Category: Love poems
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 31 января 2023
Views: 1036
Poems in the same category
Intilnirea cu geniul
O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.
Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.
Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.
De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea
Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.
De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.
Umbre vii ale codrilor senini
Umbre vii ale codrilor senini
Trilul florilor răsunătoare din priviri
Pământul ce mustește a viața
Curge lin și îmbietor
Liniștea ce o parcurg
Printre verdele senin
Un bondar ce caută
Nectarul și parfumul vieții sale,
În el se întrezărește
Frumusețea și liniștea naturii.
Tu ești zeița frumuseții
Se tot vorbește despre Afrodita
Că este frumusețe făr'de egal..
Dar eu vă spun că este doar o antică poveste,
Ce n-are mai nimic real!
Când vine vorba despre femeile frumoase
Sau gingășie,eros și strălucire feminină,
Ce răspândește doar amor și bucurie,
Căci "frumusețe" este un termen mult prea sărac,
O să vă spun că Afrodita chiar există!
Dar nu cea din legendele știute,
Ci ești tu cea care acum citește,
Iar eu biet trubadur ce-s rătăcit în lume ,
Plângându-mi soarta tristă dar și rece,
Visând să-ți spun poetic cât ești de frumoasă!
Și-ți cânt poeme glorioase,
Îngenunchez cavalerește în prea frumoasa-ți față,
Să mă asculți precum o mamă răbdătoare,
Cu pruncu-i ce-i plânge la picioare...!
O prea frumoaso, înger de femeie
Tu ești frumosul ce-i coborât din Cer,
Vreau să-ți sărut ochii,parul și piciorul,
Tu esti adevărata Afrodita și Misterul,
Tu ești Amorul!
(12 martie-1 aprilie 2023 Irepetabila iubire)
PRIETENE
Prietene, m-ai întrebat ce-am mai făcut, ce fac,
Iar eu am zăbovit și m-am oprit preț de-o secundă,
Și ți-am zâmbit pe sub mustăți, cu tâlc, și-acuma tac,
Lăsând tăcerea asta grea, să ne învăluie fecundă...
Așa că hai mai bine, cerul plin de stele, să-l privim,
Într-o deplină și măiastră-nfrigurare,
Doar tu și eu, în colțul ochilor, o lacrimă, strivim,
În ciuda trecerii de timp și-a inimii chemare...
Căci chiar dacă noi doi, ne-am auzit atât de rar,
Și ne-am văzut pierduți printre cuvinte,
Eu știu că suntem două fețe pe același zar,
Ce se învârte în același sens, și numai înainte...
For you my dear 2
I love your smile,
I love your hair,
Your eyes shine brighter than the sun.
Even tho this doesn't rime
Please know i'll love you till the end of time
Nu te stiu
Nu-ti stiu mintea
Nu-ti stiu dorul
Nu-ti stiu chipul, nici fiorul
Nici atat, nu-ti stiu amorul
Nu-ti stiu viata
Deloc fata,
Nu-ti stiu glasul si nici pasul
Ce te duce ...nu stiu unde
Si ce ti zice? Auzi glasul?
Intelegi ce-ti spune oare?
Ai plecat parca in mare..
Si te-ai dus in valuri limpezi
Sa tot fugi vad ca te repezi
Si n-arati un interes
Sa te stiu? Nici-un progres
Si eu cred ca-asa raman
Pe inima mea stapan
Intilnirea cu geniul
O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.
Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.
Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.
De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea
Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.
De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.
Umbre vii ale codrilor senini
Umbre vii ale codrilor senini
Trilul florilor răsunătoare din priviri
Pământul ce mustește a viața
Curge lin și îmbietor
Liniștea ce o parcurg
Printre verdele senin
Un bondar ce caută
Nectarul și parfumul vieții sale,
În el se întrezărește
Frumusețea și liniștea naturii.
Tu ești zeița frumuseții
Se tot vorbește despre Afrodita
Că este frumusețe făr'de egal..
Dar eu vă spun că este doar o antică poveste,
Ce n-are mai nimic real!
Când vine vorba despre femeile frumoase
Sau gingășie,eros și strălucire feminină,
Ce răspândește doar amor și bucurie,
Căci "frumusețe" este un termen mult prea sărac,
O să vă spun că Afrodita chiar există!
Dar nu cea din legendele știute,
Ci ești tu cea care acum citește,
Iar eu biet trubadur ce-s rătăcit în lume ,
Plângându-mi soarta tristă dar și rece,
Visând să-ți spun poetic cât ești de frumoasă!
Și-ți cânt poeme glorioase,
Îngenunchez cavalerește în prea frumoasa-ți față,
Să mă asculți precum o mamă răbdătoare,
Cu pruncu-i ce-i plânge la picioare...!
O prea frumoaso, înger de femeie
Tu ești frumosul ce-i coborât din Cer,
Vreau să-ți sărut ochii,parul și piciorul,
Tu esti adevărata Afrodita și Misterul,
Tu ești Amorul!
(12 martie-1 aprilie 2023 Irepetabila iubire)
PRIETENE
Prietene, m-ai întrebat ce-am mai făcut, ce fac,
Iar eu am zăbovit și m-am oprit preț de-o secundă,
Și ți-am zâmbit pe sub mustăți, cu tâlc, și-acuma tac,
Lăsând tăcerea asta grea, să ne învăluie fecundă...
Așa că hai mai bine, cerul plin de stele, să-l privim,
Într-o deplină și măiastră-nfrigurare,
Doar tu și eu, în colțul ochilor, o lacrimă, strivim,
În ciuda trecerii de timp și-a inimii chemare...
Căci chiar dacă noi doi, ne-am auzit atât de rar,
Și ne-am văzut pierduți printre cuvinte,
Eu știu că suntem două fețe pe același zar,
Ce se învârte în același sens, și numai înainte...
For you my dear 2
I love your smile,
I love your hair,
Your eyes shine brighter than the sun.
Even tho this doesn't rime
Please know i'll love you till the end of time
Nu te stiu
Nu-ti stiu mintea
Nu-ti stiu dorul
Nu-ti stiu chipul, nici fiorul
Nici atat, nu-ti stiu amorul
Nu-ti stiu viata
Deloc fata,
Nu-ti stiu glasul si nici pasul
Ce te duce ...nu stiu unde
Si ce ti zice? Auzi glasul?
Intelegi ce-ti spune oare?
Ai plecat parca in mare..
Si te-ai dus in valuri limpezi
Sa tot fugi vad ca te repezi
Si n-arati un interes
Sa te stiu? Nici-un progres
Si eu cred ca-asa raman
Pe inima mea stapan
Other poems by the author
fulguiri//6
fiara-și
întinde ghearele-n
structura atomului de carbon.
oamenii
redundanți și inutili
devin
o sursă inepuizabilă de energie
pentru
mașinile A.I.
printre scoici si ambalaje din plastic,
scrisori ale
jocheilor travestiți
în prinți...
disensiuni/2
înțepătoare
parfumuri de salvie
domolesc pornirile....
de un violet aprins e
orizontul;
÷
bat clopotele
bisericii de pe dealul Cetății,
Radule,
bat clopotele,
sa-alunge norii negrii
îmbibați de frustrări,
neatinși de
loialitate
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
transfigurări
privind apusul prin prisma rațiunii: neprietenoase sunt păsările; ofilite-s florile; oamenii, din ce în ce mai distanțați, nu se mai recunosc.... și umbra poetului trecând agale printre stele...
cu cât ne depărtăm- spre stânga, de centrul creației divine, valorile umane-și schimbă structura, modifică genomul, inversând sensul forțelor de progres spiritual.
un copil mi-a spus că numerele negative nu-s simpatice.
este adevărat că numerele negative nu-s arătoase, totuși, ele-s necesare-n rostuirea vieții.
lupta pentru a câștiga un loc pe zid, lupta pentru un scor de credit social mare, rupe aripile, dizolvă nemulțumirile.
la toaleta publică, aparatul distribuie hârtie după merit.
neliniști- sculpturi de vânt, vârtejuri rotite de brațele de oțel ale unei caracatițe solare- oglindesc în oglinda brixel, siluete feminine temătoare.
netulburat de sunetul sirenei, vânzătorul de-nghețată, proptit în picioru-i de lemn, privește îndepărtatul zbor al pescărușilor.
aripile se ating, nelăsând loc întristărilor.
muțenia- unei foi albe de hârtie, poate trezi din adâncuri lumini nebănuite de iubire.
muțenia unei foi imaculate înspăimântă tiranul.
disproporționate amurguri aduc- prin arhetipurile așteptării, semințele osificate-ale eroilor... plantându-le, într-un vuiet de tobe, pe aleea principală devastatâ de umbre.
deja ninge... licori amăgitoare pansează vechile răni. până la prima stație,
viespea de mare-i blocată-ntre uși.
mirosim adevătul din toate părțiile...
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei strălucesc în noapte.....
vremea-i cam aspră, cercurile , din cubul lui metratron, se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i de vânzare pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată, luna-și ascunde amărăciunea printre tufele de coral roșu.
compromisuri pe genunchi, semne zodiacale aruncate-n fumul spiralat de salvie-albastră, gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor, toate aceste indicii-dintr-un scenariu de excape room, intensifică întunericul.
bietul om, împovărat de griji, făcându-și cruce, aprinde candela.
metamorfozele unui gând/8
tăcerea
cade ca o scoarță mâncată de molii
peste turnuri de pază.....
rulând pe autostrăzi suspendate,
secunda-și pierde
sincronizarea.
brățara-ni se spune,
e o alternativă
la suplimente,
pilule,
dezamăgiri și trădări.
într-o spirla a morții,
furnicile sinucigașe
nu găsesc
reperul.
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
fulguiri//6
fiara-și
întinde ghearele-n
structura atomului de carbon.
oamenii
redundanți și inutili
devin
o sursă inepuizabilă de energie
pentru
mașinile A.I.
printre scoici si ambalaje din plastic,
scrisori ale
jocheilor travestiți
în prinți...
disensiuni/2
înțepătoare
parfumuri de salvie
domolesc pornirile....
de un violet aprins e
orizontul;
÷
bat clopotele
bisericii de pe dealul Cetății,
Radule,
bat clopotele,
sa-alunge norii negrii
îmbibați de frustrări,
neatinși de
loialitate
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
transfigurări
privind apusul prin prisma rațiunii: neprietenoase sunt păsările; ofilite-s florile; oamenii, din ce în ce mai distanțați, nu se mai recunosc.... și umbra poetului trecând agale printre stele...
cu cât ne depărtăm- spre stânga, de centrul creației divine, valorile umane-și schimbă structura, modifică genomul, inversând sensul forțelor de progres spiritual.
un copil mi-a spus că numerele negative nu-s simpatice.
este adevărat că numerele negative nu-s arătoase, totuși, ele-s necesare-n rostuirea vieții.
lupta pentru a câștiga un loc pe zid, lupta pentru un scor de credit social mare, rupe aripile, dizolvă nemulțumirile.
la toaleta publică, aparatul distribuie hârtie după merit.
neliniști- sculpturi de vânt, vârtejuri rotite de brațele de oțel ale unei caracatițe solare- oglindesc în oglinda brixel, siluete feminine temătoare.
netulburat de sunetul sirenei, vânzătorul de-nghețată, proptit în picioru-i de lemn, privește îndepărtatul zbor al pescărușilor.
aripile se ating, nelăsând loc întristărilor.
muțenia- unei foi albe de hârtie, poate trezi din adâncuri lumini nebănuite de iubire.
muțenia unei foi imaculate înspăimântă tiranul.
disproporționate amurguri aduc- prin arhetipurile așteptării, semințele osificate-ale eroilor... plantându-le, într-un vuiet de tobe, pe aleea principală devastatâ de umbre.
deja ninge... licori amăgitoare pansează vechile răni. până la prima stație,
viespea de mare-i blocată-ntre uși.
mirosim adevătul din toate părțiile...
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei strălucesc în noapte.....
vremea-i cam aspră, cercurile , din cubul lui metratron, se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i de vânzare pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată, luna-și ascunde amărăciunea printre tufele de coral roșu.
compromisuri pe genunchi, semne zodiacale aruncate-n fumul spiralat de salvie-albastră, gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor, toate aceste indicii-dintr-un scenariu de excape room, intensifică întunericul.
bietul om, împovărat de griji, făcându-și cruce, aprinde candela.
metamorfozele unui gând/8
tăcerea
cade ca o scoarță mâncată de molii
peste turnuri de pază.....
rulând pe autostrăzi suspendate,
secunda-și pierde
sincronizarea.
brățara-ni se spune,
e o alternativă
la suplimente,
pilule,
dezamăgiri și trădări.
într-o spirla a morții,
furnicile sinucigașe
nu găsesc
reperul.
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.