Invitație nocturnă
Te invit la ultima cină
din această seară senină
în care servit vei fi într ales
cu tot cei mai bun, mai ales
Te invit din bocal să servești
un vin dulce, un vin ce-l iubești
Sa îi simți pe buze savoarea
prin vene să-ți treacă candoarea
E seara în care și stelele de pe cer
ne zâmbesc luminos, cu mister
cu noi stau și ele la masă
ce seară frumoasă.
Category: Love poems
All author's poems: Anna Dzengan
Date of posting: 16 февраля 2020
Added in favorites: 1
Views: 1396
Poems in the same category
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Senzație
te caut în priviri
sub felinarul fiecărui trecător
și prind pe ochi străinele sclipiri
te caut ca pe-un nor
în care mai respiri
și eu respir același dor
ce lasă praf
în ploaia de-amintiri
te pierd pictată-n gânduri
sub ne-nțelesul tău înstrăinat
și ard cu tine haosul fluid în rânduri
te pierd în florile de mac
sub plapuma din scânduri
îți savurez durerea fără leac
ce mă omoară-ncet
iar moartea
o preface-n crânguri
,,Ne cunoaștem din vedere" în olandeză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Wij kennen elkaar van gezicht
hoeveel vluchtige momenten
nooit in de weg
ze stopten niet
veilig en snel lopen
Wij kennen elkaar van gezicht
alleen de ogen in stilte
zeiden ze zo vaak
alles wat ze wilden
toen ze hun licht ontmoetten...
Zelfs niet per ongeluk
Ik zei geen woord
In zoveel bijeenkomsten
dit staarspel
het amuseerde ons allebei.
Wij kennen elkaar van gezicht
maar het is altijd genieten
de herinnering om te bewaren
en beoordeling
de ogen die je al een heel leven kent
ontmoeten elkaar in de ochtend
en als het sneeuwt, en als het regent
in auto 179.
Wij kennen elkaar van gezicht...
En dus!
Wij kennen elkaar van gezicht
hoeveel vluchtige momenten
we zijn onderweg nooit gestopt
veilig en snel lopen
Wij kennen elkaar van gezicht
alleen de ogen in stilte
zeiden ze zo vaak
alles wat ze wilden
toen ze hun licht ontmoetten...
Zelfs niet per ongeluk
Ik zei geen woord
In zoveel bijeenkomsten
dit staarspel
het amuseerde ons allebei.
Wij kennen elkaar van gezicht
maar het is altijd genieten
de herinnering om te bewaren
en beoordeling
de ogen die je al een heel leven kent
ontmoeten elkaar in de ochtend
en als het sneeuwt, en als het regent
in auto 179.
Wij kennen elkaar van gezicht...
En dus!
Incipit
Sub cerul plin de stele
Împreună parcă zburăm printre ele,
Mică lună
Iubirea o adună,
Cea împrăstiată prin univers
De doi îndrăgostiți fără sens;
Pământul larg n-are habar
Câte ți-am dat eu în dar,
Marea așteaptă
Iubirea noastră, toată.
Fugim să dansăm în noapte
Pe simfonii în tone joase,
Mă apropii ușor
Iar pe spate, simt fior,
Dansul se aproprie de final
Sfârșitul, credeam că e fatal.
Mi-ai luat mâna încet
Și ți-ai dus-o la al tău piept.
Mi-ai șoptit ușor la ureche:
"Ea cere încă un dans, în pereche"
Dau din cap afirmativ
Fără a avea motiv;
A dansa cu tine-n veci,
Sperând să nu pleci.
Other poems by the author
Gânduri
Gânduri peste gânduri...
se roiesc în cap,
Citesc printre rânduri
dar din gând le scap.
Obosit de vreme
ca frunza de ploaie
sufletul mai geme
sub dorul care-l îndoaie.
Vorbele rostite
se pierd în tăcerea
șoaptelor șoptite
dulci ca și mierea .
Mă alint cu gândul
că totul se trece
precum bate vântul
într-o iarnă rece.
Mă împac cu gândul
ca-n viața aceasta trecătoare
suntem două urme clare
care sunt urmărite de Domnul Sfânt.
Te-am căutat
Azi am avut nevoie de mâna ta
dar ai fost ocupat cu alt ceva,
nu am insistat să te chem aproape
deși știu că…nu am drepturile toate
ca să zic că ești al meu,
și nu vreau ca să-l supăr pe prea-bunul Dumnezeu.
Azi am vrut ca să merg cu tine la braț
și să vorbim cu nesaț
despre una, despre alta, așa ca altă dată
când oră după oră trecea neobservată,
fiindcă-n ochii tăi eu ochii îmi vedeam
iar vorbele de pe buze duios le desprindeam.
Azi peste tot ți-am căutat privirea
ca sa-ți găsesc în ochi sclipirea
care mi-a luminat multe seri la rând
și cu ea adormeam fredonând
o melodie despre suflete pereche
pe care o auzeai la tine în ureche.
Azi am căutat clipa
ca să-ți întind aripa
sufletului care te poartă mereu
desculț prin gândul meu
unde pășești cu atâta duioșie
iar cu fiecare pas lași în urmă armonie.
Azi la piept vreau să te strâng cu dor
să simți acel mistuitor fior
ce arde-n mine ca focul din Olimp
ce-ți luminează ochii în care mă alint
precum copilul în brațele maicii sale,
unde își va găsi mereu dulcea alinare.
Azi am căutat să-ți aud vocea caldă
care în tandrețuri mă scaldă
ca marea cu valurile ei
îmi șoptești duios privind în ochii mei,
cum sorb vorbele de pe buzele-ți cărnoase
și inima mea de inima ta încet cu încetul se coase.
Azi am căutat pașii pe aleea spre casa
unde la geam te așteaptă aleasa
cu chipul senim și sufletul blând
în care te așteaptă mereu și oricând
să pășești cu atenție pragul sufletului ei
la fel cum pășești iarna pe alei.
Azi și nu doar azi, te caut pe tine
oriune, oricând vei fi lângă mine
ești parte din gândul, inima și sufletul meu
precum altarul e loc de-nchinăciune către Dumnezeu
la fel mă înclin în fața dragostei mult răbdătoare
pentru că o cunosc ca o binecuvântare.
Basarabia mea Draga
Între cer și între pământ
am făcut un legământ
l-am făcut pentru vecie
pentru neam și pentru glie.
Pe o palmă de pământ,
de două maluri scăldată
e meleagul meu cel sfânt
Basarabia mea dragă.
Ai trecut prin sabie și foc,
ți-au tăiat și din moșii
dar tu te-ai ținut în loc
cât strămoșii ți-au fost vii.
Au trecut ani peste tine
care amprenta și-au lăsat
Ai știut ce-i rău, ce-i bine
și în timp mândră ai stat.
Acum, câte secole la rând
meleagurile tale plâng
fiindcă generația de-acum
tot ce au, din tot fac scrum.
Livezi și vii în buruian,
lăsate din an în an
Case prin sat părăsite
și inimi săcătuite.
Credința mea este mare
că veni-va ziua-n care
tu vei fi înfloritoare
scăldată de-naltul soare.
Cânt de mierlă e graiul tău
binecuvântat de Dumnezeu
Doar în limba cea română
DORU își are rădăcină.
Și ce dacă...
Și ce dacă iarna vine
cernând fugii de zăpadă...
Eu, mă învelesc cu tine
lăsând sufletu-mi să cadă
în al drgostei cascadă.
Și ce dacă pe la geamuri
frigul a gravat flori albe
adunându-le drept lauri
și țesând din ele salbe.
Și ce dacă bate vântul
mult prea zbuciumat și rece
Este la fel ca și gândul
că, încă un an se trece
care a schimbat Pământul.
Și ce dacă în văzduh
se aud doar glas de ciori
iar pe lac, acolo-n stuh,
mai sticlesc doi ochișori.
Și ce dacă iarna vine
lăsând pomii dezbrăcați
Eu mă pitulesc în tine
precum conurile-n brazi
și te țin ca să nu cazi.
Și ce dacă iarna vine
și cad fulgii ca-n poveste
Eu mă plimb la braț cu tine
dulce îți șoptesc o veste...
Fericire, tu-mi faci zilele senine.
Drepturi de autor
Anna Dzengan 07.12.2020
Decor de toamnă
Un alt decor pe trotuare,
alte arome, altă culoare.
Soarele zâmbește duios
când răsare armonios.
Trotuarul își așterne covorul
multicolor și fermecător,
iar sufletul îmbracă dorul
dulce, până la mistuitor.
Mirosul de astre și gherghine,
ne îmbată în dimineață.
Ciorchinele sunt coapte bine,
iar sufletul se bucură de viață.
Pe drum și pe uliță,
copii la școală pleacă vioi.
Un băiețel și o fetiță cu cosiță
trezește nostalgia din noi.
Prin curți și pe la porți,
dovlecii în grămezi zac copți.
Porumbul uscat stă falnic pe camp
în așteptarea de a fi dat la pământ.
Înserarea se lasă mai devreme,
noaptea dreptul și-l cere.
Nopțile devin răcoroase,
cerul din stele covoru și-l coase.
Bine ai venit stimată doamnă,
cu straiele multicolor
Cum vă numiți?...Toamnă!
sunteți sora lui Dor?
Tu lași câmpiile și pomii goi,
ne speli pe față cu reci ploi
ne îmbeți cu arome minunate
ne bucurăm de ale tale roade.
Toamnă, toamnă vrăjitoare
te invit la un tangou,
mă vrăjești cu a ta splendoare
și eu te iubesc din nou.
Strop de lacrimi peste țară...
Astăzi casele la țară
multe-s în ruine.
De vine iarnă sau vară
la ele nimeni nu mai revine.
Au plecat foștii stăpâni
care grijă mai aveau
de ogradă, de grădină și de câini
ce prin curte atunci lătrau.
Acum pe la uși, la poartă
lacăte zac mute…
prin grădini nimeni nu se aude
iar culoare de pe casa e decolorată.
Si cărarea de la poartă
toată este în buruiană
și doar, câțiva pași trec...câteodată
doar o dată într-un singur an.
Scaunele pe la porți
ușor putrezesc…
uitate sunt de nepoți
ei pe ele nu mai zabovesc.
De prin curți florile toate
sau uscat de timp uitate
hățișul, cornuții au invadat
locul care cândva de flori era scăldat
Geamurile pusteite
trist privesc spre drum
Multe vise neîmplinite
acum au devenit un scrum.
Ici colo prin sat,
mai găsești pe la vreo poartă
câte un bătrân care așteaptă
copiii care l-au uitat.
Undeva prin sate…
casele sunt în ruine, pustii …
tinerii au plecat departe
și au uitat de termenul ” revii ”.