21 de grame
Sufletul
Cântărește doar 21 de grame
Învelișul vremelnic devine cenușă
Dar sufletul, iubirea mea
E iarăși praf de stele
Mi-e dor de iubirile alea
Iscate pe țărm de mare
De promisiuni, de zâmbete, de minciunile tale
Dar tu ai preferat să pleci
Mi-ai lăsat doar amintirea
Celor 21 de grame de eternitate
Poems in the same category
Amor
În miez de noapte, tăcut ca visul,
Te port în gând ca pe-un aprins suspin,
Ești dorul meu, chemarea și abisul,
Ești început și ești și-al meu destin.
Pe buze-mi arde numele tău dulce,
Ca un sărut fugar din alte vieți,
Și timpul stă, și inima se duce
Spre amintiri ce dor și dau poveți.
Amorul tău — o rană și o binecuvântare,
O umbră caldă-n zori de primăvară,
Cu tine-i cerul plin de sărbătoare,
Fără de tine, viața-i tristă, goală.
Mi-e glasul mut când nu-ți aud chemarea,
Și pașii grei când nu te știu aproape,
Dar inimii nu-i poți fura visarea —
Te caută-n lumină și-n agape.
Sub clar de lună, scriu cu dor pe stele,
Cuvinte ce ți-ar mângâia privirea,
Și vântul le șoptește printre ele,
Să-ți poarte-n piept, ca flacără, iubirea.
Aș vrea să fiu în clipa ta fiorul
Ce-ți tremură în zâmbetul timid,
Să fiu cuvântul ce-ți alină dorul,
Să te cuprind — tăcut, deplin, avid.
Și dacă timpul tot ne-ar sta-mpotrivă,
Am scrie veșnicia pe-un sărut,
Căci amorul, când arde și e viu,
Nu piere nici când totul a trecut.
Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Și ce păcat...
Și ce păcat că nu ai vrut să mă îmbrățișezi
Să-mi pui capul în brațe când plângeam
Păcat că-n ochi n-ai vrut să mă privești
Și să-nțelegi că de-al tău drag, eu mă topeam.
Și ce păcat că-n serios nu m-ai luat
Și m-ai lăsat să cad de la extaz la agonie
...te-am așteptat și nici că ai venit...
De-ai ști ce frig mi-a fost în toamna aia ruginie...
Și ce păcat că eu ți-am arătat ce e iubirea
Și tu mi-ai arătat cât doare despărțirea
Păcat... Ți-am arătat cum e să fii dorit
Și drept răsplată... sufletul mi-ai rănit.
Și ce păcat că m-ai lăsat să trec prin infern
Vezi tu!?... și azi cuvintele tale mă dor
Dar spune-mi! Luând stelele de pe cerul meu,
Cumva, al tău a devenit mai strălucitor???...
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
Te chem...iubire!
Te chem, dar nu vrei să m-auzi,
Și simt cât de departe-mi ești,
Cred că tu ceva mie-mi ascunzi,
Motiv găsești să nu-mi vorbești
Nu știu de ce privirea-mi ocolești,
Și ești mereu cu ochii în pământ,
Doar zi-mi că încetezi să mă iubești,
Și că iubirea a fost o frunză-n vânt
De vrei să pleci, nu stau în calea ta,
Voi înțelege că ai găsit pe-altcineva,
Și unde...poate îți vei găsi fericirea,
Ce nu se află la mine și...altundeva
Nu-ți voi aduce niciun fel de acuze,
Și dimpotrivă sincer îți voi mulțumi,
Și de-i nevoie, voi prezenta și scuze,
Că n-am știut prea bine a prețui/iubi
.............................
A fi îndrăgostit de cineva e minunat,
Și să primim iubire cu toții ne dorim,
Și ce frumos este când omu-i binecuvântat,
De Cel de Sus, ce ne îndeamnă...să iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Amor
În miez de noapte, tăcut ca visul,
Te port în gând ca pe-un aprins suspin,
Ești dorul meu, chemarea și abisul,
Ești început și ești și-al meu destin.
Pe buze-mi arde numele tău dulce,
Ca un sărut fugar din alte vieți,
Și timpul stă, și inima se duce
Spre amintiri ce dor și dau poveți.
Amorul tău — o rană și o binecuvântare,
O umbră caldă-n zori de primăvară,
Cu tine-i cerul plin de sărbătoare,
Fără de tine, viața-i tristă, goală.
Mi-e glasul mut când nu-ți aud chemarea,
Și pașii grei când nu te știu aproape,
Dar inimii nu-i poți fura visarea —
Te caută-n lumină și-n agape.
Sub clar de lună, scriu cu dor pe stele,
Cuvinte ce ți-ar mângâia privirea,
Și vântul le șoptește printre ele,
Să-ți poarte-n piept, ca flacără, iubirea.
Aș vrea să fiu în clipa ta fiorul
Ce-ți tremură în zâmbetul timid,
Să fiu cuvântul ce-ți alină dorul,
Să te cuprind — tăcut, deplin, avid.
Și dacă timpul tot ne-ar sta-mpotrivă,
Am scrie veșnicia pe-un sărut,
Căci amorul, când arde și e viu,
Nu piere nici când totul a trecut.
Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Și ce păcat...
Și ce păcat că nu ai vrut să mă îmbrățișezi
Să-mi pui capul în brațe când plângeam
Păcat că-n ochi n-ai vrut să mă privești
Și să-nțelegi că de-al tău drag, eu mă topeam.
Și ce păcat că-n serios nu m-ai luat
Și m-ai lăsat să cad de la extaz la agonie
...te-am așteptat și nici că ai venit...
De-ai ști ce frig mi-a fost în toamna aia ruginie...
Și ce păcat că eu ți-am arătat ce e iubirea
Și tu mi-ai arătat cât doare despărțirea
Păcat... Ți-am arătat cum e să fii dorit
Și drept răsplată... sufletul mi-ai rănit.
Și ce păcat că m-ai lăsat să trec prin infern
Vezi tu!?... și azi cuvintele tale mă dor
Dar spune-mi! Luând stelele de pe cerul meu,
Cumva, al tău a devenit mai strălucitor???...
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
Te chem...iubire!
Te chem, dar nu vrei să m-auzi,
Și simt cât de departe-mi ești,
Cred că tu ceva mie-mi ascunzi,
Motiv găsești să nu-mi vorbești
Nu știu de ce privirea-mi ocolești,
Și ești mereu cu ochii în pământ,
Doar zi-mi că încetezi să mă iubești,
Și că iubirea a fost o frunză-n vânt
De vrei să pleci, nu stau în calea ta,
Voi înțelege că ai găsit pe-altcineva,
Și unde...poate îți vei găsi fericirea,
Ce nu se află la mine și...altundeva
Nu-ți voi aduce niciun fel de acuze,
Și dimpotrivă sincer îți voi mulțumi,
Și de-i nevoie, voi prezenta și scuze,
Că n-am știut prea bine a prețui/iubi
.............................
A fi îndrăgostit de cineva e minunat,
Și să primim iubire cu toții ne dorim,
Și ce frumos este când omu-i binecuvântat,
De Cel de Sus, ce ne îndeamnă...să iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Other poems by the author
Lalele galbene
Azi am primit lalele
Galbene și proaspete
Iar ploaia le-a picurat stropi aurii
Fiecare petala e un mesaj de la tine
O soapta, un cod secret, un suras
Caci tu, draga mea
Ai zambetul mai minunat ca florile
Efemere si tacute, destinate cenusii
Pacat ca nu esti aici
Lalelele ajung țărână
Ploaia se învelește cu picaturi aurii si dispare
Ceața albește leagane si morminte
Caci tu nu imi vei mai darui lalele
Singura cu marea
Marea nu îmbătrânește
In fiecare an e tot mai frumoasă
Alte scoici, aceleași valuri
Doar eu adaug ani vieții
Spumă,nisip, suntem praf de stele
Grăunte de substanță
Vise fără limite
Marea e mereu a mea
Așa cum nu a fost nimeni
Căci marea..ea nu îmbătrânește.
Visez la vară
Nopțile calde nu sunt departe
Stele, valuri, sclipiri pe nisip
Zâmbete, șoapte, doruri
Fiecare zi mă duce mai aproape
De vara care mă așteaptă
Cuminte, așezată pe nisip
Parfumul cafelei de atunci
Mai știi, când savuram cafeaua
Și o indulceam cu zâmbetele tale
Din tot cerul eu am ales doar steaua
Ce mă însoțește cu sclipiri domoale
Căci tu nu ai venit cu mine
Să ne-avântăm spre alte zări
Ai preferat trăiri mai line
Pe țărmul unei alte mări
Iar steaua tremură în zare
Departe de ceșcuța aburindă
Ce așteaptă degetele tale
Tandru, de toartă să o prindă
Azi sunt doar eu în serile de vară
Cafeaua s-a răcit pe masă
Căci amintirile de-odinioară
Se rătăcesc și nu ajung acasă.
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
Departe
Oare te-ai gândit
Că visul și dorința ajung
Mai departe decât ar ajunge
Lumina palidă a stelelor, praful cometelor...
Pâlpâie o lumânare
Fereastra e aburită,
Dar gândul cutreieră
Și nu se poate opri.
Doar marea, îi pune stavilă
Dâmburi de nisip, cochilii de scoici
Tolanit pe plajă,
Ars de soarele ideilor mele fixe
Gândul e alintat de valuri
Iar visul meu s-a oprit aici
Lalele galbene
Azi am primit lalele
Galbene și proaspete
Iar ploaia le-a picurat stropi aurii
Fiecare petala e un mesaj de la tine
O soapta, un cod secret, un suras
Caci tu, draga mea
Ai zambetul mai minunat ca florile
Efemere si tacute, destinate cenusii
Pacat ca nu esti aici
Lalelele ajung țărână
Ploaia se învelește cu picaturi aurii si dispare
Ceața albește leagane si morminte
Caci tu nu imi vei mai darui lalele
Singura cu marea
Marea nu îmbătrânește
In fiecare an e tot mai frumoasă
Alte scoici, aceleași valuri
Doar eu adaug ani vieții
Spumă,nisip, suntem praf de stele
Grăunte de substanță
Vise fără limite
Marea e mereu a mea
Așa cum nu a fost nimeni
Căci marea..ea nu îmbătrânește.
Visez la vară
Nopțile calde nu sunt departe
Stele, valuri, sclipiri pe nisip
Zâmbete, șoapte, doruri
Fiecare zi mă duce mai aproape
De vara care mă așteaptă
Cuminte, așezată pe nisip
Parfumul cafelei de atunci
Mai știi, când savuram cafeaua
Și o indulceam cu zâmbetele tale
Din tot cerul eu am ales doar steaua
Ce mă însoțește cu sclipiri domoale
Căci tu nu ai venit cu mine
Să ne-avântăm spre alte zări
Ai preferat trăiri mai line
Pe țărmul unei alte mări
Iar steaua tremură în zare
Departe de ceșcuța aburindă
Ce așteaptă degetele tale
Tandru, de toartă să o prindă
Azi sunt doar eu în serile de vară
Cafeaua s-a răcit pe masă
Căci amintirile de-odinioară
Se rătăcesc și nu ajung acasă.
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
Departe
Oare te-ai gândit
Că visul și dorința ajung
Mai departe decât ar ajunge
Lumina palidă a stelelor, praful cometelor...
Pâlpâie o lumânare
Fereastra e aburită,
Dar gândul cutreieră
Și nu se poate opri.
Doar marea, îi pune stavilă
Dâmburi de nisip, cochilii de scoici
Tolanit pe plajă,
Ars de soarele ideilor mele fixe
Gândul e alintat de valuri
Iar visul meu s-a oprit aici