Pierduta...
ma pierd în "ce ar fi fos..dacă.."
în ceea ce a fost...odată ca niciodată,
în ceea ce ar fi putut sa fie
in vorbe deșarte, promisiuni uitate.
ma pierd în "noi" demult apusi,
în vise ce prematur s-au risipit
în tot ce-am fost și tot ce-am devenit
azi doi straini...cândva îmbrățişați
as fi dorit sa ne mai fim puțin,
timpul sa nu rupă foaia pentru vesnicie
cum bobul în vie așteaptă sả devină vin
aștept și eu privirea-ti calda sa-mi adie..
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 31 декабря 2024
Просмотры: 239
Стихи из этой категории
E păcatul tău
E păcatul tău că ai făcut să plângă
Ochii care te priveau cu drag,
C-ai stins lumina-n inimi fără rugă
Și-ai dat iubirea veșnică-n praf și trag.
Ai spus cuvinte ce tăiau ca lama,
În loc de mângâieri, ai dat venin,
Și-ai ars în suflet ceea ce-ntr-o dramă
Se pierde încet, dar doare-n veci deplin.
Ți-am pus în palme inima întreagă,
Și tu-ai lăsat-o-n frig, să tremure,
Când tot ce-ți cerea era o dragă
Privire caldă, nu umbre sumbre.
Dar timpul, vezi, nu iartă și nu tace —
Îți va aduce-n gânduri plânsul meu,
Când alții vor iubi și fi-vor pace,
Tu vei vedea doar golul tău mereu.
Când nopțile te-or strânge fără milă,
Și liniștea va deveni blestem,
Să-ți amintești de mâna mea umilă
Ce te-a iubit fără vreun alt sistem.
Să nu cauți în alți ochi alinare,
Căci n-o s-o găsești nicicând la fel —
Iubirea mea a fost ca o visare
Pe care-ai rupt-o singur, crud și rebel.
Acum rămâi cu ce-ai lăsat în urmă,
Un dor amar și-un drum ce nu mai e,
Căci dragostea când pleacă... nu se curmă,
Se schimbă-n foc ce mistuie-n tăcere.
Viziune
Tunete cu sunet de vioară, parcă acordată puțin mai strâns
Și norii albi din timpul nopții, luminați de fulgere cu nuanțe mov,
Copacul de iasomie, ce împrăștie nesecat al său miros
Pe care nici ploaia nu îl spală, ci se împletesc până la ultimul nod...
Construiesc pastelul perfect, dar și motivul evadării
Din camera cu patru paturi goale și lampă cu lumina slabă.
Fără sa spui nimănui, fără sa știi ce te așteaptă, tu îți strângi
În buzunare doar strictul necesar pentru amintirea vagă
Ce îți va rămâne, o data cu trecerea verii sau a mai multora.
Toată claritatea cade asupra unei singure persoane,
Despre care vorbești mereu, dar tot în secret îi este identitatea.
Tu fugi, ramai și fără suflu și fără rațiune...către străinul de departe.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la camera ce ai lăsat-o pustie.
Tu fugi, cu inima fanfară, gata de a fi iarăși împrăștiată.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la pericolul care vine după tine.
Tu fugi, de gălăgia din capul tău către liniștea ce crezi ca te așteaptă.
La fel ai făcut și ieri, la fel faci și astăzi, și dacă s-ar putea
Ai face la fel și mâine pentru pătura verde împărțită la doi,
Pentru singura priza unde îți încarci pe rand telefonul și tigara,
Pentru îmbrățișarea nocturnă a cuiva despre care nu vei spune "noi"
Chiar dacă el este omul care simți că te completează.
Tu te pierzi în ochii lui atunci când îți vorbește despre viață
Și te arunci în brațele lui, când noaptea este rece, dar pielea sa e caldă...
Asta este viziunea ta despre echilibru, dar nu pui corect lucrurile în balanță,
Căci ignori frigul ce te înconjoară, după cele 5 secunde de confort
Și pătura incapabilă să te învelescă, menită pentru o singura persoană.
Tu nu existi în acest tablou, dar continui să îl pui în ramă,
Încercând sa îl așezi, într-un cui ce apropae stă să cadă,
Măcar sa îl faci să pară cât de cât drept.
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Trenul efemer
M-așteptai în gară,
Cu zelul tău frumos.
Și-n ochii tăi de vară
Sclipea un foc sfios.
Cobor din tren ușor.
Te strâng tare în brațe
Și simt că ți-era dor,
Să fii cu mine-n noapte.
Pe cerul cel ‘negrit,
O stea a apărut.
Ți-am spus cât te-am iubit,
Iar tu mi-ai dat sărut.
Am așteptat iar trenul,
Ca să fugim în lume.
Lăsăm în urmă drumul,
Trăind fără vreun nume.
Mi-ai luat mâna firavă,
Aveai acel fior.
Șopteai cu voce suavă
Și m-ai lăsat s-adorm.
Stăteam pe pieptul tău
Ș-ușor mă atingeai.
Știam că ești al meu,
Simțeam cum mă iubeai.
Te uiți in ochii mei,
Pierzându-te în Soare.
Mă uit în ochii tăi,
Pierzându-mă în mare.
Pe drum cântam balade.
Vedeam cum te râdeai.
Simțeam căldură-n spate,
Dar tu te-mbujorai.
Plecat-am noi departe,
Să fiu numai a ta.
Să stăm pe iarba verde
Și să cădem pe ea.
Ajuns-am noi acolo,
Să fii numai al meu.
Să-ți cânt mereu ,,Țigano”,
Să uiți de tot ce-i greu…
,,Țigano" - Bosquito
O altfel de iubire
(Icoana vieții mele)
Iubita mea,
iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
Eu sunt iubirea ce-o aștepți demult,
Eu sunt cel care știe cine ești,
Tu ești frumosul înger pe pămant,
Venită ca iubire dintre stele!
Zeița frumuseții te declar,
In strălucire și amor nu ai egal,
Cuminte,delicată și prinsă-n gând mereu te țin,
În ale mele brațe ce-ți aparțin,
Dar sunt în întregime ale tale!
Iubita mea, iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit,
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
E păcatul tău
E păcatul tău că ai făcut să plângă
Ochii care te priveau cu drag,
C-ai stins lumina-n inimi fără rugă
Și-ai dat iubirea veșnică-n praf și trag.
Ai spus cuvinte ce tăiau ca lama,
În loc de mângâieri, ai dat venin,
Și-ai ars în suflet ceea ce-ntr-o dramă
Se pierde încet, dar doare-n veci deplin.
Ți-am pus în palme inima întreagă,
Și tu-ai lăsat-o-n frig, să tremure,
Când tot ce-ți cerea era o dragă
Privire caldă, nu umbre sumbre.
Dar timpul, vezi, nu iartă și nu tace —
Îți va aduce-n gânduri plânsul meu,
Când alții vor iubi și fi-vor pace,
Tu vei vedea doar golul tău mereu.
Când nopțile te-or strânge fără milă,
Și liniștea va deveni blestem,
Să-ți amintești de mâna mea umilă
Ce te-a iubit fără vreun alt sistem.
Să nu cauți în alți ochi alinare,
Căci n-o s-o găsești nicicând la fel —
Iubirea mea a fost ca o visare
Pe care-ai rupt-o singur, crud și rebel.
Acum rămâi cu ce-ai lăsat în urmă,
Un dor amar și-un drum ce nu mai e,
Căci dragostea când pleacă... nu se curmă,
Se schimbă-n foc ce mistuie-n tăcere.
Viziune
Tunete cu sunet de vioară, parcă acordată puțin mai strâns
Și norii albi din timpul nopții, luminați de fulgere cu nuanțe mov,
Copacul de iasomie, ce împrăștie nesecat al său miros
Pe care nici ploaia nu îl spală, ci se împletesc până la ultimul nod...
Construiesc pastelul perfect, dar și motivul evadării
Din camera cu patru paturi goale și lampă cu lumina slabă.
Fără sa spui nimănui, fără sa știi ce te așteaptă, tu îți strângi
În buzunare doar strictul necesar pentru amintirea vagă
Ce îți va rămâne, o data cu trecerea verii sau a mai multora.
Toată claritatea cade asupra unei singure persoane,
Despre care vorbești mereu, dar tot în secret îi este identitatea.
Tu fugi, ramai și fără suflu și fără rațiune...către străinul de departe.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la camera ce ai lăsat-o pustie.
Tu fugi, cu inima fanfară, gata de a fi iarăși împrăștiată.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la pericolul care vine după tine.
Tu fugi, de gălăgia din capul tău către liniștea ce crezi ca te așteaptă.
La fel ai făcut și ieri, la fel faci și astăzi, și dacă s-ar putea
Ai face la fel și mâine pentru pătura verde împărțită la doi,
Pentru singura priza unde îți încarci pe rand telefonul și tigara,
Pentru îmbrățișarea nocturnă a cuiva despre care nu vei spune "noi"
Chiar dacă el este omul care simți că te completează.
Tu te pierzi în ochii lui atunci când îți vorbește despre viață
Și te arunci în brațele lui, când noaptea este rece, dar pielea sa e caldă...
Asta este viziunea ta despre echilibru, dar nu pui corect lucrurile în balanță,
Căci ignori frigul ce te înconjoară, după cele 5 secunde de confort
Și pătura incapabilă să te învelescă, menită pentru o singura persoană.
Tu nu existi în acest tablou, dar continui să îl pui în ramă,
Încercând sa îl așezi, într-un cui ce apropae stă să cadă,
Măcar sa îl faci să pară cât de cât drept.
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Trenul efemer
M-așteptai în gară,
Cu zelul tău frumos.
Și-n ochii tăi de vară
Sclipea un foc sfios.
Cobor din tren ușor.
Te strâng tare în brațe
Și simt că ți-era dor,
Să fii cu mine-n noapte.
Pe cerul cel ‘negrit,
O stea a apărut.
Ți-am spus cât te-am iubit,
Iar tu mi-ai dat sărut.
Am așteptat iar trenul,
Ca să fugim în lume.
Lăsăm în urmă drumul,
Trăind fără vreun nume.
Mi-ai luat mâna firavă,
Aveai acel fior.
Șopteai cu voce suavă
Și m-ai lăsat s-adorm.
Stăteam pe pieptul tău
Ș-ușor mă atingeai.
Știam că ești al meu,
Simțeam cum mă iubeai.
Te uiți in ochii mei,
Pierzându-te în Soare.
Mă uit în ochii tăi,
Pierzându-mă în mare.
Pe drum cântam balade.
Vedeam cum te râdeai.
Simțeam căldură-n spate,
Dar tu te-mbujorai.
Plecat-am noi departe,
Să fiu numai a ta.
Să stăm pe iarba verde
Și să cădem pe ea.
Ajuns-am noi acolo,
Să fii numai al meu.
Să-ți cânt mereu ,,Țigano”,
Să uiți de tot ce-i greu…
,,Țigano" - Bosquito
O altfel de iubire
(Icoana vieții mele)
Iubita mea,
iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
Eu sunt iubirea ce-o aștepți demult,
Eu sunt cel care știe cine ești,
Tu ești frumosul înger pe pămant,
Venită ca iubire dintre stele!
Zeița frumuseții te declar,
In strălucire și amor nu ai egal,
Cuminte,delicată și prinsă-n gând mereu te țin,
În ale mele brațe ce-ți aparțin,
Dar sunt în întregime ale tale!
Iubita mea, iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit,
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Apus
Când soarele în asfinţit coboară
Și noaptea îmbrățisează pământul
De altfel ca în fiecare seară,
Doar la tine îmi fuge gândul....
Atât de trist cum m-ai lăsat
Cu inima îndurerată,
Ochii in lacrimi scăldați..plânsă,
Cum nu am fost vreodată.
Că ai plecat fără să ai
Și pentru mine o-mbrățisare
Și dus ai fost fără să-mi lași
Un vin in doi, la un apus de soare...
...Și dorul de-un vin mă cuprinde...
Aș vrea să-I simt pret de o picătură,
Să mai sorb din paharul desfătării
Intre noi să nu mai fie loc de ură
Și ce-a fost greșit, să lăsăm uitării.
Vino te rog.!.degrabă să ștergi
Lacrima ce-mi curge nevinovată
Ca din durerea ce-o simt acum,
Să culeg măcar o clipă minunată.
De-ai ști! Cum amintirea mă răscolește
Mi-e dor de visul prematur pierdut
Vino te rog! Intoarce-mi bucuria
Pentru o clipă, să fim ca la-nceput.
P.S
In doi pentru câteva clipe,
Tu să sorbi din cupa iertării
Eu pe buze din nou să simt
Gustul, ce nu-I pot da uitării😔
Vis rosu
Și iar mi-e dor babe... dor de tine!
Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..
Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene
Azi parcă mai mult ca la început
Chiar de tăcerile îmi sunt mortale
Încerc să-ţi mai scriu un poem
Visând la degustări criminale
Împreună îmbrățișați să stăm...
Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?
De ce poveștii ai pus punct?
De ce s-au întâlnit două destine?
Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?
..imi este așa de dor de ce visam să fie
C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu
Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie
C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi
Am obosit...
Am obosit să-nfrunt al tău orgoliu
Să simt în urmă-ți atâta nostalgie
Să-mi fie sufletul în doliu
Și inima-mi... hemoragie.
Am obosit să sper în "revenire"
Am obosit să tot aştept
Mi-e sufletul plin de mâhnire
Durere tainică în al meu piept
Mi te-am bătut pe mână-n tatuaj
Să-mi amintesc de mi-o fi dor
De-al nostru tainic scurtmetraj
Frumos...incheiat..îngrozitor..
Am obosit sa mai scriu poezii
Despre-un erou nemuritor
Ce este al meu în nopţi târzii
în vise ce la răsărit imi mor..
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Apus
Când soarele în asfinţit coboară
Și noaptea îmbrățisează pământul
De altfel ca în fiecare seară,
Doar la tine îmi fuge gândul....
Atât de trist cum m-ai lăsat
Cu inima îndurerată,
Ochii in lacrimi scăldați..plânsă,
Cum nu am fost vreodată.
Că ai plecat fără să ai
Și pentru mine o-mbrățisare
Și dus ai fost fără să-mi lași
Un vin in doi, la un apus de soare...
...Și dorul de-un vin mă cuprinde...
Aș vrea să-I simt pret de o picătură,
Să mai sorb din paharul desfătării
Intre noi să nu mai fie loc de ură
Și ce-a fost greșit, să lăsăm uitării.
Vino te rog.!.degrabă să ștergi
Lacrima ce-mi curge nevinovată
Ca din durerea ce-o simt acum,
Să culeg măcar o clipă minunată.
De-ai ști! Cum amintirea mă răscolește
Mi-e dor de visul prematur pierdut
Vino te rog! Intoarce-mi bucuria
Pentru o clipă, să fim ca la-nceput.
P.S
In doi pentru câteva clipe,
Tu să sorbi din cupa iertării
Eu pe buze din nou să simt
Gustul, ce nu-I pot da uitării😔
Vis rosu
Și iar mi-e dor babe... dor de tine!
Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..
Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene
Azi parcă mai mult ca la început
Chiar de tăcerile îmi sunt mortale
Încerc să-ţi mai scriu un poem
Visând la degustări criminale
Împreună îmbrățișați să stăm...
Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?
De ce poveștii ai pus punct?
De ce s-au întâlnit două destine?
Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?
..imi este așa de dor de ce visam să fie
C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu
Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie
C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi
Am obosit...
Am obosit să-nfrunt al tău orgoliu
Să simt în urmă-ți atâta nostalgie
Să-mi fie sufletul în doliu
Și inima-mi... hemoragie.
Am obosit să sper în "revenire"
Am obosit să tot aştept
Mi-e sufletul plin de mâhnire
Durere tainică în al meu piept
Mi te-am bătut pe mână-n tatuaj
Să-mi amintesc de mi-o fi dor
De-al nostru tainic scurtmetraj
Frumos...incheiat..îngrozitor..
Am obosit sa mai scriu poezii
Despre-un erou nemuritor
Ce este al meu în nopţi târzii
în vise ce la răsărit imi mor..