Totul despre dragoste
Iubito, cine este cel ce știe totul despre iubire,
Sau despre dragostea ce eu ți-o port ca un nebun?
Iar dacă dragostea nu este nebunie,
Atunci ce este?
Căci vorbele oricât ar vrea să dezvelească
Cele ce nu pot fi privite,
De proști ori simpli muritori,
Aici fac tainică vorbire despre amorul nostru,
Despre noi doi când încleștați
Și prinși în veșnicie, vorbim Precum nemuritorii zei,
Cine e cel care pe toate le cunoaște,
Și dragostea împarte doar celor ce-o cer?
Nu este însuși Dumnezeu?
Nu-i teama izgonită pe vecie,
Iar dragostea-i pecetea Sfinților ce stau în Cer?
Nu-s îngerii aceeași dulce melodie,
Ce vine când suspinele-s prea multe,
S-aducă blândă mângâiere,
Celor ce însetați după iubire,
O cer în rugăciune așa cum noi cerut-am amândoi?
(31 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 31 марта 2024
Просмотры: 1188
Стихи из этой категории
Prezența absenței tale...
Mi-era drag... mai mult decât am știut vreodată să-i spun
Îl simțeam... reacție pură... prezență...
Părea să înțeleagă sufletul meu, cum îl purtam în gând,
Iar acum se rupe ceva în mine, când am doar scumpa lui absență.
Nu mai e cum era...nu mai poate...nu mai vrea
Și doare pentru că nimic nu pot să mai întorc.
Am învățat să-l port în suflet și în gând tăcut
Chiar de inima mi-e bucăți și sufletul mi-e foc..
Nici eu nu sunt la fel...și azi simt lipsă, așteptare și dor
Doar că nu le mai privesc ca o pedeapsă
Le scriu în tăcere... le simt și cam atât
Căci si-ntuneric există o lumină ce nu urlă, doar pulsează...
Și îți transformă absența în prezența cea mai profundă
Că-mi bați in inima bucățălită cu fiecare secundă.
Și la tine mereu mă întorc, în gândul ce adie
La fericirea ce mi-e dor să o simt... la un vin, în brațe la tine...
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
Iubirea noastră
Stai liniștit
Suflet pur,
Și nu te mai îngrijora,
Lângă tine stă iubirea ta.
Dăruiește-mi inima
Știind că o s-o păstrez,
Și nicidecum nu o s-o mai pierzi,
Vei trăii în veci în inima mea
Pentru că pe tine nu te voi uita
Voi fi parte mereu
Din inima ta
E un lanț gros
Ce nu se va dezlega,
Iubirea noastră este pură
La fel ca sufletul tău
Un lac lin de apă,
Unde luna reflectă printre nori.
TRENUL FOAMEI 1947
Lângă stâlp ca o statuie
Împietrită mama tace,
Inima-i încetinește
Și cu mâna semn ne face.
Cu privirea grea cernită
Urmărește buna-mi mamă
Cu ochi duși ce parcă cheamă
Blesteme pentru ursită.
Doar ursita-i vinovată,
Pentru tot ce se întâmplă
Pui luați de lângă mamă
Duși în lumea neștiută.
Puii micuți infricoșați,
Scumpii mei unde plecați?
ATINGERE
Nu mă lăsa să ațipesc. Să dorm. Să cad.
Așa cum cade roua, blând, pe acele de brad.
Te roagă cel care, oricum, vrea să trăiască,
Din propria-i cenușă, un Phoenix, ce ezită să renască...
Căci din tristețea penelor de foc mă-înalț către genuni,
Să strâng în colțul ochilor înfrântele minuni,
Ecoul vieților trecute ce au crescut și au murit în mine,
S-a stins încet în dăngănit de clopote creștine...
O, dulce renunțare, tu m-ai pierdut printre suspine,
Eu știu că nu mai locuiesc de mult în mine,
Din pielea-mi strâmtă-am reușit să evadez spre soare,
M-am frânt. M-am risipit pe țărm, ca valul rătăcit din mare...
Privește, toată viața mea-i un vers final,
Cu fructele dezamăgirii, eu m-am hrănit, fatal,
O seamă de cuvinte, transparente, fără noimă într-o carte,
Un tom de foi îngălbenite, dar vii în fiecare carte...
Tăcerea privirii
Pe patul mut, cu ochiul trist,
Privesc spre cerul nevăzut,
În gânduri parcă mă despart
De tot ce-a fost și ce-am pierdut.
E liniște și-o pace rece,
Ce-nvăluie al nopții ceas,
Iar eu în taină-mi caut vreascuri,
Să aprind iarăși al vieții pas.
O lacrimă-n tăcere cade,
Pe chipu-mi palid, ostenit,
Și-n roșul hainelor se-așterne
Tot dorul meu ne-mplinit.
În ochiul stins se-ascund povești
Ce nimeni poate nu le știe,
Dar astă seară, în tăcere,
Îmi fac din ele poezie.
Prezența absenței tale...
Mi-era drag... mai mult decât am știut vreodată să-i spun
Îl simțeam... reacție pură... prezență...
Părea să înțeleagă sufletul meu, cum îl purtam în gând,
Iar acum se rupe ceva în mine, când am doar scumpa lui absență.
Nu mai e cum era...nu mai poate...nu mai vrea
Și doare pentru că nimic nu pot să mai întorc.
Am învățat să-l port în suflet și în gând tăcut
Chiar de inima mi-e bucăți și sufletul mi-e foc..
Nici eu nu sunt la fel...și azi simt lipsă, așteptare și dor
Doar că nu le mai privesc ca o pedeapsă
Le scriu în tăcere... le simt și cam atât
Căci si-ntuneric există o lumină ce nu urlă, doar pulsează...
Și îți transformă absența în prezența cea mai profundă
Că-mi bați in inima bucățălită cu fiecare secundă.
Și la tine mereu mă întorc, în gândul ce adie
La fericirea ce mi-e dor să o simt... la un vin, în brațe la tine...
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
Iubirea noastră
Stai liniștit
Suflet pur,
Și nu te mai îngrijora,
Lângă tine stă iubirea ta.
Dăruiește-mi inima
Știind că o s-o păstrez,
Și nicidecum nu o s-o mai pierzi,
Vei trăii în veci în inima mea
Pentru că pe tine nu te voi uita
Voi fi parte mereu
Din inima ta
E un lanț gros
Ce nu se va dezlega,
Iubirea noastră este pură
La fel ca sufletul tău
Un lac lin de apă,
Unde luna reflectă printre nori.
TRENUL FOAMEI 1947
Lângă stâlp ca o statuie
Împietrită mama tace,
Inima-i încetinește
Și cu mâna semn ne face.
Cu privirea grea cernită
Urmărește buna-mi mamă
Cu ochi duși ce parcă cheamă
Blesteme pentru ursită.
Doar ursita-i vinovată,
Pentru tot ce se întâmplă
Pui luați de lângă mamă
Duși în lumea neștiută.
Puii micuți infricoșați,
Scumpii mei unde plecați?
ATINGERE
Nu mă lăsa să ațipesc. Să dorm. Să cad.
Așa cum cade roua, blând, pe acele de brad.
Te roagă cel care, oricum, vrea să trăiască,
Din propria-i cenușă, un Phoenix, ce ezită să renască...
Căci din tristețea penelor de foc mă-înalț către genuni,
Să strâng în colțul ochilor înfrântele minuni,
Ecoul vieților trecute ce au crescut și au murit în mine,
S-a stins încet în dăngănit de clopote creștine...
O, dulce renunțare, tu m-ai pierdut printre suspine,
Eu știu că nu mai locuiesc de mult în mine,
Din pielea-mi strâmtă-am reușit să evadez spre soare,
M-am frânt. M-am risipit pe țărm, ca valul rătăcit din mare...
Privește, toată viața mea-i un vers final,
Cu fructele dezamăgirii, eu m-am hrănit, fatal,
O seamă de cuvinte, transparente, fără noimă într-o carte,
Un tom de foi îngălbenite, dar vii în fiecare carte...
Tăcerea privirii
Pe patul mut, cu ochiul trist,
Privesc spre cerul nevăzut,
În gânduri parcă mă despart
De tot ce-a fost și ce-am pierdut.
E liniște și-o pace rece,
Ce-nvăluie al nopții ceas,
Iar eu în taină-mi caut vreascuri,
Să aprind iarăși al vieții pas.
O lacrimă-n tăcere cade,
Pe chipu-mi palid, ostenit,
Și-n roșul hainelor se-așterne
Tot dorul meu ne-mplinit.
În ochiul stins se-ascund povești
Ce nimeni poate nu le știe,
Dar astă seară, în tăcere,
Îmi fac din ele poezie.
Другие стихотворения автора
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Timpul regăsirii
Iubito, e timpul regăsirii noastre,
E vremea iubirilor pierdute,
Ajunge suferinței oarbe,
De ce să plângem iarăși
Când ne putem iubi
Ținându-ne de mână!
Iubito îți jur iubire numai ție
Îți cer iertare unde ți-am greșit,
E timpul regăsirii noastre,
Hristos ne vrea-mpreună,
Iubindu-ne fără sfârșit ;
El fost-a răstignit și pentru-a noastră Mântuire
Pe diavolii cei răi i-a izgonit
Ca noi să îi urmăm exemplul
Să nu-i uităm nici răstignirea dar nici jertfa
Să ne iubim cu toții
Așa cum doar El ne-a iubit!
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Săgețile lui Cupidon
De n-ai știut iubita mea
Cum ne-au străpuns săgețile lui Cupidon,
Povestea lui Amor se pare că-i asemenea lui Eros,
Și toată taina iubirii ce ne-a cuprins
Pe mine mai întâi apoi pe amândoi,
Desigur și pe tine,
Pare un vis trimis de zei să ne iubim!
E dragostea destinul unor oameni obișnuiți ca noi?
Ori noi bieți muritori înflăcărați și îmbătați de-a lui Amor licoare,
Am devenit niște mici zei
Cuprinși de o iubire așa mare?
Ce mai contează acum acestea toate,
Ce-mi par mărunte pe lângă o dragoste ce crește cât un munte,
Căci clipele frumoase de iubire
Ce-am trăit sau cele ce încă nu-s venite,
Nu se aseamănă cu mai nimic
Din cele povestite!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Emoții arse
Iubito,emoțiile tale
Alungă-le departe!
Eu am emoțiile mele
Când gândul meu iar te cuprinde
Și vrea să te iubească delicat,
Dar spun că este mult mai bine
Să transformăm emoțiile în iubire,
Emotii arse fără de păcat...
De n-ai emoții n-ai iubire
Cum poți iubi fără așa ceva?
Amorul nostru e cuminte,
Chiar dacă locuiește-ntr-un palat
Palat cu ziduri groase
Ce sunt zidite din pietre prețioase,
Și coborâte printre norii-ntunecați,
Precum sunt valurile mării
Când de furtună sunt purtate
Și pescărușii toți sunt alungați,
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Timpul regăsirii
Iubito, e timpul regăsirii noastre,
E vremea iubirilor pierdute,
Ajunge suferinței oarbe,
De ce să plângem iarăși
Când ne putem iubi
Ținându-ne de mână!
Iubito îți jur iubire numai ție
Îți cer iertare unde ți-am greșit,
E timpul regăsirii noastre,
Hristos ne vrea-mpreună,
Iubindu-ne fără sfârșit ;
El fost-a răstignit și pentru-a noastră Mântuire
Pe diavolii cei răi i-a izgonit
Ca noi să îi urmăm exemplul
Să nu-i uităm nici răstignirea dar nici jertfa
Să ne iubim cu toții
Așa cum doar El ne-a iubit!
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Săgețile lui Cupidon
De n-ai știut iubita mea
Cum ne-au străpuns săgețile lui Cupidon,
Povestea lui Amor se pare că-i asemenea lui Eros,
Și toată taina iubirii ce ne-a cuprins
Pe mine mai întâi apoi pe amândoi,
Desigur și pe tine,
Pare un vis trimis de zei să ne iubim!
E dragostea destinul unor oameni obișnuiți ca noi?
Ori noi bieți muritori înflăcărați și îmbătați de-a lui Amor licoare,
Am devenit niște mici zei
Cuprinși de o iubire așa mare?
Ce mai contează acum acestea toate,
Ce-mi par mărunte pe lângă o dragoste ce crește cât un munte,
Căci clipele frumoase de iubire
Ce-am trăit sau cele ce încă nu-s venite,
Nu se aseamănă cu mai nimic
Din cele povestite!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Emoții arse
Iubito,emoțiile tale
Alungă-le departe!
Eu am emoțiile mele
Când gândul meu iar te cuprinde
Și vrea să te iubească delicat,
Dar spun că este mult mai bine
Să transformăm emoțiile în iubire,
Emotii arse fără de păcat...
De n-ai emoții n-ai iubire
Cum poți iubi fără așa ceva?
Amorul nostru e cuminte,
Chiar dacă locuiește-ntr-un palat
Palat cu ziduri groase
Ce sunt zidite din pietre prețioase,
Și coborâte printre norii-ntunecați,
Precum sunt valurile mării
Când de furtună sunt purtate
Și pescărușii toți sunt alungați,
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)