Nu are pe cine iubii
Cum aș putea să văd răsăritul,
Când trăiesc și simt apus
Eu nu-mi doresc decât să ating infinitul
Să m-npletesc cu ăl`de sus.
Nu pot să ajung pe ale culmii lume
Nu pot să mă întind spre albastra zare,
Că toate lanțurile lumii
mă țin pe loc-n așteptare.
Încerc și mă zbat să ating nemurirea
Dar totul în jurul meu cunoaște destrămarea
De vreau să iubesc, nu am pe cine iubi...
De vrea să mă iubească nu are pe cine iubi...
Căci eu n-am înțeles niciodată iubirea
cu al ei tumult ce-l poartă-n sân
cu dorul și drama
și plânsul și viața
Cu tot ce are ea în noi de-adus.
~C.N.F~
Category: Love poems
All author's poems: Claudia Frîncu
Date of posting: 13 декабря 2023
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 569
Comments
Poems in the same category
Pentru tine ...
Sa stiu ce este clipa , sa ii cunosc secretul
Sa stiu ce i suferinta , ca sa-i arat esecul
Sa fiu mereu alaturi , ca sa-ti admir eu parul
Sa fiu un tei in noapte , sa caut adevarul.
Sa las al tau sarut , sa imi zdrobeasca cerul
Sa stiu ca altul nu-i , al nostru-i adevarul
Si ca in orice clipa - sa simt a ta suflare
Iar timpul-trecatorul , sa nu-mi mai fie-n cale.
Ca sa-i arat durerii cum este fericirea,
In parul tau de luna am sa-mpletesc iubirea
Sa dau acel minut si locul printre zei,
As fi si un nimic , c-apoi sa fiu un tei.
Sa stiu , ca a ta prezenta , in fiecare zi
Sa ma trezesc in zori , ca sa te pot privi,
Stiind c-acest moment , curind se va sfirsi,
Ce mult as vrea , ca sa il pot opri.
Ador cum trece timpul , si il urasc la fel,
As vrea sa-i stiu secretul , ca rob sa-mi fie el..
Existând inexistent
Se-nchid în ochi spre încântare vise mute
Acoperind cu aripi ude zborul orb
Târând spre noapte amintirile flămânde
Se-necă-n valuri căutând albastrul mort
Pălind culorile umbresc fără lumină
Se prăbușesc din curcubeu sfârșind anost
Răspund doar razele marcate pe retină
Arzând scrisorile trimise-n avanpost
Vorbind tăcerile ne-aude luna plină
Se-abțin cuvintele aflându-se în post
Călugărind așteaptă șoapte să devină
Trăiesc prin gânduri întrebâdu-se de rost
Cărând păcatele dorința e-o toxină
Veninul oarbelor speranțe poartă cost
Amenințate cu inspecția divină
Caută-n grabă prin uitare adăpost
Toate durerile întreabă de morfină
La judecată ajungând nu recunosc
Sunt condamnat la existență clandestină
Un personaj intempestiv și fără rost
,, Te ador ,,
Se prelinge lumina pe față
Și tresar mușchii fragezi sub fard ,
Oferind prospețime și viață
Senzualelor buze ce ard .
Umbre fine, contrastul crează,
În oglindă , al doilea profil ,
Când de-afară pătrunde o rază
Peste chipul tău drag de copil .
Printre gene pătrunde lumina ,
Limpezind ochii mari ce-i ador ,
Dilatând sub cornée , retina
Și pupilele-n mijlocul lor .
Îți ador frumusețea-n tăcere
Și în taină , iubito te-ador ,
Sub tributul ce viața mi-l cere ,
Când te simt , când te vreau , când mi-e dor .
Te ador când apari în grădina
Înfloritului parc cu alei ,
Printre care te-arăți Bellamina ,
Să te vadă în veci , ochii mei .
Ștefan Kaurek
Floarea din vârf de stâncă
Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.
Pe stânci albastre, printre ceață,
Acolo-i leagănul dintâi,
Puțini ajung, puțini o-nvață,
Puțini o smulg din al ei cui.
Dar eu, cu mâini temătoare,
M-am apropiat încet, tăcut,
Să nu-i strivesc a ei suflare,
Să n-o rănesc cu dor durut.
Am vrut s-o iau, dar mi-a fost teamă,
Că-n palme mi s-ar veșteji,
Că-n dorul meu, ca-n foc de vamă,
S-ar mistui, s-ar risipi.
Și-atunci, privind-o-n nopți cu lună,
Am înțeles ce nu știam:
Nu-i floarea mea, doar mă adună,
Și-o port în suflet... nu în ram.
As vrea o..
Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.
🎤 Mi-ai fost lumină-n noapte grea
Mi-ai fost lumină-n noapte grea,
Mi-ai fost și vânt, mi-ai fost și stea,
Ne-am prins în jurământul sfânt,
Că nu vom renunța nicicând.
Dar ai plecat… și-n urma ta,
Doar umbrele mai pot cânta,
Trădarea ta îmi arde-n piept,
Dar dragostea… o mai accept.
Te-am vrut a mea, pe totdeauna,
Cu tine-mi era cald și luna,
Cu tine soarele zâmbea,
Cu tine lumea-ntreagă-a mea.
Și totuși, chiar de-ai fost furtună,
Chiar de iubirea-i arșiță bună,
Eu n-am să uit ce ne-am promis,
În ochii tăi m-am rătăcit…
Te-aș urî, dar nu pot, știi bine,
Căci inima mi-e scrisă-n tine,
Și dacă viața ne desparte,
Iubirea mea va sta departe,
Dar niciodată n-o s-apună,
Căci ne-am jurat pe totdeauna.
Pentru tine ...
Sa stiu ce este clipa , sa ii cunosc secretul
Sa stiu ce i suferinta , ca sa-i arat esecul
Sa fiu mereu alaturi , ca sa-ti admir eu parul
Sa fiu un tei in noapte , sa caut adevarul.
Sa las al tau sarut , sa imi zdrobeasca cerul
Sa stiu ca altul nu-i , al nostru-i adevarul
Si ca in orice clipa - sa simt a ta suflare
Iar timpul-trecatorul , sa nu-mi mai fie-n cale.
Ca sa-i arat durerii cum este fericirea,
In parul tau de luna am sa-mpletesc iubirea
Sa dau acel minut si locul printre zei,
As fi si un nimic , c-apoi sa fiu un tei.
Sa stiu , ca a ta prezenta , in fiecare zi
Sa ma trezesc in zori , ca sa te pot privi,
Stiind c-acest moment , curind se va sfirsi,
Ce mult as vrea , ca sa il pot opri.
Ador cum trece timpul , si il urasc la fel,
As vrea sa-i stiu secretul , ca rob sa-mi fie el..
Existând inexistent
Se-nchid în ochi spre încântare vise mute
Acoperind cu aripi ude zborul orb
Târând spre noapte amintirile flămânde
Se-necă-n valuri căutând albastrul mort
Pălind culorile umbresc fără lumină
Se prăbușesc din curcubeu sfârșind anost
Răspund doar razele marcate pe retină
Arzând scrisorile trimise-n avanpost
Vorbind tăcerile ne-aude luna plină
Se-abțin cuvintele aflându-se în post
Călugărind așteaptă șoapte să devină
Trăiesc prin gânduri întrebâdu-se de rost
Cărând păcatele dorința e-o toxină
Veninul oarbelor speranțe poartă cost
Amenințate cu inspecția divină
Caută-n grabă prin uitare adăpost
Toate durerile întreabă de morfină
La judecată ajungând nu recunosc
Sunt condamnat la existență clandestină
Un personaj intempestiv și fără rost
,, Te ador ,,
Se prelinge lumina pe față
Și tresar mușchii fragezi sub fard ,
Oferind prospețime și viață
Senzualelor buze ce ard .
Umbre fine, contrastul crează,
În oglindă , al doilea profil ,
Când de-afară pătrunde o rază
Peste chipul tău drag de copil .
Printre gene pătrunde lumina ,
Limpezind ochii mari ce-i ador ,
Dilatând sub cornée , retina
Și pupilele-n mijlocul lor .
Îți ador frumusețea-n tăcere
Și în taină , iubito te-ador ,
Sub tributul ce viața mi-l cere ,
Când te simt , când te vreau , când mi-e dor .
Te ador când apari în grădina
Înfloritului parc cu alei ,
Printre care te-arăți Bellamina ,
Să te vadă în veci , ochii mei .
Ștefan Kaurek
Floarea din vârf de stâncă
Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.
Pe stânci albastre, printre ceață,
Acolo-i leagănul dintâi,
Puțini ajung, puțini o-nvață,
Puțini o smulg din al ei cui.
Dar eu, cu mâini temătoare,
M-am apropiat încet, tăcut,
Să nu-i strivesc a ei suflare,
Să n-o rănesc cu dor durut.
Am vrut s-o iau, dar mi-a fost teamă,
Că-n palme mi s-ar veșteji,
Că-n dorul meu, ca-n foc de vamă,
S-ar mistui, s-ar risipi.
Și-atunci, privind-o-n nopți cu lună,
Am înțeles ce nu știam:
Nu-i floarea mea, doar mă adună,
Și-o port în suflet... nu în ram.
As vrea o..
Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.
🎤 Mi-ai fost lumină-n noapte grea
Mi-ai fost lumină-n noapte grea,
Mi-ai fost și vânt, mi-ai fost și stea,
Ne-am prins în jurământul sfânt,
Că nu vom renunța nicicând.
Dar ai plecat… și-n urma ta,
Doar umbrele mai pot cânta,
Trădarea ta îmi arde-n piept,
Dar dragostea… o mai accept.
Te-am vrut a mea, pe totdeauna,
Cu tine-mi era cald și luna,
Cu tine soarele zâmbea,
Cu tine lumea-ntreagă-a mea.
Și totuși, chiar de-ai fost furtună,
Chiar de iubirea-i arșiță bună,
Eu n-am să uit ce ne-am promis,
În ochii tăi m-am rătăcit…
Te-aș urî, dar nu pot, știi bine,
Căci inima mi-e scrisă-n tine,
Și dacă viața ne desparte,
Iubirea mea va sta departe,
Dar niciodată n-o s-apună,
Căci ne-am jurat pe totdeauna.
Other poems by the author
tihnit
Lasa-mi pantecul sa planga
Sa se sece de putere
Verse rauri de durere
Ochii ce visau la stele
Soapta-n ceruri ce-a luat
Codrul verde spulberat
Marea-n pagi de hartie
Acum toate s amintire
Aud in liniste raspunsul,
ce rasuna rabdator
Face roadele sa cada...
Sa sfarsasca n cumplit dor.
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Monolog
sa te am in brate,
asta e tot ce vreau sa stiu
străzi, alei, vă rog
implor sa l ating
doar pentru un moment,
pentru că el mi-a arătat
cum ar trebui să se simtă dragostea cu-adevarat
mereu mi-e dor de tine când suntem departe,
chiar dacă.. in inima te simt aproape
absența ta în viața mea
m ar răni mai mult decât distanța
a trecut o viață de cand buzele ni s au unit,
un ultim sarut tânjit
ce m a facut sa doara, sa ma sece de putere
verse lacrimi, ochii ce visau la setele
distanța merită fiecare lacrimă,
noapte singuratică sau chiar sărut uitat
neputința ma doboară, ma face sa blestem,
ca de asteptat, trebuie sa astept un etern
te chem pe cerul inimii
te rog nu ma uita
când vreau să te vreau
la apusuri de care nici nu știi
ești imposibil
și tot te vreau.
am inchis ochii si am pretins
ca .. esti aici
tihnit
Lasa-mi pantecul sa planga
Sa se sece de putere
Verse rauri de durere
Ochii ce visau la stele
Soapta-n ceruri ce-a luat
Codrul verde spulberat
Marea-n pagi de hartie
Acum toate s amintire
Aud in liniste raspunsul,
ce rasuna rabdator
Face roadele sa cada...
Sa sfarsasca n cumplit dor.
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Monolog
sa te am in brate,
asta e tot ce vreau sa stiu
străzi, alei, vă rog
implor sa l ating
doar pentru un moment,
pentru că el mi-a arătat
cum ar trebui să se simtă dragostea cu-adevarat
mereu mi-e dor de tine când suntem departe,
chiar dacă.. in inima te simt aproape
absența ta în viața mea
m ar răni mai mult decât distanța
a trecut o viață de cand buzele ni s au unit,
un ultim sarut tânjit
ce m a facut sa doara, sa ma sece de putere
verse lacrimi, ochii ce visau la setele
distanța merită fiecare lacrimă,
noapte singuratică sau chiar sărut uitat
neputința ma doboară, ma face sa blestem,
ca de asteptat, trebuie sa astept un etern
te chem pe cerul inimii
te rog nu ma uita
când vreau să te vreau
la apusuri de care nici nu știi
ești imposibil
și tot te vreau.
am inchis ochii si am pretins
ca .. esti aici
tihnit
Lasa-mi pantecul sa planga
Sa se sece de putere
Verse rauri de durere
Ochii ce visau la stele
Soapta-n ceruri ce-a luat
Codrul verde spulberat
Marea-n pagi de hartie
Acum toate s amintire
Aud in liniste raspunsul,
ce rasuna rabdator
Face roadele sa cada...
Sa sfarsasca n cumplit dor.
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Monolog
sa te am in brate,
asta e tot ce vreau sa stiu
străzi, alei, vă rog
implor sa l ating
doar pentru un moment,
pentru că el mi-a arătat
cum ar trebui să se simtă dragostea cu-adevarat
mereu mi-e dor de tine când suntem departe,
chiar dacă.. in inima te simt aproape
absența ta în viața mea
m ar răni mai mult decât distanța
a trecut o viață de cand buzele ni s au unit,
un ultim sarut tânjit
ce m a facut sa doara, sa ma sece de putere
verse lacrimi, ochii ce visau la setele
distanța merită fiecare lacrimă,
noapte singuratică sau chiar sărut uitat
neputința ma doboară, ma face sa blestem,
ca de asteptat, trebuie sa astept un etern
te chem pe cerul inimii
te rog nu ma uita
când vreau să te vreau
la apusuri de care nici nu știi
ești imposibil
și tot te vreau.
am inchis ochii si am pretins
ca .. esti aici
florin-ristea