Ma Vei Parasi
Vei pleca,pentru o fecioara mai buna decat mine
Ma vei parasi pentru cea care nu poate sa iti ofere
Ce ti-am daruit eu,este mai mult de frumoasa ,
Dar eu....am fost painea si vinul si norocul tau
Ca mine nu e nici una ,nu o mai gasesti asa om.
I-am vesnicia si lasam asa cum sunt, si sa plang
Sa te uit pentru totdeauna ,fiindca prea mult rau ,
De ce nu gandesti ce ai lasat in urma ta
Te inchin in fata unui alte zeita ,
Dar nu ma vei uita.
Nu te blestem,dar nici nu te urasc ,fiindca de ce?
Doar cea ce o iubusti,sper sa aiba grija ,
Asa cum am avut eu,sa aiba si ia grija
Cat am atras eu in relatie asa sa traga si ia cu tine
Sper sa fii fericit si sa nu o pararasesti .
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Andreea Alle
Дата публикации: 4 мая 2024
Просмотры: 404
Стихи из этой категории
Noi vechi
Vreau să mă visezi la noapte
Vreau să ne visezi pe noi
pe noi platonici cu iubiri noi
cu noi speranțe cu noi împreună
cu noi pe o terasă cu aer nou
cu vibrații noi cu ochi noi
cu noi priviri aruncate strategic
cu noi gloanțe aruncate-n noi
ce ne aruncă pe noi în noi lumi
noi abisuri cu prăpăstii noi
si rămânem acolo noi
niște cadavre noi
și noi sunt doar visele noastre
cu noi vechi, prăbușiți...
T
Strălucirea iubirii pierdute
Pe-o stâncă-naltă, la ceas de seară,
Întâlnit-am o zână etereală,
Cu aripi luminoase, ochi de vară,
Când am privit-o, inima-mi fusese clară.
Ea strălucea sub clar de lună,
Un vis efemer, născut din eter,
M-am apropiat, dar mi-a spus o umbră,
Că iubirea noastră-i un vis stingher.
Glasul ei era ca adierea vântului,
Cuvintele-i dulce șoaptă în noapte,
Dar m-am trezit, pierdut în fața gândului,
Că dragostea noastră, este o poveste trecătoare.
Ea plutea deasupra valurilor departe,
Un spectru de dor, de neatins,
Mâna mea, de-a ei, nu mai era parte,
Și-n inimă, simțeam un foc aprins.
Am strigat către cerul întunecat,
Dar ea, încet, se stinse-n zori,
Sufletul meu, de dor înfrânt și zbuciumat,
Rămase singur, purtând amintiri.
Așa rămân, între vis și realitate,
Cu zâna mea, doar umbră și fantomă,
Iubirea noastră, prizonieră în eternitate,
Un foc ce arde-n mine, fără a lua vreo formă.
Serenada suspinului
Vioarele își serbează nunta-n graiul meu ce se irosește cu fiecare cuvânt "mă dor"
Mă dor tristetele zori că nu mai vin și mă lasă scufundată-n mănăstirea viorilor cu-n glas ce se sting
Ele zbiară în suspin pe fiecare coardă a inimii mele si fiecare notă răsfrântă plânge numai și numai de dorul pentru ele
Notele obișnuiau să îi daie cântării fericirii mele, iar peisajul răsuna a chitară vioaie și plină de viață care își ducea traiul trăind o serenadă
O serenadă a nopții scânteie ce învăluie iubirea-n discreția amorului de după perdele de safir
O cheie sol, o notă muzicală ce iubea să se încălzească la razele sale fierbinții
Și o compoziție întreagă din atomi ei doar ție îți cânta
Pana și în ploaie ele predominau a sclipirii amor ce amortiza căderea sufletului meu
Acum privindu-mă singură, nici nu mi-aș permite să îmi dau dreptul la fericire căci nu cred că merit așa dar, mai ales când nici măcar de tine nu eram vreodată demnă căci îmi preferam soarta cu spini, să fie legată cu seceta unui sunet de vioară ucis, ce urcă cruciș spre realizarea ce-l așteaptă,că nimeni vreodată nu-l va iubi cu adevărat
La nunta ta
Am sperat că sunt și voi rămâne a ta,
Dar uite-mă acum la nunta ta…
Mi-am promis că voi fi mereu fericită pentru tine și cu tine!
Sper că acest moment să fie cel mai special din viața ta,
Să fi fericit alături de iubirea vieții tale,
Căci azi inima mea se rupe în mii de bucăți.
Am ajuns la capătul puterilor…
Am ajuns să iubesc ca tata:
Care a iertat tot, dar a fost trădat.
Inima plânge în mine,
Dar zâmbesc de la masa domnișoarelor de onoare.
Te iubesc și te voi iubi mereu<3
Sătulă de umbre
M-am săturat de ziduri ce strigă,
De glasuri ce dor, de mâini ce înving,
De nopți fără pace, de teamă ce plânge,
De timpul ce trece, dar nu mă atinge.
În casă-i tăcere, dar nu e de pace,
Cuvintele-s arme, iar liniștea tace,
Priviri ce rănesc, ca otravă în vene,
Și inima strigă: „Ajunge, destule!”
Vreau soare-n priviri și voci ce m-alină,
Să uit umbrele reci, să-nvăț să revină
O clipă de viață, un zâmbet curat,
O iubire sinceră, ce n-am visat.
Nu vreau să mă tem de pași pe podea,
Să tresar la un glas sau să-mi pierd steaua mea.
Vreau brațe ce țin, nu lovesc fără milă,
Vreau o viață de om, nu o luptă umilă.
Cine sunt eu? Sunt suflet, sunt viață,
Nu un obiect pe-o masă de gheață.
Îmi vreau libertatea, iubirea de sine,
Un colț de lumină doar pentru mine.
Așa că strig azi, cu glasul curat:
Ajunge, e vremea să fiu vindecată!
Nu cer decât dreptul la o zi cu iubire,
Să las în trecut umbrele de mânie.
Sa îmi ții mâna..
Încuie ușa,aruncă cheia,
Privește mi ochii înc odata,
Arata mi ca nu s eu de vină
Și șterge mi lacrima scăpată..
Sa îmi ții mâna,să mi spui ca ma doresti,
Sa nu ma lasi sa plec de tot.
Sa tragi de timp,sa mi spui ca ma iubesti
Sa mi i au ramas bun,sa nu ma urmaresti.
Iti sarut mana,tu mi da i inelul
Imi cer iertare..,iti sterg rimelul..
Sunt vinovat ca nu te am rasfatat mai mult
Ca ti am lasat amintiri prea furmoase de pierdut
Si cat as incerca,timpul nu ne a sincronizat,
Tot ce am cladit impreuna,astazi s a daramat.
...
Ma vrei acasă si imi dau seama
Esti pentru mine prea frumoasă
Nici nu te sun sa evit drama
Tu esti ”acasă”.
Noi vechi
Vreau să mă visezi la noapte
Vreau să ne visezi pe noi
pe noi platonici cu iubiri noi
cu noi speranțe cu noi împreună
cu noi pe o terasă cu aer nou
cu vibrații noi cu ochi noi
cu noi priviri aruncate strategic
cu noi gloanțe aruncate-n noi
ce ne aruncă pe noi în noi lumi
noi abisuri cu prăpăstii noi
si rămânem acolo noi
niște cadavre noi
și noi sunt doar visele noastre
cu noi vechi, prăbușiți...
T
Strălucirea iubirii pierdute
Pe-o stâncă-naltă, la ceas de seară,
Întâlnit-am o zână etereală,
Cu aripi luminoase, ochi de vară,
Când am privit-o, inima-mi fusese clară.
Ea strălucea sub clar de lună,
Un vis efemer, născut din eter,
M-am apropiat, dar mi-a spus o umbră,
Că iubirea noastră-i un vis stingher.
Glasul ei era ca adierea vântului,
Cuvintele-i dulce șoaptă în noapte,
Dar m-am trezit, pierdut în fața gândului,
Că dragostea noastră, este o poveste trecătoare.
Ea plutea deasupra valurilor departe,
Un spectru de dor, de neatins,
Mâna mea, de-a ei, nu mai era parte,
Și-n inimă, simțeam un foc aprins.
Am strigat către cerul întunecat,
Dar ea, încet, se stinse-n zori,
Sufletul meu, de dor înfrânt și zbuciumat,
Rămase singur, purtând amintiri.
Așa rămân, între vis și realitate,
Cu zâna mea, doar umbră și fantomă,
Iubirea noastră, prizonieră în eternitate,
Un foc ce arde-n mine, fără a lua vreo formă.
Serenada suspinului
Vioarele își serbează nunta-n graiul meu ce se irosește cu fiecare cuvânt "mă dor"
Mă dor tristetele zori că nu mai vin și mă lasă scufundată-n mănăstirea viorilor cu-n glas ce se sting
Ele zbiară în suspin pe fiecare coardă a inimii mele si fiecare notă răsfrântă plânge numai și numai de dorul pentru ele
Notele obișnuiau să îi daie cântării fericirii mele, iar peisajul răsuna a chitară vioaie și plină de viață care își ducea traiul trăind o serenadă
O serenadă a nopții scânteie ce învăluie iubirea-n discreția amorului de după perdele de safir
O cheie sol, o notă muzicală ce iubea să se încălzească la razele sale fierbinții
Și o compoziție întreagă din atomi ei doar ție îți cânta
Pana și în ploaie ele predominau a sclipirii amor ce amortiza căderea sufletului meu
Acum privindu-mă singură, nici nu mi-aș permite să îmi dau dreptul la fericire căci nu cred că merit așa dar, mai ales când nici măcar de tine nu eram vreodată demnă căci îmi preferam soarta cu spini, să fie legată cu seceta unui sunet de vioară ucis, ce urcă cruciș spre realizarea ce-l așteaptă,că nimeni vreodată nu-l va iubi cu adevărat
La nunta ta
Am sperat că sunt și voi rămâne a ta,
Dar uite-mă acum la nunta ta…
Mi-am promis că voi fi mereu fericită pentru tine și cu tine!
Sper că acest moment să fie cel mai special din viața ta,
Să fi fericit alături de iubirea vieții tale,
Căci azi inima mea se rupe în mii de bucăți.
Am ajuns la capătul puterilor…
Am ajuns să iubesc ca tata:
Care a iertat tot, dar a fost trădat.
Inima plânge în mine,
Dar zâmbesc de la masa domnișoarelor de onoare.
Te iubesc și te voi iubi mereu<3
Sătulă de umbre
M-am săturat de ziduri ce strigă,
De glasuri ce dor, de mâini ce înving,
De nopți fără pace, de teamă ce plânge,
De timpul ce trece, dar nu mă atinge.
În casă-i tăcere, dar nu e de pace,
Cuvintele-s arme, iar liniștea tace,
Priviri ce rănesc, ca otravă în vene,
Și inima strigă: „Ajunge, destule!”
Vreau soare-n priviri și voci ce m-alină,
Să uit umbrele reci, să-nvăț să revină
O clipă de viață, un zâmbet curat,
O iubire sinceră, ce n-am visat.
Nu vreau să mă tem de pași pe podea,
Să tresar la un glas sau să-mi pierd steaua mea.
Vreau brațe ce țin, nu lovesc fără milă,
Vreau o viață de om, nu o luptă umilă.
Cine sunt eu? Sunt suflet, sunt viață,
Nu un obiect pe-o masă de gheață.
Îmi vreau libertatea, iubirea de sine,
Un colț de lumină doar pentru mine.
Așa că strig azi, cu glasul curat:
Ajunge, e vremea să fiu vindecată!
Nu cer decât dreptul la o zi cu iubire,
Să las în trecut umbrele de mânie.
Sa îmi ții mâna..
Încuie ușa,aruncă cheia,
Privește mi ochii înc odata,
Arata mi ca nu s eu de vină
Și șterge mi lacrima scăpată..
Sa îmi ții mâna,să mi spui ca ma doresti,
Sa nu ma lasi sa plec de tot.
Sa tragi de timp,sa mi spui ca ma iubesti
Sa mi i au ramas bun,sa nu ma urmaresti.
Iti sarut mana,tu mi da i inelul
Imi cer iertare..,iti sterg rimelul..
Sunt vinovat ca nu te am rasfatat mai mult
Ca ti am lasat amintiri prea furmoase de pierdut
Si cat as incerca,timpul nu ne a sincronizat,
Tot ce am cladit impreuna,astazi s a daramat.
...
Ma vrei acasă si imi dau seama
Esti pentru mine prea frumoasă
Nici nu te sun sa evit drama
Tu esti ”acasă”.
Другие стихотворения автора
Teatru
Toti suntem aceei oameni cu teatru vietii
Perfecti mereu, dar cu probleme ,
Defapt nu ie asa ,acele masti ,traume,suferint
Unde sunt? De acele masti ,acele probleme reale nu false
Plangi noaptea ,ziua razi esti bine
Iti ascunzi acea fata ,prin masti
Toti jucam acea carte,acel rol,acea replica repeta mereu,
Rolul vieti ,asa se numeste si este real
Are un inceput si reinceperea ei si sfarsitul ei
La un momentan aceptam de la sine si ne obisnuim cu idea,
SI viata este scurta poate frumoasa dar falsa.
Teatru
Toti suntem aceei oameni cu teatru vietii
Perfecti mereu, dar cu probleme ,
Defapt nu ie asa ,acele masti ,traume,suferint
Unde sunt? De acele masti ,acele probleme reale nu false
Plangi noaptea ,ziua razi esti bine
Iti ascunzi acea fata ,prin masti
Toti jucam acea carte,acel rol,acea replica repeta mereu,
Rolul vieti ,asa se numeste si este real
Are un inceput si reinceperea ei si sfarsitul ei
La un momentan aceptam de la sine si ne obisnuim cu idea,
SI viata este scurta poate frumoasa dar falsa.
Teatru
Toti suntem aceei oameni cu teatru vietii
Perfecti mereu, dar cu probleme ,
Defapt nu ie asa ,acele masti ,traume,suferint
Unde sunt? De acele masti ,acele probleme reale nu false
Plangi noaptea ,ziua razi esti bine
Iti ascunzi acea fata ,prin masti
Toti jucam acea carte,acel rol,acea replica repeta mereu,
Rolul vieti ,asa se numeste si este real
Are un inceput si reinceperea ei si sfarsitul ei
La un momentan aceptam de la sine si ne obisnuim cu idea,
SI viata este scurta poate frumoasa dar falsa.
Teatru
Toti suntem aceei oameni cu teatru vietii
Perfecti mereu, dar cu probleme ,
Defapt nu ie asa ,acele masti ,traume,suferint
Unde sunt? De acele masti ,acele probleme reale nu false
Plangi noaptea ,ziua razi esti bine
Iti ascunzi acea fata ,prin masti
Toti jucam acea carte,acel rol,acea replica repeta mereu,
Rolul vieti ,asa se numeste si este real
Are un inceput si reinceperea ei si sfarsitul ei
La un momentan aceptam de la sine si ne obisnuim cu idea,
SI viata este scurta poate frumoasa dar falsa.
Teatru
Toti suntem aceei oameni cu teatru vietii
Perfecti mereu, dar cu probleme ,
Defapt nu ie asa ,acele masti ,traume,suferint
Unde sunt? De acele masti ,acele probleme reale nu false
Plangi noaptea ,ziua razi esti bine
Iti ascunzi acea fata ,prin masti
Toti jucam acea carte,acel rol,acea replica repeta mereu,
Rolul vieti ,asa se numeste si este real
Are un inceput si reinceperea ei si sfarsitul ei
La un momentan aceptam de la sine si ne obisnuim cu idea,
SI viata este scurta poate frumoasa dar falsa.
Teatru
Toti suntem aceei oameni cu teatru vietii
Perfecti mereu, dar cu probleme ,
Defapt nu ie asa ,acele masti ,traume,suferint
Unde sunt? De acele masti ,acele probleme reale nu false
Plangi noaptea ,ziua razi esti bine
Iti ascunzi acea fata ,prin masti
Toti jucam acea carte,acel rol,acea replica repeta mereu,
Rolul vieti ,asa se numeste si este real
Are un inceput si reinceperea ei si sfarsitul ei
La un momentan aceptam de la sine si ne obisnuim cu idea,
SI viata este scurta poate frumoasa dar falsa.
Teatru
Toti suntem aceei oameni cu teatru vietii
Perfecti mereu, dar cu probleme ,
Defapt nu ie asa ,acele masti ,traume,suferint
Unde sunt? De acele masti ,acele probleme reale nu false
Plangi noaptea ,ziua razi esti bine
Iti ascunzi acea fata ,prin masti
Toti jucam acea carte,acel rol,acea replica repeta mereu,
Rolul vieti ,asa se numeste si este real
Are un inceput si reinceperea ei si sfarsitul ei
La un momentan aceptam de la sine si ne obisnuim cu idea,
SI viata este scurta poate frumoasa dar falsa.