ultima oara
Cind noi ne-am despartit pentru ultima data,
Era a suta zecea si ULTIMA - asta precis.
Undeva, pe Arbat, in noaptea intunecata
Un felinar de tristele s-a stins.
Ne-am parasit unul pe altul fara-ndoire,
Teatral trintind usa, fara a privi inapoi,
Tot la fel cum cindva ne-am jurat din iubire,
Sa-ntilnim batrinetea in doi.
Tot la fel cum cindva ne trezeam dimineata
Impreuna, iubindu-ne cu-adevarat,
Dar apoi fericire-a fost acoperita de ceata
Si noi doi in razboi am intrat.
Si vreodata de vei vedea trist, in noapte
Un felinar ce-nceteaza sa bata pe strada, in gara,
Sa stii, ca noi doi undeva iarasi, poate
Ne despartim pentru ultima oara.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: papadia
Дата публикации: 13 марта 2015
Просмотры: 2722
Стихи из этой категории
Vraja sarutului nocturn
Lasă-mă să te ating cu un sărut
Și să te alint cu-n roșu în obraji,
Ca florile ce-n primăvară cresc,
Pe câmpuri nesfârșite, în veșmânt de vrăji.
Lasă-mă să-ți pictez pe ochi stele,
Și-n părul tău, ca vântul să mă-nșir,
Să ne topim în nopți de catifea,
Cu inimi vibrând, sub cerul de safir.
Lasă-mă să te port prin visuri calde,
Pe aripi de lumină și parfum,
Să fim doi fluturi într-un vals etern,
Să strălucim în roua dimineții, blând.
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Sufletul pereche
Încă te caut, deși e târziu,
În visele-n care te chem înapoi,
Tu, suflet pierdut, dar mereu viu,
Rămâi în inima mea de-amândoi.
Oricât de departe, tu ești al meu,
Și timpul nu poate iubirea s-o șteargă,
În fiecare dor, tot a ta sunt eu,
Deși ești departe și totuși te leagă.
Nu pot renunța, nu pot să mă-mpac,
Cu gândul că nu vei mai fi lângă mine,
Ești rana ce doare, dar nu pot să tac,
Căci inima mea încă plânge de tine.
Iubirea vieții mele
Din cerul gri de toamnă târzie
Ai apărut tu și ai stat lângă mine
Te-ai pus pe creanga mea din toate
Și ai început să îmi descânți multe păcate
Eu auzeam ce spui, dar nu înțelegeam
Eram pierdut în gânduri și te citeam
Până într-un moment când tu te-ai oprit
Ți-ai luat zborul și creanga s-a zguduit
Te-am privit cum prin aer te miști și planezi
Nu știam atunci că doar pe mine mă vezi
Te priveam cum dispari înconjurată de nori
Nu voiam să te pierd, mă gândeam la noi
Atunci am zis să îmi iau și eu zborul
M-am luat după tine, ocoleam norul
Erai acolo și parcă mă așteptai
Să zburăm împreuna, asta voiai
Așa am facut până spre țările calde
Am călătorit amândoi foarte departe
Acolo am ajuns să te cunosc mai bine
Pe zi ce trece mă gândeam mai mult la tine
Erai compania din ochii mei singuri
Erai bucuria din sufletul meu gol
Erai speranța din mintea mea pesimistă
Erai acolo pentru mine, mulțumesc pentru tot
Atunci cand a venit vremea să ma întorc
Ți-am spus să nu vii cu mine și ai avut un șoc
Am plecat liniștit, nu m-am uitat înapoi
Am trecut prin zăpezi, furtună si ploi
Acasă vremea era perfectă, luminoasă
Creanga mea verde și parcă mai frumoasă
M-am așezat la locul meu preferat
Și am rămas acolo mai îngândurat
Dar nu eram bine, nu eram sigur pe mine
Am început să mă întreb de ce nu mai vi
Stiam răspunsul dar cerul era tot gri
Voiam sa știu ce faci, cum esti
Îmi era dor de tine, să mă iubești
Atunci am realizat cât de mult țin la tine
De atunci mă tot gândesc, și poate și mâine
Dacă te voi mai vedea vreodata pe creangă, lânga mine.
Vraja sarutului nocturn
Lasă-mă să te ating cu un sărut
Și să te alint cu-n roșu în obraji,
Ca florile ce-n primăvară cresc,
Pe câmpuri nesfârșite, în veșmânt de vrăji.
Lasă-mă să-ți pictez pe ochi stele,
Și-n părul tău, ca vântul să mă-nșir,
Să ne topim în nopți de catifea,
Cu inimi vibrând, sub cerul de safir.
Lasă-mă să te port prin visuri calde,
Pe aripi de lumină și parfum,
Să fim doi fluturi într-un vals etern,
Să strălucim în roua dimineții, blând.
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Sufletul pereche
Încă te caut, deși e târziu,
În visele-n care te chem înapoi,
Tu, suflet pierdut, dar mereu viu,
Rămâi în inima mea de-amândoi.
Oricât de departe, tu ești al meu,
Și timpul nu poate iubirea s-o șteargă,
În fiecare dor, tot a ta sunt eu,
Deși ești departe și totuși te leagă.
Nu pot renunța, nu pot să mă-mpac,
Cu gândul că nu vei mai fi lângă mine,
Ești rana ce doare, dar nu pot să tac,
Căci inima mea încă plânge de tine.
Iubirea vieții mele
Din cerul gri de toamnă târzie
Ai apărut tu și ai stat lângă mine
Te-ai pus pe creanga mea din toate
Și ai început să îmi descânți multe păcate
Eu auzeam ce spui, dar nu înțelegeam
Eram pierdut în gânduri și te citeam
Până într-un moment când tu te-ai oprit
Ți-ai luat zborul și creanga s-a zguduit
Te-am privit cum prin aer te miști și planezi
Nu știam atunci că doar pe mine mă vezi
Te priveam cum dispari înconjurată de nori
Nu voiam să te pierd, mă gândeam la noi
Atunci am zis să îmi iau și eu zborul
M-am luat după tine, ocoleam norul
Erai acolo și parcă mă așteptai
Să zburăm împreuna, asta voiai
Așa am facut până spre țările calde
Am călătorit amândoi foarte departe
Acolo am ajuns să te cunosc mai bine
Pe zi ce trece mă gândeam mai mult la tine
Erai compania din ochii mei singuri
Erai bucuria din sufletul meu gol
Erai speranța din mintea mea pesimistă
Erai acolo pentru mine, mulțumesc pentru tot
Atunci cand a venit vremea să ma întorc
Ți-am spus să nu vii cu mine și ai avut un șoc
Am plecat liniștit, nu m-am uitat înapoi
Am trecut prin zăpezi, furtună si ploi
Acasă vremea era perfectă, luminoasă
Creanga mea verde și parcă mai frumoasă
M-am așezat la locul meu preferat
Și am rămas acolo mai îngândurat
Dar nu eram bine, nu eram sigur pe mine
Am început să mă întreb de ce nu mai vi
Stiam răspunsul dar cerul era tot gri
Voiam sa știu ce faci, cum esti
Îmi era dor de tine, să mă iubești
Atunci am realizat cât de mult țin la tine
De atunci mă tot gândesc, și poate și mâine
Dacă te voi mai vedea vreodata pe creangă, lânga mine.
Другие стихотворения автора
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
mama
maturizarea - ce este asta, poate ca nu as putea spune,
de si nu prea pare un cuvint deosebit,
dar, cind intelegi, ca fiinta mai scumpa ca mama pe lume
nu e, ce parca intr-o secunda a inalbit.
te superi pe ea, cind de la facebook, instagram te abate,
unde flori, plimbari cu masina ei iti promit
si-apoi ea iti spune, sa fii acasa numaidecit la zece jumate.
spune-ti sincer, ei doar nu te-au iubit.
te grabesti l-antilnire, unde-n camasa albastra te-asteapta,
te saruta fierbinte si apoi in brate te stringe,
iar tu esti deja gata sa crezi in orice cuvint, orice soapta
si spui ca-l iubesti, iar mama va plinge.
ii strigi ca vesela ieri de trei ori ai spalat si azi nu mai vrei,
pornesti iar notebookul si nu ai regrete,
dar nu te gindesti, ca pe cea mai scumpa dintre femei
viata grea o farima cu viteza unei comete,
(femeea ce te-a crescut asa mare, te-a ingrijit fara frica,
femeea ce poate ierta a suta si mia oara)
si poate cindva, peste ani, in pierduta de mult mica fiica
la volumul intreg sentimente o sa apara.
maturizarea, ce e? eu inca nu stiu sensul acestui cuvint,
dar promit, c-o sa spal vesela si azi si miine
si tot ce-i posibil, doar ca sa scad din viteza acestui vint,
ca sa n-o ia pe mama de linga mine.
nu, nu mai vreau sa fiu copil, mi-a ajuns copilaria pe veci,
ca la scoala stiintele, si-a lumii enciclopedie,
dar nu vreau, ca cindva peste ani zeci, douazeci, treizeci
sa ma-ntorc iar la mama, iar casa sa fie pustie.
P.S.
salut! iti scriu iarasi pe internet, nu pe papir.
totu-i ok, doar c-am racit de la-atita rau, de la ura,
dar mama mi-a spus: «respira - si eu respir -
deaspura unui cartof fierbinte, larg deschizind gura.»
stiu, prostii. acum nu mai trece asa angina,
nu se trateaza raceala, bronsita, nimic din ce doare,
dar mama mi-a spus: «arunca acum aspirina,
ea nu este buna. si sufletul clateste-l cu soda si sare.
paraseste-i pe cei, de care ades esti uitata,
pe cei, ce-nafara de suferinta nu-ti mai pot da nimic.
sa nu-ti fie teama, ca o sa il pierzi vreodata.»
P.S. gitul deja a trecut, pe mama nu o mai contrazic.
la inceput
la inceput ei cer apa intr-o cana,
apoi - sa imparti cu ei dejunul, prinzul si cina,
pastile de singuratate, bandaj pentru rana,
loc pentru ginduri, haine, chiar pentru masina.
la inceput intr-un colt ei iti cer sa stea,
apoi isi doresc si in capul mesei sa-si faca loc.
la inceput ei din suflet sint gata sa-ti dea,
apoi te-ar batea, injura si la urma ti-ar da si foc.
la inceput ei iti cer sa-i asculti un minut,
apoi - sa astepti luni intregi, cind ei vor sa plece.
eu stiu toata schema aceasta, scumpul meu Brut,
dar, pentru-nceput, da-mi o cana cu apa rece.
aceste zile
o data in saptamina, mai des nu pot sa scriu poezii,
o data in saptamina imi vine sa pling de durere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori deveniti prea straini si pustii.
o data in saptamina sa darim, sa distrug totu-mi vine,
iar apoi sa repar ce-am distrus n-am putere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori sinteti prea stricti cu mine.
o data in saptamina zimbetele lumii imi par umile,
(o zi obisnuita, dar parca e-o intreaga viata),
eu sint atit de iritata in orice dimineata,
incit nu pot vorbi despre aceste zile.
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
mama
maturizarea - ce este asta, poate ca nu as putea spune,
de si nu prea pare un cuvint deosebit,
dar, cind intelegi, ca fiinta mai scumpa ca mama pe lume
nu e, ce parca intr-o secunda a inalbit.
te superi pe ea, cind de la facebook, instagram te abate,
unde flori, plimbari cu masina ei iti promit
si-apoi ea iti spune, sa fii acasa numaidecit la zece jumate.
spune-ti sincer, ei doar nu te-au iubit.
te grabesti l-antilnire, unde-n camasa albastra te-asteapta,
te saruta fierbinte si apoi in brate te stringe,
iar tu esti deja gata sa crezi in orice cuvint, orice soapta
si spui ca-l iubesti, iar mama va plinge.
ii strigi ca vesela ieri de trei ori ai spalat si azi nu mai vrei,
pornesti iar notebookul si nu ai regrete,
dar nu te gindesti, ca pe cea mai scumpa dintre femei
viata grea o farima cu viteza unei comete,
(femeea ce te-a crescut asa mare, te-a ingrijit fara frica,
femeea ce poate ierta a suta si mia oara)
si poate cindva, peste ani, in pierduta de mult mica fiica
la volumul intreg sentimente o sa apara.
maturizarea, ce e? eu inca nu stiu sensul acestui cuvint,
dar promit, c-o sa spal vesela si azi si miine
si tot ce-i posibil, doar ca sa scad din viteza acestui vint,
ca sa n-o ia pe mama de linga mine.
nu, nu mai vreau sa fiu copil, mi-a ajuns copilaria pe veci,
ca la scoala stiintele, si-a lumii enciclopedie,
dar nu vreau, ca cindva peste ani zeci, douazeci, treizeci
sa ma-ntorc iar la mama, iar casa sa fie pustie.
P.S.
salut! iti scriu iarasi pe internet, nu pe papir.
totu-i ok, doar c-am racit de la-atita rau, de la ura,
dar mama mi-a spus: «respira - si eu respir -
deaspura unui cartof fierbinte, larg deschizind gura.»
stiu, prostii. acum nu mai trece asa angina,
nu se trateaza raceala, bronsita, nimic din ce doare,
dar mama mi-a spus: «arunca acum aspirina,
ea nu este buna. si sufletul clateste-l cu soda si sare.
paraseste-i pe cei, de care ades esti uitata,
pe cei, ce-nafara de suferinta nu-ti mai pot da nimic.
sa nu-ti fie teama, ca o sa il pierzi vreodata.»
P.S. gitul deja a trecut, pe mama nu o mai contrazic.
la inceput
la inceput ei cer apa intr-o cana,
apoi - sa imparti cu ei dejunul, prinzul si cina,
pastile de singuratate, bandaj pentru rana,
loc pentru ginduri, haine, chiar pentru masina.
la inceput intr-un colt ei iti cer sa stea,
apoi isi doresc si in capul mesei sa-si faca loc.
la inceput ei din suflet sint gata sa-ti dea,
apoi te-ar batea, injura si la urma ti-ar da si foc.
la inceput ei iti cer sa-i asculti un minut,
apoi - sa astepti luni intregi, cind ei vor sa plece.
eu stiu toata schema aceasta, scumpul meu Brut,
dar, pentru-nceput, da-mi o cana cu apa rece.
aceste zile
o data in saptamina, mai des nu pot sa scriu poezii,
o data in saptamina imi vine sa pling de durere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori deveniti prea straini si pustii.
o data in saptamina sa darim, sa distrug totu-mi vine,
iar apoi sa repar ce-am distrus n-am putere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori sinteti prea stricti cu mine.
o data in saptamina zimbetele lumii imi par umile,
(o zi obisnuita, dar parca e-o intreaga viata),
eu sint atit de iritata in orice dimineata,
incit nu pot vorbi despre aceste zile.