Oscilații continue, Inimi și destine
În inerția unui sărut cinetic
Gândul meu atoll, impuls mecanic
Pătrunde-n timp efemer dar magic
Iar frecvența inimi-mi pare lanț de amintiri
Un șir monoton de pasiuni pierdute
A cărei diagrame statico-cinematică
Izbește firavul simțământ invariant
În proiecți ortogonale ale sufletului meu
Ce acceleraza unghiular în priviri făurite
De așa natură să mă-nfioare, și-mi par
Creații divine închistate-n perpetum infinite
În marșul ce mă apropie de tine
Energia mea se stinge
Și rămân fără cuvinte
Lumea mea cuantică, lanțană de sfere
Se pierde în durere
Un compendium de suspine
Mă ajută să găsesc un silogism
O teoremă un algoritm
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Chiriac Marius
Дата публикации: 8 мая 2021
Просмотры: 1199
Стихи из этой категории
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Scrisoare către tine partea 8
Oare când mă vei căuta să vorbim amândoi?
Fără să mă tem că ne vor prinde cineva într-o zi?
M-am săturat să îmi ascund sentimentele fără să știe alții,
Și nu luptăm pentru ce simțim.
Cât aș vrea să fi aici cu mine,
Dormind lipiți unul lângă altul,
Să mă trezești cu sărutări dulci,
Și să nu mă părăsești niciodată.
Deși îmi stăpânesc greu emoțiile,
Te vreau pe tine și nu pe altul,
Fiindcă doar tu îmi aduci zâmbetul pe buze,
Când mă gândesc la tine,
Altceva nu îmi mai trebuie.
Ce vrei mai mult să îți spun?
Sunt nebună după tine și mă topesc de dor,
Mă schimb in bine doar dacă ești cu mine,
Te rog crede-mă iubire,
Că nu am liniște dacă nu te am pe tine.
Și-am să iubesc
Am auzit deja destul despre iubire
Precum un înger e descrisă-n poezie
Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire
Acea minune-i des respinsă și nu-i bine
De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n tine
Să n-o arăți, vor crede mulți că-i o stafie
Doar prin legende-a apărut ființă vie
N-au înțeles probabil ce-i o poezie
Pare o molimă ce schimbă totu-n tine
De te-a atins ești condamnat pe mii de zile
În realitate-aduce zâmbet, bucurie
E despre oameni când e vorba de iubire
Cu toate aste-am să iubesc același nume
Și-am să iubesc până iubesc-ul mă supune
Am să iubesc cât o să fie-această lume
Și-am să iubesc până sfârșitul va apune
Și-am să iubesc chiar dacă-mi arde totu-n cale
Și-am să iubesc până iubesc-ul nu mai doare
Am să iubesc la nesfârșit fără hotare
Până ce soarele apus nu mai răsare
Și-am să iubesc pân-am să pier de dor, de jale
Și-am să iubesc până la ultima bătaie
Și-am să iubesc până ce oasele n-au carne
Chiar dacă tot ce-am să iubesc îmi dă uitare
Dar ce păcat, iubirea-i des o crudă farsă
De ești iubit poate atunci să ai speranță
Un te iubesc nu mai prezintă importanță
Nu știe sufletul săracul de ai șansă
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în islandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Getum við rifjað upp ímynd manneskju sem veitti okkur innblástur fyrir 10 árum?
Já, við verðum bara að vilja,
Já, ef það hafði jákvæð áhrif á okkur,
Já, ef það hvatti okkur,
Já, ef hann gæti skilið okkur (flestir geta það ekki),
Já, ef hún gæti miðlað okkur eitthvað af persónu sinni, fegurð sálar sinnar og ástríðum,
Já, ef ég andvarpa enn af gleði þegar ég horfi á myndirnar hennar,
Já, ef hún skildi okkur eftir orðlaus yfir því hversu einstakar hugmyndir hennar voru (ein þeirra kom mér virkilega á óvart á allan hátt),
Já, ef hún vissi hvernig á að fá okkur til að vilja sjá sjónarhorn hennar,
Já, ef hún gæti gefið okkur milljarð af gjöfum sínum,
Já, ef hún smitaði okkur með hlátri sínum, góðvild sinni og óskum,
Já, ef þú heldur að það hafi breytt þér til hins betra, að þú sért orðinn ríkari (siðferðilega, siðferðilega, tilfinningalega),
Já, ef hann gafst ekki upp á þér, vildi hann frekar treysta þér, hann hélt ekki að hann myndi eyða tíma sínum án þess að fá neinar niðurstöður,
Já, ef þú hefur ekki svikið traust hans heldur,
Já, ef hann vissi hvernig á að innræta okkur metnað og auka hann á því tímabili sem við þekktumst,
Já, ef við komumst að því að það voru ekki margir eins og hún,
Já, ef honum var virkilega annt um siðferðileg gildi, hvernig getur hver maður náð betri, mildari, umhyggjusamari og skemmtilegri útgáfu af sjálfum sér,
Já, ef ég var alltaf með sama spennuna í hvert skipti sem ég sá hana, þá skipti það engu máli að hún var skvettuð af drullu regnvatni, að hún átti augnablik þegar hún var kvíðin, að hún varð reið, að hún væri þreytt, að hún var með flensu og við gátum ekki lengur notið með sömu frábæru karaktereinkennum,
Já, ef hugsanirnar sem beint var til hennar báru ávöxt í hjörtum okkar,
Já, ef hún var ekki einhver ókunnug þá var hún eitthvað meira en það, manni fannst maður nálgast hana, hún var eins og vinkona eða eldri systir,
Já, ef þú ferð upp þrep á hverjum degi, með hjálp hennar,
Já, ef hann gæti byggt allt með slíkri ró og ástríðu að þú getur í raun ekki brugðist við að hugsa um það,
Já, ef þú heldur að þú hefðir ekki reynt til einskis að heilla hana,
Já, ellin þýddi í raun fegurð í hennar tilfelli, hún var miklu feitari í æsku, en hún hafði viljann til að léttast, hún hafði tíma til að laga alla galla sem angra hana á sjálfri sér, gleðja okkur öll 50 ára eitthvað ,
Já, það hefði verið þess virði að taka þátt í raunveruleikaþætti eins og "Rúmenar hafa hæfileika",
Já, vegna þess að ég tók upp orðið "hæfileikar", af henni lærði ég að það er ekkert slíkt, við fáum enga hæfileika og við tökum ekki með okkur í hinn heiminn, hæfileikarnir sem hún sýndi var áunnin kunnátta, afleiðing af einhverju venjulegu,
Já, þegar ég datt (hrasaði), vissi hann hvernig á að hjálpa mér upp,
Já, bara ef þú gætir enn séð hana á gangstéttinni, á markaðnum, á tónleikum, í ráðhúsinu, á leikvanginum sem er í gangi á þeim 70 árum sem hún yrði í dag,
Já, mig langar að sjá hana einu sinni enn...
Elsku kona mín (og upphafsstafirnir C. P.) sem voru mér líkari eldri systur (um 42 árum eldri) í 7 ár, þá þurftir þú líka að fara, annað stig var að koma. Þú hélst eins og ráðgáta í undirmeðvitund minni, ég veit ekki einu sinni enn þann dag í dag hvernig þú hefðir viljað að ég væri, hvað þú hefðir viljað sýna þér meira, en þú varst áfram einhvers staðar þar, á listanum yfir "Konur af 10 og af 10 mönnum", eins og frá 10 bekk sýningu.
Fyrirgefðu klaufaskapinn í öllu, en það var ekki viljandi, en ég er að frjósa, hjartað í mér flýgur, ég fæ hjartslátt, ég svitna stundum kalt, stundum hlýtt, það er eins og ég fái ekki nóg loft inn. lungun þegar ég dáist að persónuleikanum, viðleitninni, öllu sem þú sýndir mér og ég, miðað við kunnáttuleysi mitt síðan þá, gat ekki sýnt þér annað en það sem þú sást alltaf.
Dragostea din ochii unui tată de fată
„O iubire adevărată începe din prietenie,
Un sărut pe frunte, poate și un trandafir
Și-o promisiune simplă.” -Așa a zis tati că e dragostea.
„Ea nu se termină
Și vine când vede ea că ești gata să o primești
Sau când fugi de iubire,
dar ea vine din urmă după a ta inimă.
Depășind orice obstacol.”
Așteptând să vină această prietenie tu ai apărut.
Stângaci, timizi, dar uite o prietenie, un sărut și un trandafir crezut pierdut,
O și acum și o promisiune, simplă
Dar cu greutate în sufletele noastre.
Peste zeci, chiar sute de ani,
Cu părul alb, dar tineri
împreună cu trandafirul crezut pierdut,
Acel prim simbol al iubirii, acum uscat la exterior,
Dar ce păstrează atâtea amintiri,
Voi spune, din nou: „Tati ai avut dreptate,
Uite-ne aici,
iubindu-ne ca-n prima zi
și la fel de stângaci, parcă timizi luptăm pentru această iubire pură descrisă de tine!”
Dragostea doare
Dragostea nu doare doar când moare..
Ea strigă tare,se zbate dulce,
Vrea să cuvânte pe limba ei..
Suspină tristă când nu-i auzită
Vorbește-o limbă necunoscută
Aduce daruri celeste, nebănuite,
Te tot invită ca la o nuntă
Să treci pe-acolo în haine de gală
Tu însă fă ce crezi sau ce vrei;
Ai grijă mare la aparențe
Sunt trecătoare,înșelătoare
Timpul are clepsidra întoarsă
Nimic nu poate să stea în loc...
Sarută-ți tandru mereu iubita
Cere-i sărutul ce-l ține tainic,
Neștiind de unde îl are și pentru ce...
Trăiește-ți dulcea durere
Doar știai bine că dragostea doare
Nu doar când moare
Ci și acum când îți vorbește,
Nu ai ce-i face
Asta e!
(16 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Căzut în noapte
Iubito nu înopta acum
Spune-mi cât iubești
Întoarce-mă din drum
De vrei ace și povești
Dragoste vorbește-mi cald
Șoptește-mi amorul meu
Fără de ruj ori făr de fard
De vrei nopți cu un ateu
În tine am logodna sufletului
În care țin dorința mea
Chiar de pândești în colțul patului
Te devorez în mintea ta
Bei aerul din jurul nostru
Ca un vin de-îndrăgostiți
Hainelor nu le vezi rostu
Când te lipesc eu de pereți
Vrei cerul te voi înalța la el
Dar privești în jos și-n mine marea
În buze dulci și-n gustul lor caramel
Ce adânc lovește-n noi iubirea
Extazul nu-l mai definești
Limbilor nu le ajunge vorba
Întregi țipete cerești
Cobori din rai să fumăm ţigara
Arthur și coroana de spini
Arthur! Bătrân monarh,
Al pădurilor ierarh,
Plânsetele celor mulți
Când le auzi, te rog, să ierți,
Trădarea și mânia,
Trufia și nebunia.
Firea noastră ce-o aveam
Ne amintește cum eram
Eram mai buni și mai cuminți
N-aveam arginți aveam doar sfinți
Credință era și mila
Nu iubirea cu de-a sila
Neamul tău, bătrâne urs,
Îl aminteam în orice vers
Ne-am săturat de atât suspin
Și blestem pe cel ce rupe
Din coroana ta de spini
Urletul din noi erupe
Și în plânset adormim.
Între turnurile lacrimilor diafane
Între turnurile lacrimilor diafane ...
Așa mă simt uneori,
Nevoit, de neștiute sorți,
Să mă pierd în ochii tăi,
Să cad în visare,
Seara-n asfințit,
Către iubitu-mi Dumnezeu.
Căci rabd, la poarta suferinţei,
Voind să te mai văd încă odată
Și mă-nchin, făgăduind că altă dată
O să aprind un vis şi-n care,
Să lumineze, firav și neștiut,
Chipul iubitei mele
Alb, cu ochi albaștri, interzis
În mii de feluri.
Și iar mă rog la bunul Dumnezeu
Să nu mă lase muribund
Sfârșit de dorul iubitei mele, interzise
În mii de feluri neîntelese,
Pe nesfârșitul orizont de şoapte,
În războiul dintre zi și noapte,
Unde se nasc visele.
Acolo unde eu ... Acum...
nu mă mai regăsesc...
Sunt demiurg? Ori sunt creştin?
Sunt un Zamolxe fără coroană,
Ori sunt ultimul martir?
Mă simt pierdut,
Mă simt o flacără homerică,
Sau o scânteie-nlăcrimată,
Ce se îndreaptă către mare...
Iar ea, la fel ca mine,
păşeşte înspre moarte Incet,
cu fiecare pas, cu fiecare gând,
mi-aduc aminte,
De o Cartagină-n ruine...
Povestea de dragoste dintre noi,
E un duet oximoronic,
Un duet în care nu există dans în doi...
Așa se sting și flăcările tremurânde,
Cu priviri miloase, împătimite,
Precum lacustra de pe lacul de niciunde,
Ucisă de speranțe-nchipuite...
Un lant de patimi stă cuminte,
Așteptând la poarta suferinței,
ultimele sale zale,
Căci te-am regăsit...
Dar tu te stingi în uitare,
Iar lanțul devine tot mai mare, tot mai mare
Clasa noastră.
Clasa noastră boierească
În tandem da-n altă casă
Cei croiți de acest neam
Dar nu poartă al său hram
Ei! să vezi copil din mine și beteag de a sa minte
Cel naiv de crede-n bine și de bine nu-s cuvinte
Crede-n țara românească și în rugi la o fereastră
Dară orice buruiană lângă casă vrea să crească
Și ce casă-i astă țară
Ce grădină de virtuți
Grădinarii sunt pe-afară
Și în casă doar corupți
Nu mai plângeți într-o droaie
Nu vă temeți de-astă ploaie
Căci din nori de nu e soare
Tragem norii și răsare
Dormi adânc bătrâne neam
Dormi adânc bătrâne neam
Fie-ți somnul cel mai calm
Perna stâlp la poarta minții
Căci în strajă's toți corupții
Te-nvățară vechii regi
Taine multe-n care fugi
Fie și în somnul tău
Te ivești de alte cruci
Ai să vezi când te trezești
Minciuni frumoase în povești
Armate întregi de izgoniți
Și tot mai rar cei nou veniți
Iar eu țip că-s pui de-al tău
Șireteniei pe nume
Nu uita când te trezești
Să te miri de ori și care
Nu sunt aici destui aiceia
Ce de copii nu au nici nume
Ori părinți făr de copii?
Preoți cei din alt cuvânt
Și iubirea-i cu de-a sila
Nu găsești pe drum nici mila
Niciun drum nu-i cel promis
Multe sunt în lume care
Din ce au zis nu s-a mai scris
Umbre și cuvinte
Și, deodată, în linistea adâncă
Două inimi bat vibrează încet
Trei cuvinte rascolite,
cad stancă
Cu brutalitatea unui cărturar inert
Diluviul secundelor recente
În scurta lor mișcare pe atlaz,
Cuprinde camera, pe nesimțite
În răstimpul de extaz.
Martor la întregul joc
Eul meu privea neputincios
La mine și la a mea ființă
Al meu surâs și-al meu noroc,
Rămân pe apă ca pe foc
Râmân un sublim oximoron
În celebrul vis drept cântăreț afon.
În teatrul gol gându-mi fuge către public
Și așa, timpul, a încremenit, fatidic.
Dar tu esti prea sus demon angelic
Ce-n sinea-ti porți adâncul adâncurilor
Prăpastia unui răsărit mojic
Un atentat la sărutul dimineților
Un Seth al nopților piramidale
Pe sub porții,
blesteme,
Zbori printre gânduri
Între rândurile mele .