Poems in the same category
Jertfesc iubirea
Din nou e seara-ceea dureroasa
Când mergi pe strada,
Când te duci acasă
Dar înțelegi ca nu e fata ta cea generoasa
Ai înțeles ca nu mai trebuie sa cadă
Ca timpul a trecut, nu l-ai întors
Dar inima mai cântă o balada
Ca ea este de neîntors
A trecut deja iar perioada
Când totul bine ți se pare
Ai înțeles ca-i ca livada
Ce se usucă iar in repetare
Ai înțeles ca timpul a trecut
Si interesul ei la tine
E gata timpul cel plăcut,
Ai înțeles ca nu te va mai ține
Nu cred ca viitorul va mai fi perfect
Ca ai pierdut persoana cea apropiata
Ai înțeles ca nu e un defect
Ai înțeles, de ea erai tu obsedata
Tu știi ca nu-i momentul să te lase
Dar e mai bine sa o lași sa plece
Caci visele cu ea se anulase
Deja si ea a devenit mai rece
Tu o iubești, dar ea nu înțelege
Ea crede ca tu ai greșit
Ea știe ca pe ea o vei alege
Dar inima ta iarăși a pierit
Ea spune ca nu are timp
Și tot atunci nici nu răspunde
Dar tu o lași așa cum spune
Ca nu o știi si nu știi unde
Nu știi ce viitor tu vei avea cu ea
Dar știi ca bucuros vei fi
Când știi ca inima nu va cerea
Din nou iubirea pentru-a o jertfi.
1001 jurăminte arse-n dor
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Mi-ar fi prea strâmt în cuvinte,
Cum nici cerului nu-i ajunge
Doar o stea sa strălucească-n zadar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar...
E mult prea slab, e mult prea clar.
Cum să-ți descriu ce simt, când știu
Că orice vorbă-i prea puțin în dar?
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu mi se pare destul o floare,
Când tu ești grădina în care primăverile
Își scriu numele cu petale de aur.
Aș spune „te iubesc” ușor,
Dar tu ești tot, eu sunt doar dor,
Și dacă știi că-n mine ești,
Atunci nici n-am ce să-ți mai spun,
Tu știi ce-nseamnă să iubești.
Aș spune „te iubesc”, dar știu
Că-n lumea asta, prea pustiu,
Un dor ca al meu e rar,
Un foc ce arde-n zări de jar.
Aș spune „te iubesc”, dar cum?
Când tu îmi ești și drum, și fum,
Și zbor înalt, și dulce har,
Și rai, și stea spre altar.
Aș spune „te iubesc” din plin,
Dar orice vers e prea puțin,
Căci tu ești cântec, ești altar,
Ești tot ce simt, ești tot ce-ar fi să am măcar.
Aș spune „te iubesc”, dar știu,
Că-n lipsa ta rămân pustiu,
Iar timpul trece în zadar,
Ca ploaia-n nopți fără hotar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu vreau să fiu doar un murmur.
Vreau să fiu furtuna, poezia,
Răsuflarea ce-ți umple pieptul
Și te face să simți că viața e mai mult
E iubire, ce nu se sfârșește.
Aș spune un simplu „te iubesc”,
dar 1001 de feluri încă nu mi-ajung.
Amorul ca dimensiune
Închină-te, Cosmos, lumilor mărețe
Și fă-mi loc să trec spre ultima!
Căci ai tăi nedemni de ea născutu-sa...
Fie lumi de spațiu, timp ș-amesticături,
Doar amorul peste tot tronează –
Neînțeles de mințile umane...
Prostia toată se scălâmbă și-ncovoaie
Pe unde-apucă: animale – procreare –
Suflete goale, reci și moarte...
Ia-mă, Deus, și mă spânzură-n afară:
Nu e timp – să fixeze a-l meu amor;
Nu e spațiu – să-l cuprindă-n file tot...
Mi-este imposibil, oare, să găsesc o suflare
Pură – cu dragoste sinceră-n suflare –
Să mă iubească-n disperare,
Să-ncerce să dea viață
Vieții mele bulversată?
Dar în suferința mea iubesc un suflet rătăcit:
Hai, Amore, să fugim de lume,
Să ne spânzurăm de stele-noapte,
Deus – însuși – să-nvețe ce-i amorul,
S-adormim în lumi străine – întuneric...
Printr-o sărutare – lumină-n lumi:
Spațiu, timp, începuturi și sfârșit să se scufunde;
Caldă și molcomitoare – nemuritoare.
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Neiubire
Dacă iubirile toate dor
Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,
Neiubirea doare cel mai tare!
Lumina aduce culoare,
Amorul aduce amagire dulce,se pare,
Sare ca un bufon când promite,
Minte frumos aproape perfect,
Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!
Nu-i dragostea doar perfectul actor
Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?
Și ce dacă,spune poetul!
Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..
Adio neiubire....
Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!
(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Amor neînțeles
Îmi trebuie un Dumnezeu să mă salveze,
Să mă spânzure de-o limbă de campana,
S-adun în mine urlete sfinte disperate,
Morții-n urmă pașii cu teamă să cate;
Pe-un cer crepuscul lungit pe-o câmpie
De unde munții albaștri-n trepte urc
Și se pierd în cer, jertfe-ți aduc ție
Ce-ai dat viață al meu amor.
M-am prăbușit până-n Infern, pân' la Dis,
Suferința-i la ea în paradis,
Apoi m-a tras în sus, în abis,
"Doamne! De ce la timp nu m-ai ucis?
În extazul cel mai mare,
La apogeu de-amor în ultima suflare,
Să mă sting, să simt răcoare,
Să mă topesc urât ca floare!"
Dar Moartea m-a privit șocată,
Asemenea dragostea n-a văzut evocată,
Să mor în chinuri din pasiune?
De parcă am fi din altă dimensiune.
Muritori de rând n-o pot avea,
Iar noi doi, divini prin excelență,
O ducem pân' la ceru-al nouălea:
Îngerii-și pierd din esență,
Sfinții își contestă a lor existență,
Poate să le fie nimbul cât mai sfânt,
Tot se alege praful în curând.
Primul a fost ce s-a mișcat,
Iar cu noi a încetat.
Având în față pe Cel Dintâi,
Făcătorul răului și-al binelui căpătâi:
Tremură lumină în fața noastră!
Ți-ai pierdut onoarea măiastră!
..............
Astfel, ultima suflare Universul și-a dat-o,
Dumnezeu părăsește scena-n muzică, vibrato,
Al nostru amor atât fu de temeinic,
Încât n-a fost învins nici de-atotputernic.
Jertfesc iubirea
Din nou e seara-ceea dureroasa
Când mergi pe strada,
Când te duci acasă
Dar înțelegi ca nu e fata ta cea generoasa
Ai înțeles ca nu mai trebuie sa cadă
Ca timpul a trecut, nu l-ai întors
Dar inima mai cântă o balada
Ca ea este de neîntors
A trecut deja iar perioada
Când totul bine ți se pare
Ai înțeles ca-i ca livada
Ce se usucă iar in repetare
Ai înțeles ca timpul a trecut
Si interesul ei la tine
E gata timpul cel plăcut,
Ai înțeles ca nu te va mai ține
Nu cred ca viitorul va mai fi perfect
Ca ai pierdut persoana cea apropiata
Ai înțeles ca nu e un defect
Ai înțeles, de ea erai tu obsedata
Tu știi ca nu-i momentul să te lase
Dar e mai bine sa o lași sa plece
Caci visele cu ea se anulase
Deja si ea a devenit mai rece
Tu o iubești, dar ea nu înțelege
Ea crede ca tu ai greșit
Ea știe ca pe ea o vei alege
Dar inima ta iarăși a pierit
Ea spune ca nu are timp
Și tot atunci nici nu răspunde
Dar tu o lași așa cum spune
Ca nu o știi si nu știi unde
Nu știi ce viitor tu vei avea cu ea
Dar știi ca bucuros vei fi
Când știi ca inima nu va cerea
Din nou iubirea pentru-a o jertfi.
1001 jurăminte arse-n dor
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Mi-ar fi prea strâmt în cuvinte,
Cum nici cerului nu-i ajunge
Doar o stea sa strălucească-n zadar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar...
E mult prea slab, e mult prea clar.
Cum să-ți descriu ce simt, când știu
Că orice vorbă-i prea puțin în dar?
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu mi se pare destul o floare,
Când tu ești grădina în care primăverile
Își scriu numele cu petale de aur.
Aș spune „te iubesc” ușor,
Dar tu ești tot, eu sunt doar dor,
Și dacă știi că-n mine ești,
Atunci nici n-am ce să-ți mai spun,
Tu știi ce-nseamnă să iubești.
Aș spune „te iubesc”, dar știu
Că-n lumea asta, prea pustiu,
Un dor ca al meu e rar,
Un foc ce arde-n zări de jar.
Aș spune „te iubesc”, dar cum?
Când tu îmi ești și drum, și fum,
Și zbor înalt, și dulce har,
Și rai, și stea spre altar.
Aș spune „te iubesc” din plin,
Dar orice vers e prea puțin,
Căci tu ești cântec, ești altar,
Ești tot ce simt, ești tot ce-ar fi să am măcar.
Aș spune „te iubesc”, dar știu,
Că-n lipsa ta rămân pustiu,
Iar timpul trece în zadar,
Ca ploaia-n nopți fără hotar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu vreau să fiu doar un murmur.
Vreau să fiu furtuna, poezia,
Răsuflarea ce-ți umple pieptul
Și te face să simți că viața e mai mult
E iubire, ce nu se sfârșește.
Aș spune un simplu „te iubesc”,
dar 1001 de feluri încă nu mi-ajung.
Amorul ca dimensiune
Închină-te, Cosmos, lumilor mărețe
Și fă-mi loc să trec spre ultima!
Căci ai tăi nedemni de ea născutu-sa...
Fie lumi de spațiu, timp ș-amesticături,
Doar amorul peste tot tronează –
Neînțeles de mințile umane...
Prostia toată se scălâmbă și-ncovoaie
Pe unde-apucă: animale – procreare –
Suflete goale, reci și moarte...
Ia-mă, Deus, și mă spânzură-n afară:
Nu e timp – să fixeze a-l meu amor;
Nu e spațiu – să-l cuprindă-n file tot...
Mi-este imposibil, oare, să găsesc o suflare
Pură – cu dragoste sinceră-n suflare –
Să mă iubească-n disperare,
Să-ncerce să dea viață
Vieții mele bulversată?
Dar în suferința mea iubesc un suflet rătăcit:
Hai, Amore, să fugim de lume,
Să ne spânzurăm de stele-noapte,
Deus – însuși – să-nvețe ce-i amorul,
S-adormim în lumi străine – întuneric...
Printr-o sărutare – lumină-n lumi:
Spațiu, timp, începuturi și sfârșit să se scufunde;
Caldă și molcomitoare – nemuritoare.
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Neiubire
Dacă iubirile toate dor
Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,
Neiubirea doare cel mai tare!
Lumina aduce culoare,
Amorul aduce amagire dulce,se pare,
Sare ca un bufon când promite,
Minte frumos aproape perfect,
Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!
Nu-i dragostea doar perfectul actor
Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?
Și ce dacă,spune poetul!
Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..
Adio neiubire....
Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!
(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Amor neînțeles
Îmi trebuie un Dumnezeu să mă salveze,
Să mă spânzure de-o limbă de campana,
S-adun în mine urlete sfinte disperate,
Morții-n urmă pașii cu teamă să cate;
Pe-un cer crepuscul lungit pe-o câmpie
De unde munții albaștri-n trepte urc
Și se pierd în cer, jertfe-ți aduc ție
Ce-ai dat viață al meu amor.
M-am prăbușit până-n Infern, pân' la Dis,
Suferința-i la ea în paradis,
Apoi m-a tras în sus, în abis,
"Doamne! De ce la timp nu m-ai ucis?
În extazul cel mai mare,
La apogeu de-amor în ultima suflare,
Să mă sting, să simt răcoare,
Să mă topesc urât ca floare!"
Dar Moartea m-a privit șocată,
Asemenea dragostea n-a văzut evocată,
Să mor în chinuri din pasiune?
De parcă am fi din altă dimensiune.
Muritori de rând n-o pot avea,
Iar noi doi, divini prin excelență,
O ducem pân' la ceru-al nouălea:
Îngerii-și pierd din esență,
Sfinții își contestă a lor existență,
Poate să le fie nimbul cât mai sfânt,
Tot se alege praful în curând.
Primul a fost ce s-a mișcat,
Iar cu noi a încetat.
Având în față pe Cel Dintâi,
Făcătorul răului și-al binelui căpătâi:
Tremură lumină în fața noastră!
Ți-ai pierdut onoarea măiastră!
..............
Astfel, ultima suflare Universul și-a dat-o,
Dumnezeu părăsește scena-n muzică, vibrato,
Al nostru amor atât fu de temeinic,
Încât n-a fost învins nici de-atotputernic.
Other poems by the author
Tout est possible.
La vie est une scène, un vaste décor,
J’ai choisi d’être acteur, un protagoniste.
Regarder passivement ? Non, ce n’est pas pour moi,
Je prends les rênes, j’écris ma propre histoire.
Le monde se divise entre rêve et action,
Certains rêvent, d’autres font des changements.
Moi, sans attendre, je fais mon propre choix
De créer l’avenir avec mes propres mains.
La question n’est pas si je peux réussir,
Mais jusqu’où je suis prêt à courir.
Je ne suis pas juste un nom perdu dans la foule,
Ma voix résonne, ma force se déverse.
Dans un monde qui essaie de me définir,
Je tiens le stylo à la fin et j’écris ma propre histoire.
Oui, je ne suis pas parfait, mais je suis authentique,
Car l’authenticité laisse une empreinte dans le monde.
În noaptea mea de mai
În noaptea mea de mai
să vii să-mi spui: eu te iubesc
Să vii să-mi spui că-ți este dor
Sa vii să-mi spui doar de amor
În noaptea mea de mai
Si-n prima noapte de iubire
Cu buze dulci vreau să-mi atingi și sufletul și inima și gîndul,
Și visul meu în vară .
Secret
Mai împletit cu mii de flori
Numărând la ele fiecare petală,
Mi-ai împlinit gândurile cu trandafiri,
Și cu mii de cristale noi.
Mai făcut să par regină,
Să mă simt clandestină
Mai făcut așa iubită,
Mai făcut să fiu a ta.
Nu mai vreu să îmi văd viața mea
Fără iubirea ta,
Mi-ai împletit inima cu foc
Și avem același noroc, în fibre cu foc.
Un vis
Îmi pare că-i un vis
Și nu mai vreau sa ies din el
Acolo tiam ajuns privirea și zâmbetul și ochii și iubirea
Acolo-n vis eram doar noi
Noi doi și nimenea mai mult nu mai conta
Acolo vis tu mi-ai furat și primul meu sărut
Și prima mea rasuflare .
Acum as orice din nou sa fii aici
Sa fii din nou la mine vis
La mine suflet și în gând
Prima dată
Când te-am văzut prima dată mi-ai părut cam timid
A doua oară când te-am văzut mi sa părut că ești o fire rece
Iar a treia oară cu totul altă persoană
Îmbrăcat într-un palton negru mai jos de genunchi și părul puțin ciufulit în care mereu erai cu mâna în el
Aveai o statură înaltă simțeam un bărbat o fire puternică
În care cu totul te-ai schimbat.
Ultima dată când te-am văzut aerai mai timid, iar acum văd și simt un rânjet larg și-o privire pătrunzătoare.
Libertate
Mă simt doar un om, mă simt o fire ,
Mai simt cum plouă și mai simt și sentimentele calde îmi încălzesc sufletul
Mai simt că sunt un om care crede în iubire
Mai simt și acele zile care trec mai bine sau mai greu,
Mai simt și uneori singurătatea care mă îmbrățișează cu mâinile ei,
Mai simt ca lumea e un rai care trece prin mine și la bine și la greu.
Mai simt că sunt o fire care vrea doar libertatea, căldură și bunătate .
Mă simt un om care crede în puterea cuvântului și cred în ce le spuse de toți chiar și de mine însuși.
Mă simt un om și nu un nimeni ,mă simt că sunt puternic și cred în fericire.
Tout est possible.
La vie est une scène, un vaste décor,
J’ai choisi d’être acteur, un protagoniste.
Regarder passivement ? Non, ce n’est pas pour moi,
Je prends les rênes, j’écris ma propre histoire.
Le monde se divise entre rêve et action,
Certains rêvent, d’autres font des changements.
Moi, sans attendre, je fais mon propre choix
De créer l’avenir avec mes propres mains.
La question n’est pas si je peux réussir,
Mais jusqu’où je suis prêt à courir.
Je ne suis pas juste un nom perdu dans la foule,
Ma voix résonne, ma force se déverse.
Dans un monde qui essaie de me définir,
Je tiens le stylo à la fin et j’écris ma propre histoire.
Oui, je ne suis pas parfait, mais je suis authentique,
Car l’authenticité laisse une empreinte dans le monde.
În noaptea mea de mai
În noaptea mea de mai
să vii să-mi spui: eu te iubesc
Să vii să-mi spui că-ți este dor
Sa vii să-mi spui doar de amor
În noaptea mea de mai
Si-n prima noapte de iubire
Cu buze dulci vreau să-mi atingi și sufletul și inima și gîndul,
Și visul meu în vară .
Secret
Mai împletit cu mii de flori
Numărând la ele fiecare petală,
Mi-ai împlinit gândurile cu trandafiri,
Și cu mii de cristale noi.
Mai făcut să par regină,
Să mă simt clandestină
Mai făcut așa iubită,
Mai făcut să fiu a ta.
Nu mai vreu să îmi văd viața mea
Fără iubirea ta,
Mi-ai împletit inima cu foc
Și avem același noroc, în fibre cu foc.
Un vis
Îmi pare că-i un vis
Și nu mai vreau sa ies din el
Acolo tiam ajuns privirea și zâmbetul și ochii și iubirea
Acolo-n vis eram doar noi
Noi doi și nimenea mai mult nu mai conta
Acolo vis tu mi-ai furat și primul meu sărut
Și prima mea rasuflare .
Acum as orice din nou sa fii aici
Sa fii din nou la mine vis
La mine suflet și în gând
Prima dată
Când te-am văzut prima dată mi-ai părut cam timid
A doua oară când te-am văzut mi sa părut că ești o fire rece
Iar a treia oară cu totul altă persoană
Îmbrăcat într-un palton negru mai jos de genunchi și părul puțin ciufulit în care mereu erai cu mâna în el
Aveai o statură înaltă simțeam un bărbat o fire puternică
În care cu totul te-ai schimbat.
Ultima dată când te-am văzut aerai mai timid, iar acum văd și simt un rânjet larg și-o privire pătrunzătoare.
Libertate
Mă simt doar un om, mă simt o fire ,
Mai simt cum plouă și mai simt și sentimentele calde îmi încălzesc sufletul
Mai simt că sunt un om care crede în iubire
Mai simt și acele zile care trec mai bine sau mai greu,
Mai simt și uneori singurătatea care mă îmbrățișează cu mâinile ei,
Mai simt ca lumea e un rai care trece prin mine și la bine și la greu.
Mai simt că sunt o fire care vrea doar libertatea, căldură și bunătate .
Mă simt un om care crede în puterea cuvântului și cred în ce le spuse de toți chiar și de mine însuși.
Mă simt un om și nu un nimeni ,mă simt că sunt puternic și cred în fericire.