Bătrânul
De -abia respiri, în scaun cu rotile,
Plăpând, îngălbenit la față;
Scărbit de ace și pastile
Nu vezi rostul tău în viață.
Tragi fumul de țigară
Din a existentei efemere,
Prin lumea ta interioară
Te pierzi în umbre și himere
Citești ziarul, fără vlagă,
Ciugulesti de abia fărâme,
Cu privirea ce mă roagă,
Să nu stărui cu asprime
Ești ostenit, vrei la culcare,
Te Căznești să dormi un pic
Prins de friguri ori sudoare
Sub ticăitul de ceasornic.
În zori,apatic și mahmur
Pui radioul în surdină
Și te simți atât de singur.
Privindu-mä ca pe - o sträinä .
Категория: Посвящены стихи
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 23 октября 2024
Просмотры: 303
Стихи из этой категории
Acelaşi sârşit
Acelaşi sfârşit Aceiaşi sârşit
are fiecare poveste, are o carte cu poezii,
cu rău se începe, cáştigă,
cu bun se termină. iar mai apoi pierde.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are viaţa omului. are o floare,
astăzi el este azi înfloreşte,
mâine el nu-i. mâine se ofeleşte.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are ziua şi noaptea. are un copac,
când e zi e soare, azi el e verde,
când e noapte e lună. peste o vreme fără frunze.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are un nume, are un cântec
astăzi îl ştiu toţi, azi toţi îl ântă
mâine deacum nimeni. mâine toţi îl uită.
Ultimul
Liniște..... și minte limpede.
Timp........ și schimb.
Spațiu...... iluzoriu.
Viață....... speranță.
Motivație... revelație.
Pasiune..... ascensiune.
Altruism.... organism.
Optimism.... pesimism.
Complet e caracterul
Complex e misterul
Nu cunosc tot
Dar cunosc îngerul.
A venit târziul
Am pierdut trenul,
Nu regret tot
Dar regret un strop.
Uitarea e cruntă
Privirea e mută,
S-a luat o decizie,
E loc de explozie.
Răbdarea senină
Speranța alină...
Nu tot ce se oprește
Se și termină.
În satul Jura
Ieri la ora 12:56 am ajuns în sat,
O femeie cu o mașină roșie ne-a luat
Și am ajuns la nana.
Cu mult drag nana în ogradă ne-a primit,
Și deodată bucuriia și fericirea,
S-a adunat în casă.
Pe la vreo ora 14:36 am plecat la club
Să-mi văd prietenele
Pe Evelina și Anecika.
Intrând în sală Ana m-a îmbrățișat cu mare drag,
După Evelina spre mine a alergat
Și la fel cu mult drag m-a îmbrățișat
Am stat până târziu cu fetele și
Ne-am pozat, ne-am veselit,
Ca odată în mai.
Autoarea :Zamurca Alina
Poezia compusă pe 22.12.2024
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
In cautarea lui ....Dory
Mă uit la dansul fulgilor de nea,
Ce pică galeș ca-ntr-un hău,
Și mă gândesc, ...ce vreme rea!
Cum oare-i vremea la Bacău?
Și-mi amintesc, ai adormit
Pe muzică de dance, latino,
Eu, recunosc, n-am prea dormit,
Gândindu-mă la Dory și la Nemo...
Scumpi profesori
Ma-nchin in fata voastră
Iubiți, scumpi profesori
Voi ne-ați fost povață
Flori înflorite în zori
..
Ma-nchin cu plecăciune
Vă mulțumesc o viață
Ne-ați dat înțelepciune
Ne-ați cultivat speranță
...
Iar azi cu ușurință
În lume noi pășim
Cu dor recunoștință
De voi ne amintim
(Pentru profesori gim.Bamut)
Acelaşi sârşit
Acelaşi sfârşit Aceiaşi sârşit
are fiecare poveste, are o carte cu poezii,
cu rău se începe, cáştigă,
cu bun se termină. iar mai apoi pierde.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are viaţa omului. are o floare,
astăzi el este azi înfloreşte,
mâine el nu-i. mâine se ofeleşte.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are ziua şi noaptea. are un copac,
când e zi e soare, azi el e verde,
când e noapte e lună. peste o vreme fără frunze.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are un nume, are un cântec
astăzi îl ştiu toţi, azi toţi îl ântă
mâine deacum nimeni. mâine toţi îl uită.
Ultimul
Liniște..... și minte limpede.
Timp........ și schimb.
Spațiu...... iluzoriu.
Viață....... speranță.
Motivație... revelație.
Pasiune..... ascensiune.
Altruism.... organism.
Optimism.... pesimism.
Complet e caracterul
Complex e misterul
Nu cunosc tot
Dar cunosc îngerul.
A venit târziul
Am pierdut trenul,
Nu regret tot
Dar regret un strop.
Uitarea e cruntă
Privirea e mută,
S-a luat o decizie,
E loc de explozie.
Răbdarea senină
Speranța alină...
Nu tot ce se oprește
Se și termină.
În satul Jura
Ieri la ora 12:56 am ajuns în sat,
O femeie cu o mașină roșie ne-a luat
Și am ajuns la nana.
Cu mult drag nana în ogradă ne-a primit,
Și deodată bucuriia și fericirea,
S-a adunat în casă.
Pe la vreo ora 14:36 am plecat la club
Să-mi văd prietenele
Pe Evelina și Anecika.
Intrând în sală Ana m-a îmbrățișat cu mare drag,
După Evelina spre mine a alergat
Și la fel cu mult drag m-a îmbrățișat
Am stat până târziu cu fetele și
Ne-am pozat, ne-am veselit,
Ca odată în mai.
Autoarea :Zamurca Alina
Poezia compusă pe 22.12.2024
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
In cautarea lui ....Dory
Mă uit la dansul fulgilor de nea,
Ce pică galeș ca-ntr-un hău,
Și mă gândesc, ...ce vreme rea!
Cum oare-i vremea la Bacău?
Și-mi amintesc, ai adormit
Pe muzică de dance, latino,
Eu, recunosc, n-am prea dormit,
Gândindu-mă la Dory și la Nemo...
Scumpi profesori
Ma-nchin in fata voastră
Iubiți, scumpi profesori
Voi ne-ați fost povață
Flori înflorite în zori
..
Ma-nchin cu plecăciune
Vă mulțumesc o viață
Ne-ați dat înțelepciune
Ne-ați cultivat speranță
...
Iar azi cu ușurință
În lume noi pășim
Cu dor recunoștință
De voi ne amintim
(Pentru profesori gim.Bamut)
Другие стихотворения автора
Drumule,unde mă duci
Drumule, unde mă duci,
Iar încerci să mă seduci;
Gândurile îmi răscolești
Și obrazul mi -l stropești.
Norii greu m-apasă;
Mă chinuie dorul de casă,
Când mă pierd în depărtări
Sub mirajul altor zări.
Mă topesc în umbra lor,
Cuprinsă de-un fior;
Tânjeam cale întoarsă,
Dar drumul nu mă lasă;
Îmi șoptea nu mi -e sorocul,
Să mă -ntorc,nu am norocul;
Așa mi -e calea concepută
Dus -intors pe aceiași rută..
Pășind printre ziduri..
Din culoarul de demult,
Împăienjenit pe la colțuri,
Ecoul trecutului ascult
Din căntul de pe timpuri.
Podeaua scârțâie sub talpă,
Gem balamalele n rugină,
Oglinda mată se crapă,
Clipocind în surdină..
Ticăie pendula uitată
Din odaia părăsită,
Pălpăie lampa pătată
De sub bolta gălbejită
,
În fața mesei scorojite
Foșnea umbra gărbovită,
Cu ochii scurși din orbite,
Privea în gol măhnită.
Mima din brațele chircite
Ìngäna cu glas släbit
Fraze n dodii ,bântuite
De stafia celui iubit..
O prind uşor de mână,
Tresare din gânduri,
Mä urmäri ca o străină
Pășind printre ziduri..
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Pe -un drum părăginit
Blocată -n timpi de așteptare,
Buza gării rău famate
Împrăștie în jur duhoare,
Împânzind drumuri ferate.
Pasaju-i stropit cu mocirlă
Colcăie de pași grăbiți;
Un glas ,sinistru, urlă,
Scrâșnind din dinți.
Sosea trenul , scârțâind,
Pufăie din a lui rugină,
Văităndu-se în gând
De a lui veșnica rutină..
Prăfuit până -n coate,
Mutilat de la uzură,
Lipsit de-o salubritate,
Putea până și -n gură.
Puhoi de oameni zdrențuiți
Sălășluiau pe culoare,
Înfometați și obosiți,
Dormitau pe niscaiva ziare..
Trenul porni din nou agale
Spre o destinație oarecare,
Tremurând din balamale,
Tânjea în sine o schimbare..
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...
Drumule,unde mă duci
Drumule, unde mă duci,
Iar încerci să mă seduci;
Gândurile îmi răscolești
Și obrazul mi -l stropești.
Norii greu m-apasă;
Mă chinuie dorul de casă,
Când mă pierd în depărtări
Sub mirajul altor zări.
Mă topesc în umbra lor,
Cuprinsă de-un fior;
Tânjeam cale întoarsă,
Dar drumul nu mă lasă;
Îmi șoptea nu mi -e sorocul,
Să mă -ntorc,nu am norocul;
Așa mi -e calea concepută
Dus -intors pe aceiași rută..
Pășind printre ziduri..
Din culoarul de demult,
Împăienjenit pe la colțuri,
Ecoul trecutului ascult
Din căntul de pe timpuri.
Podeaua scârțâie sub talpă,
Gem balamalele n rugină,
Oglinda mată se crapă,
Clipocind în surdină..
Ticăie pendula uitată
Din odaia părăsită,
Pălpăie lampa pătată
De sub bolta gălbejită
,
În fața mesei scorojite
Foșnea umbra gărbovită,
Cu ochii scurși din orbite,
Privea în gol măhnită.
Mima din brațele chircite
Ìngäna cu glas släbit
Fraze n dodii ,bântuite
De stafia celui iubit..
O prind uşor de mână,
Tresare din gânduri,
Mä urmäri ca o străină
Pășind printre ziduri..
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Pe -un drum părăginit
Blocată -n timpi de așteptare,
Buza gării rău famate
Împrăștie în jur duhoare,
Împânzind drumuri ferate.
Pasaju-i stropit cu mocirlă
Colcăie de pași grăbiți;
Un glas ,sinistru, urlă,
Scrâșnind din dinți.
Sosea trenul , scârțâind,
Pufăie din a lui rugină,
Văităndu-se în gând
De a lui veșnica rutină..
Prăfuit până -n coate,
Mutilat de la uzură,
Lipsit de-o salubritate,
Putea până și -n gură.
Puhoi de oameni zdrențuiți
Sălășluiau pe culoare,
Înfometați și obosiți,
Dormitau pe niscaiva ziare..
Trenul porni din nou agale
Spre o destinație oarecare,
Tremurând din balamale,
Tânjea în sine o schimbare..
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...