BUN RĂMAS
Draga mea fiică și dragul meu fiu
Scumpă nepoată cu dragul tău
Și celor ce de mai știu,
Că a vieții văpaie se stinge
Lumea întreagă cu voi împreună
La ultimul ceas rămâne în urmă
Dar plecarea mea e împăcată
Poteca ce-o las de voi e umblată,
Și fața-mi cu lacrima voastră spălată.
Un semn tot voi trimite din alba cetate
Din cerul înalt când vântul va bate.
Și rugămintea mea de pe urmă:
Nu mă jeliți la ultimul ceas;
Eu doar vă spun: BUN RĂMAS
Poems in the same category
Fără titlu
O noapte ca o piatră,
grea,
fără stele.
Sunt doar eu,
se aud și greierii.
Vor mai fi astfel de nopți
opace,
imaginându-mi
altceva,
fără să mă gândesc prea mult,
nimic care să mă tulbure.
E târziu...
Liniștea mă ține trează.
În depărtare, se ivește
o lumină slabă.
Vreau să mă apropii
dar închid ochii
și le las să treacă.
Dincolo de farmecul întunericului,
incerte
idei needitate.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în turcă
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
10 yıl önce bize ilham veren bir kişinin imajını tekrar ziyaret edebilir miyiz?
Evet, sadece istememiz gerekiyor.
Evet, üzerimizde olumlu bir etkisi olsaydı,
Evet, eğer bizi motive ettiyse,
Evet, eğer o bizi anlayabilseydi (çoğu insan anlayamaz),
Evet, bize karakterinden, ruhunun güzelliğinden ve tutkularından bir şeyler aktarabilseydi,
Evet, eğer hâlâ resimlerine bakıp sevinçle iç çekiyorsam,
Evet, fikirlerinin ne kadar benzersiz olduğu konusunda bizi suskun bıraktıysa (bunlardan biri beni her bakımdan gerçekten şaşırttı),
Evet, onun bakış açısını görmemizi nasıl sağlayacağını bilseydi,
Evet, bize hediyelerinin milyarda birini verebilseydi
Evet, kahkahasıyla, nezaketiyle, dilekleriyle bize bulaştıysa,
Evet, bunun sizi daha iyiye doğru değiştirdiğini, daha zengin olduğunuzu (ahlaki, etik, duygusal olarak) düşünüyorsanız,
Evet senden vazgeçmeseydi, sana güvenmeyi tercih etti, sonuç almadan zamanını boşa harcayacağını düşünmedi,
Evet, eğer onun güvenine de ihanet etmemişsen,
Evet, birbirimizi tanıdığımız süre boyunca içimize hırsları nasıl aşılayacağını ve onları nasıl artıracağını bilseydi,
Evet, eğer onun gibi pek fazla kişi olmadığını anlarsak,
Evet, eğer gerçekten ahlaki değerlere önem veriyorsa, her insan nasıl daha iyi, daha nazik, daha şefkatli, daha hoş bir versiyona ulaşabilir?
Evet, onu her gördüğümde hep aynı heyecanı yaşasaydım, çamurlu yağmur sularının sıçraması, daha gergin anları olması, sinirlenmesi, yorulması, daha gergin anları olması önemli değildi. grip olmuştuk ve artık aynı mükemmel karakter özelliklerinden yararlanamıyorduk,
Evet, ona yöneltilen düşünceler yüreklerimizde meyve vermişse,
Evet, yabancı olmasa bile bundan daha fazlasıydı, ona yaklaştığınızı hissediyordunuz, bir arkadaş ya da abla gibiydi.
Evet, eğer onun yardımıyla her gün bir adım yukarı çıkabilseydin,
Evet, her şeyi öyle bir sakinlik ve tutkuyla inşa edebilseydi ki, düşününce bile tepki veremiyorsunuz.
Evet, eğer onu etkilemek için boşuna çabalamayacağını düşünüyorsan,
Evet, yaşlılık onun için gerçekten güzellik anlamına geliyordu, gençliğinde çok daha şişmandı, ama kilo verme isteği vardı, kendisinde kendisini rahatsız eden kusurları düzeltecek zamanı vardı, 50'li yaşlarında hepimizi memnun edecek kadar vakti vardı ,
Evet, "Romenlerin yeteneği var" gibi bir realite şovuna katılmaya gerçekten değerdi,
Evet, "yetenek" kelimesini gündeme getirdiğim için, böyle bir şeyin olmadığını, bize hiçbir yetenek verilmediğini ve yanımızda öbür dünyaya götürmediğimizi, gösterdiği yeteneğin kazanılmış bir yetenek olduğunu ondan öğrendim. beceri, olağan bir şeyin sonucu,
Evet, düştüğümde (tökezlediğimde), bana nasıl yardım edeceğini biliyordu.
Evet, keşke onu bugün olduğu 70. yılda hala kaldırımlarda, markette, konserlerde, belediye binasında, stadyumda görebilseydiniz.
Evet, onu bir kez daha görmek isterim...
7 yıldır benim için daha çok abla gibi olan (yaklaşık 42 yaş büyük) sevgili kadınım (ve baş harfleri C.P.), sonra sen de ayrılmak zorunda kaldın, başka bir aşama yaklaşıyordu. Bilinçaltımda bir muamma gibi kaldın, nasıl olmamı isterdin, sana daha çok ne göstermemi isterdin bilmiyorum bugüne kadar ama orada bir yerlerde kaldın, "Kadınlar" listesinde. 10 ve 10 erkek", sanki 10. sınıf bir gösteridenmiş gibi.
Her şeydeki beceriksizliğimi bağışlayın ama isteyerek olmadı ama donuyorum, kalbim çarpıyor, çarpıntı yapıyorum, bazen soğuk bazen sıcak terliyorum, sanki içime yeterince hava girmiyor gibi gösterdiğin kişiliğe, çabalara, her şeye hayran kaldığımda ciğerlerim doluyor ve o günden bu yana beceriksizliğimi de göz önüne alırsam sana her gördüklerinden başka bir şey gösteremedim.
Iubita mea...
Iubita mea a mai trecut un an,
Și am făcut în zori o nebunie,
Ți-am cumpărat ce n-are un profan,
Ți-am cumpărat eterna veșnicie.
Apoi hotarul lumii l-am trecut,
Și-am hoinărit la ei prin piețe,
Ți-am cumpărat puțin din sfântul lut,
Ce îți oferă veșnic tinerețe.
Iubita mea de-acum nemuritoare,
Iubita mea, ce pururi tânără vei fi,
Eu pentru toate am făcut prinsoare,
Și pentru toate, cu viața voi plăti.
Iubita mea ce neînsemnată-i plata,
Doar un declic al inimii bătăi,
Te rog înfige-mi tu în inimă săgeata,
Să mor încet, privind în ochii tăi.
Ochii inimii
Încearcă să privești prin ochii orizontului,
Ascultă bătăile inimii cu stetoscopul Universului,
Pipăie freamătul vieții cu simșurile naturii,
Miroase parfumul îmbietor al destinului și firii.
Adormi visând un peisaj în zori de zi,
Trezește-te în zori gândind la un plăcut amurg,
Acceptă momentele ce-aduc trăiri,
Urmărește cât de minuțios și sigur curg.
Transferă inimii din gând menirea,
Permite sufletului să se-nobileze cu sublim,
Îmbrățișează semenii cu iubirea
Ce-n bucurie harul împlinim.
Duminica
Frumoasa mea iubită ..
Duminica este divină sărbatoare!
Hristos în haine de lumină
Doar în Biserică apare,
Iar Sfanta Liturghie e jertfa Cerului trimisă,
Să ne salveze pe mine și pe tine
Doar prin iubirea sacră și mântuitoare,
Căci dragostea noastră de-acolo știu că vine!
Când îți declar iubire,
Am șansa luminării,
Simt bucuria cum grăiește,
Dar dacă tu-mi declari iubire,
Ei bine simt că mă topesc Precum o lumânare se topește
Murind încet în tremurândă pâlpâire,
Cuprins de nesfârșita fericire..
Iubito e timpul să mă ții de mână iarăși,
Spune-mi ce-ți place ție,
Iubește-mă în zi de sărbătoare,
Duminica-i divină!
(10 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Other poems by the author
SINGURĂTATE
Ulcioare de lut ,semne de piatră
Mușcate de timp, mușcate de daltă
Vorbesc de trecerea noastră ,
Pe acest pământ.
Într-o poveste minunată.
Într-un cuvânt plâng
Prin noaptea înstelată
Și râd și plâng și-mi
Caut un drum...
DOAMNE IARTĂ-L
Pare trist ,așa si este se mai stinge o poveste,
E povestea unui Om suflet vrednic,rodnic pom,
Ce-l ce-a fost cu ani în urmă
Demn conducător de turmă.
O spun alții, spun și eu
Un Om a lui Dumnezeu
Astăzi Om ca dânsul nu-i
Lasă în suflete loc gol.
Doamne iartă-l ,ia-l la tine
C-a făcut mult bine în lume.
Să-ți fie somnul ușor
Domnule director Titus Savin.
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
GALAȚI
TE CÂNTĂ POEȚII, CARE CUM POATE;
FIECARE CÂNTĂ PE ALT FEL DE STRUNĂ.
ȘTIM TOȚI CÂTĂ IUBIRE ÎȚI POARTĂ.
ZECI DE GEMERAȚII SI-AU ÎNGROPAT ÎN TINE
CREDINȚE ȘI SPERANȚE,
DURERE ȘI SUSPINE.
EȘTI LEAGĂN PESTE TIMP ,
ȘI LOC DE ÎNCHINAT!
O POVESTE PENTRU TINE
Ledi și Atos
Poveșteșe Atos ceva din amintirile lui de cățel :
Acum ,când au trecut atâția ani peste mine,stau
la umbra unui nuc stufos și îmi depăn amintirile,
deși nu sunt decâ un biet câine.Vă mirați ,poate
copii,dar și noi cânii gândim și avem amintirile noa-
stre. De exemplu, ămi amintesc cum cățel fiind și
tremurând ,într-o iarnă,la ușa stăpânului meu ,am
hotărât ca în timpul verii să-mi construiesc ...o
casă . ce mare lucru! mi-am făcut eu socoteala.
Patru cărămizi,îmi sunt de ajuns!...Trei pe margini
una sșezată drept acoperiș și casa și ... casa e gata!...
Până a venit vara am mai crescut .Era o zi călduroasă,
la fel ca și azi și eu stăteam la umbră cu limba scoasă
de un cot,mi-am amintit de hotărârea mea,referitoare
la casă.M-am uitat la mine,cât de mare am crescut și
mi-am spus în gând: ce casă?...de unde găsesc eu
atâtea materiale care îmi sunt necesare să mi-o fac?
Patru cărămizi nu-mi ajunge nici pentru coadă!...
Și am renunțat...Acum pot spune cu mâna pe inima mea
de câine,că am ajuns la vârsta când pot să-mi depăn amin-
tirile.Ehei !...câte amintiri nu am!...Și mai bune și mai rele,
dar sunt amintirile mele și nimeni nu mi le poate lua!...
Parcă ar fi fost mai ieri ,când eram lângă mama mea,
împreună cu cei patru frățiori ai mei.Ne era tare bine. Cât era
ziua de mare ne jârjoneam la soare,în jurul cuștii,până ne
prindea oboseala.Pe atunci credeam că așa va fi mereu.
Într-o zi însă ,niște străini s-au apropiat de noi și stăpânul
ne-a luat pe rând și ne-a srătat acestora. Ce s-a întâmplat nu
n-am prea înțeles ,dar mi-am dat că mama era foarte agitată.
Dacă nu mă înșel ,în ochii ei am văzut lacrimii...
La plecare ,oamenii aceia au luat cu ei pe trei dintre frățiorii mei.
Și uite așa am rămas am rămas singur cu mama.Nu știu dacă mă
credeți dar vă spun că, m-a înghesuit în cușcă și a acoperit cu
trupul ei intrarea.Încerca să mă ascundă.Cât era ziua de lungă mă
ținea între labele ei mari,mă alinta și se juca cu mine.Așa cum fac
și mamele voastre ,dragi copii!
Dar a venit și ziua nefericită,când și mie mi-a venit rândul
să mă despart de mama.Îmi amintesc că stăpânul ma luat în bra-
țe ,m-a mângâiat cu duioșie și mi-a spus:
-Gata băiețel, hai să-ți arăt pe noul tău stăpân!... dar am avut noroc
.Noul meu stăpân era mare iubitor de animale. și pe mine m-a luat
drept cadou pentru fiul său ,elev fiind în clasa întâia la școală.
M-a dus într-o cușcă mare,dormeam pe o călduroasă blană de oaie.
Când mă scotea la plimbare,îmi punea o lesă lungă ca să pot zburda
în voie și mi-a pus o zgardă strălucitoare de care eram mândru.
Mi-a pus numele de Atos cara mărturisesc că mi -a plăcut .
Era un nume aspru,bărbătesc și ,poate de aceia răspundeam cu
proptitudine când mă striga ceice pe Andy îl încânta foarte multt
Vă mărturisesc că eram fericit,nici nu puteam fi altfel cu un stăpân
atât de bun și grijuliu cu nevoile mele.
Dar ,luat cu valul amintirilor ,am uitat să mă prezint dragi copii.
Sunt un câine de rasă ,un Dog german autentic, de talie mare,
cam cât un vitel . Î n timp crescusem atâta încât puteam să-mi
pun labele pe umerii stăpânului meu Andy când ne jucam .
Îmi aduc aminte cu nostalgie de acele clipe fericite ,când ne
plimbam împreună pe Faleza Dunării.Trecătorii întorceau capul
și ne priveau admirație : eu mare și Andy un copil blond și tare
frumos prietenul meu. Ce vremuri!...
IDOL DE VIATA
IDOL DE VIAȚĂ
Cu mama să seamăn
Să seamăn cu tata?
Să caut prin vremuri
Rădăciinile neamuli meu?
Obârșii vechi ce se adapă
Din ascunse izvoare?
Să caut ființa-mi fragilă
În strat de pământ,de argilă
Că-s amestec de apă și lut
Ideal de viață și scut?
Că pe o vatră stropită cu sânge
Un neam e hărăzit pe vecie
Să fie stăpân pe destin și pe glie.