Dragostea mea!
Gândul meu zboară spre tine,
Ducând cu el iubirea mea,
Și-ți va aduce de la mine,
Ceea ce simt că-i dragostea
Te rog nu-mi pune etichetă,
Vreau scuza să-mi accepți,
Chiar dacă ea iar se repetă,
Și-ți este greu din nou să ierți
Nu pot veni cum am promis,
Să ne-ntâlnim să discutăm,
Și să vorbim în mod deschis,
Nimic să nu mai amânăm
Distanța dintre noi e mare,
Și uneori devine apăsătoare
Să nu te văd asta mă doare,
Și simt cum dragostea dispare
Sunt neliniștit și am o teamă,
Că ochii nevăzuți se pot uita,
Dar știu că mi-ai furat inima,
Și de la tine n-o pot muta
..................................
Voi încerca să vin în țară,
Unde îmi este dragostea,
Degeaba ai câștig afară,
Dacă trăiești departe..de iubirea ta!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Стихи из этой категории
O ultima speranta
Esti langa mine,
Dar prea departe sa iti simt iubirea.
Si asteptarea doare, ma distruge,
Dar continui sa sper la o mica lumina la capat de drum
Desi drumul e mai lung cu cat merg mai repede pe el.
Imi simt inima cum se zdrobeste sub privirea ta rece, lipsita de sentimente
Si doare, doare ingrozitor de tare.
Sunt pierduta printre miile de fete
Care si au gasit a lor pereche
Asteptand ca tu sa fi cu mine.
Dar sa fie prea tarziu oare?
Sa iti fi gasit deja perechea,
Iar eu sa astept imposibilul?
Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
Mina mea stinga
Mina mea stinga ,arsa de soare
Aproape ca o gheara
Mina mea stinga, in asteptare
Mingiind hectare din pielea ta
Asteptind ploaia
Adunind picaturile printre linii
Coborind racoarea
Mina mea stinga, trufasa
Lucioasa
Mina mea stinga ,care tine arcul
Care tresare cind pleaca sageata
Mina mea stinga ,care indreapta calul
Aproape verde,mirosind a fin
Mina mea stinga, care hraneste ciinele
Deseori indeamnat spre singe
Mina mea stinga
Care, sub luna-ti prinde ,la ceafa ,parul
Mina mea stinga
Abia-i la jumatate cit mina mea dreapta
Uitarea, dar necontenit
Uitarea vine-n pas tăcut,
Și șterge tot ce-a fost durere.
Lăsăm în urmă ce-a trecut,
Privim spre cer, spre mângâiere.
Pentru totdeauna-am înțeles,
Că timpul nu-l putem întoarce.
Dar viitorul ne-a ales,
Spre noi speranțe să ne poarte.
Totusi...poate
Și poate totuși intr-o zi te voi imbratisa
Cum n-ai să crezi c-ar face-o cineva vreodată
Cred c-atunci sufletul mi-ar vibra
Ca-n degustarea unui vin de viță aleasa
Și poate totusi intr-o zi ne vom privi râzând
Și cu vinu-ti om celebra regăsirea noastră
Când luna plină se va vrea strălucind
Printre perdelele de la a ta fereastra
Și poate intr-o zi tot dorul nu-mi va fi in zadar
Sa te întorci c-un strop de vin în dar
În ciuda a tot sa spui ca și ție ti-a lipsit
Al povestii noastre...final fericit.
08-29
Te vreau
Printr-o mie de fețe cunoscute,
Imi apari tu,facandu-mi gândurile tăcute,
Prin prezenta ta, plina de iubire,
Nu mi pot reda,dureroasa desparțire.
Aș fi vrut să ne iubim prin șoapte,
Să mi citești a viitorului carte,
Să ți cant din ale mele poezii,
Fiind scrise din ale noastre amintiri.
Aș fi vrut să avem inelul promisiunii,
Să impărtășim sărutul rațiunii,
Să mi dai părul intr o parte,
Să ne iubim,în miez de noapte.
Te vreau în orice mod posibil,
Te vreau,chiar daca unii considera-penibil,
Iți vreau inima,din nebunie,
Să mi potolesc dorul te tine.
Dar a venit timpul sa pleci,
-ne despart chipurile cerești,
Și inainte sa ne despărțim,
Ai mai vrea să ne mai iubim?
Să ne iubim cum se cuvine,
Într o lume fără de lumină,
Doar noi doi ,la malul unui lac
Unde ne scufundam in al emoțiilor plac.
Te vreau in a nopții tăcere,
Te vreau in a soarelui mângâiere,
Să ți ofer iubirea ce mi o țin,
Și să mor, în al iubirii destin.
de Motelica Luiza
O ultima speranta
Esti langa mine,
Dar prea departe sa iti simt iubirea.
Si asteptarea doare, ma distruge,
Dar continui sa sper la o mica lumina la capat de drum
Desi drumul e mai lung cu cat merg mai repede pe el.
Imi simt inima cum se zdrobeste sub privirea ta rece, lipsita de sentimente
Si doare, doare ingrozitor de tare.
Sunt pierduta printre miile de fete
Care si au gasit a lor pereche
Asteptand ca tu sa fi cu mine.
Dar sa fie prea tarziu oare?
Sa iti fi gasit deja perechea,
Iar eu sa astept imposibilul?
Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
Mina mea stinga
Mina mea stinga ,arsa de soare
Aproape ca o gheara
Mina mea stinga, in asteptare
Mingiind hectare din pielea ta
Asteptind ploaia
Adunind picaturile printre linii
Coborind racoarea
Mina mea stinga, trufasa
Lucioasa
Mina mea stinga ,care tine arcul
Care tresare cind pleaca sageata
Mina mea stinga ,care indreapta calul
Aproape verde,mirosind a fin
Mina mea stinga, care hraneste ciinele
Deseori indeamnat spre singe
Mina mea stinga
Care, sub luna-ti prinde ,la ceafa ,parul
Mina mea stinga
Abia-i la jumatate cit mina mea dreapta
Uitarea, dar necontenit
Uitarea vine-n pas tăcut,
Și șterge tot ce-a fost durere.
Lăsăm în urmă ce-a trecut,
Privim spre cer, spre mângâiere.
Pentru totdeauna-am înțeles,
Că timpul nu-l putem întoarce.
Dar viitorul ne-a ales,
Spre noi speranțe să ne poarte.
Totusi...poate
Și poate totuși intr-o zi te voi imbratisa
Cum n-ai să crezi c-ar face-o cineva vreodată
Cred c-atunci sufletul mi-ar vibra
Ca-n degustarea unui vin de viță aleasa
Și poate totusi intr-o zi ne vom privi râzând
Și cu vinu-ti om celebra regăsirea noastră
Când luna plină se va vrea strălucind
Printre perdelele de la a ta fereastra
Și poate intr-o zi tot dorul nu-mi va fi in zadar
Sa te întorci c-un strop de vin în dar
În ciuda a tot sa spui ca și ție ti-a lipsit
Al povestii noastre...final fericit.
08-29
Te vreau
Printr-o mie de fețe cunoscute,
Imi apari tu,facandu-mi gândurile tăcute,
Prin prezenta ta, plina de iubire,
Nu mi pot reda,dureroasa desparțire.
Aș fi vrut să ne iubim prin șoapte,
Să mi citești a viitorului carte,
Să ți cant din ale mele poezii,
Fiind scrise din ale noastre amintiri.
Aș fi vrut să avem inelul promisiunii,
Să impărtășim sărutul rațiunii,
Să mi dai părul intr o parte,
Să ne iubim,în miez de noapte.
Te vreau în orice mod posibil,
Te vreau,chiar daca unii considera-penibil,
Iți vreau inima,din nebunie,
Să mi potolesc dorul te tine.
Dar a venit timpul sa pleci,
-ne despart chipurile cerești,
Și inainte sa ne despărțim,
Ai mai vrea să ne mai iubim?
Să ne iubim cum se cuvine,
Într o lume fără de lumină,
Doar noi doi ,la malul unui lac
Unde ne scufundam in al emoțiilor plac.
Te vreau in a nopții tăcere,
Te vreau in a soarelui mângâiere,
Să ți ofer iubirea ce mi o țin,
Și să mor, în al iubirii destin.
de Motelica Luiza
Другие стихотворения автора
La mare, la soare!
Stau întins pe malul apei
Și mă bate briza mării,
Vai cât este de frumos
Chiar și la sfârșitul verii.
Am plecat de la răcoare
De sub vârful Pietricica,
Poate fur un pic de bronz
Că la aur...șansa-i mică.
Valu-mi vine pân' la glezne
Și aduce alge, scoici, nisip,
Simt cum ceva mă izbește
Când mă uit, văd că-i..un șip.
Dinspre mare către plajă
Vine-un sunet de vapor,
Iar un om cu gura mare
Strigă..îmbarcarea domnilor.
Vasul pleacă în croazieră
Însoțit de-un stol de pescăruși,
Care-ți fură chiar din palmă
Și pe harță parcă-s..puși.
Soarele mă frige tare
Și pe burtă și pe cap,
Încerc gura cu o bere
De arsură poate scap.
Se aude-un megafon
Ce ne cheamă la spectacol,
Vine-o tanti cu porumbul
Cică-i din terenul ei agricol.
Nu mai stau deloc pe gânduri
I-au porumbul și biletul,
Număr restul din buznare
Și constat că-i mic bugetul.
Îmi pun ochelari pe nas
Și citesc atent de pe bilet,
Populară, pop și cu manele
Și Romică cu Palade..în duet.
Vine seara, plec la cazare
Să mănânc ceva în grabă,
M-aș întinde pentr-o oră
Dar nu pot se cântă-arabă.
Ora a venit pentru spectacol
Îmi pun pantaloni și un tricou,
Pentru noapte când e rece
I-au cu mine și-un sacou.
Nu vă spun ce show a fost
Și doar c-a făcut toți banii,
Pe la două vin spre casă
Puțin trist că se duc...anii!
Luptă am dus..!
Mereu ți-am zis că te iubesc
Iar tu m-ai părăsit pe mine,
Nu știu dacă pe altul ai ales
Mie lăsându-mi poza cu tine
De multe ori am vrut s-o rup
Și bucățele să arunc în vânt,
Iar pala să le ducă și ascundă
Să nu se-ntoarcă pe pământ
Desigur, așa era în mintea mea
Dar nu la fel a hotărât și inima,
Care bătând încă destul de tare
A zis că dragostea n-o poți mima
Acum nu știu de cine să ascult
Să lupt să-mi recâștig iubirea,
Sau să renunț, să-mi refac viața
Cu cineva care-mi aduce fericirea
......................
E greu să te bazezi pe minte
Când inima îți spune altceva,
Și doar soarta poate decide
Cu cine-n viață..poți pleca
.................
La inimă mâna ușor mi-am dus
Și am simțit că bate pentru ea,
Acum nici mintea nu s-a mai opus
Și lupta-m dus...pentru soția mea!
Iubirea poartă sentimente!
Cine-a iubit vreodat' în viață,
Cu ușurință poate-nțelege,
Că târgul vieții, nu este piață,
Nu e tocmeală și nici vreo lege
Iubirea poartă sentimente,
Și lasă urme pe unde trece,
Degeaba semnezi documente,
Când inima-ți rămâne rece
Nu e ușor perechea s-o găsești,
Cu care să-mparți bune și rele,
Să simți cum te îndrăgostești,
Iar el sau ea să-ți facă zilele grele
Spui că iubești și asta iți dorești,
Iubirea s-o împarți cu cineva,
Iar viața s-o trăiești ca în povești,
Tu făt frumos, vrăjit de zâna ta
Însă viața este cu dus-întors,
Fără vreo zână sau făt frumos,
Cu multe inimî ce sunt rănite,
Și care-așteaptă să fie iubite!
UNIRE!
Hai români în ziua sfânta a Unirii,
Cu toții, să nu mai gândim cu Ură,
Hora noastră fie-n sensul Iubirii,
Și stop să punem noi...la imposTură
Azi vreau unul pe altul să ne iubim,
Uniți la bine și la greu mereu să fim,
Pâinea de-i albă, neagră s-o împărțim,
Și multă bunătate în jur să dăruim
Imnul, noi să-l cântam sub tricolor,
Și-al lui mesaj să ajungă peste hotare,
Să afle toți că-n România e un popor,
Ce a luptat pentru Unire și Onoare
În timp prea mulți ne-au folosit ca slugi,
Pentru că noi de ,,frați" am fost vânduți,
Și sub papuc am stat pe perioade lungi,
Și-am dat avutul țării pe niscaiva bănuți
Și azi vedem, cum tara se vinde,
Către străini de cei aleși prin vot,
Și tot mai des, nimeni nu-l prinde,
Pe-acel ,,lobist" cinstit, ce nu e hoț
Acum, în zi de sărbătoare mare,
Să ne unim și viitor să construim,
Un neam puternic să devenim sub Soare,
Și pe vecie, români, stăpâni, aici, să fim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Toamna la pedală!
Călătoresc pe drum de munte
Și pedalez către Izvorul Alb,
Nu simt să merg la hibernare
Cât timpul mai este încă cald.
Mă uit în dreapta și văd lacul
Ce se numește Bâtca Doamnei,
E plin de lebede, gâște și rațe
Ce parte fac din sânul toamnei.
În stânga mea se-ntinde pădurea
Cu al ei colorit bătând spre arămiu,
E frunza cândva verde de foioase
Ce va cădea pe jos într-un târziu.
În față se aude apa unui izvor
Ce iese de milenii dintre stânci,
Și unde setea des ne-o potoleam
Pe când eram doar niște țânci.
Privesc în spate și-mi văd orașul
Ce poartă acum haină modernă,
Ce vă așteaptă zilnic să-l vizitați
Iar seara să cinați într-o tavernă.
Ajung lângă izvorul dintre stânci
Când soarele dispare după munte,
Setea îmi potolesc și-o iau la vale
Atent să nu alunec trecând pe punte.
În drum spre casă vizitez și-o piață
De unde cumpăr bunătăți de toamnă,
De la țărani ce știu lucra pământul
Citind biletul scris de a mea doamnă!
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
La mare, la soare!
Stau întins pe malul apei
Și mă bate briza mării,
Vai cât este de frumos
Chiar și la sfârșitul verii.
Am plecat de la răcoare
De sub vârful Pietricica,
Poate fur un pic de bronz
Că la aur...șansa-i mică.
Valu-mi vine pân' la glezne
Și aduce alge, scoici, nisip,
Simt cum ceva mă izbește
Când mă uit, văd că-i..un șip.
Dinspre mare către plajă
Vine-un sunet de vapor,
Iar un om cu gura mare
Strigă..îmbarcarea domnilor.
Vasul pleacă în croazieră
Însoțit de-un stol de pescăruși,
Care-ți fură chiar din palmă
Și pe harță parcă-s..puși.
Soarele mă frige tare
Și pe burtă și pe cap,
Încerc gura cu o bere
De arsură poate scap.
Se aude-un megafon
Ce ne cheamă la spectacol,
Vine-o tanti cu porumbul
Cică-i din terenul ei agricol.
Nu mai stau deloc pe gânduri
I-au porumbul și biletul,
Număr restul din buznare
Și constat că-i mic bugetul.
Îmi pun ochelari pe nas
Și citesc atent de pe bilet,
Populară, pop și cu manele
Și Romică cu Palade..în duet.
Vine seara, plec la cazare
Să mănânc ceva în grabă,
M-aș întinde pentr-o oră
Dar nu pot se cântă-arabă.
Ora a venit pentru spectacol
Îmi pun pantaloni și un tricou,
Pentru noapte când e rece
I-au cu mine și-un sacou.
Nu vă spun ce show a fost
Și doar c-a făcut toți banii,
Pe la două vin spre casă
Puțin trist că se duc...anii!
Luptă am dus..!
Mereu ți-am zis că te iubesc
Iar tu m-ai părăsit pe mine,
Nu știu dacă pe altul ai ales
Mie lăsându-mi poza cu tine
De multe ori am vrut s-o rup
Și bucățele să arunc în vânt,
Iar pala să le ducă și ascundă
Să nu se-ntoarcă pe pământ
Desigur, așa era în mintea mea
Dar nu la fel a hotărât și inima,
Care bătând încă destul de tare
A zis că dragostea n-o poți mima
Acum nu știu de cine să ascult
Să lupt să-mi recâștig iubirea,
Sau să renunț, să-mi refac viața
Cu cineva care-mi aduce fericirea
......................
E greu să te bazezi pe minte
Când inima îți spune altceva,
Și doar soarta poate decide
Cu cine-n viață..poți pleca
.................
La inimă mâna ușor mi-am dus
Și am simțit că bate pentru ea,
Acum nici mintea nu s-a mai opus
Și lupta-m dus...pentru soția mea!
Iubirea poartă sentimente!
Cine-a iubit vreodat' în viață,
Cu ușurință poate-nțelege,
Că târgul vieții, nu este piață,
Nu e tocmeală și nici vreo lege
Iubirea poartă sentimente,
Și lasă urme pe unde trece,
Degeaba semnezi documente,
Când inima-ți rămâne rece
Nu e ușor perechea s-o găsești,
Cu care să-mparți bune și rele,
Să simți cum te îndrăgostești,
Iar el sau ea să-ți facă zilele grele
Spui că iubești și asta iți dorești,
Iubirea s-o împarți cu cineva,
Iar viața s-o trăiești ca în povești,
Tu făt frumos, vrăjit de zâna ta
Însă viața este cu dus-întors,
Fără vreo zână sau făt frumos,
Cu multe inimî ce sunt rănite,
Și care-așteaptă să fie iubite!
UNIRE!
Hai români în ziua sfânta a Unirii,
Cu toții, să nu mai gândim cu Ură,
Hora noastră fie-n sensul Iubirii,
Și stop să punem noi...la imposTură
Azi vreau unul pe altul să ne iubim,
Uniți la bine și la greu mereu să fim,
Pâinea de-i albă, neagră s-o împărțim,
Și multă bunătate în jur să dăruim
Imnul, noi să-l cântam sub tricolor,
Și-al lui mesaj să ajungă peste hotare,
Să afle toți că-n România e un popor,
Ce a luptat pentru Unire și Onoare
În timp prea mulți ne-au folosit ca slugi,
Pentru că noi de ,,frați" am fost vânduți,
Și sub papuc am stat pe perioade lungi,
Și-am dat avutul țării pe niscaiva bănuți
Și azi vedem, cum tara se vinde,
Către străini de cei aleși prin vot,
Și tot mai des, nimeni nu-l prinde,
Pe-acel ,,lobist" cinstit, ce nu e hoț
Acum, în zi de sărbătoare mare,
Să ne unim și viitor să construim,
Un neam puternic să devenim sub Soare,
Și pe vecie, români, stăpâni, aici, să fim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Toamna la pedală!
Călătoresc pe drum de munte
Și pedalez către Izvorul Alb,
Nu simt să merg la hibernare
Cât timpul mai este încă cald.
Mă uit în dreapta și văd lacul
Ce se numește Bâtca Doamnei,
E plin de lebede, gâște și rațe
Ce parte fac din sânul toamnei.
În stânga mea se-ntinde pădurea
Cu al ei colorit bătând spre arămiu,
E frunza cândva verde de foioase
Ce va cădea pe jos într-un târziu.
În față se aude apa unui izvor
Ce iese de milenii dintre stânci,
Și unde setea des ne-o potoleam
Pe când eram doar niște țânci.
Privesc în spate și-mi văd orașul
Ce poartă acum haină modernă,
Ce vă așteaptă zilnic să-l vizitați
Iar seara să cinați într-o tavernă.
Ajung lângă izvorul dintre stânci
Când soarele dispare după munte,
Setea îmi potolesc și-o iau la vale
Atent să nu alunec trecând pe punte.
În drum spre casă vizitez și-o piață
De unde cumpăr bunătăți de toamnă,
De la țărani ce știu lucra pământul
Citind biletul scris de a mea doamnă!
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!