La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”

poezii.online La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”

La Chișinău și la Iași se va desfășura cea de X-a ediție a Festivalul Internațional de Poezie „Grigore Vieru”. În Republica Moldova acesta va avea loc pe 14 și 15 mai, fiind organizat de către Centrul Cultural-Stiințific „Grigore Vieru” din Chișinău și mai mulți parteneri. Prima zi se de Festival se va încheia cu Gala Premiilor Festivalului, la Teatrul Republican de Păpuși „Licurici”, începând cu 18.00, transmite IPN.

Tot luni, începând cu ora 10.00, vor avea loc depuneri de flori și un recital poetic la bustul poetului Grigore Vieru de pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Stefan cel Mare şi Sfânt”. Programul va continua la ora 11.30 cu un recital de muzică și poezie „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”, organizat la Liceul de creativitate și inventică „Prometeu-Prim”. În aceeași zi, Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă” organizează, la ora 14.30, un medalion literar-artistic și o expoziție de carte cu genericul „Poet al Cetății Graiului.

Evenimentul va continua pe 15 mai în Sala Mică a Academiei de Stiințe a Republicii Moldova, unde se va desfășura simpozionul științific „Grigore Vieru, omul duminicii”, cu începere de la ora 10.30. La ora 13.00, la Trușeni, în preajma Complexului monumental „Scriitorii Unirii”, va avea loc un medalion literar-artistic „Grigore Vieru – Poetul Unirii”, organizat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Filiala Chișinău.


În ziua de 16 mai, de la ora 12.00, în Sala Consiliului Primăriei Iași va avea loc deschiderea oficială a Festivalului la Iași și Conferința „Grigore Vieru, poet și tribun al spațiului românesc”, susținută de criticul și istoricul literar Ion Pop și recitalul muzical pe versuri de Grigore Vieru „Taina care ne apără”, susținut de Grupul vocal al Liceului „Prometeu-Prim” din Chișinău.

În aceeași zi, de la ora 15.30, la Palatul Copiilor din Iași, elevii din Republica Moldova și din Iași vor susține un spectacol comun de muzică și poezie „Numele tău”. În Sala de spectacole „Radu Beligan” a Ateneului Tătărași, de la ora 17.00, iubitorii creației lui Grigore Vieru vor avea ocazia să participe la spectacolul „Rădăcina de foc”, care va include un recital de cântece patriotice, prezentat de Corul Marii Uniri din Iași.

În ultima zi a Festivalului, începând cu ora 10.00, se vor depune flori la bustul poetului Grigore Vieru din Parcul Copou, iar la ora 12.00, la Muzeul Mitropolitan Iași, Sala SINAXAR, se vor ține dialoguri culturale și conferințe cu genericul „Grigore Vieru – poetul, învățătorul, tribunul”, la care vor participa personalități marcante ale culturii române.

Prima ediție a Festivalului Internațional de Poezie „Grigore Vieru” a avut loc în 2009, între 9 și 12 octombrie.

Sursa: Ipn.md


Preluat de la: Timpul.md
Опубликовано 12 мая 2018
Все новости

Случайные публикации :)

Fugarii

 

 

Când vine criza, grea ca plumbul,

Și afacerea-și vede sfârșitul,

Șefii, odinioară-n vârful lumii,

Își strâng averile, fără rușine

.

Cu pași grăbiți, părăsesc corabia,

Lăsând echipajul în suferință,

Își spală mâinile de orice datorie,

Și-și caută adăpost, fără nici o jenă.

 

Ca niște șobolani, prin întuneric fug,

Lăsând în urmă datorii și durere,

Iar cei rămași, cu sufletu-n sughiț,

Își plâng soarta și pierderea.

 

Dar dreptatea, spun că-și va face loc,

Și vinovații vor plăti scump,

Iar cei rămași, cu capul sus vor sta,

Și-și vor reconstrui viața, pas cu pas.

 

Еще ...

Simfonia lui DE CE

De ce atâta tăcere

S-a așternut peste noi

Când era doar o plăcere

Să ne vorbim amândoi..

 

De ce azi mă privești cu ură

Când viața nu-i decât o picatură

De ce noi ne-am pierdut în timp

De ce din nou.. ne trece-un anotimp?

 

De ce-mi rămâi chemare tăcută

Dor sfânt...ce arde necontenit

De ce-mi rămâi cale necunoscută

De ce simt sufletul atât de ostenit.

 

De ce încâ imi fuge gândul la tine

Spune-mi de ce ?. Dacă nu te intorci

Spune-mi de ce simt cum totul in mine

Uneori, mai vibrează-n armonici.

 

De ce îmi amintesc a ta privire

Și nu găsesc împotrivire

De ce îmi amintesc al tău zâmbet

Și cât însemna pentru al meu suflet.

 

De ce nu mi-ai lăsat

Amintirea unei îmbrățişări

De ce mi-ai furat

Plăcerea unei degustări..

 

De ce, ce-am avut noi

Ai lăsat prematur să moară

De ce timpul l-ai blocat,

L-ai oprit la ul|tima seară..

 

De ce nu-mi nchid bine ochii

Și parcă imi adie gustul

Vinului de 5 stele

Ce îmi fericea apusul.

 

Offf....de ce căruta cu "de ce?"

La mine ai răsturnat-o?

Eu, doar voiam să te îmbrățişez,

C-un vin să îmi umpli paharul..

 

De ce mai esti in visul meu

Când mi-ai rămas atât de rău

De ce în tot din jurul meu

De ce îti caut stralucirea...

 

De ce un amalgam de sentimente

De dor, încă, mă fac să tresar

De ce-mi revin în gând momente

De ce atâta poezie?.. în zadar.

 

De ce? De ce? De ce???

Pentru că-i tot ce mi-a rămas

Să scriu ce simt la orice pas

Și scriu în ton cu anotimpul

Ścriu uneori să-mi treacă timpul..

 

Si scriu că îmi cad frunze si e frig

Că-i timpul toamnei inimilor frânte

Şi-n căderea lor simt cum mă sting

Pierdută in amintirile reci și mute.

 

Și poate cad că e momentul lor

Să aducă un strop de supărare

Și foșnesc în mine frunze de dor

Mi-e o altă toamna gri si apăsätoare 

 

Dar poate cad nu pentru că vor

Cad pentru lacrimile mele amaref

în dansul lor m-as prinde ușor

Să cad la final in bratele tale..

 

Cerul afară deja s-a întunecat

E toamnă peste oraş şi-n suflet

Mi-e inima sloi de când ai plecat

Scriu..Și-mi pun singură căldură în suflet

#unpahardepoezie

Еще ...

Liniște

Ai fost acolo când plângeam,

Ai fost acolo când eram

Fără putere și credință 

Fără o adevărată esență 

 

Însă tu m-ai ajutat

Și sufletul l-ai mangâiat

Cu a ta inimă dulce 

Ce sufletul îl conduce

 

Un suflet pur cu inocență

Strălucește blând în prezență 

Ai fost steaua sclipitoare

Te-am văzut din departare..

 

Lumina ce sclipea 

Inima mi-o topea 

Bătând din ce în ce mai tare

Am văzut ceva in zare..

A fost liniștea uimitoare.

Еще ...

Ce mai contează!?

Ce mai contează un strop de suferință 

Într-o mare de durere?

Ce sens mai are un bine forțat

Într-un gol de neexplicat!?

Aceeași dorință ani la rând

Să vezi tot în iur, dar pe tine nu,

Să-i crezi orbi și să-i accepți 

Când de fapt au fost superficiali, nedrepți,

Și doar o rugăciune spusă-n noapte

Prin mii de lacrimi și multe șoapte,

Mai aduce liniștea mult cerută

Și iubirea puțin avută.

 

Еще ...

Marte

Eram doi nori purtați de vânt,

Semănam cu doi copii de departe,

Timizi pluteam pe cer fără să ne vorbim,

Și-am tot plutit așa… până pe Marte.

 

Acum suntem pe altă planetă,

Și timpul scurt ne încarcă cu ploi,

Mi-ar plăcea să lăsăm toate ploile pe Marte

Să nu le mai ținem în noi.

 

Ne convingeam că dragostea nu ne vrea,

Ne țineam rătăciți printre sori,

Scăpărau din noi lumini de stea

Dar noi făceam din ele ninsori.

 

Apoi vântul iar ne cuprindea

Ne purta departe-n pustiu,

Noi credeam că suntem doi nori întunecați

Când de fapt eram împreună un apus așa de viu.

 

Și de fapt, noi nici nu eram nori,

Căci ție-ți scapă mereu raze din ochii de soare,

Iar eu eram noaptea, asta știam,

Fiindcă nu mai iubisem vreodată un soare așa de tare.

 

Și drept să spun, mie nu-mi place ninsoarea,

Și nici nu-mi place pe Marte,

Vreau doar să avem curajul să…

Nu ne mai ținem departe.

Еще ...

Castele de nisip

urmele pașilor tăi prin nisipul fierbinte
se pierd în valuri ca un stol de cormorani
înșirați pe o linie imaginară a orizontului
te văd încercând apa cu vârful degetelor de la picioare
ca atunci când îmi atingi buzele
cum te abandonezi albastrului infinit al cerului risipit printre valuri
râzând
țâșnesc lacrimi din ochii delfinilor otrăviți cu materiale radioactive
la atingerea mâinilor tale de înger
de aici
de pe țărm
pari o zeiță a mării
înveșmântată într-o rochie translucidă
țipetele pescărușilor îmi amintesc de prima noastră noapte de dragoste
unică
mai ții minte
în noaptea aceea căzuse o stea undeva în mijlocul mării
și cerul întunecat izbucnise în lacrimi
un val uriaș mușcase apoi din digul cu stabilopozi și iederă
împroșcând malul cu albatroși diafani
iar tu îți pierdusei șiragul de mătănii din chihlimbar
și pantoful de aur al Cenușeresei
Doamne
ce noapte de vis
în noaptea aceasta ne vom întoarce din nou
în locul acela de odihnă al cormoranilor cu pene verzui spre albastru
vom arunca cu pietre în stihiile mării
ne vom întinde pe lespezile calde cu fața spre cer
așteptând să mai cadă vreo stea
sau vreun albatros ostenit
în drum spre Capul Bunei Speranțe...

 

Еще ...
#Интересно  Autor: Codrut _Hatmanu2
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live