pe marginea sufletului.
Tu taci. Eu tac.
Două inimi cu buzele cusute,
dansând pe linii paralele,
prea mândre să se strige,
prea arse să se atingă.
Și totuși,
dincolo de zidurile noastre,
pulsul tău îmi răspunde în ecou.
Dar ce folos,
când inimile tac?
Înmormântarea mea
De ce îmi este așa de dureros pe suflet?
Că plâng cu lacrimi de sânge,
Am săpat cuiva groapa,
și singură în ea am căzut,
Sunt prea rea și am meritat
Durerea să o simt,
Lacrimile să-mi curgă un râu,
Mă cert, mă sfădesc,
Și caut eu veșnic ceva,
Și din cauza caracterului meu,
Sufăr și eu și ceilanți
Mă doare-n suflet,
Din cauza cuvintelor spuse
Nu la timpul lor.
Mă blestem singură pe mine,
Că trăiesc, și respir
Mai bine e poate să mor,
Să fiu în rai,
Să-mi văd ziua înmormântării,
Și sicriul meu ,unde
mâinele îmi stau una peste alta,
Buzele rosii,și reci,
Iar eu într-o rochie îmbrăcată.
Și în liniște să mor,
Nimeni să nu mai știe.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Străini in amintiri
Am trecut azi pe lângă un străin, drag...
li stiam fiecare gest ce urma să I facă,
li știam si vinul preferat
... Privirea lui sufletul încă îmi săgeată
Am trecut azi pe lângă un străin, ciudat..
Am schimbat câteva priviri,
Și am realizat că nu I-am uitat,
Pe acel străin ramas in amintiri.
„Prieteni” vă numiți voi?
„Prieteni”... cuvânt ce odinioară purta lumină,
Acum rostit cu buze reci, cu gânduri în rușină.
V-ați numit astfel, în jocuri de aparențe,
Dar inimile voastre, lipsite de prezențe,
Au tăcut când era strigăt,
Au plecat când era jurământ,
Au zâmbit când era rană,
Au uitat când era cuvânt.
N-ați fost stâncă în furtună,
Ci nisip ce fuge tăcut,
N-ați fost haină în iarnă,
Ci vânt străin și pierdut.
Ați stat la masă cu îndoiala,
V-ați hrănit din neadevăr,
Ați lăsat prietenia pe drum
Ca pe un veșmânt vechi, de cer.
Eu n-am cerut decât puțin:
Un gând curat, o mână întinsă,
Dar v-ați ferit ca de blestem
De sinceritate — prea aprinsă.
Ați îmbrăcat straie de sfinți
Cu suflete de negustori,
Schimbând iubirea pe tăceri,
Schimbând durerea pe culori.
Acum, când privesc înapoi,
Nu vă port ură, ci învățătură:
Nu tot ce strălucește e soare,
Nu tot ce tace e cărbune sub măsură.
Dar vai — „prieten” nu-i cel ce vine
Când drumurile sunt pavate cu bine,
Ci cel ce rămâne, fără plată,
Lângă tine,
când lumea te lasă-n spate.
Și dacă vreodată,
în vreo noapte adâncă,
Conștiința va bate, amară,
la poartă, Să știți: nu judec.
Nu răzbun.
Dar numele vostru
— nu-l mai scriu niciodată
Lângă cuvântul „prieten”.
Doar o clipă
Și îmi doresc ca ale mele lacrimi să fie date-n ecoul uitării
Și singura durere care să pulseze în mine să nu fie cea a nepăsării voastre de un suflet ce deja s-a stins
Durerea din păcate e mult mai imensă și triumfează asupra ființei mele, care și-ar dori să dispară de pe suprafața acestui pământ căci dacă pentru voi eu nu sunt îndeajuns, iar durerea mea e una falsă, așa vă da și vouă Dumnezeu un gol în suflet, deoarece nu a-ți prețuit ceea ce ați avut și ați lăsat să sece de iubire
Ați tot profitat toți de darul nepăsării și v-ați urât mai mult decât v-ați iubit vreodată într-o viață a cărui clipă-i pe ducă, iar clipa mea după care am tânjit a rămas doar o clipă pripeagă a morții
X
Nu fuma,nu este bine !Cu exceptia cand imi este dor de tine.Să mi amintesc macar o secunda de buzele tale,de sarutul nostru ce parea a fi real.Nu fuma !Cu exceptia dorului dupa ce te am tinut in brate pentru ultima data.
Fi rau din nou cu mine.O sa l iau si o sa l pun in mine ca de fiecare data.Daca mainile tale trebuie sa se rupă mai mult decat maruntisurile din camera noastra .Te poti sprijinii pe bratul meu,eu sunt ceea ce a mai ramas din noi.De cand am inotat ultima data sub luna,printre amintirile noastre.
Acum zilele mele sunt fara sens,astept sa mi te pui pe genuchi spunandu mi ca am fost menit unul pentru altul.Atunci cand ma dezamagesti doar nu ma mai lasa singura.Si ma tot intreb unde mi dispari in noapte ..
Daca mainile tale trebuie sa se rupa mai mult decat maruntisurile din camera noastra,te poti sprijinii pe bratul meu chiar si atunci cand imi frangi inima.
Când dorul arde, dar inimile tac
Noaptea își plimbă degetele reci
pe pielea gândurilor mele,
unde tu ai fost cândva căldură.
În colțurile tăcerii,
între două respirații uitate,
dorul arde mocnit,
fără flacără, fără fum,
doar scrum pe marginea sufletului.
Tu taci. Eu tac.
Două inimi cu buzele cusute,
dansând pe linii paralele,
prea mândre să se strige,
prea arse să se atingă.
Și totuși,
dincolo de zidurile noastre,
pulsul tău îmi răspunde în ecou.
Dar ce folos,
când inimile tac?
Înmormântarea mea
De ce îmi este așa de dureros pe suflet?
Că plâng cu lacrimi de sânge,
Am săpat cuiva groapa,
și singură în ea am căzut,
Sunt prea rea și am meritat
Durerea să o simt,
Lacrimile să-mi curgă un râu,
Mă cert, mă sfădesc,
Și caut eu veșnic ceva,
Și din cauza caracterului meu,
Sufăr și eu și ceilanți
Mă doare-n suflet,
Din cauza cuvintelor spuse
Nu la timpul lor.
Mă blestem singură pe mine,
Că trăiesc, și respir
Mai bine e poate să mor,
Să fiu în rai,
Să-mi văd ziua înmormântării,
Și sicriul meu ,unde
mâinele îmi stau una peste alta,
Buzele rosii,și reci,
Iar eu într-o rochie îmbrăcată.
Și în liniște să mor,
Nimeni să nu mai știe.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Străini in amintiri
Am trecut azi pe lângă un străin, drag...
li stiam fiecare gest ce urma să I facă,
li știam si vinul preferat
... Privirea lui sufletul încă îmi săgeată
Am trecut azi pe lângă un străin, ciudat..
Am schimbat câteva priviri,
Și am realizat că nu I-am uitat,
Pe acel străin ramas in amintiri.
Other poems by the author
Scrum
În loc de inimă am scrum
Și am realizat asta
Când mi-ai spus
Că trebuie să mă îndepărtez.
Scrumul a început să ardă
Iar eu mă tot apropiam
Până o cascadă de lacrimi
A ajuns în locul inimi
Și a rămas doar scrum din nou.
Ai fost ceva fantastic,
Ceva de necrezut
Așa că mă apropii iarăși
Să simt foc, nu doar scrum,
Însă pe zi ce trece scrumul dispare,
Focul nu se mai aprinde,
Inima nu mai este
Și cascada a secat.
Tu ai plecat și nu te mai întorci
Deci..ce fac eu fără focul tău?
Ce fac eu aici defapt
Când tu esti departe iar?
În loc de inima am un gol.
Unde ești când am nevoie de brațul tău?
Vino înapoi și nu mai îmi da drumul
Am nevoie de tine și de focul tău.
Îmi e frig,
Vino și încălzește-mă
Cu focul ce arde în inima ta.
Cândva de mult
Am început să trec peste
Însa inima tot mai grea îmi este,
Sufletul mi se deprinde
Din cauza lacrimilor vărsate de mine.
Corpul plin de cicatrici
În locuri care candva erau prea fine
Și neatinse de mâinile altora,
Neatinse nici acum, decat de mainile mele.
Obișnuiam să cred că
Lumea este un loc pașnic și bun,
Însa am realizat ca nimic din ceea ce pare
Nu este adevărat, de fapt totul este doar o aparitie.
În mintea în care înainte erau doar povești cu zâne
Și tărâmuri buune cu fericire veșnică,
Acum se află doar gânduri rele despre
Sinucidere și tot ce nu îti dorești.
Inima o simțeam cum bătea atât de tare
De fericire doar dacă primeam o bomboană,
În schimb, acum o simt de parca...
Este pentru ultima oara.
Țineam mereu un lup de pluș în brațe
Crezând că îmi dă putere,
Acum stau cu un urs de pluș
Ștergandu-mi lacrimile de 'blana' lui.
Mă machez,
Mă spăl, pieptăn și mă îmbrac,
Învăț și scriu singură,
Lucruri care mi se pareau atât de greu când eram mică.
Mă urasc din cauza aspectului meu,
Mă atac, mă judec și mă fac cu placa.
Încerc să mă costumez în ceva ce nu sunt,
Doar sa nu mai simt durerea din înauntrul meu.
Cât de multe s-au schimbat
De când eram mica până acum...
Însă eu tot mă cert cu ai mei
Și nu mă întreabă niciodată "ești bine?" sau "de ce ești așa cum ești?".
Lucrurile dor și dor din ce în ce mai tare
Atunci când noaptea se lasă
Și zgomotul revine iară in mintea mea ciudată
Și dezorientată de copil.
Nu m-am marurizat,
Doar am început să văd adevărul crunt
Din lumea rea în care ne aflăm
De când ne-am născut.
Tot ce se află în jurul meu
Simt că mă copleșește din ce în ce mai mult
Și nu mai vreau nimic
Decât inocența pe care o aveam cândva de mult.
Dead
I fell a hole in my life
And I want to tell you
But you're not here
And you won't ever be.
You're dead in the cold earth
And its so hard to know that.
I'm still in shock
And I wanna se you for the last time alive.
I can't see you stand dead in the cold coffin.
I can't see you with your hands on your chest
And with your eyes closed.
I feel like a part of me is dead
And it hurts more then I can ever explain.
I can't...
I can't take it anymore.
Starts to hurt too hard
That I wanna stop it right now.
This isn't fair
I wanted to die
But you wanted to live.
I can't see you dead
Where are so many peoploe alive
And they need you.
I need you to be here with me.
You didn't know what was in my soul or in my heart
But you always where here
Even when you didn't know what was in my head.
I can't see you dead
And everyone crying at your head sayng"goodbye".
I try to keep you warm
But you're too cold righ now.
I want to see your spark from your eyes,
I want to see your smile,
I want to hear your voice again,
I want to hear you pronounce my name,
I want to hug you so bad righ now.
All of them just for one last time.
I want to see you stand on your feet
And walk away from that stupid coffin.
Am nevoie de tine.
Am nevoie de tine
Și de lumea din privirea ta
Am nevoie de liniștea pe care
Doar tu poti să mi-o oferi.
Am nevoie de ceva ce nu-i al meu
Și se simte atat de bine
Dar totodată atat de greșit,
Însa eu vreau doar sa-ți spun ce simt.
Vreau să te gândești și tu
La ce m-am tot gandit eu
Și sa-mi spui cum te simti
Sau cum te-ai simti dacă ai fi in locul meu.
Inima mi-o poți strapunge
Iar eu nu mă voi opune
Căci îți aparțin doar ție
Și nu mai știu ce pot face fără tine.
Fără tine mă simt a nimămnui
Și zilele parcă
Devin tot mai monotone
Și ma doare atat de tare
Sa te vad cu ea de mana
Dar macar esti fericit,
Însa în sufletul meu au ramas doar ruine
Care te așteaptă pe tine
Să vi înapoi
Măcar sa-mi spui în față
Că nu ai simțit nimic.
Am nevoie să-ți simt atingerea
Am nevoie să-ți văd iar privirea
Am nevoie să am iar atenția ta
Și îmi e dor de respirația ta caldă
Și glumele pe care le făceai mereu
Și zambeai cu ale tale dulci gropițe.
Am nevoie doar de încă un minut cu tine
Să te pot simți cu mine
Și să pot să te întreb:
"Ce are ea și nu am eu?"
ideile
ideile se diminueaza
cand seara iar se lasa,
norii negrii tot coboara
in lumea cea pacatoasa.
unde oare fuge vremea
timpul, ora si secunda
inainte stateai aici
dar acum esti departe iar.
exact ca la inceput
cand te-am vazut prima oara
erai distant si rece
dar m am lasat pacalita de razele ce te-ncalzeau.
puteam sta sa ma holbez
ore-n sir, ani si poate chiar mileni
caci fata ta e cel mai frumos peisaj
iar eu ador pictura.
este anotimpul in crare
copacii raman fara frunze
iar eu raman fara tine
cu durerea asta grea.
sufletul ma doare
iar absenta ta-i un chin
ce ma doare atat de tare
de ma aduce la disperare.
Durere sau Neliniște?
Ceva mă apasă tare,
Să fie oare un sentiment vechi
Pierdut prin chin și durere
Sau este o altă parte din inimă care moare?
Fiecare propoziție sfârșește
Ca o simplă întrebare,
E vina mea
Sau dorul a început să doară mai tare?
Neliniștea o confund cu durerea.
M-am pierdut,
M-am regăsit,
M-am înecat
Și am murit,
Spune-mi tu, m-ai regăsit?
Scrum
În loc de inimă am scrum
Și am realizat asta
Când mi-ai spus
Că trebuie să mă îndepărtez.
Scrumul a început să ardă
Iar eu mă tot apropiam
Până o cascadă de lacrimi
A ajuns în locul inimi
Și a rămas doar scrum din nou.
Ai fost ceva fantastic,
Ceva de necrezut
Așa că mă apropii iarăși
Să simt foc, nu doar scrum,
Însă pe zi ce trece scrumul dispare,
Focul nu se mai aprinde,
Inima nu mai este
Și cascada a secat.
Tu ai plecat și nu te mai întorci
Deci..ce fac eu fără focul tău?
Ce fac eu aici defapt
Când tu esti departe iar?
În loc de inima am un gol.
Unde ești când am nevoie de brațul tău?
Vino înapoi și nu mai îmi da drumul
Am nevoie de tine și de focul tău.
Îmi e frig,
Vino și încălzește-mă
Cu focul ce arde în inima ta.
Cândva de mult
Am început să trec peste
Însa inima tot mai grea îmi este,
Sufletul mi se deprinde
Din cauza lacrimilor vărsate de mine.
Corpul plin de cicatrici
În locuri care candva erau prea fine
Și neatinse de mâinile altora,
Neatinse nici acum, decat de mainile mele.
Obișnuiam să cred că
Lumea este un loc pașnic și bun,
Însa am realizat ca nimic din ceea ce pare
Nu este adevărat, de fapt totul este doar o aparitie.
În mintea în care înainte erau doar povești cu zâne
Și tărâmuri buune cu fericire veșnică,
Acum se află doar gânduri rele despre
Sinucidere și tot ce nu îti dorești.
Inima o simțeam cum bătea atât de tare
De fericire doar dacă primeam o bomboană,
În schimb, acum o simt de parca...
Este pentru ultima oara.
Țineam mereu un lup de pluș în brațe
Crezând că îmi dă putere,
Acum stau cu un urs de pluș
Ștergandu-mi lacrimile de 'blana' lui.
Mă machez,
Mă spăl, pieptăn și mă îmbrac,
Învăț și scriu singură,
Lucruri care mi se pareau atât de greu când eram mică.
Mă urasc din cauza aspectului meu,
Mă atac, mă judec și mă fac cu placa.
Încerc să mă costumez în ceva ce nu sunt,
Doar sa nu mai simt durerea din înauntrul meu.
Cât de multe s-au schimbat
De când eram mica până acum...
Însă eu tot mă cert cu ai mei
Și nu mă întreabă niciodată "ești bine?" sau "de ce ești așa cum ești?".
Lucrurile dor și dor din ce în ce mai tare
Atunci când noaptea se lasă
Și zgomotul revine iară in mintea mea ciudată
Și dezorientată de copil.
Nu m-am marurizat,
Doar am început să văd adevărul crunt
Din lumea rea în care ne aflăm
De când ne-am născut.
Tot ce se află în jurul meu
Simt că mă copleșește din ce în ce mai mult
Și nu mai vreau nimic
Decât inocența pe care o aveam cândva de mult.
Dead
I fell a hole in my life
And I want to tell you
But you're not here
And you won't ever be.
You're dead in the cold earth
And its so hard to know that.
I'm still in shock
And I wanna se you for the last time alive.
I can't see you stand dead in the cold coffin.
I can't see you with your hands on your chest
And with your eyes closed.
I feel like a part of me is dead
And it hurts more then I can ever explain.
I can't...
I can't take it anymore.
Starts to hurt too hard
That I wanna stop it right now.
This isn't fair
I wanted to die
But you wanted to live.
I can't see you dead
Where are so many peoploe alive
And they need you.
I need you to be here with me.
You didn't know what was in my soul or in my heart
But you always where here
Even when you didn't know what was in my head.
I can't see you dead
And everyone crying at your head sayng"goodbye".
I try to keep you warm
But you're too cold righ now.
I want to see your spark from your eyes,
I want to see your smile,
I want to hear your voice again,
I want to hear you pronounce my name,
I want to hug you so bad righ now.
All of them just for one last time.
I want to see you stand on your feet
And walk away from that stupid coffin.
Am nevoie de tine.
Am nevoie de tine
Și de lumea din privirea ta
Am nevoie de liniștea pe care
Doar tu poti să mi-o oferi.
Am nevoie de ceva ce nu-i al meu
Și se simte atat de bine
Dar totodată atat de greșit,
Însa eu vreau doar sa-ți spun ce simt.
Vreau să te gândești și tu
La ce m-am tot gandit eu
Și sa-mi spui cum te simti
Sau cum te-ai simti dacă ai fi in locul meu.
Inima mi-o poți strapunge
Iar eu nu mă voi opune
Căci îți aparțin doar ție
Și nu mai știu ce pot face fără tine.
Fără tine mă simt a nimămnui
Și zilele parcă
Devin tot mai monotone
Și ma doare atat de tare
Sa te vad cu ea de mana
Dar macar esti fericit,
Însa în sufletul meu au ramas doar ruine
Care te așteaptă pe tine
Să vi înapoi
Măcar sa-mi spui în față
Că nu ai simțit nimic.
Am nevoie să-ți simt atingerea
Am nevoie să-ți văd iar privirea
Am nevoie să am iar atenția ta
Și îmi e dor de respirația ta caldă
Și glumele pe care le făceai mereu
Și zambeai cu ale tale dulci gropițe.
Am nevoie doar de încă un minut cu tine
Să te pot simți cu mine
Și să pot să te întreb:
"Ce are ea și nu am eu?"
ideile
ideile se diminueaza
cand seara iar se lasa,
norii negrii tot coboara
in lumea cea pacatoasa.
unde oare fuge vremea
timpul, ora si secunda
inainte stateai aici
dar acum esti departe iar.
exact ca la inceput
cand te-am vazut prima oara
erai distant si rece
dar m am lasat pacalita de razele ce te-ncalzeau.
puteam sta sa ma holbez
ore-n sir, ani si poate chiar mileni
caci fata ta e cel mai frumos peisaj
iar eu ador pictura.
este anotimpul in crare
copacii raman fara frunze
iar eu raman fara tine
cu durerea asta grea.
sufletul ma doare
iar absenta ta-i un chin
ce ma doare atat de tare
de ma aduce la disperare.
Durere sau Neliniște?
Ceva mă apasă tare,
Să fie oare un sentiment vechi
Pierdut prin chin și durere
Sau este o altă parte din inimă care moare?
Fiecare propoziție sfârșește
Ca o simplă întrebare,
E vina mea
Sau dorul a început să doară mai tare?
Neliniștea o confund cu durerea.
M-am pierdut,
M-am regăsit,
M-am înecat
Și am murit,
Spune-mi tu, m-ai regăsit?