0.06

După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău

poezii.online După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău

Astăzi își dă startul ediția a III-a a Zilelor literaturii române la Chișinău, organizată de Uniunea Editorilor cu sprijinul Ministerului Culturii al RM și de Editura „Cartier”. Primele două ediții ale acestui eveniment au avut loc în anii 2010 și 2011.

 

Potrivit lui Gheorghe Erizanu, directorul Editurii „Cartier”, pauza de șase ani între edițiile a doua și a treia se explică prin faptul că atât organizatorii, cât și societatea noastră, pierduseră speranța că în RM se va schimba ceva spre bine. „Nu mă refer la speranțele scriitorilor, ci la cele ale societății. Scriitorii se cunosc între ei și pentru ei n-am fi organizat niciodată un eveniment de asemenea amploare. Însă oamenii trebuie să cunoască că avem scriitori și literatură bună”, a menționat Erizanu. Întrebat ce schimbări pozitive au avut loc în țara noastră în ultimul timp, șeful de la „Cartier” a adăugat: „Nu s-a schimbat nimic. Dimpotrivă, e și mai rău, dar am înțeles că nu avem ce să mai așteptăm...”.


Zilele literaturii române la Chișinău vor avea loc în pedioada 16-19 mai 2017 nu numai în capitală, ci și în orașele Cahul și Bălți. În afară de scriitorii din RM, la eveniment vor participa și cunoscuți scriitori români de peste Prut, dar și de peste hotare. Aceștia își vor lansa în țara noastră ultimele cărți și vor participa la conferințe, lecturi publice, sesiuni de autografe și dezbateri, propunându-și să trezească interesul publicului față de literatură română. Pentru cunoscătorii de carte, organizatorii promit și vinuri alese.

Participanții la ediția a III-a a Zilelor literaturii române la Chișinău sunt: Eli Bădică, Dan Coman, Alex Cosmescu, Ana Donțu, Paula Erizanu, Vasile Ernu, Iulian Fruntașu, Em.Galaicu-Păun, Florin Lăzărescu, Alexandru Matei, Alina Purcaru, Maria Sleahtițchi, Tatiana Țîbuleac, Lucia Țurcanu și Radu Vancu. Publicăm mai jos programul celor patru zile, în care veți putea uita de politică și alte griji rudimentare, după ce veți descoperi că literatura este mai frumoasă.

 

Marți, 16 mai,

Cahul

Ora 11.00   Conferință: De la sectă la bandă: forme de marginalitate în regimurile represive de Vasile Ernu (autorul volumelor Sectanții & Bandiții din Mica trilogie a marginalilor)

Locul: Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu“, Piața Independenței, nr. 1, bloc A, Sala de lectură „Grigore Vieru”

 

Chișinău

Ora 18.00   Lansare & sesiune de autografe: Ultimele zile din viața literaturii de Alexandru Matei

Participă: Vasile Ernu, Aliona Grati, Lucia Țurcanu Moderator: Gheorghe Erizanu

Locul: Librăria din Centru, Опубликовано 16 мая 2017

Случайные публикации :)

De dragoste

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,
despărţiţi, amândoi,
suntem unul,
- o suprafaţă întinsă şi netedă -
matematica n-are nici o treabă cu noi,
o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…

braţele noastre sunt o ramură care arde,
trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,
ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde
apoi împărţim fericirea la doi.

unul şi cu unul nu face niciodată doi,
- matematica noastră e ca o sabie,
ca un fir de trifoi -
o inimă şi cu o inimă fac o vrabie…

Еще ...

aceste zile

o data in saptamina, mai des nu pot sa scriu poezii,
o data in saptamina imi vine sa pling de durere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori deveniti prea straini si pustii.

o data in saptamina sa darim, sa distrug totu-mi vine,
iar apoi sa repar ce-am distrus n-am putere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori sinteti prea stricti cu mine.

o data in saptamina zimbetele lumii imi par umile,
(o zi obisnuita, dar parca e-o intreaga viata),
eu sint atit de iritata in orice dimineata,
incit nu pot vorbi despre aceste zile.

Еще ...

La fereastra dinspre colț

O ard melancolic, 

De parca mi-e metabolic

Tot ce e diabolic

Ma înconjoară parabolic

Si nu e nimic hiperbolic

Sau cu sens simbolic

Din trecut, prigonesc apostolic

 

Privesc la ferestra dinspre colț 

Ma vad pe mine din trecut

Cu cate am petrecut

Cate rele am intrecut

La fericire eram de neîntrecut... 

Acum nu inteleg ce sa petrecut

Cum dintr-o data totul a disparut, 

Am devenit de nerecunoscut

Desi sunt binecrescut si binecunoscut

Nu sunt un contrafacut

 

Matinal, o ard altitudinal

Sunt original

Nu ma implic în vreun fel de scandal

Dar nici nu ma inec la mal

Stau linistit pe val

Iar atunci cand ma apropii de aval

Ma reconstruiesc moral

Si ma intorc pe interval

Еще ...

Ты не пришла...

Как краской чёрной по словам,

Вчера закрыл я дверь в твои мечты.

и горечью твоим устам,

Я выбросил в окно любимые цветы.

 

Один вопрос оставил без ответа,

Когда я был один, где ты была?

Когда я замерзал, под песню ветра,

Ты не пришла! ты не пришла...

Еще ...

Floare de colț

iubirea ta îmbrățișează tot infinitul

 

așezat între noi

.

e singurul loc de pe Pământ în care dispare gravitația

.

 unde  infinitezimalele particule de materie cuantică

adunate în jurul inimilor noastre

se amestecă omogen

.

transformându-se într-o singură particulă Higgs

fără sarcină

.

indestructibilă și umedă

.

ca o lacrimă

.

ca un fluviu de lavă care topește stânca

.

 trezește urșii din hibernarie

.

reconfigurează toate graficele existenței

.

legile fizicii

.

reflexia ochilor tăi n-are un termen de comparație

.

e ceva inefabil

.

precum albastrul de Voroneț

.

întunericul impenetrabil  în care înoată Universul acesta

.

ochii Papei Francisc

.

din care se revarsă un ocean de iubire

.

singurătatea tulburătoare a florii de colț

.

cândva o pasăre a dragostei

împietrită în zbor…

Еще ...

Fără apropouri

Cum adică ce cred despre tine? Doar n-ai vrea să-ți spun ce cred cu adevărat? Acesta e secretul meu! De obicei cred ce spui. Stiu că te înfurie faptul că nu poți scrie drept, fără corecturi, dintr-o suflare, și mă amuz. Umbli prin ploaie ca să-ți ascunzi lacrimile, plânsul, fiindcă nu scrisul sau picurii de ploaie te preocupă, ci eu. Ești atât de previzibilă! Zici că mă ții aproape pentru că te fac să râzi, dar n-o crezi nici tu, nu-i, în niciun caz, vina sau meritul meu că te gâdili. Bravezi cu o nerușinare dezarmantă, ca acum, când o dai în hiperbolă. Amesteci într-un colaj stăveziu, cu tentă sexuală, nucul, vântul și ploaia, atribuindu-le însușiri omenești, disimulându-ți, de fapt, fantasmele care te bântuie. Am observat că te fascinează bătrânul de la parter, „ ghiujul”, mare amator de femei, cum mi-ai spus zilele trecute, în ciuda vârstei, și țeși tot felul scenarii cu dânsul. Chestia cu vuum-vum ți-am spus-o chiar eu într-o seară când făceam dragoste, numai că el, spre deosebire de mine, are sudoarea „iodată” și un piston hidraulic imens, care, chipurile, te sperie. După câte te cunosc, n-aș crede!

Jucase teatru de la început, din prima zi, când îi căzuse în brațe. Simulase că se împiedică, iar el atent o prinsese la timp, prefăcându-se surprins. Îi simțise respirația dulceagă, de prunc, corpul, dorința, și se lăsase dus de val. instinctul său făcuse restul. Chiar și atunci, dar și după, nu-și putuse reprima tendința de a deturna sensul corect al lucrurilor, chestionându-l asupra unui aspect evident: Nu știu ce ai găsit la o femeie nemachiată și neinteresantă ca mine? O curiozitate, un joc, o aroganță? El nu-i răspunse pe loc, realizase deja că ea exprima contrariu, așteptând o confirmare perversă. Ce nostimă e? se gândi în timp ce-i săruta degetele subțiri, ca niște viermișori. Si cum mai vociferează când îmi simte mâna pe unde unde nu trebuie! Ai zice că se rușinează! Ale tinereții valuri…

Unde naiba o fi dispărut cireșul acela cu cireșe negre, amare? se gândi el într-o zi. Trecuseră ani de atunci. Privind pe fereastră îl văzu tot acolo și se bucură. Timpul trecuse și peste el, dar nu reușise să-l clintească. Cireșul e la fel, își zise, eu sunt puțin prăfuit! Se cam luase cu viața și uitase de dânsul, de cei din jur și de multe altele.

Spre seară o simți cuibărindu-se lângă dânsul. N-ai loc! o repezise ursuz. Îi țâșnise cuvintele de pe gură involuntar. Ea nu-i răspunse nimic, în schimb îl amețise încă o dată cu mirosul acela dulceag de lapte matern și, tot involuntar, o cuprinse în brațe. Era mai mică decât în ziua în care o cunoscuse, nu-și mai aducea aminte exact, dar senzația, prima senzație pe care o încercase, era aceasta. Afară începuse să ploaie mărunt. Stropii loveau anemici în geam, iar ea începuse să plângă.

- Gata! Gata! încerca el s-o liniștească. E doar o ploaie de vară!

- Nu ploaia mă sperie! îi șopti ea. Îi aud pașii pe scări! Fă ceva! Ghiujul!!! Eu nu pot să-l înfrunt, e cât crucea! Tu poți, știu că poți! Dacă faci asta îți promit următorul dans. Si așa n-am dansat niciodată!

Nu se schimbase deloc…

Еще ...