Epilog
Frumos chip de umbră sură
Bucăți de inimă-mi adună;
Minuscul puzzle să rezolvi
Sentimente să-mi aduci înapoi.
Muza mea de lume ascunsă,
Inspirația mea, ochii de cenușă.
Ascunziș de mierle moarte,
Ține-ți păsările aproape!
File goale, în sertar ticsite,
Cu parfum de dor înăbușite;
Îmbălsămate cu venin de ochi
Uscate de adieri ale negrei nopți.
Sufletu-mi nu ți-e aproape,
L-am pierdut între scânduri îmbinate,
Închisoarea trupului mi l-a ascuns
În cavou, mi l-a distrus.
Om de iubiri flămând,
Timpul a nu-ți pierde plângând!
Să nu stai, să nu aștepți,
Rece dragoste de morți.
Стихи из этой категории
Lumină în întuneric.
În necaz, în suferință, în a sufletului tristețe,
Văd un drum, văd o cărare, văd o alinare,
Care să-mi calmeze tot ce mă apasă, ce mă doare,
Un mic răsărit lângă un apus de soare.
În tunelul întunecos, răsare o mică lumină,
Care vrea să pună capăt beznei din jur,
Dar cât de mult se zbate, el este rece și obscur,
Stingând biata rază, cu un întuneric dur.
Și totul este negru și pustiu, ca la înmormântare,
Îngropând cu mare spor, niște sentimente trecătoare,
Ce din inimă s-au desprins cu durere arzătoare,
Lăsând în urma lor, doar un val rece de moarte.
Tulburarea lui Narcis
Aripi de înger cu oase ieșite,
Sângele ce-ți pică pe buze-mi ciupite.
E negru ca smoala cu-n iz de metal
Ruginiu si vâscos altminteri nectar.
Înger al morții întinde-mi tu mâna,
Vreau ca la păcate eu să-mi dezleg frâna.
Alți zeci de mustangi galopând evreiește,
Doar unul e glasul cel care-mi șoptește.
Păstrează-mi secretul,îngroapă-mi și taina,
Pășește viclean lepădându-ți doar haina.
Înger, fă-mă tu astru, O, fă-mă tu zeu!
Instruiește tu-mi viața să nu dea rateu.
Ochi de tron și ochi de soare,
Învârte-te-n inele goale,
Poleite cu lumină ascuzând acea duzină,
Cea plângând și fumegând,
Mută, moartă dar tunând.
Singur
Dulce floare-a copilăriei,
Ce-mpreună cu tine-am crescut
Veștejește-ntra sufletului murdărie,
Din clipa-n care te-am pierdut.
Amândoi dormeam la margine de râu,
Sau prin lanuri aurii de grâu
Și-obișnuiam să privim către stele,
Iar acum ești printre ele.
Mereu în gând te voi avea
Plângând sub luminata stea,
Și tot acolo-am să rămân
Până ne vom revedea.
Iar dacă nu va fi așa,
Înseamnă c-asta ne-a fost soarta:
Să fim singuri pe vecie
Fără nicio bucurie.
Viața-i trecătoare !...
Tată știi ,și eu știu că mama
Are un loc în inima mea ,
Și acolo va rămâne .
Dar și tu ,ai locul tău
Alături de ea .
Vorbesc cu voi ,când vă aduc flori
Și arde o lumânare ,
Sunteți aevea ,parcă vii ,
Și stați în așteptare .
Eternitatea e încăpăroare ,
Pe pământ viața-i trecătoare
Ne pregătim de drum
Chiar de la început
Contra morții nu avem nici -un scut !
Răsturnarea încălzirii globale
Îmi strange groaznic fașa de la vene
Am vrut să tai răul pe verticală
Dar a curs sânge
Am trecut gândurile negre ce s-au lăsat grele
Printr-un filtru critic
Aveam unghiile date cu ojă roșie dinainte,
Presimțeam că se asortează cu momentul ce avea să vină.
Mă priveam în ochii minții în oglindă,
Speram să nu mai doară umbra.
Mă străduiam să spăl păcatele, să le opresc
Dar iertarea e Sfântă, prea apăsătoare pentru un păcătos.
O manifest în neputință și mă străbate,
Pătrunde adânc prin crăpături,
Își face culcuș.
Anii trec, rămâne îngropată, uitată
Cu crucea dărâmată.
Lumină în întuneric.
În necaz, în suferință, în a sufletului tristețe,
Văd un drum, văd o cărare, văd o alinare,
Care să-mi calmeze tot ce mă apasă, ce mă doare,
Un mic răsărit lângă un apus de soare.
În tunelul întunecos, răsare o mică lumină,
Care vrea să pună capăt beznei din jur,
Dar cât de mult se zbate, el este rece și obscur,
Stingând biata rază, cu un întuneric dur.
Și totul este negru și pustiu, ca la înmormântare,
Îngropând cu mare spor, niște sentimente trecătoare,
Ce din inimă s-au desprins cu durere arzătoare,
Lăsând în urma lor, doar un val rece de moarte.
Tulburarea lui Narcis
Aripi de înger cu oase ieșite,
Sângele ce-ți pică pe buze-mi ciupite.
E negru ca smoala cu-n iz de metal
Ruginiu si vâscos altminteri nectar.
Înger al morții întinde-mi tu mâna,
Vreau ca la păcate eu să-mi dezleg frâna.
Alți zeci de mustangi galopând evreiește,
Doar unul e glasul cel care-mi șoptește.
Păstrează-mi secretul,îngroapă-mi și taina,
Pășește viclean lepădându-ți doar haina.
Înger, fă-mă tu astru, O, fă-mă tu zeu!
Instruiește tu-mi viața să nu dea rateu.
Ochi de tron și ochi de soare,
Învârte-te-n inele goale,
Poleite cu lumină ascuzând acea duzină,
Cea plângând și fumegând,
Mută, moartă dar tunând.
Singur
Dulce floare-a copilăriei,
Ce-mpreună cu tine-am crescut
Veștejește-ntra sufletului murdărie,
Din clipa-n care te-am pierdut.
Amândoi dormeam la margine de râu,
Sau prin lanuri aurii de grâu
Și-obișnuiam să privim către stele,
Iar acum ești printre ele.
Mereu în gând te voi avea
Plângând sub luminata stea,
Și tot acolo-am să rămân
Până ne vom revedea.
Iar dacă nu va fi așa,
Înseamnă c-asta ne-a fost soarta:
Să fim singuri pe vecie
Fără nicio bucurie.
Viața-i trecătoare !...
Tată știi ,și eu știu că mama
Are un loc în inima mea ,
Și acolo va rămâne .
Dar și tu ,ai locul tău
Alături de ea .
Vorbesc cu voi ,când vă aduc flori
Și arde o lumânare ,
Sunteți aevea ,parcă vii ,
Și stați în așteptare .
Eternitatea e încăpăroare ,
Pe pământ viața-i trecătoare
Ne pregătim de drum
Chiar de la început
Contra morții nu avem nici -un scut !
Răsturnarea încălzirii globale
Îmi strange groaznic fașa de la vene
Am vrut să tai răul pe verticală
Dar a curs sânge
Am trecut gândurile negre ce s-au lăsat grele
Printr-un filtru critic
Aveam unghiile date cu ojă roșie dinainte,
Presimțeam că se asortează cu momentul ce avea să vină.
Mă priveam în ochii minții în oglindă,
Speram să nu mai doară umbra.
Mă străduiam să spăl păcatele, să le opresc
Dar iertarea e Sfântă, prea apăsătoare pentru un păcătos.
O manifest în neputință și mă străbate,
Pătrunde adânc prin crăpături,
Își face culcuș.
Anii trec, rămâne îngropată, uitată
Cu crucea dărâmată.
Другие стихотворения автора
Lasă-mă
Simplu om muritor,
Nu mai fi gânditor
Lasă-mă,să-ți fiu înger păzitor!
Tu suflet argintiu,
Tu simplu vizitiu,
Lasă-mă, a inimii sicriu să-ți fiu!
Fior de dragoste dulce,
Nu mai sta ca pe ace,
Lasă-mă, a te seduce!
Ideal de neatins,
De destin trimis,
Lasă-mă, sa-ti fiu eu vis!
Banală ființă blândă,
Cu fața plăpânda,
Lasă-mă, să-ți ating inima frântă!
Lasă-mă, ca eu te las,
Să-mi pui stop la ceas;
Să mă lași fără glas.
Destul, tare, îndeajuns și neîncetat
Te-am iubit destul cât să-ți las ție o bucată din inima mea.
Te-am iubit destul cât să-ți las ochii tăi, fii ai mării, să-mi vadă fiece defect.
Te-am iubit destul cât să-ți las mâinile de titan să-mi atingă talia și corpul imperfect.
Te-am iubit destul cât să-mi las fiecare om ce-mi era drag să nu te ajungă pe al vieții mele, piedestal.
Te-am iubit tare cu straturi de păcate putrezite pe-al meu suflet.
Te-am iubit tare când trupul îmi era fierbinte și sufletul gheață.
Te-am iubit tare când în a mea minte erau nelipsitele războaie.
Te-am iubit îndeajuns încât să-ți dedic ție fiecare vers din ale mele poezii.
Te-am iubit destul, tare, îndeajuns și neîncetat...
Vis
La ceas de noapte,
Când somnul mi-e mai profund,
Când pleoapele îmi sunt grele,
Apari în al meu vis fredonând.
Cu ai tăi ochi căprui,
Îmi faci din vis,paradis,
Mă ridici la ceruri
Și o faci dinadins.
Te învârti în jurul meu
Eu încep să tresar,
Mă amețești mereu,
Cu parfumul tău bizar.
Pas cu pas,
Piruetă cu piruetă;
Ne scufundăm în dans,
Nu ne mai uităm la ceas.
Uităm de toți și toate,
Mă atingi domol,
Lăsăm problemele în spate;
Un vis,din care n-aș vrea să mă mai scol.
Moartea,iubirea și cele cinci finaluri.
Moartea și iubirea, o antiteză sau doar simple cuvinte?Moartea și iubirea sunt ca două magnete si un obiect de metal.Cele două magnete se resping între ele, însa în momentul în care obiectul de metal se află între ele, fiecare duce o luptă continuă pentru a atrage la el obiectul de metal.Lupta poate avea cinci finaluri.
Primul și unul dintre cele mai fericite: iubirea atrage omul, se dezvoltă o poveste de dragoste frumoasă și prosperă.
Al doilea final, moartea acaparează omul.Îl stoarce de fiecare speranță, îi taie rasuflarea, lasănd sufletul sa zboare liber.
Al treilea final, cele două ajung de comun acord sa împartă omul, să îl țină în echilibru.
Al patrulea, moartea și iubirea, din pur egoism se aruncă asupra omului aruncându-l într-o o confuzie, o durere nemarginită pentru un simplu muritor.
Cel mai trist final posibil este să mori pentru iubire.Să mori la modul figurat este mai dureros decât sa mori la propriu.Păcat, mulți murim așa.Este tot odată și cel mai curajos mod de a muri,nu oricine este capabil să moară pentru iubire.Să simți cum fiecare celulă din suflet se stinge ușor, dar totuși să rămai împăcat că ai murit pentru iubire.
Dragoste interstelară
Soare spintecător,
Tu inimii îi dai fior,
Când în oglinda din vis,
Razele-ți prelingi dinadins.
Prezența ta senină,
În vis mă intrigă;
A ta simplă apariție,
Negru suflet îmi sloboade.
Mângâierea ta sublimă,
Singurătatea-mi face infimă;
Făcându-mă a mă ruga,
Să dorm adânc în lumina ta.
Admirându-te ca pe-un ideal,
Te aștern pe-un piedestal,
Te păstrez ca pe-un tablou,
Te-ngrijesc ca pe-un bibelou.
Tu unic obiect din univers,
Dragostea de tine-i un efect advers;
La a ta sclipire de iubire ,
Oferită-n dar doar mie.
Lasă-mă
Simplu om muritor,
Nu mai fi gânditor
Lasă-mă,să-ți fiu înger păzitor!
Tu suflet argintiu,
Tu simplu vizitiu,
Lasă-mă, a inimii sicriu să-ți fiu!
Fior de dragoste dulce,
Nu mai sta ca pe ace,
Lasă-mă, a te seduce!
Ideal de neatins,
De destin trimis,
Lasă-mă, sa-ti fiu eu vis!
Banală ființă blândă,
Cu fața plăpânda,
Lasă-mă, să-ți ating inima frântă!
Lasă-mă, ca eu te las,
Să-mi pui stop la ceas;
Să mă lași fără glas.
Destul, tare, îndeajuns și neîncetat
Te-am iubit destul cât să-ți las ție o bucată din inima mea.
Te-am iubit destul cât să-ți las ochii tăi, fii ai mării, să-mi vadă fiece defect.
Te-am iubit destul cât să-ți las mâinile de titan să-mi atingă talia și corpul imperfect.
Te-am iubit destul cât să-mi las fiecare om ce-mi era drag să nu te ajungă pe al vieții mele, piedestal.
Te-am iubit tare cu straturi de păcate putrezite pe-al meu suflet.
Te-am iubit tare când trupul îmi era fierbinte și sufletul gheață.
Te-am iubit tare când în a mea minte erau nelipsitele războaie.
Te-am iubit îndeajuns încât să-ți dedic ție fiecare vers din ale mele poezii.
Te-am iubit destul, tare, îndeajuns și neîncetat...
Vis
La ceas de noapte,
Când somnul mi-e mai profund,
Când pleoapele îmi sunt grele,
Apari în al meu vis fredonând.
Cu ai tăi ochi căprui,
Îmi faci din vis,paradis,
Mă ridici la ceruri
Și o faci dinadins.
Te învârti în jurul meu
Eu încep să tresar,
Mă amețești mereu,
Cu parfumul tău bizar.
Pas cu pas,
Piruetă cu piruetă;
Ne scufundăm în dans,
Nu ne mai uităm la ceas.
Uităm de toți și toate,
Mă atingi domol,
Lăsăm problemele în spate;
Un vis,din care n-aș vrea să mă mai scol.
Moartea,iubirea și cele cinci finaluri.
Moartea și iubirea, o antiteză sau doar simple cuvinte?Moartea și iubirea sunt ca două magnete si un obiect de metal.Cele două magnete se resping între ele, însa în momentul în care obiectul de metal se află între ele, fiecare duce o luptă continuă pentru a atrage la el obiectul de metal.Lupta poate avea cinci finaluri.
Primul și unul dintre cele mai fericite: iubirea atrage omul, se dezvoltă o poveste de dragoste frumoasă și prosperă.
Al doilea final, moartea acaparează omul.Îl stoarce de fiecare speranță, îi taie rasuflarea, lasănd sufletul sa zboare liber.
Al treilea final, cele două ajung de comun acord sa împartă omul, să îl țină în echilibru.
Al patrulea, moartea și iubirea, din pur egoism se aruncă asupra omului aruncându-l într-o o confuzie, o durere nemarginită pentru un simplu muritor.
Cel mai trist final posibil este să mori pentru iubire.Să mori la modul figurat este mai dureros decât sa mori la propriu.Păcat, mulți murim așa.Este tot odată și cel mai curajos mod de a muri,nu oricine este capabil să moară pentru iubire.Să simți cum fiecare celulă din suflet se stinge ușor, dar totuși să rămai împăcat că ai murit pentru iubire.
Dragoste interstelară
Soare spintecător,
Tu inimii îi dai fior,
Când în oglinda din vis,
Razele-ți prelingi dinadins.
Prezența ta senină,
În vis mă intrigă;
A ta simplă apariție,
Negru suflet îmi sloboade.
Mângâierea ta sublimă,
Singurătatea-mi face infimă;
Făcându-mă a mă ruga,
Să dorm adânc în lumina ta.
Admirându-te ca pe-un ideal,
Te aștern pe-un piedestal,
Te păstrez ca pe-un tablou,
Te-ngrijesc ca pe-un bibelou.
Tu unic obiect din univers,
Dragostea de tine-i un efect advers;
La a ta sclipire de iubire ,
Oferită-n dar doar mie.