Author Ionel Madalina Andreea

Total 0 creations
Registered on 26 ноября 2021
Random creations :)
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Final
Tu ai plecat sa îți găsești fericirea
Eu am rămas aici în neputință
O ultima îmbrățisare îmi doream
Dar ai plecat cu-atata ușurința
Si nu m-ai mangaiat înainte sa pleci
Probabil n-ai vrut sa vezi durerea ce-o aveam în mine
Ca-s fi stiut ca va fi ultima zi când mă privesti
Ultima data când voi mai bea un vin cu tine.
Azi pe cioburi de amintiri pășesc
Și doar pe mine mă mai doare
Ca nici măcar nu mai vorbim
Și acel "noi" astăzi doar moare.
Si ai plecat, ești liniștit...eu nu
Încă te mai aștept în suflet cu ploi
As pleca și eu... dar vezi tu
Încă mai doare sfârșitul dintre noi
🎤 Delir
Era o ceață afară, densă și fioroasă;
care parcă-mi stârnea frica...
și mi-o îndesa adânc pe gâtul înecăcios al șandramalei,
ca să-mi strice toată munca...
Eram trează, dezbrăcată și curată,
puțin vinovată că n-am astupat gura flăcării,
și acum mândră, cenușa-mi împrăștia necazul pe faianță,
ca să mă facă s-o dușmănesc pe viață...
Stăteam parcă spânzurată și priveam înfrigurată
spre deschizătura lărgită de sub fereastră...
și-mi amintesc că era vară când am acoperit-o,
și picau acum bucăți din ea fără noimă...
În spatele meu masa se scălda lacom în smoală,
parcă râdea când îmi zdrobea acum dușumeaua...
și câți ani de zile am stat așezată la ea,
ca acum să mă gândesc s-o fac una cu două...
Toate paharele mele, și vechi și noi,
se jucau pe rafturi și-mi făceau în ciudă pe la margini...
parcă să pice, parcă să stea, și mă enerva mai ceva,
cât le-am spălat sâmbăta și acum poftim răsplata...
M-a împins un aer rece către trepte,
aveam acolo-ntr-o cutie o mână de cârpe...
și cu fiecare am șters o parte din amintire,
și parcă acum când m-aplecam nu mai țineam minte...
Am încercat una, am încercat alta,
ca să-mi curăț murdăria și să mă pot culca...
însă n-a fost chiar așa că jegul nu m-asculta,
nici cel de pe faianță, nici ăl' de pe podea...
Atunci am împins două vitrine ca să-mi sparg farfuriile,
să m-ajute cioburile să curăț mai repede...
ca-n caz de problemă, mi-am tăiat fire din păr să fac o mătură,
să strângem mizeria toată la urmă...
Însă aerul tot intra și-mi tulbura spinarea cu unda sa,
și m-am băgat repede în gura de la șemineu să mă acopăr...
ca să nu-nghețe sufletul meu,
dar mă judeca fereastra pentru costumul nou...
M-am ridicat mulțumită și am aruncat un ceainic s-o sparg,
ca apoi din sticlă să-mi pot face un șirag...
și să nu mă mai invidieze nimeni ca mai devreme,
să-mi pot termina liniștită restul de probleme...
M-am urcat pe scaun să-mi curăț tavanul,
mă privea și el c-un hal de nedumerire...
așa că am smuls becul ca să-i obstrucționez privirea,
care însă mi-a întipărit un tatuaj pe toată mâna...
M-am întors la treabă, la cârpele mele,
parcă și ele au dispărut în întunecime...
așa că pipăiam după semne să curăț dezastrul,
când am alunecat și mi-am rupt lanțul...
Eram pe jos, îmbrăcată și moartă,
puțin stânjenită că m-am lăsat învinsă de-un șir de pahare...
și-mi râdeau în ureche în întunecime cam tare,
mândre că n-am apucat să le sparg pe toate...
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Gând de primăvară (a 4-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Nemiloasa iarnă, iată că a trecut
După ce mi-a lăsat în suflet doar prăpăd
Inima de gheață, astăzi mi se topește
De întunericul neiubirii, acum mă lepăd
2. Te-am căutat sub noianuri de zăpadă
În orice fulg de speranță te-am așteptat
Și nu erai acolo, amorul meu pierdut
Dar la urmă, ghiocel plăpând, te-ai arătat
3. Cu capul plecat, îndoit de iarna grea
Ai înflorit falnic, cu totul frumos
Mi-ai adus în suflet, o dulce primăvară
Bucurându-mă de soarele meu luminos
4. Străin mă simt în propriul meu anotimp
Aveam nevoie de tine să mă regăsesc
În lumina ta simt că am renăscut
Așa că nu-ți voi spune, decât ,,un simplu mulțumesc"
5. Odată ce mi-ai intrat în suflet, greu mai ieși
Am preferat să te încui aici
Și cu toate defectele, să te-ngrijesc
Și n-am să te las, până n-ai să te vindeci
6. Razele splendorii tale mă învăluie
Aducându-mi căldură în inimă
Mă pierd prin vise, prin câmpuri înverzite
Ținând de mână, floarea mea, curată ca o lacrimă
7. Aripi, în preajma ta simt că-mi cresc, și-o iau la zbor
Alergând spre zilele în care
Vom dăruii unul altuia, bucăți din noi
Făgăduindu-ne prin Cununie, o eternă iubire
8. N-am nevoie, îți spun, de ochii tăi căprui
Nici de chipul cel frumos, că-s trecătoare
Ci de tine, în întreaga ta ființă
Trup și suflet, acum, aici și-n viața viitoare
9. Am doar un singur gând ce mă chinuiește
Oare tu ești cea pe care mi-o doream
Sau să-ncep deja, să caut pe-o altă ea?
Am încercat în fiecare clipă, dar n-o găseam
10. Măcar zâmbesc acum, n-am făcut-o de mult
Simt că, prin toate stările iarăși voi trecea
De la frig la cald, de la senin la ploios
Căci tu ești primăvara mea
Cum e să cânți?
Cum e să cânți
Privind frunzele cum coboara
Pe patul sufletelor moarte
Si cum chipurile lor grăbite
Lasă in urmă lacrimi
Curgând, fierbinte...
Cum e să cânți
Lovind podeaua albă
Cu tălpile prăfuite și ude de atâtea drumuri.
Cum e să cânți
Asteptand ca cineva, cândva, să te audă
Si sa ți se alăture, plângând?
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Final
Tu ai plecat sa îți găsești fericirea
Eu am rămas aici în neputință
O ultima îmbrățisare îmi doream
Dar ai plecat cu-atata ușurința
Si nu m-ai mangaiat înainte sa pleci
Probabil n-ai vrut sa vezi durerea ce-o aveam în mine
Ca-s fi stiut ca va fi ultima zi când mă privesti
Ultima data când voi mai bea un vin cu tine.
Azi pe cioburi de amintiri pășesc
Și doar pe mine mă mai doare
Ca nici măcar nu mai vorbim
Și acel "noi" astăzi doar moare.
Si ai plecat, ești liniștit...eu nu
Încă te mai aștept în suflet cu ploi
As pleca și eu... dar vezi tu
Încă mai doare sfârșitul dintre noi
🎤 Delir
Era o ceață afară, densă și fioroasă;
care parcă-mi stârnea frica...
și mi-o îndesa adânc pe gâtul înecăcios al șandramalei,
ca să-mi strice toată munca...
Eram trează, dezbrăcată și curată,
puțin vinovată că n-am astupat gura flăcării,
și acum mândră, cenușa-mi împrăștia necazul pe faianță,
ca să mă facă s-o dușmănesc pe viață...
Stăteam parcă spânzurată și priveam înfrigurată
spre deschizătura lărgită de sub fereastră...
și-mi amintesc că era vară când am acoperit-o,
și picau acum bucăți din ea fără noimă...
În spatele meu masa se scălda lacom în smoală,
parcă râdea când îmi zdrobea acum dușumeaua...
și câți ani de zile am stat așezată la ea,
ca acum să mă gândesc s-o fac una cu două...
Toate paharele mele, și vechi și noi,
se jucau pe rafturi și-mi făceau în ciudă pe la margini...
parcă să pice, parcă să stea, și mă enerva mai ceva,
cât le-am spălat sâmbăta și acum poftim răsplata...
M-a împins un aer rece către trepte,
aveam acolo-ntr-o cutie o mână de cârpe...
și cu fiecare am șters o parte din amintire,
și parcă acum când m-aplecam nu mai țineam minte...
Am încercat una, am încercat alta,
ca să-mi curăț murdăria și să mă pot culca...
însă n-a fost chiar așa că jegul nu m-asculta,
nici cel de pe faianță, nici ăl' de pe podea...
Atunci am împins două vitrine ca să-mi sparg farfuriile,
să m-ajute cioburile să curăț mai repede...
ca-n caz de problemă, mi-am tăiat fire din păr să fac o mătură,
să strângem mizeria toată la urmă...
Însă aerul tot intra și-mi tulbura spinarea cu unda sa,
și m-am băgat repede în gura de la șemineu să mă acopăr...
ca să nu-nghețe sufletul meu,
dar mă judeca fereastra pentru costumul nou...
M-am ridicat mulțumită și am aruncat un ceainic s-o sparg,
ca apoi din sticlă să-mi pot face un șirag...
și să nu mă mai invidieze nimeni ca mai devreme,
să-mi pot termina liniștită restul de probleme...
M-am urcat pe scaun să-mi curăț tavanul,
mă privea și el c-un hal de nedumerire...
așa că am smuls becul ca să-i obstrucționez privirea,
care însă mi-a întipărit un tatuaj pe toată mâna...
M-am întors la treabă, la cârpele mele,
parcă și ele au dispărut în întunecime...
așa că pipăiam după semne să curăț dezastrul,
când am alunecat și mi-am rupt lanțul...
Eram pe jos, îmbrăcată și moartă,
puțin stânjenită că m-am lăsat învinsă de-un șir de pahare...
și-mi râdeau în ureche în întunecime cam tare,
mândre că n-am apucat să le sparg pe toate...
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Gând de primăvară (a 4-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Nemiloasa iarnă, iată că a trecut
După ce mi-a lăsat în suflet doar prăpăd
Inima de gheață, astăzi mi se topește
De întunericul neiubirii, acum mă lepăd
2. Te-am căutat sub noianuri de zăpadă
În orice fulg de speranță te-am așteptat
Și nu erai acolo, amorul meu pierdut
Dar la urmă, ghiocel plăpând, te-ai arătat
3. Cu capul plecat, îndoit de iarna grea
Ai înflorit falnic, cu totul frumos
Mi-ai adus în suflet, o dulce primăvară
Bucurându-mă de soarele meu luminos
4. Străin mă simt în propriul meu anotimp
Aveam nevoie de tine să mă regăsesc
În lumina ta simt că am renăscut
Așa că nu-ți voi spune, decât ,,un simplu mulțumesc"
5. Odată ce mi-ai intrat în suflet, greu mai ieși
Am preferat să te încui aici
Și cu toate defectele, să te-ngrijesc
Și n-am să te las, până n-ai să te vindeci
6. Razele splendorii tale mă învăluie
Aducându-mi căldură în inimă
Mă pierd prin vise, prin câmpuri înverzite
Ținând de mână, floarea mea, curată ca o lacrimă
7. Aripi, în preajma ta simt că-mi cresc, și-o iau la zbor
Alergând spre zilele în care
Vom dăruii unul altuia, bucăți din noi
Făgăduindu-ne prin Cununie, o eternă iubire
8. N-am nevoie, îți spun, de ochii tăi căprui
Nici de chipul cel frumos, că-s trecătoare
Ci de tine, în întreaga ta ființă
Trup și suflet, acum, aici și-n viața viitoare
9. Am doar un singur gând ce mă chinuiește
Oare tu ești cea pe care mi-o doream
Sau să-ncep deja, să caut pe-o altă ea?
Am încercat în fiecare clipă, dar n-o găseam
10. Măcar zâmbesc acum, n-am făcut-o de mult
Simt că, prin toate stările iarăși voi trecea
De la frig la cald, de la senin la ploios
Căci tu ești primăvara mea
Cum e să cânți?
Cum e să cânți
Privind frunzele cum coboara
Pe patul sufletelor moarte
Si cum chipurile lor grăbite
Lasă in urmă lacrimi
Curgând, fierbinte...
Cum e să cânți
Lovind podeaua albă
Cu tălpile prăfuite și ude de atâtea drumuri.
Cum e să cânți
Asteptand ca cineva, cândva, să te audă
Si sa ți se alăture, plângând?