La revedere
Privit-a'n ochii mei și în tăcere,
Și-a adunat cuvintele'ntr-un vers,
Din nou zărindu-mă iar cu plăcere
Mi le-adresat articulându-le în mers.
Mergea'ntr-un pas cu mine pe o cale
Unde demult niciunul n-a parcurs,
Zbura în gând rotindu-se agale
Și susținerea drăguț al nost' discurs.
Chiar nu doream ca să filozofească,
Nici să m-asculte-atent nu îi ceream...
Doar să-mi privească-n ochi și să zâmbească,
Așa cum o făcea, așa credeam.
Odat-apropiindu-se de mine
S-a aplecat un pic, mi s-a părut,
Șoptit-a-mi el cu glas încet: "La revedere"
A spus așa, dar nu ne-am revăzut.
Ce a'nsemnat acel "La revedere"
Atunci eu încă nu am înțeles,
Acum dar când plecat-a el cu încheiere,
Primit-am faptul eu că n-am de-ales.
Uneori prietenia se sfârșește,
Într-un moment, atunci când nu te-aștepți,
Atunci și lecția mai bine se'nsușește:
"Ca'ntr-un moment să înțelegi, să te deștepți".