Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în spaniolă
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Me encanta la lluvia
Me encanta la lluvia loca que quiere
Caer, lastimar, ser solo ella.
En la mesa del mismo salón oxidado,
Cuando nadie pregunta por la respuesta recibida,
¡Quiero que se quede!
Es un llamado obsesivo a compartir necesidades.
Sobre todo que nos llueva,
Cuando las chispas pesadas se extravían
Se elevan en el cielo y caen rígidos
¡Loco y desnudo!
Es la lluvia en las ventanas que cae estridente,
Me siento solo en la ventana y aún ausente
Cuando nadie pide una referencia a la mirada,
No le digo a nadie, ni siquiera a mí mismo, que espero
¡Un sol presente!
Grandes gotas de boda espolvorean con fuerza
Camisa del novio, Rey Tierra
Siéntate solo a la mesa, cásate y vete.
Tomnático y pesado, llevado por los vientos,
¡Besos forjados!
Incluso si está lloviendo, es suave.
Con las gotas frías me llama a venir,
Sobre todo que me diga lo que quiere,
Me encanta la lluvia loca tal como es.
¡Creer en el destino!
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Pisica amuzantă
Дата публикации: 30 сентября 2023
Просмотры: 419
Стихи из этой категории
Reprezentații de toamnă
Printre culorile de toamnă arde vânt
Copacii freamătă urlând în isterie
Atârnă galbenul de vară întrebând
Cenușa frunzelor zburând cărămizie
Se-adună norii scuturându-se plângând
Cinstita ploaie pătrunzând cu viclenie
Ne udă stropii aruncându-se râzând
Îmbrățișându-ne a toamnei astenie
Curge lumina înecându-se în crâng
Nopțile umblă petrecând cu veselie
Alungă zilele gonindu-le scăzând
Soarele cade micșorând călătorie
Dintre ciulinii decedați au dispărut
Ființe mute intuind o tragedie
S-au adunat îngrămădindu-se-n pământ
Găsindu-și loc de hibernare-n galerie
Către văzduh o barză albă-și ia avânt
Ultimu-i puf zboară plutind în frenezie
Lăsând în urmă vremea rece tremurând
Ne-așează frigul peste gânduri pălărie
Goniți în casă timpul fumegă mărunt
Orele trec privind afară vijelie
Danseză toamna printre dealuri alergând
Pictând culorile să-i cânte melodie
Iarna de Stela Enache în italiană
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Inverno
---1 ---
Dall'aria il terribile inverno spazza via le nubi di neve,
I Troiani che viaggiavano a lungo si radunarono in un mucchio nel cielo;
I fiocchi volano, fluttuano nell'aria come uno sciame di farfalle bianche,
Brividi che si diffondono sulle pallide spalle del Paese.
Nevica di giorno, nevica di notte, nevica di nuovo al mattino!
Con una catena d'argento veste il fiero paese;
Tra le nuvole si prevede il sole rotondo e pallido
Come un sogno di gioventù tra gli anni che passano.
--- R ---
È tutto bianco nei campi, sulle colline, intorno, in lontananza,
Come fantasmi bianchi i pioppi incordati si perdono nel burro,
E nella distesa desolata, senza sentieri, senza strada,
Puoi vedere i villaggi perduti sotto le bianche nuvole di fumo.
---2 ---
Ma la neve cessa, le nuvole fuggono, il sole desiderato
Brilla e dissipa l'oceano di neve.
Ecco una slitta leggera che supera le valli…
Il tintinnio dei sonagli risuonò nell'aria allegra.
--- R ---
È tutto bianco nei campi, sulle colline, intorno, in lontananza,
Come fantasmi bianchi i pioppi incordati si perdono nel burro,
E nella distesa desolata, senza sentieri, senza strada,
Puoi vedere i villaggi perduti sotto le bianche nuvole di fumo.
Nervi de toamnă de George Bacovia în italiană
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Nervi autunnali
È autunno, è fruscio, è sonno...
Gli alberi, sulla strada, sospirano;
Tossisce, piange, è vuoto...
E fa freddo e c'è nebbia.
Amanti, più malati, più tristi,
Per le strade fanno strani gesti -
E se ne va, dal sonno eterno,
Cadono pesanti, bagnati.
Resto, e vado, e torno,
E gli amanti mi rattristano profondamente -
Mi viene da ridere senza senso
E fa freddo e c'è nebbia.
Fragmente din toamnă
Burnița de dimineață
Și văzduhul amorțit
Picura din ceață
Din cerul ostenit
Aripa din scoarță
Tănguia răzleț,
Înlemnită la față,
Pișcată de îngheț.
Copacii ruginiți
Din petale curgeau,
Priveau încremeniți,
Din ramuri se frângeau..
Răgușit pământul
De frig ,se înăspri,
Luptându-se cu vântul,
Trupește se zbărci....
Trec țiganii...
Trec ţiganii spre pădure,
vântul plânge prin pătule,
ploaia crede că-i secure,
taie-n dealuri guri de hule,
roata muşcă din ţărână,
ruda stă să prindă glia,
biciul simte că îl mână
şi puterea, şi mânia
cad din cer făclii încinse,
se înşiră şi se-nnoadă,
par cărări de zei aprinse,
fără cap şi fără coadă,
crengi se-ndoaie din spinare
peste drumul fără viaţă,
mai alături, pe cărare,
plânge-o urmă de paiaţă,
singur firul din pâraie
toacă tot ce-i stă în cale,
ici şi colo se înfoaie,
piere singur chiar în vale,
norii negrii de furie
se răsfrâng ca o podoabă,
vin cuprinşi de nebunie
peste seara asta snoabă.
Stau ţiganii în pădure,
din căruţe zboară şoapte,
caii fug siliţi să-ndure
frigul dus acum de noapte,
focul iute se-nfiripă,
sar scântei să frângă hăul,
umbre vin în mare pripă,
latră-n van la cer dulăul,
se aprinde-un papă-lapte,
bate-n palme fără grabă,
în miros de mere coapte
pare prins de multă zdroabă,
trupul suplu îl înşiră
o ţigancă din mulţime,
pieptul tare îi respiră,
ochii-s plini de adâncime,
printre dinţi răsare-o boare,
ploaia cade fără milă,
frânge totul sub picioare
cu-o plăcere de acvilă,
cântul creşte peste vise,
ies copiii din căruţe,
păsări strigă din culise,
cer ca somnul să le cruţe,
Dorm ţiganii în pădure,
gându-i dus în altă lume,
stele cad din cer să fure
din sclipire un renume,
lunca-i plină de culoare,
sus un nor din gură cască
şi cuprinse de ardoare,
vin şi umbre să privească,
un tăciune mai afumă,
vorbe-aprinse de iubire,
sunt luaţi printr-o cutumă
ea mireasă, el e mire,
cată-n ochi să-i fie vrajă,
brâul prinde cu ardoare,
sub o lună stând de strajă,
doar atât cât nu o doare,
ţine vântul să aştearnă
peste codrul fără haină
voalul alb de nouă iarnă,
zori de zi şi-o altă taină
Împăcare
Toamna așteaptă vara să se stingă,
Căldura soarelui mai vrea să mă atingă.
Indiferentă sunt de ce nu e în mine,
Nu-mi mai doresc să fie ce-mi convine.
Nimic, ca acceptarea, nu mă mai odihnește
Sunt recunoscătoare în tot ce mă privește,
Știu mai dinainte că toate-au noimă-n ele
Și nu mai despic firul, nu scot praful din stele.
Irina Anghel, București.
Другие стихотворения автора
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în franceză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
J'aime la pluie
J’aime la pluie folle qui veut
tomber, faire mal, être juste elle
à la table de la même salle rouillée,
quand nul ne réclame la réponse reçue,
je veux qu'elle reste !
C’est obsédant l’appel qui répand des besoins,
au-dessus de tout, qu’il pleuve sur nous,
quand les lourdes gouttes s'égarent
pêle-mêle dans le ciel et tombent pétrifiées,
errantes et nues !
C'est la pluie sur les vitres qui tombe stridente,
je suis seul à la fenêtre et pourtant absent
quand personne n’oblige au regard un repère,
je ne dis à personne, à
moi non plus, que j'espère
un soleil présent !
Grandes gouttes de mariage, pressées, arrosent
la chemise du marié, la Terre-empereur
reste seule à table, les invités sont partis,
tardifs et lourds, pris par les vents,
les baisers avancent !
Si la pluie est celle qui glisse agilement
avec ses gouttes froides, m'appelant à venir,
en passant partout, qu’elle me dise ce qu’elle veut.
J'aime la pluie folle, telle qu'elle est,
si elle croit au destin !
,,O clipă de sinceritate" în italiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Un momento di sincerità
Un momento di sincerità
invece di arrivederci
regaliamo un po' di bellezza
quest'ultima ora.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo.
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Cel mai bun serviciu de catering în germană
(la modul ironic)
Este vineri seara, e târziu, ne e lene să gătim. Ce altceva ar fi mai gustos decât o pizza Quattro Stagioni? Ne uităm pe tabletă, o selectăm făcând click pe ,, Adaugă în coș", alegem sosul și o porție de cartofi prăjiți. Acestea fiind spuse, apăsăm pe ,, Plasează comanda", introducem adresa, numărul de telefon, alegem modalitatea de plată. Așteptăm salivând, fiindu-ne din ce în ce mai foame, uitându-ne la pozele cu frumusețile pe care le afișează. Atât de entuziasmați suntem noi acasă, de partea cealaltă, la restaurant a venit de ceva timp o serie de bucătari ucenici. Aceștia nu știu să gătească, însă s-au dus să învețe de la bucătari cu zeci de ani de experiență. Greșelile de orice fel se iartă și pentru că sunt la început și pentru că doar greșind vor învăța. Nu contează absolut deloc de câte ori ar greși, că poate ar arde tigaia, preparatul culinar, toată bucătăria sau doar bucătăria și baia care comunică printr-un perete despărțitor. Primim așadar apeluri după apeluri în care bucătarul își cere scuze că s-a crăpat recipientul cu vin fiert, că pizza este prea coaptă, că nu a fost lăsată să se coacă destul, că brânza se întinde prea mult, că nu a pus și roșii și ciuperci, că nu a pus și ouă de prepeliță (este o pizza cam dietetică), că nu au adăugat sos tzatziki în meniu, că au uitat doza de Pepsi Twist cu aromă de lămâie, că nu s-au făcut prea bine gogoșile cu glazură de ciocolată și alte cele...
Plictisită de atâtea explicații (nici nu am vrut vreo explicație, voiam doar mâncare), i-am spus frumos bucătarului respectiv că mi-aș dori să am mâncarea comandată până la ora 12 noaptea, eu făcând comanda pe la 7 seara. Bucătarul a înțeles, i-a luat frumos de o aripă pe învățăcei și i-a trimis acasă că el are de pregătit o comandă.
În felul acesta, pe la 23:45, cam așa, un băiat a ajuns cu o bicicletă prin apropierea blocului, mă sună și mă întreabă dacă sunt acasă (unde puteam să mai fiu la acea oră târzie de noapte?, la piață?, la mare pe faleză?, adică serios, unde mai puteam fi așteptând doar o pizza, congelată sau arsă, cum o fi?), i-am spus că sunt acasă, însă l-am rugat să folosească liftul și să urce până la etaj. A ajuns, am plătit, am luat pizza cu tot ce mai cerusem și am deschis cutia.
Pizza era, de fapt, un Happy Meal Quattro Stagioni care avea și jucărie inclusă pe lângă ce am comandat. A făcut un meniu pentru copii, pentru că cursanții consumaseră tot aluatul ca să învețe să facă pizza și doar atât a mai rămas.
Pizza a fost bună, așteptarea a meritat după toți nervii și toate grijile, chiar dacă era porție pentru copii.
Der beste Cateringservice
(ironisch gesagt)
Es ist Freitagabend, es ist spät, wir sind zu faul zum Kochen. Was wäre schmackhafter als eine Quattro Stagioni-Pizza? Wir schauen uns das Tablet an, wählen es aus, indem wir auf „In den Warenkorb“ klicken, wir wählen die Soße und eine Portion Bratkartoffeln aus. Nachdem wir das gesagt haben, klicken wir auf „Bestellung aufgeben“, wir geben die Adresse und die Telefonnummer ein , wählen wir die Zahlungsart. Wir warten sabbernd, werden immer hungriger und betrachten die Bilder der Schönheiten, die sie zur Schau stellen. Wir sind zu Hause so aufgeregt, andererseits kommen schon seit einiger Zeit eine Reihe von Kochlehrlingen ins Restaurant. Sie wissen nicht, wie man kocht, aber sie haben von Köchen mit jahrzehntelanger Erfahrung gelernt. Fehler jeglicher Art werden vergeben, weil sie am Anfang stehen und weil man nur aus Fehlern lernen kann. Es spielt überhaupt keine Rolle, wie oft er einen Fehler macht, dass er vielleicht die Pfanne, den Herd, die ganze Küche oder nur die Küche und das Badezimmer verbrennt, die durch eine Trennwand miteinander verbunden sind. So erhalten wir einen Anruf nach dem anderen, in dem sich der Koch dafür entschuldigt, dass der Behälter mit Glühwein gesprungen sei, dass die Pizza verkocht sei, dass sie nicht lange genug gebacken wurde, dass der Käse zu stark laufe und dass er keine Tomaten und Pilze hinzugefügt habe , dass er keine Wachteleier hinzugefügt hat (es ist so etwas wie eine Diätpizza), dass sie keine Tzatziki-Sauce zur Speisekarte hinzugefügt haben, dass sie die Dosis Pepsi Twist mit Zitronengeschmack vergessen haben, dass die Donuts mit Zitronenglasur nicht da waren Ist nicht sehr gut gelungen, Schokolade und andere...
Gelangweilt von so vielen Erklärungen (ich wollte nicht einmal eine Erklärung, ich wollte nur Essen), sagte ich dem jeweiligen Koch freundlich, dass ich das Essen gerne bis 12 Uhr abends bestellt hätte, ich würde gegen 19 Uhr abends bestellen. Der Koch verstand, nahm die Lehrlinge freundlich am Flügel und schickte sie nach Hause, dass er einen Auftrag zum Zubereiten hatte.
So kam gegen 23:45 Uhr ein Junge mit dem Fahrrad in der Nähe des Blocks an, ruft mich an und fragt, ob ich zu Hause bin (wo sonst könnte ich zu so später Stunde sein?, auf dem Markt?, am Meer). auf der Klippe?, ich meine im Ernst, wo sonst könnte ich nur auf eine Pizza warten, gefroren oder verbrannt, was auch immer?), sagte ich ihm, dass ich zu Hause sei, bat ihn aber, den Aufzug zu benutzen und nach oben zu gehen. Sie kam an, ich bezahlte, nahm die Pizza mit allem, was ich sonst noch wollte, und öffnete die Schachtel.
Bei der Pizza handelte es sich eigentlich um ein Quattro Stagioni Happy Meal, bei dem zusätzlich zu dem, was ich bestellt hatte, ein Spielzeug enthalten war. Er machte ein Kindermenü, weil die Schüler den ganzen Teig aufgebraucht hatten, um zu lernen, wie man Pizza macht, und das war alles, was übrig blieb.
Die Pizza war gut, das Warten hat sich nach all den Nerven und Sorgen gelohnt, auch wenn es eine Kinderportion war.
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în norvegiană
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Lett rødvin er godt
Lett rødvin er godt,
Høstet på senhøsten,
Mer om frosten, mer om mannen,
Jeg drikker mye mer og blir ikke full.
Jeg sverget at jeg aldri ville drikke igjen
Men jeg klarer ikke holde meg
God vin, god jeg liker den,
Jeg vet ikke hva de vil gjøre med ham.
Sjelden eplevin
Han klatrer inn i hodet uten stige,
Vinesor av grønne boggier
Gjør mannen usynlig.
Vinen er god og smakfull,
Når du drikker det med en kjekk mann.
Men hvis du drikker det med en stygg mann,
Vinen stopper i halsen.
,, Uită nostalgia" în germană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Vergessen Sie Nostalgie!
Die Träne des Schnees zwischen den Schneeglöckchen
Es hat immer einen Zweck,
Es ist ein Echo des vergangenen Winters,
Was einen verlorenen Traum nicht mehr weckt.
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie
Vergangenheitsform,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Eine alte Liebe hinterlässt Erinnerungen,
Aber auch Wege zu neuen Lieben öffnen.
Manchmal scheint die Sonne zu lächeln.
Vergessen Sie Nostalgie,
Sprich nicht über sie
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Vergessen Sie Nostalgie,
Es ist ein Thema aus der Vergangenheit,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie,
Sprich nicht über sie
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie
Vergangenheitsform,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Vergessen Sie Nostalgie!
Oare ce ar putea fi?
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल