Invitație nocturnă
Te invit la ultima cină
din această seară senină
în care servit vei fi într ales
cu tot cei mai bun, mai ales
Te invit din bocal să servești
un vin dulce, un vin ce-l iubești
Sa îi simți pe buze savoarea
prin vene să-ți treacă candoarea
E seara în care și stelele de pe cer
ne zâmbesc luminos, cu mister
cu noi stau și ele la masă
ce seară frumoasă.
Category: Love poems
All author's poems: Anna Dzengan
Date of posting: 16 февраля 2020
Added in favorites: 1
Views: 1829
Poems in the same category
“Trecerea lui”
Trece-o lună, mai trec două,
Şi peste astrul meu încă plouă.
Doar tu esti raza mea de soare,
Care norii îi tresare.
Nu mai vorbim, nu mai bârfim ,
lubirea mi-a rămas ca-ntr-un film.
Vei trece? Treci p-aici oare?
Doar să-mi oferi o salutare.
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Rezervat
Suspin pe malul marii negre,al cuvintelor incerte
La rascrucea dintre drumuri zac
Sa te astept sau sa renasc,precum pasarea Phoenix din propria cenusa
Inca stau pe tusa,gandindu-ma daca sa deschid o alta usa
Regretand ca nu am putut sa iti zic,cat de mult te-am iubit
Inca te iubesc,sa stii,simt bataia inimii
Flacara inca palpaind tot nu stiu daca as putea sa o sting
Nu,nu acest lucru il resping
Fara sa stiu,m-am mintit zicand ca nu sentimente
Dar,tot ce am facut a fost sa diminuez durata acelor momente
Poate nu o sa apuc sa iti zic
M-ai facut sa simt un sentiment puternic
Avand un loc liber,tu l-ai ocupat
Si cand tu brusc ai plecat,inima m-a intepat
Nimeni nestiind nimic despre cum tu m-ai ranit
In seara aia nici nu m-am odihnit
Din cauza lacrimilor ce se prelingeau pe obraz
Perna mea au ajuns pentru ele un iaz
Acum acel loc e din nou liber
Dar nimeni nu ti-l va ocupa,asta consider
Va fi rezervat pentru tine,iubitul meu partener
Poezie despre noi
Cine suntem ?
suntem cuvintele ce doar noi între noi
le înțelegem.
suntem noi, nebunii
ce adormeau seara lupi
și dimineața îi prindea pescăruși;
noi ne-am pierdut întâi
și apoi ne-am găsit.
prea cubici,
n-am încăput în flori
în crengi sau rădăcini,
n-am încăput în oameni...
noi suntem
un singur pescăruș
cu un singur picior
și o aripă.
sub puzderie de scoici sparte
noi nu știm că am murit
tot încercând să ne separăm unul de altul.
am murit,da am murit
și încă mai murim
în încercarea de a ne separa morțile.
și dacă nu ai înțeles încă
cine suntem
încearcă să îi iei singurului pescăruș
singurul picior și aripa
și atunci să îmi spui cine mai suntem...
Iarna mea tarzie
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie.
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune!
Frumusețea tăcerii
Am rămas aici....în tăcere...
Să te păstrez în lumea posibilităților infinite
Fără ca realitatea să-mi ceară să te pierd,
Într-un trecut ce-ar vrea doar să te uite.
La umbra sufletului stau pitită
Naivă visătoare mi-e inima... și speră,
O-mbrățisare să-i fie oferită
De cel ce încă-i mai curge prin vene.
Am rămas aici... în tăcere...
Nu merită să-ți mai dau din mine
Și când dorul mă arde cumplit,
Te scriu cum știu ... într-o poezie...
“Trecerea lui”
Trece-o lună, mai trec două,
Şi peste astrul meu încă plouă.
Doar tu esti raza mea de soare,
Care norii îi tresare.
Nu mai vorbim, nu mai bârfim ,
lubirea mi-a rămas ca-ntr-un film.
Vei trece? Treci p-aici oare?
Doar să-mi oferi o salutare.
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Rezervat
Suspin pe malul marii negre,al cuvintelor incerte
La rascrucea dintre drumuri zac
Sa te astept sau sa renasc,precum pasarea Phoenix din propria cenusa
Inca stau pe tusa,gandindu-ma daca sa deschid o alta usa
Regretand ca nu am putut sa iti zic,cat de mult te-am iubit
Inca te iubesc,sa stii,simt bataia inimii
Flacara inca palpaind tot nu stiu daca as putea sa o sting
Nu,nu acest lucru il resping
Fara sa stiu,m-am mintit zicand ca nu sentimente
Dar,tot ce am facut a fost sa diminuez durata acelor momente
Poate nu o sa apuc sa iti zic
M-ai facut sa simt un sentiment puternic
Avand un loc liber,tu l-ai ocupat
Si cand tu brusc ai plecat,inima m-a intepat
Nimeni nestiind nimic despre cum tu m-ai ranit
In seara aia nici nu m-am odihnit
Din cauza lacrimilor ce se prelingeau pe obraz
Perna mea au ajuns pentru ele un iaz
Acum acel loc e din nou liber
Dar nimeni nu ti-l va ocupa,asta consider
Va fi rezervat pentru tine,iubitul meu partener
Poezie despre noi
Cine suntem ?
suntem cuvintele ce doar noi între noi
le înțelegem.
suntem noi, nebunii
ce adormeau seara lupi
și dimineața îi prindea pescăruși;
noi ne-am pierdut întâi
și apoi ne-am găsit.
prea cubici,
n-am încăput în flori
în crengi sau rădăcini,
n-am încăput în oameni...
noi suntem
un singur pescăruș
cu un singur picior
și o aripă.
sub puzderie de scoici sparte
noi nu știm că am murit
tot încercând să ne separăm unul de altul.
am murit,da am murit
și încă mai murim
în încercarea de a ne separa morțile.
și dacă nu ai înțeles încă
cine suntem
încearcă să îi iei singurului pescăruș
singurul picior și aripa
și atunci să îmi spui cine mai suntem...
Iarna mea tarzie
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie.
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune!
Frumusețea tăcerii
Am rămas aici....în tăcere...
Să te păstrez în lumea posibilităților infinite
Fără ca realitatea să-mi ceară să te pierd,
Într-un trecut ce-ar vrea doar să te uite.
La umbra sufletului stau pitită
Naivă visătoare mi-e inima... și speră,
O-mbrățisare să-i fie oferită
De cel ce încă-i mai curge prin vene.
Am rămas aici... în tăcere...
Nu merită să-ți mai dau din mine
Și când dorul mă arde cumplit,
Te scriu cum știu ... într-o poezie...
Other poems by the author
Decor de toamnă
Un alt decor pe trotuare,
alte arome, altă culoare.
Soarele zâmbește duios
când răsare armonios.
Trotuarul își așterne covorul
multicolor și fermecător,
iar sufletul îmbracă dorul
dulce, până la mistuitor.
Mirosul de astre și gherghine,
ne îmbată în dimineață.
Ciorchinele sunt coapte bine,
iar sufletul se bucură de viață.
Pe drum și pe uliță,
copii la școală pleacă vioi.
Un băiețel și o fetiță cu cosiță
trezește nostalgia din noi.
Prin curți și pe la porți,
dovlecii în grămezi zac copți.
Porumbul uscat stă falnic pe camp
în așteptarea de a fi dat la pământ.
Înserarea se lasă mai devreme,
noaptea dreptul și-l cere.
Nopțile devin răcoroase,
cerul din stele covoru și-l coase.
Bine ai venit stimată doamnă,
cu straiele multicolor
Cum vă numiți?...Toamnă!
sunteți sora lui Dor?
Tu lași câmpiile și pomii goi,
ne speli pe față cu reci ploi
ne îmbeți cu arome minunate
ne bucurăm de ale tale roade.
Toamnă, toamnă vrăjitoare
te invit la un tangou,
mă vrăjești cu a ta splendoare
și eu te iubesc din nou.
Gânduri
Gânduri peste gânduri...
se roiesc în cap,
Citesc printre rânduri
dar din gând le scap.
Obosit de vreme
ca frunza de ploaie
sufletul mai geme
sub dorul care-l îndoaie.
Vorbele rostite
se pierd în tăcerea
șoaptelor șoptite
dulci ca și mierea .
Mă alint cu gândul
că totul se trece
precum bate vântul
într-o iarnă rece.
Mă împac cu gândul
ca-n viața aceasta trecătoare
suntem două urme clare
care sunt urmărite de Domnul Sfânt.
Un felinar în noapte
În geamul din odaia mea
seară de seară îmi luminează
un felinar, care zâmbea
și îmi șoptește că veghează
făptura mea în pat întinsă
și de lumina sa cuprinsă.
Un felinar, un ochi de seară
ce peste corpul meu coboară
o rază blândă de lumină
ce la conturul meu se înclină
Iar eu precum floarea de glastră
îl aștept cu drag la fereastră .
Tu picătura luminoasa
de ce-ai ales să-mi bați în casă
și m-ai făcut să te îndrăgesc
atunci când noaptea mă iubesc
sub picăturile tale de lumină
când mă alint ca o felină.
CARANTINĂ -lecție bună
Carantină, carantină…
ești ca spinul în grădină
te-aș tăia, dar nu știu cum
deci, te admirăm oricum
chiar dacă nu ai parfum.
Carantină floare rară,
tare aș mai vrea afară.
Că de când ai înflorit
pe-afară n-am mai ieșit
și-un pic și-am încărunțit.
Carantină sac de box
lasă că-ți găsesc detox
și-apoi vezi cum dau în tine
să simți cât este de bine
când stau cu masca pe mine.
Carantină cuib de cuc
lasă că-ți găsim haiduc
care să te pună în cui
colo-n vârful muntelui
să îngheți în bătaia vântului.
Carantină, Carantină,
te rog să nu fii haină
încă te mai rog ceva,
să pot din nou îmbrățișa
pe cei dragi din viața mea.
Carantină, aș vrea discret
să îți spun și un secret
pe toată prezența ta
am avut ce învăța
mai mult să iubesc
pe cei dragi să-i prețuiesc.
Te-am căutat
Azi am avut nevoie de mâna ta
dar ai fost ocupat cu alt ceva,
nu am insistat să te chem aproape
deși știu că…nu am drepturile toate
ca să zic că ești al meu,
și nu vreau ca să-l supăr pe prea-bunul Dumnezeu.
Azi am vrut ca să merg cu tine la braț
și să vorbim cu nesaț
despre una, despre alta, așa ca altă dată
când oră după oră trecea neobservată,
fiindcă-n ochii tăi eu ochii îmi vedeam
iar vorbele de pe buze duios le desprindeam.
Azi peste tot ți-am căutat privirea
ca sa-ți găsesc în ochi sclipirea
care mi-a luminat multe seri la rând
și cu ea adormeam fredonând
o melodie despre suflete pereche
pe care o auzeai la tine în ureche.
Azi am căutat clipa
ca să-ți întind aripa
sufletului care te poartă mereu
desculț prin gândul meu
unde pășești cu atâta duioșie
iar cu fiecare pas lași în urmă armonie.
Azi la piept vreau să te strâng cu dor
să simți acel mistuitor fior
ce arde-n mine ca focul din Olimp
ce-ți luminează ochii în care mă alint
precum copilul în brațele maicii sale,
unde își va găsi mereu dulcea alinare.
Azi am căutat să-ți aud vocea caldă
care în tandrețuri mă scaldă
ca marea cu valurile ei
îmi șoptești duios privind în ochii mei,
cum sorb vorbele de pe buzele-ți cărnoase
și inima mea de inima ta încet cu încetul se coase.
Azi am căutat pașii pe aleea spre casa
unde la geam te așteaptă aleasa
cu chipul senim și sufletul blând
în care te așteaptă mereu și oricând
să pășești cu atenție pragul sufletului ei
la fel cum pășești iarna pe alei.
Azi și nu doar azi, te caut pe tine
oriune, oricând vei fi lângă mine
ești parte din gândul, inima și sufletul meu
precum altarul e loc de-nchinăciune către Dumnezeu
la fel mă înclin în fața dragostei mult răbdătoare
pentru că o cunosc ca o binecuvântare.
Și ce dacă...
Și ce dacă iarna vine
cernând fugii de zăpadă...
Eu, mă învelesc cu tine
lăsând sufletu-mi să cadă
în al drgostei cascadă.
Și ce dacă pe la geamuri
frigul a gravat flori albe
adunându-le drept lauri
și țesând din ele salbe.
Și ce dacă bate vântul
mult prea zbuciumat și rece
Este la fel ca și gândul
că, încă un an se trece
care a schimbat Pământul.
Și ce dacă în văzduh
se aud doar glas de ciori
iar pe lac, acolo-n stuh,
mai sticlesc doi ochișori.
Și ce dacă iarna vine
lăsând pomii dezbrăcați
Eu mă pitulesc în tine
precum conurile-n brazi
și te țin ca să nu cazi.
Și ce dacă iarna vine
și cad fulgii ca-n poveste
Eu mă plimb la braț cu tine
dulce îți șoptesc o veste...
Fericire, tu-mi faci zilele senine.
Drepturi de autor
Anna Dzengan 07.12.2020
Decor de toamnă
Un alt decor pe trotuare,
alte arome, altă culoare.
Soarele zâmbește duios
când răsare armonios.
Trotuarul își așterne covorul
multicolor și fermecător,
iar sufletul îmbracă dorul
dulce, până la mistuitor.
Mirosul de astre și gherghine,
ne îmbată în dimineață.
Ciorchinele sunt coapte bine,
iar sufletul se bucură de viață.
Pe drum și pe uliță,
copii la școală pleacă vioi.
Un băiețel și o fetiță cu cosiță
trezește nostalgia din noi.
Prin curți și pe la porți,
dovlecii în grămezi zac copți.
Porumbul uscat stă falnic pe camp
în așteptarea de a fi dat la pământ.
Înserarea se lasă mai devreme,
noaptea dreptul și-l cere.
Nopțile devin răcoroase,
cerul din stele covoru și-l coase.
Bine ai venit stimată doamnă,
cu straiele multicolor
Cum vă numiți?...Toamnă!
sunteți sora lui Dor?
Tu lași câmpiile și pomii goi,
ne speli pe față cu reci ploi
ne îmbeți cu arome minunate
ne bucurăm de ale tale roade.
Toamnă, toamnă vrăjitoare
te invit la un tangou,
mă vrăjești cu a ta splendoare
și eu te iubesc din nou.
Gânduri
Gânduri peste gânduri...
se roiesc în cap,
Citesc printre rânduri
dar din gând le scap.
Obosit de vreme
ca frunza de ploaie
sufletul mai geme
sub dorul care-l îndoaie.
Vorbele rostite
se pierd în tăcerea
șoaptelor șoptite
dulci ca și mierea .
Mă alint cu gândul
că totul se trece
precum bate vântul
într-o iarnă rece.
Mă împac cu gândul
ca-n viața aceasta trecătoare
suntem două urme clare
care sunt urmărite de Domnul Sfânt.
Un felinar în noapte
În geamul din odaia mea
seară de seară îmi luminează
un felinar, care zâmbea
și îmi șoptește că veghează
făptura mea în pat întinsă
și de lumina sa cuprinsă.
Un felinar, un ochi de seară
ce peste corpul meu coboară
o rază blândă de lumină
ce la conturul meu se înclină
Iar eu precum floarea de glastră
îl aștept cu drag la fereastră .
Tu picătura luminoasa
de ce-ai ales să-mi bați în casă
și m-ai făcut să te îndrăgesc
atunci când noaptea mă iubesc
sub picăturile tale de lumină
când mă alint ca o felină.
CARANTINĂ -lecție bună
Carantină, carantină…
ești ca spinul în grădină
te-aș tăia, dar nu știu cum
deci, te admirăm oricum
chiar dacă nu ai parfum.
Carantină floare rară,
tare aș mai vrea afară.
Că de când ai înflorit
pe-afară n-am mai ieșit
și-un pic și-am încărunțit.
Carantină sac de box
lasă că-ți găsesc detox
și-apoi vezi cum dau în tine
să simți cât este de bine
când stau cu masca pe mine.
Carantină cuib de cuc
lasă că-ți găsim haiduc
care să te pună în cui
colo-n vârful muntelui
să îngheți în bătaia vântului.
Carantină, Carantină,
te rog să nu fii haină
încă te mai rog ceva,
să pot din nou îmbrățișa
pe cei dragi din viața mea.
Carantină, aș vrea discret
să îți spun și un secret
pe toată prezența ta
am avut ce învăța
mai mult să iubesc
pe cei dragi să-i prețuiesc.
Te-am căutat
Azi am avut nevoie de mâna ta
dar ai fost ocupat cu alt ceva,
nu am insistat să te chem aproape
deși știu că…nu am drepturile toate
ca să zic că ești al meu,
și nu vreau ca să-l supăr pe prea-bunul Dumnezeu.
Azi am vrut ca să merg cu tine la braț
și să vorbim cu nesaț
despre una, despre alta, așa ca altă dată
când oră după oră trecea neobservată,
fiindcă-n ochii tăi eu ochii îmi vedeam
iar vorbele de pe buze duios le desprindeam.
Azi peste tot ți-am căutat privirea
ca sa-ți găsesc în ochi sclipirea
care mi-a luminat multe seri la rând
și cu ea adormeam fredonând
o melodie despre suflete pereche
pe care o auzeai la tine în ureche.
Azi am căutat clipa
ca să-ți întind aripa
sufletului care te poartă mereu
desculț prin gândul meu
unde pășești cu atâta duioșie
iar cu fiecare pas lași în urmă armonie.
Azi la piept vreau să te strâng cu dor
să simți acel mistuitor fior
ce arde-n mine ca focul din Olimp
ce-ți luminează ochii în care mă alint
precum copilul în brațele maicii sale,
unde își va găsi mereu dulcea alinare.
Azi am căutat să-ți aud vocea caldă
care în tandrețuri mă scaldă
ca marea cu valurile ei
îmi șoptești duios privind în ochii mei,
cum sorb vorbele de pe buzele-ți cărnoase
și inima mea de inima ta încet cu încetul se coase.
Azi am căutat pașii pe aleea spre casa
unde la geam te așteaptă aleasa
cu chipul senim și sufletul blând
în care te așteaptă mereu și oricând
să pășești cu atenție pragul sufletului ei
la fel cum pășești iarna pe alei.
Azi și nu doar azi, te caut pe tine
oriune, oricând vei fi lângă mine
ești parte din gândul, inima și sufletul meu
precum altarul e loc de-nchinăciune către Dumnezeu
la fel mă înclin în fața dragostei mult răbdătoare
pentru că o cunosc ca o binecuvântare.
Și ce dacă...
Și ce dacă iarna vine
cernând fugii de zăpadă...
Eu, mă învelesc cu tine
lăsând sufletu-mi să cadă
în al drgostei cascadă.
Și ce dacă pe la geamuri
frigul a gravat flori albe
adunându-le drept lauri
și țesând din ele salbe.
Și ce dacă bate vântul
mult prea zbuciumat și rece
Este la fel ca și gândul
că, încă un an se trece
care a schimbat Pământul.
Și ce dacă în văzduh
se aud doar glas de ciori
iar pe lac, acolo-n stuh,
mai sticlesc doi ochișori.
Și ce dacă iarna vine
lăsând pomii dezbrăcați
Eu mă pitulesc în tine
precum conurile-n brazi
și te țin ca să nu cazi.
Și ce dacă iarna vine
și cad fulgii ca-n poveste
Eu mă plimb la braț cu tine
dulce îți șoptesc o veste...
Fericire, tu-mi faci zilele senine.
Drepturi de autor
Anna Dzengan 07.12.2020