Scrisoare către tine partea 7

Dacă iubirile toate dor

Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,

Neiubirea doare cel mai tare!

Lumina aduce culoare,

Amorul aduce amagire dulce,se pare,

Sare ca un bufon când promite,

Minte frumos aproape perfect,

Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!

Nu-i dragostea doar perfectul actor

Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?

Și ce dacă,spune poetul!

Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..

Adio neiubire....

Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!

(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)

Si știi...în sufletul meu e frig,

Deși afară e soare și nu a nins.

În sufletul meu e ger și frig,

Si albu' s-a lăsat învins.

Suflă rece vântul și cât de tare pot,strig:

-Mă doare și mi-e frig !!!

Si știi... în sufletul meu e război,

Deși simți aerul libertății și-ți place.

În suflet se lupt indivizii cu papucii plini de noroi,

Si nicidecum nu vor să mă lase în pace.

În sufletul meu e un crunt război,

Si odată cu acești indivizi vom muri și noi !

Si știi... în sufletul meu e furtună,

Ard în el multe sentimente uitate și tăcute.

Trăim într-o lume atât de nebună,

În care inimile sunt făcute bucăți și rămân mute.

În sufletul meu e o grea furtună,

Urlu,tac și iar urlu și privesc cu dor spre lună.

Pot crea 

Ceea ce tu nu-ti poti imagina

Te pot face sa-ntelegi

Ceea ce nu poti sa explici

Iti pot insusi

Ceea ce tu nu poti avea

Iti pot creea

Ceea ce tu nu-ti poti imagina

Eu pun virgula 

Unde tu pui punct

Eu pot iubi

Unde este numai ura

Eu pot veni

Cand nu te-astepti

Eu pun sentimente

Cand speranta nu-i

Eu pot cate vreau

Dar nu vreau cate pot

Caci fara tine, sunt un vid

Care absoarbe tot in jur si distruge tot

Pe cand el admira sufletul ei sui-generis

Il tranforma intr-o artă de nedescris

Cu-n fel de iubire greu de ucis

Prea putin usor de descris

Ochii ia pictat ca un paradis

Iar sufletul, poezie de neatins

Insa al ei zambet ramane de nedescris

Caci minunea nu o explici, o crezi precis.

Atinge un apogeu catharsis

Prin ale sale descrieri sinopsis,

Dar ale lui fagaduinte nu-s fara de schepsis,

Doreste in schimb iubire, oferita proeresis

Se creaza un ideal de neatins

Care lasa o aura miozotis

Prea constient cu-n fel precis

“Arta e iubire”, foarte bine zis.

Vrei să spui că încă simți 
Că nu te-ai jucat atunci 
Cu-a mea inimă, trântind 
Amintiri, în stânga și în dreapta?! 

Vrei să-mi strigi că mă iubești, 
Că o să mă înțelegi 
Când căzută-oi fi și moartă 
De atât-alergătură, spre-a ta inimă spartă?! 

Vrei să zici că o să-i cânți 
S-o alinți și să o-ncanti 
Pe-a mea inimă suflată 
De iubirea ta ciudată?! 

Nuuu... Nu te mai cred nicicând 
Te-am crezut o dată, și-nc-odată, și-nc-odată, 
Atâtea ori încât mă tem să mint 
A mea inimă furată și călcată la pământ, 

De-a ta talpă prăfuită 
De argintul altor nopți 
Ce le-ai petrecut cu ele 
Fără să mă-ntrebi de poți, 

M-ai junghiat de pe la spate, 
M-ai rănit adânc și greu, 
Lasă-mi inimă în pace! 
Rămâi vis, dar nu al meu!

Unde sunt ochi-aceia blânzi fără de nori

Sufletul bun, focul aprins, lumina caldă

Unde e inima pictată în culori

Au dispărut, toate s-au dus plecate-n grabă

Unde sunt eu?, unde esti tu?, ce sa-ntâmplat?

Unde-am ajuns?, unde-am greșit?, ce mai contează?

Mă plimbă dorul printr-e nori neîncetat

Vorbim puțin și tot mai rar, tăceri mă ceartă

Unde mai pot să te zăresc zâmbind din nou

Când te-ai ascuns, unde-ai pitit inima caldă

Unde sunt brațele să-nchidă-n ele dor

Topind toți demonii, ferid suflet să ardă

Unde sun stelele când noaptea-mi dă fiori

Cu ochi-nchiși una plutind în vis se-arată

Mă luminează suflet tandru până-n zori

Când mă trezesc vreau să adorm, poate mă iartă

Unde-am săpat să-ngrop iubirea cresc doar flori

S-au înecat de-atâta lacrimi curse-n șoaptă

Le-am întrebat de știu cărarea către doi

Și mi-au răspuns: „unde ai inima plecată”

Unde te-ai dus tu sufletul trist atins de dor

Din amintire te hrănești nutrind speranță

Unde e îngerul  ce-antins aripi de zbor

Unde-am ajuns, ce m-a răpus, unde mă poartă

Oare simți și tu că mă gândesc la tine?

Când nu îmi este bine prefer să aud vocea ta,

Pentru că tu mă calmezi și simt că mă iubești,

Te simt fericit când despre mine vorbești,

Și știu că vrei să mă vezi.

Oare te-am văzut sau doar mi s-a părut?

Inima pentru o clipă s-a liniștit în dată,

Și m-am emoționat toată,

În ochi mi-a picat un strop de ploaie,

Până am intrat în casă zâmbind.

Aș vrea să putem comunica amândoi,

Să știu despre tine că ești bine,

Și să vorbim ore in șir,

Până adormim.

Oare când mă vei căuta să vorbim amândoi?

Fără să mă tem că ne vor prinde cineva într-o zi?

M-am săturat să îmi ascund sentimentele fără să știe alții,

Și nu luptăm pentru ce simțim.

Cât aș vrea să fi aici cu mine,

Dormind lipiți unul lângă altul,

Să mă trezești cu sărutări dulci,

Și să nu mă părăsești niciodată.

Deși îmi stăpânesc greu emoțiile,

Te vreau pe tine și nu pe altul,

Fiindcă doar tu îmi aduci zâmbetul pe buze,

Când mă gândesc la tine,

Altceva nu îmi mai trebuie.

Ce vrei mai mult să îți spun?

Sunt nebună după tine și mă topesc de dor,

Mă schimb in bine doar dacă ești cu mine,

Te rog crede-mă iubire,

Că nu am liniște dacă nu te am pe tine.

Mi-aș dori să mă arunc în brațele tale,

Când te voi vedea în fața mea,

Fără să mă abțin de data aceasta,

Chiar de ar fi să înfrunt viața.

La momentul potrivit,

Timpul ne va dovedi,

Că noi doi suntem predestinați,

Orice ar zice lumea.

Sentimentele nu le pot descrie in cuvinte,

Dar le pot desena să îți dovedesc iubire,

Să simți energia mea că și cum aș fi acum cu tine.

Aș da timpul înapoi să fim amândoi,

Nu ai idee cât sufăr că te-am lăsat să pleci din viața mea,

Câte lacrimi am vărsat în fiecare noapte,

Sperând că te vei întoarce la mine fără întrebări și mă vei îmbrățișa.

Am nevoie de tine mai mult ca oricând,

Pentru că doar tu mă făceai fericită,

Și iubesc tot la tine să ții minte asta,

Chiar dacă nu pot să îți spun in față,

Ci doar în scris când îmi exprim sentimentele.

Până și inima plânge de dor,

Și te caută neîncetat,

Că pe tine nu te pot avea,

Doar in vise te mai pot vedea,

Și sărutul real să mă trezească ca dintr-un basm.

Dacă mă faci să zâmbesc,

Îți sunt loială oricum pentru totdeauna,

Dacă îți dau inima mea,

Vreau să ai grijă de ea,

Dacă și tu m-ai iubit cândva.

Dacă încep să plâng, e pentru noi

Că viața este dură că suntem departe unul de celălalt,

Și nu știm ce ne rezervă viitorul,

Și eu nu încetez să te iubesc.

Gândurile mă duc spre tine,

Cu ochii plânși toată noaptea,

Cu speranța că mă vei căuta,

Și vom fi fericiți înfruntând părinții.

Vreau să am tatuaj cu numele tău pe pielea mea,

Așa îți dovedesc că te iubesc,

Prin fapte nu vorbe,

Și te vreau acum să ne iubim că în filme,

Așa nebuni cum suntem amândoi.

Vreau să trăiesc cu tine toată viața,

Și nu îmi pasă ce zic alții,

Când iubirea este mai puternică,

Lupt cu toată puterea,

Împotriva celorlalți.

Aștept momentul reîntâlnirii,

Când ne vom vedea față în față,

Emoțiile mă vor da de gol din prima,

Dar nu imi mai pasă,

Fiindcă sentimentele sunt sincere și voi plânge de fericire.