21 de grame
Sufletul
Cântărește doar 21 de grame
Învelișul vremelnic devine cenușă
Dar sufletul, iubirea mea
E iarăși praf de stele
Mi-e dor de iubirile alea
Iscate pe țărm de mare
De promisiuni, de zâmbete, de minciunile tale
Dar tu ai preferat să pleci
Mi-ai lăsat doar amintirea
Celor 21 de grame de eternitate
Poems in the same category
🎤 Iubirea mea, în noaptea stinsă
Iubirea mea, în noaptea stinsă,
Se pierde-n vânt, ca frunza ninsă.
Pe ruine arde-n scrum,
O stea ce plânge-n cer postum.
Am fost ecou pe sticlă rece,
Un vis ce-n umbre se petrece,
Un dor ce-n ziduri se destramă,
Lăsându-și lacrima ca teamă.
Sub cer de jar, pe căi de fum,
Mă-ntreb de-a fost iubire-n drum,
Sau doar un cântec de uitare,
Ce s-a sfârșit în depărtare.
Sub cruce neagră de tăcere,
Te caut printre amintire,
În șoapte reci de vânt hoinar,
În pași pierduți pe drum fugar.
Din Pilde am învățat iertarea,
Să-ți aștept pasul și chemarea,
Cu ochii-n rugi, cu dor arzător.
Ca tatăl fiului rătăcitor,
Pe străzi pustii, sub felinare,
Se sting și visele amare.
În ploaia rece, sub lumini,
Mi-e dor de ochii tăi divini.
Un ceas bătrân ne plânge-n șoapte,
Ca o fantasmă dusă-n noapte,
Dar timpul, rece și hain,
Ne-a risipit ca pe-un suspin.
În zidul vechi, cuprins de gheață,
Îți strig iubirea ce nu-ngheață,
Dar piatra tace, visul moare,
Iar luna-n cer ne plânge-n zare.
Dar, dacă mâna ta se-ntinde,
Prin focul nopții mă cuprinde,
Vom reclădi, din visul frânt,
Un nou destin, un nou cuvânt.
Și-n bezna grea, din dor rănit,
Se va aprinde-un foc sfințit,
Iubirea noastră – stea divină,
Un legământ ce nu se-nclină.
Vom prinde aripi, vom zbura,
Prin cer de vise vom dansa.
Și-n zori, sub raze argintii,
Vom fi din nou ce-am fost cândva...
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
Suflet
І. Cadranul întâi
1.Suflet pur și bland,
În inimă purtând ,
O dragoste adevarată,
Care nu va fi spusă niciodată.
2.Tu iubește, indiferent de drum,
Orice suflet bun;
Pentru că iubirea este grea,
Iar inima mea rea..
3.În doi ochi pot vedea,
Toată fericirea mea;
Un suflet ce îmi vrea doar binele,
Pentru o simplă sclipire.
4.Focul dragostei se aprinde ,
În această lume fără cuvinte;
Pentru o inimă rătăcită,
Într-o lume atât de prihănită..
5.Și toate aceste sentimente,
Pierdute și uitate,
Vor fi ascunse sub o piatră magică,
Pentru o clipă de speranță..
6.Tu ,suflet ,ce nu m-ai părăsit niciodată,
Te voi îngropa sub o altă piatră,
Protecția ta fiindu-mi prioritară,
Lipsindu-te de această povară.
7.Așteptând în zadar,
Un suflet cu dar,
Ce te va elibera de această închisoare,
Dar va trebui să ai rabdare.
8.Un nou suflet vei devenii,
Pentru a nu te mai rănii,
De suflete cu păcate,
Care speram să fie uitate.
9.Suflete ce te vor rănii fără remușcare,
Fără nici-o ezitare,
Pentru un sacrificiu ce nu se merită,
Și devii din nou folosită.
10.În inimi,pansament de dragoste și iubire ești,
Pentru câteva suflete îngerești;
Ce te vor prețuii la nesfarșit,
Pentru un sacrificiu nelipsit.
11.Pentru o dragoste ce va exista,
Vreodată în lumea ta,
Pentru o iubire ce nu va conta,
Pentru persoana din imaginația ta.
12.Și visele,realitate vor devenii,
Pentru cei cu suflete pustii,
Într-o lume fără rușine,
Hai,să ne iubim pe sine…
13.Și totul va începe cu un sentiment,
Pe care îl vei simții ca pe o placă de ciment;
Propriul suflet, merită iertare ,
Pentru un suflet, fără scăpare.
14.Iubește-ți sufletul fără scăpare,
Care are nevoie de o evadare;
Spre lumea viselor,
Pentru un cântec în cor..
ІІ. Cadranul al doilea
15.Aducându-ți fericirea ce îți lipsea,
Și nu te vei mai gândi la pierderea ,
Unor suflete pierdute din realitate,
Din cauza unor clipe de bunatate..
16.Suflete, ce și-au găsit bucuria,
Într-o viață fără pedeapsă,
Într-o lume fără rușine și mândrie,
Pentru acele suflete rănite..
17.Iubind aceste suflete rănite,
Inimile fiind bântuite ,
De amintiri de dragoste și dor,
Pentru acest cântec în cor…
18.Îngerii bucurându-se de aceste suflete,
Rătăcite și pierdute,
Pentru care noi plângem zi de zi..
Nefiind clipă în care nu te poți gândi…
19.Și tot ce ne-a rămas,
Sunt amintiri care au ars,
Pe cenușa inimii mele,
De la atâta durere..
20.Gândindu-mă mereu,
La ce este mai bine ,dar și la rău;
Pentru o vizită în lumea ta,
Pentru scara pe care n-o voi avea..
21.Această dragoste parentală,
Care este una mortală,
Îmi va lipsi mereu,
Din cauza unor orori..
22.Și singura dorință la care visez,
Pentru o mândrie ,ce probabil nu are sens,
Dar pentru mine mereu va conta,
Părerea și prezența ta..
23.În vise să îmi apari neîncetat,
Să îmi arăți drumul pe care îl am de urmat,
Să îmi dai puterea necesară,
Pe care o aveai Tu odinioară..
24.Și veghea ta de sus,
O sa o am mereu,așa cum ai spus,
O clipă de răbdare să am,
Pentru tine suflet,care nu va fi în zadar!
O iubire, Maria
Eram singur ca acum,
Era noapte, și încă cum;
Te voiam în viața mea,
Ai venit ca si o stea.
Am vorbit cu al meu dor,
Dorul de-acel viitor;
Dorul de acel trecut;
Dorul de ce a început.
Acum simt iar ca-năinte,
Nu-mi găsesc gram de cuvinte;
Doar cu tine aveam tot,
Acum doar durere pot.
Vorbe de amor
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă;
Gânduri sfinte îți trimit să te-aline,
Ochii calzi și limpezi să-ţi sărute!
Vorbele poartă aripi albe de iubire..
Tu ascultă-le și primește-mă odată cu ele și pe mine,
Îți trimit și-un sărut printre ele,
Și îți spun te iubesc să-ți vrăjeșc clipele,
Timpul tău să-l cuprindă pe al meu și pe mine,
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă...
(31 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
🎤 Iubirea mea, în noaptea stinsă
Iubirea mea, în noaptea stinsă,
Se pierde-n vânt, ca frunza ninsă.
Pe ruine arde-n scrum,
O stea ce plânge-n cer postum.
Am fost ecou pe sticlă rece,
Un vis ce-n umbre se petrece,
Un dor ce-n ziduri se destramă,
Lăsându-și lacrima ca teamă.
Sub cer de jar, pe căi de fum,
Mă-ntreb de-a fost iubire-n drum,
Sau doar un cântec de uitare,
Ce s-a sfârșit în depărtare.
Sub cruce neagră de tăcere,
Te caut printre amintire,
În șoapte reci de vânt hoinar,
În pași pierduți pe drum fugar.
Din Pilde am învățat iertarea,
Să-ți aștept pasul și chemarea,
Cu ochii-n rugi, cu dor arzător.
Ca tatăl fiului rătăcitor,
Pe străzi pustii, sub felinare,
Se sting și visele amare.
În ploaia rece, sub lumini,
Mi-e dor de ochii tăi divini.
Un ceas bătrân ne plânge-n șoapte,
Ca o fantasmă dusă-n noapte,
Dar timpul, rece și hain,
Ne-a risipit ca pe-un suspin.
În zidul vechi, cuprins de gheață,
Îți strig iubirea ce nu-ngheață,
Dar piatra tace, visul moare,
Iar luna-n cer ne plânge-n zare.
Dar, dacă mâna ta se-ntinde,
Prin focul nopții mă cuprinde,
Vom reclădi, din visul frânt,
Un nou destin, un nou cuvânt.
Și-n bezna grea, din dor rănit,
Se va aprinde-un foc sfințit,
Iubirea noastră – stea divină,
Un legământ ce nu se-nclină.
Vom prinde aripi, vom zbura,
Prin cer de vise vom dansa.
Și-n zori, sub raze argintii,
Vom fi din nou ce-am fost cândva...
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
Suflet
І. Cadranul întâi
1.Suflet pur și bland,
În inimă purtând ,
O dragoste adevarată,
Care nu va fi spusă niciodată.
2.Tu iubește, indiferent de drum,
Orice suflet bun;
Pentru că iubirea este grea,
Iar inima mea rea..
3.În doi ochi pot vedea,
Toată fericirea mea;
Un suflet ce îmi vrea doar binele,
Pentru o simplă sclipire.
4.Focul dragostei se aprinde ,
În această lume fără cuvinte;
Pentru o inimă rătăcită,
Într-o lume atât de prihănită..
5.Și toate aceste sentimente,
Pierdute și uitate,
Vor fi ascunse sub o piatră magică,
Pentru o clipă de speranță..
6.Tu ,suflet ,ce nu m-ai părăsit niciodată,
Te voi îngropa sub o altă piatră,
Protecția ta fiindu-mi prioritară,
Lipsindu-te de această povară.
7.Așteptând în zadar,
Un suflet cu dar,
Ce te va elibera de această închisoare,
Dar va trebui să ai rabdare.
8.Un nou suflet vei devenii,
Pentru a nu te mai rănii,
De suflete cu păcate,
Care speram să fie uitate.
9.Suflete ce te vor rănii fără remușcare,
Fără nici-o ezitare,
Pentru un sacrificiu ce nu se merită,
Și devii din nou folosită.
10.În inimi,pansament de dragoste și iubire ești,
Pentru câteva suflete îngerești;
Ce te vor prețuii la nesfarșit,
Pentru un sacrificiu nelipsit.
11.Pentru o dragoste ce va exista,
Vreodată în lumea ta,
Pentru o iubire ce nu va conta,
Pentru persoana din imaginația ta.
12.Și visele,realitate vor devenii,
Pentru cei cu suflete pustii,
Într-o lume fără rușine,
Hai,să ne iubim pe sine…
13.Și totul va începe cu un sentiment,
Pe care îl vei simții ca pe o placă de ciment;
Propriul suflet, merită iertare ,
Pentru un suflet, fără scăpare.
14.Iubește-ți sufletul fără scăpare,
Care are nevoie de o evadare;
Spre lumea viselor,
Pentru un cântec în cor..
ІІ. Cadranul al doilea
15.Aducându-ți fericirea ce îți lipsea,
Și nu te vei mai gândi la pierderea ,
Unor suflete pierdute din realitate,
Din cauza unor clipe de bunatate..
16.Suflete, ce și-au găsit bucuria,
Într-o viață fără pedeapsă,
Într-o lume fără rușine și mândrie,
Pentru acele suflete rănite..
17.Iubind aceste suflete rănite,
Inimile fiind bântuite ,
De amintiri de dragoste și dor,
Pentru acest cântec în cor…
18.Îngerii bucurându-se de aceste suflete,
Rătăcite și pierdute,
Pentru care noi plângem zi de zi..
Nefiind clipă în care nu te poți gândi…
19.Și tot ce ne-a rămas,
Sunt amintiri care au ars,
Pe cenușa inimii mele,
De la atâta durere..
20.Gândindu-mă mereu,
La ce este mai bine ,dar și la rău;
Pentru o vizită în lumea ta,
Pentru scara pe care n-o voi avea..
21.Această dragoste parentală,
Care este una mortală,
Îmi va lipsi mereu,
Din cauza unor orori..
22.Și singura dorință la care visez,
Pentru o mândrie ,ce probabil nu are sens,
Dar pentru mine mereu va conta,
Părerea și prezența ta..
23.În vise să îmi apari neîncetat,
Să îmi arăți drumul pe care îl am de urmat,
Să îmi dai puterea necesară,
Pe care o aveai Tu odinioară..
24.Și veghea ta de sus,
O sa o am mereu,așa cum ai spus,
O clipă de răbdare să am,
Pentru tine suflet,care nu va fi în zadar!
O iubire, Maria
Eram singur ca acum,
Era noapte, și încă cum;
Te voiam în viața mea,
Ai venit ca si o stea.
Am vorbit cu al meu dor,
Dorul de-acel viitor;
Dorul de acel trecut;
Dorul de ce a început.
Acum simt iar ca-năinte,
Nu-mi găsesc gram de cuvinte;
Doar cu tine aveam tot,
Acum doar durere pot.
Vorbe de amor
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă;
Gânduri sfinte îți trimit să te-aline,
Ochii calzi și limpezi să-ţi sărute!
Vorbele poartă aripi albe de iubire..
Tu ascultă-le și primește-mă odată cu ele și pe mine,
Îți trimit și-un sărut printre ele,
Și îți spun te iubesc să-ți vrăjeșc clipele,
Timpul tău să-l cuprindă pe al meu și pe mine,
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă...
(31 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Other poems by the author
Departe
Oare te-ai gândit
Că visul și dorința ajung
Mai departe decât ar ajunge
Lumina palidă a stelelor, praful cometelor...
Pâlpâie o lumânare
Fereastra e aburită,
Dar gândul cutreieră
Și nu se poate opri.
Doar marea, îi pune stavilă
Dâmburi de nisip, cochilii de scoici
Tolanit pe plajă,
Ars de soarele ideilor mele fixe
Gândul e alintat de valuri
Iar visul meu s-a oprit aici
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
Durere
Amar
Și acru e gustul înfrângerii
Când nu am luptat suficient
Și aripa durerii m-a învăluit
Ca un giulgiu de mătase, peste rănile deschise
Mi-e frig
Și mi-e foame
Nu pot scăpa din pânza de păianjen
Pe care deznădejdea a țesut-o
Perfid
Iar noaptea va aduce iar amintiri dureroase
Nu am știut cum să te mint
Și am pierdut
Mi-e gura uscată, iar lacrimile au uitat să se prelingă
Pe obrazul împietrit de teamă
Căci sufletul doare mai tare ca o tăietură de cuțit
Visez la vară
Nopțile calde nu sunt departe
Stele, valuri, sclipiri pe nisip
Zâmbete, șoapte, doruri
Fiecare zi mă duce mai aproape
De vara care mă așteaptă
Cuminte, așezată pe nisip
Parfumul cafelei de atunci
Mai știi, când savuram cafeaua
Și o indulceam cu zâmbetele tale
Din tot cerul eu am ales doar steaua
Ce mă însoțește cu sclipiri domoale
Căci tu nu ai venit cu mine
Să ne-avântăm spre alte zări
Ai preferat trăiri mai line
Pe țărmul unei alte mări
Iar steaua tremură în zare
Departe de ceșcuța aburindă
Ce așteaptă degetele tale
Tandru, de toartă să o prindă
Azi sunt doar eu în serile de vară
Cafeaua s-a răcit pe masă
Căci amintirile de-odinioară
Se rătăcesc și nu ajung acasă.
Singura cu marea
Marea nu îmbătrânește
In fiecare an e tot mai frumoasă
Alte scoici, aceleași valuri
Doar eu adaug ani vieții
Spumă,nisip, suntem praf de stele
Grăunte de substanță
Vise fără limite
Marea e mereu a mea
Așa cum nu a fost nimeni
Căci marea..ea nu îmbătrânește.
Departe
Oare te-ai gândit
Că visul și dorința ajung
Mai departe decât ar ajunge
Lumina palidă a stelelor, praful cometelor...
Pâlpâie o lumânare
Fereastra e aburită,
Dar gândul cutreieră
Și nu se poate opri.
Doar marea, îi pune stavilă
Dâmburi de nisip, cochilii de scoici
Tolanit pe plajă,
Ars de soarele ideilor mele fixe
Gândul e alintat de valuri
Iar visul meu s-a oprit aici
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
Durere
Amar
Și acru e gustul înfrângerii
Când nu am luptat suficient
Și aripa durerii m-a învăluit
Ca un giulgiu de mătase, peste rănile deschise
Mi-e frig
Și mi-e foame
Nu pot scăpa din pânza de păianjen
Pe care deznădejdea a țesut-o
Perfid
Iar noaptea va aduce iar amintiri dureroase
Nu am știut cum să te mint
Și am pierdut
Mi-e gura uscată, iar lacrimile au uitat să se prelingă
Pe obrazul împietrit de teamă
Căci sufletul doare mai tare ca o tăietură de cuțit
Visez la vară
Nopțile calde nu sunt departe
Stele, valuri, sclipiri pe nisip
Zâmbete, șoapte, doruri
Fiecare zi mă duce mai aproape
De vara care mă așteaptă
Cuminte, așezată pe nisip
Parfumul cafelei de atunci
Mai știi, când savuram cafeaua
Și o indulceam cu zâmbetele tale
Din tot cerul eu am ales doar steaua
Ce mă însoțește cu sclipiri domoale
Căci tu nu ai venit cu mine
Să ne-avântăm spre alte zări
Ai preferat trăiri mai line
Pe țărmul unei alte mări
Iar steaua tremură în zare
Departe de ceșcuța aburindă
Ce așteaptă degetele tale
Tandru, de toartă să o prindă
Azi sunt doar eu în serile de vară
Cafeaua s-a răcit pe masă
Căci amintirile de-odinioară
Se rătăcesc și nu ajung acasă.
Singura cu marea
Marea nu îmbătrânește
In fiecare an e tot mai frumoasă
Alte scoici, aceleași valuri
Doar eu adaug ani vieții
Spumă,nisip, suntem praf de stele
Grăunte de substanță
Vise fără limite
Marea e mereu a mea
Așa cum nu a fost nimeni
Căci marea..ea nu îmbătrânește.