Am stiut...
Cică atunci când va fi să îți apară,
Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.
Un fior adânc, un răspuns fără glas,
O clipă ce pare că e... fără de ceas...
Și eu am știut, nu demult...odinioară
Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.
Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,
De nici nu știai că trece anotimpul.
Dar timpul s-a stins între zile și nopți.
Și prezența lui, azi, n-o mai aștept
Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,
Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.
Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată
Și am știut... mi-era privirea de el fermecată
Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...
Unele flori se usucă de atâta privit.
Poate că știi... doar atunci când e scris,
Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.
Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund
E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 28 mai
Vizualizări: 166
Poezii din aceiaşi categorie
Copacul
Mi-e inima copacul
Pe care-ai scrijelit
Numele tău iubito,
Cu lama de cuţit.
Stă mărturie dâra
De sânge, acum uscat,
Ce a mai curs o vreme
Din rana ce-ai lăsat.
Şi azi încă mă doare
În locul unde-ai scris,
Chiar dacă tăietura
Pe trunchi s-a mai închis.
Dar te iubesc şi-acuma
Şi încă mai aştept
Să te întorci la mine
Şi să te strâng la piept.
Că doar atât iubito
Mai vreau până ce mor...
Oricum se aud din vale
O doină şi-un topor.
Ma voi gândi
1.În toate aceste momente întunecate
Nu știu cum reușești să nu mă dai la o parte,
Și mă ții lângă sufletul tău
Până când nu o să mai pot eu.
2.Și rămâne un mare mister
Acest minunat blestem,
De a nu scăpa de iubirea ta
Iar știu că tu mi-o vei da.
3.Nopți la rând iubindu-ne
Cum nu a mai făcut-o nimeni,
Prin simple mângâieri
Îmi voi aduce aminte cu drag, de ziua de ieri.
4.Numai tu reușești să trezești
Acest copil fără îndoieli,
Pentru tine,dragul meu
Promit că voi lupta mereu.
5.Și uite din nou, cum îmi furi zâmbete
Ești mai rău ca o minune,
Te iubesc nespus de mult
Și îți promit, că mă voi gândi la tine mult.
6.Și știu că pare o nebunie
Dar vreau să cred cu tărie
Că ceea ce va fi între noi
Ne va mulțumi pe amândoi
7.Și astfel, sper să îmbătrânim împreună
Pentru că țin la tine ca o nebună
Și jur că nu vreau nimic altceva
În schimb, doar inima ta.
Floare de laur
Vreau să-ți văd chipul bălai
Și-n brațele mel’ să stai.
Să-mi dai iar o sărutare
Și să cad de pe picioare.
În scrisoarea cea cu aur,
Am pus ș-o floare de laur.
Un miros de dor frumos,
Să mă știi mereu cu pios.
Pus-am busuioc sub pernă,
Ca să te visez pe tine
Și nu te-am visat, iubire!
Am rămas rănit eternă.
Tu cu pletele-nsorite,
Mă citeai de după chip.
Eu cu mâinile mânjite,
Nu voiam să mă anim.
Laurul din scrisorică,
Ține loc de-o mică zică.
Ce nebun ești dragul meu!
Asta ziceam mai mereu…
Lasă-mă
Simplu om muritor,
Nu mai fi gânditor
Lasă-mă,să-ți fiu înger păzitor!
Tu suflet argintiu,
Tu simplu vizitiu,
Lasă-mă, a inimii sicriu să-ți fiu!
Fior de dragoste dulce,
Nu mai sta ca pe ace,
Lasă-mă, a te seduce!
Ideal de neatins,
De destin trimis,
Lasă-mă, sa-ti fiu eu vis!
Banală ființă blândă,
Cu fața plăpânda,
Lasă-mă, să-ți ating inima frântă!
Lasă-mă, ca eu te las,
Să-mi pui stop la ceas;
Să mă lași fără glas.
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Lacrima Timpului
Pe ceasul vechi, în taină se prelinge,
O lacrimă ce timpul vrea să-nvinge.
Din clipe stinse se naște un oftat,
Amintiri ce-n suflet s-au păstrat.
Secundele-s petale ce se scutur,
Trecutul șterge tot, ca un sărut fur.
Dar lacrima rămâne, purtând povara,
Un gând pierdut, o rază-ntristătoare.
În zori de zi sau umbrele târzii,
Ea plânge doruri ce nu pot muri.
Pe firul vieții curge ne-ncetat,
Un râu de vise-n negură uitat.
Trec ani ca frunza dusă de furtună,
Dar lacrima își poartă taina bună.
E glasul mut al clipelor ce pier,
Un martor tainic peste-al vieții cer.
În lacrima ce timpul o dezvăluie,
E dor de ieri și teamă de ce nu e.
E bucurie, plâns și alinare,
O carte veche-nchisă-ntr-o uitare.
Ea știe tot, dar tace neclintit,
Din răni ce timpul nu le-a tămăduit.
Căci fiecare strop ascunde-n el
Un vis pierdut sau un înger rebel.
Din ochii sufletului curge lin,
Ca o chemare-n zori de argint fin.
Și-n fiecare picur ce se stinge,
Se naște-un dor ce viața-l învinge.
Lacrima timpului, șoaptă divină,
Îmbracă clipa-n mantia senină.
E punte peste vise destrămate,
Un cântec vechi, al clipelor uitate.
Și totuși, ea ne-nvață să iubim,
Prin stropi de dor să-nvățăm să trăim.
Căci timpul trece, dar lacrima rămâne,
Un semn etern că totu-n suflet ține.
Așa se scurge viața ca o apă,
Lacrima timpului o mai îngroapă.
Dar ea păstrează-n taină adevărul,
Că-n fiecare strop se naște cerul.
Copacul
Mi-e inima copacul
Pe care-ai scrijelit
Numele tău iubito,
Cu lama de cuţit.
Stă mărturie dâra
De sânge, acum uscat,
Ce a mai curs o vreme
Din rana ce-ai lăsat.
Şi azi încă mă doare
În locul unde-ai scris,
Chiar dacă tăietura
Pe trunchi s-a mai închis.
Dar te iubesc şi-acuma
Şi încă mai aştept
Să te întorci la mine
Şi să te strâng la piept.
Că doar atât iubito
Mai vreau până ce mor...
Oricum se aud din vale
O doină şi-un topor.
Ma voi gândi
1.În toate aceste momente întunecate
Nu știu cum reușești să nu mă dai la o parte,
Și mă ții lângă sufletul tău
Până când nu o să mai pot eu.
2.Și rămâne un mare mister
Acest minunat blestem,
De a nu scăpa de iubirea ta
Iar știu că tu mi-o vei da.
3.Nopți la rând iubindu-ne
Cum nu a mai făcut-o nimeni,
Prin simple mângâieri
Îmi voi aduce aminte cu drag, de ziua de ieri.
4.Numai tu reușești să trezești
Acest copil fără îndoieli,
Pentru tine,dragul meu
Promit că voi lupta mereu.
5.Și uite din nou, cum îmi furi zâmbete
Ești mai rău ca o minune,
Te iubesc nespus de mult
Și îți promit, că mă voi gândi la tine mult.
6.Și știu că pare o nebunie
Dar vreau să cred cu tărie
Că ceea ce va fi între noi
Ne va mulțumi pe amândoi
7.Și astfel, sper să îmbătrânim împreună
Pentru că țin la tine ca o nebună
Și jur că nu vreau nimic altceva
În schimb, doar inima ta.
Floare de laur
Vreau să-ți văd chipul bălai
Și-n brațele mel’ să stai.
Să-mi dai iar o sărutare
Și să cad de pe picioare.
În scrisoarea cea cu aur,
Am pus ș-o floare de laur.
Un miros de dor frumos,
Să mă știi mereu cu pios.
Pus-am busuioc sub pernă,
Ca să te visez pe tine
Și nu te-am visat, iubire!
Am rămas rănit eternă.
Tu cu pletele-nsorite,
Mă citeai de după chip.
Eu cu mâinile mânjite,
Nu voiam să mă anim.
Laurul din scrisorică,
Ține loc de-o mică zică.
Ce nebun ești dragul meu!
Asta ziceam mai mereu…
Lasă-mă
Simplu om muritor,
Nu mai fi gânditor
Lasă-mă,să-ți fiu înger păzitor!
Tu suflet argintiu,
Tu simplu vizitiu,
Lasă-mă, a inimii sicriu să-ți fiu!
Fior de dragoste dulce,
Nu mai sta ca pe ace,
Lasă-mă, a te seduce!
Ideal de neatins,
De destin trimis,
Lasă-mă, sa-ti fiu eu vis!
Banală ființă blândă,
Cu fața plăpânda,
Lasă-mă, să-ți ating inima frântă!
Lasă-mă, ca eu te las,
Să-mi pui stop la ceas;
Să mă lași fără glas.
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Lacrima Timpului
Pe ceasul vechi, în taină se prelinge,
O lacrimă ce timpul vrea să-nvinge.
Din clipe stinse se naște un oftat,
Amintiri ce-n suflet s-au păstrat.
Secundele-s petale ce se scutur,
Trecutul șterge tot, ca un sărut fur.
Dar lacrima rămâne, purtând povara,
Un gând pierdut, o rază-ntristătoare.
În zori de zi sau umbrele târzii,
Ea plânge doruri ce nu pot muri.
Pe firul vieții curge ne-ncetat,
Un râu de vise-n negură uitat.
Trec ani ca frunza dusă de furtună,
Dar lacrima își poartă taina bună.
E glasul mut al clipelor ce pier,
Un martor tainic peste-al vieții cer.
În lacrima ce timpul o dezvăluie,
E dor de ieri și teamă de ce nu e.
E bucurie, plâns și alinare,
O carte veche-nchisă-ntr-o uitare.
Ea știe tot, dar tace neclintit,
Din răni ce timpul nu le-a tămăduit.
Căci fiecare strop ascunde-n el
Un vis pierdut sau un înger rebel.
Din ochii sufletului curge lin,
Ca o chemare-n zori de argint fin.
Și-n fiecare picur ce se stinge,
Se naște-un dor ce viața-l învinge.
Lacrima timpului, șoaptă divină,
Îmbracă clipa-n mantia senină.
E punte peste vise destrămate,
Un cântec vechi, al clipelor uitate.
Și totuși, ea ne-nvață să iubim,
Prin stropi de dor să-nvățăm să trăim.
Căci timpul trece, dar lacrima rămâne,
Un semn etern că totu-n suflet ține.
Așa se scurge viața ca o apă,
Lacrima timpului o mai îngroapă.
Dar ea păstrează-n taină adevărul,
Că-n fiecare strop se naște cerul.
Alte poezii ale autorului
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
Inca...
De la extaz la agonie
M-ai omorât puţin câte putin
Mi-esti doar o muza-n poezie
Când mi-este dor de al tău vin.
Eu inca ma gandesc la tine
Tu ești cum ești
Dar eu te vad cum vreau
Si plang mult a noastră despărțire
De dor, din lacrimi te mai beau..
Deși un timp m-ai indragit
Și ti-a placut sa îmi vorbești
Dar viata doar ti-a dăruit
Simțiri cu care doar sa ma ranesti.
Caut un semn divin dar nu găsesc nicicum
Căci timpul nostru I-ai apus demult
Tăcerea-ti e prezentul meu
lar viitorul nu va fi nicicând..
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
Inca...
De la extaz la agonie
M-ai omorât puţin câte putin
Mi-esti doar o muza-n poezie
Când mi-este dor de al tău vin.
Eu inca ma gandesc la tine
Tu ești cum ești
Dar eu te vad cum vreau
Si plang mult a noastră despărțire
De dor, din lacrimi te mai beau..
Deși un timp m-ai indragit
Și ti-a placut sa îmi vorbești
Dar viata doar ti-a dăruit
Simțiri cu care doar sa ma ranesti.
Caut un semn divin dar nu găsesc nicicum
Căci timpul nostru I-ai apus demult
Tăcerea-ti e prezentul meu
lar viitorul nu va fi nicicând..
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!