Agonie
Nu e agonie mai mare în astă lume,
Decât să îngropi o poveste nespusă în tine,
Să te trezești fără de aripi pe un capăt de secundă,
Rezemată de-un zid rece, de tăcere cruntă...
Să te trezești bucăți de suflet, in căutarea pierdutei primăveri
Rezemată de-un pod înecat în lacrimi și dureri
În zadar te aduni... zarea, doliul ți-o încununează,
Locul aripilor frânte din partea stângă, încă mai sângerează....
Să te trezești fără de aripi, într-un început de sfârșit
Ce niciodată așa, nici măcar nu l-ai gândit,
C-un pumn de vise ce n-au mai văzut lumina
Pe-o palmă de destin ce nu-și mai știe menirea.
Nu e agonie mai mare pentru sufletul din tine
Să ții departe un dor ce arde, de ochii lumii
Cu fiecare zâmbet scăpat, să te minți că ești bine
Când tu te zbați să te inalți, să scapi dintre funii...
Nu e agonie mai mare decât să-nveți inima din tine,
Că nu tot ce-și doreste, poate și obține
Atunci când iubirea nu-i apreciată, de tăcere răpusă
Și te trezești fără de aripi, într-o poveste nespusă...
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Дата публикации: 26 февраля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 177
Стихи из этой категории
Mă vrei doar pentru carne?
Mă vrei doar pentru carne,
Mușchi întinși peste oase fragile,
Un dans al sângelui în venele lumii,
O coajă pe care o privești,
Dar nu o cauți mai adânc.
Mă vrei doar pentru forma care trădează sufletul,
Un fel de vas pictat,
Gol înăuntru, dar strălucitor la lumină.
Mă întrebi ce mai fac,
Dar nu mă întrebi cine sunt.
Ești grăbit să devii explorator
Al unui continent care nu-ți aparține,
Dar n-ai curajul să sapi sub pământ.
Te oprești la margine,
În jurul unui foc fals,
Aprins doar de dorințe trecătoare.
Dar trupul meu nu e doar carne,
E o arhivă de povești,
Țesuturi scrise cu litere mici,
Cicatrici ca fraze uitate,
O inimă care bate ritmuri neînțelese,
Căutând un dansator care să asculte.
Așa că întreabă-mă mai mult,
Deschide o poartă, nu doar o ușă.
Ce vezi când ochii mei te privesc?
Ce tăceri ți-am spus și n-ai auzit?
Dacă mă vrei doar pentru carne,
Atunci rămâi flămând,
Căci carnea e doar o mască,
Dar eu sunt întregul spectacol.
Sunt bine!
Trec de zi la zi ce-ți pot spune,
Însă par că aș fi neimportantă
Și gândurile nu ți le-aș expune,
Căci nu aș fi deloc încântată.
Ce măcar mie o să-mi răspunzi
O știe doar singura ta privire
De chipul meu o să-l surprinzi
Mă lasă cu totul fără gândire.
Sunt bine!să pot zice doar atât
Și îmi simt a mea inimă bătând,
Care-mi lasă sufletul doborât
Cu cuvinte ce au rămas în gând.
De ce nu mă iubește nimeni?
De ce nu mă iubește nimeni pe acest pământ,
Eu, fir de rouă, stins în al sorții cânt?
Nici mama, nici tata, nici sora-mi de sânge,
Nimeni nu-mi șterge lacrima ce plânge.
Sunt o umbră, un ecou, un suspin uitat,
O floare ce în noapte de vânt e sfâșiat.
Privirea lor, de gheață, mă frânge-n tăcere,
Iar glasul lor, aspru, mă-ngroapă-n durere.
Cuvinte ascuțite, săgeți fără milă,
Îmi străpung inima, ca pe o cochilie fragilă.
"De ce ești tu?" – șoptesc, ca un blestem,
Și orice vis al meu devine efemer.
Mă pierd sub greutatea acestui amar,
Ca un cer pustiu, lipsit de orice far.
Ce crimă ascunsă port în ființa mea,
De mă lasă toți să cad în uitarea grea?
Nici sora nu-mi dă zâmbet, nici alinare,
Doar un zid înalt, de gheață și nepăsare.
Nici mama, cu glasul ce cândva cânta,
Nu-mi mai spune „te iubesc”... nici măcar așa.
Și tata, stânca rece, cu privirea de fier,
Mă strânge-n tăcere sub un cer auster.
Mă simt străină, pierdută, o pasăre rănită,
Zborul meu spre iubire – o cale-nțelenită.
Dar totuși, mai sper, în al nopții abis,
Că undeva, departe, există un vis:
Să fiu îmbrățișată, să fiu dorită,
Să simt că sunt iubită, că nu sunt greșită.
Căci sufletul meu, deși zdrobit și tăcut,
E flacăra care nu s-a pierdut.
Și poate, într-o zi, în lumina cea vie,
Voi găsi o iubire ce nu mă sfâșie.
Singurul vinovat!
Inima încet îți moare,
Pierderea iubiri doare,
Cuvintele nu mai au valoare
Acum sunt doar vorbe goale.
Orice ai face timpul nu-l poți da-napoi
Stai și plângi seară de seară cu ochi goi
În suflet ai mereu furtuni și ploi
Oare se opresc dacă se întoarce înapoi?
Oare o să fie bine dacă lângă tine o s-o vezi
N-o să-ți fie teamă zi de zi că ai s-o pierzi?
Nu ți-e teamă căci la nervi ai să cedezi
Și fără să vrei fapte grave o să-i reproșezi?
Crezi c-ai să poți trece atât de ușor peste tot
Poți trece peste fapta ce ți-a făcut sufletul mort?
Sunt convins că o iubești, dar te rog gândeștete
Nopțile în care ai plâns nu le poți număra pe degete.
Te cred că o vrei înapoi, știu că te doare
Dar nu uita că inima din cauza ei îți moare
Nu uita că tot ce te-a dărâmat a fost a ei trădare
Ce sens ar putea avea acum încă o încercare?
Nu uita că nu v-ați despărțit doar o singură dată
Cred că a sosit momentul să-ți alegi altă fată
Opreștete acum cât timp n-ai inima complet moartă
Îmi pare rău însă n-am cum să mă opresc
Ști destul de bine că doar pe ea o iubesc
Ști destul de bine , doar pe ea mi-o doresc
Ști destul de bine că fără ea înebunesc
Mereu ne-am despărțit doar din vina mea
Ea este cea care mereu uita și mă ierta
Ea era singura care absolut oricând mă susținea
Ultima dată m-a lăsat pentru că nu mai putea
Lângă un prost ca mine n-avea cum rezista
Eu sunt singurul vinovat în toată povestea
Așa că nu știu despre ce trădare vorbești
Știu că și tu la fel de mult ca mine ți-o dorești
Tu ești singururul care a trădat cu adevărat
De asta acum intri în război dezarmat
Ști destul de bine că tu ești singurul vinovat
Ști că noi iubire nu am meritat
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Mă vrei doar pentru carne?
Mă vrei doar pentru carne,
Mușchi întinși peste oase fragile,
Un dans al sângelui în venele lumii,
O coajă pe care o privești,
Dar nu o cauți mai adânc.
Mă vrei doar pentru forma care trădează sufletul,
Un fel de vas pictat,
Gol înăuntru, dar strălucitor la lumină.
Mă întrebi ce mai fac,
Dar nu mă întrebi cine sunt.
Ești grăbit să devii explorator
Al unui continent care nu-ți aparține,
Dar n-ai curajul să sapi sub pământ.
Te oprești la margine,
În jurul unui foc fals,
Aprins doar de dorințe trecătoare.
Dar trupul meu nu e doar carne,
E o arhivă de povești,
Țesuturi scrise cu litere mici,
Cicatrici ca fraze uitate,
O inimă care bate ritmuri neînțelese,
Căutând un dansator care să asculte.
Așa că întreabă-mă mai mult,
Deschide o poartă, nu doar o ușă.
Ce vezi când ochii mei te privesc?
Ce tăceri ți-am spus și n-ai auzit?
Dacă mă vrei doar pentru carne,
Atunci rămâi flămând,
Căci carnea e doar o mască,
Dar eu sunt întregul spectacol.
Sunt bine!
Trec de zi la zi ce-ți pot spune,
Însă par că aș fi neimportantă
Și gândurile nu ți le-aș expune,
Căci nu aș fi deloc încântată.
Ce măcar mie o să-mi răspunzi
O știe doar singura ta privire
De chipul meu o să-l surprinzi
Mă lasă cu totul fără gândire.
Sunt bine!să pot zice doar atât
Și îmi simt a mea inimă bătând,
Care-mi lasă sufletul doborât
Cu cuvinte ce au rămas în gând.
De ce nu mă iubește nimeni?
De ce nu mă iubește nimeni pe acest pământ,
Eu, fir de rouă, stins în al sorții cânt?
Nici mama, nici tata, nici sora-mi de sânge,
Nimeni nu-mi șterge lacrima ce plânge.
Sunt o umbră, un ecou, un suspin uitat,
O floare ce în noapte de vânt e sfâșiat.
Privirea lor, de gheață, mă frânge-n tăcere,
Iar glasul lor, aspru, mă-ngroapă-n durere.
Cuvinte ascuțite, săgeți fără milă,
Îmi străpung inima, ca pe o cochilie fragilă.
"De ce ești tu?" – șoptesc, ca un blestem,
Și orice vis al meu devine efemer.
Mă pierd sub greutatea acestui amar,
Ca un cer pustiu, lipsit de orice far.
Ce crimă ascunsă port în ființa mea,
De mă lasă toți să cad în uitarea grea?
Nici sora nu-mi dă zâmbet, nici alinare,
Doar un zid înalt, de gheață și nepăsare.
Nici mama, cu glasul ce cândva cânta,
Nu-mi mai spune „te iubesc”... nici măcar așa.
Și tata, stânca rece, cu privirea de fier,
Mă strânge-n tăcere sub un cer auster.
Mă simt străină, pierdută, o pasăre rănită,
Zborul meu spre iubire – o cale-nțelenită.
Dar totuși, mai sper, în al nopții abis,
Că undeva, departe, există un vis:
Să fiu îmbrățișată, să fiu dorită,
Să simt că sunt iubită, că nu sunt greșită.
Căci sufletul meu, deși zdrobit și tăcut,
E flacăra care nu s-a pierdut.
Și poate, într-o zi, în lumina cea vie,
Voi găsi o iubire ce nu mă sfâșie.
Singurul vinovat!
Inima încet îți moare,
Pierderea iubiri doare,
Cuvintele nu mai au valoare
Acum sunt doar vorbe goale.
Orice ai face timpul nu-l poți da-napoi
Stai și plângi seară de seară cu ochi goi
În suflet ai mereu furtuni și ploi
Oare se opresc dacă se întoarce înapoi?
Oare o să fie bine dacă lângă tine o s-o vezi
N-o să-ți fie teamă zi de zi că ai s-o pierzi?
Nu ți-e teamă căci la nervi ai să cedezi
Și fără să vrei fapte grave o să-i reproșezi?
Crezi c-ai să poți trece atât de ușor peste tot
Poți trece peste fapta ce ți-a făcut sufletul mort?
Sunt convins că o iubești, dar te rog gândeștete
Nopțile în care ai plâns nu le poți număra pe degete.
Te cred că o vrei înapoi, știu că te doare
Dar nu uita că inima din cauza ei îți moare
Nu uita că tot ce te-a dărâmat a fost a ei trădare
Ce sens ar putea avea acum încă o încercare?
Nu uita că nu v-ați despărțit doar o singură dată
Cred că a sosit momentul să-ți alegi altă fată
Opreștete acum cât timp n-ai inima complet moartă
Îmi pare rău însă n-am cum să mă opresc
Ști destul de bine că doar pe ea o iubesc
Ști destul de bine , doar pe ea mi-o doresc
Ști destul de bine că fără ea înebunesc
Mereu ne-am despărțit doar din vina mea
Ea este cea care mereu uita și mă ierta
Ea era singura care absolut oricând mă susținea
Ultima dată m-a lăsat pentru că nu mai putea
Lângă un prost ca mine n-avea cum rezista
Eu sunt singurul vinovat în toată povestea
Așa că nu știu despre ce trădare vorbești
Știu că și tu la fel de mult ca mine ți-o dorești
Tu ești singururul care a trădat cu adevărat
De asta acum intri în război dezarmat
Ști destul de bine că tu ești singurul vinovat
Ști că noi iubire nu am meritat
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Другие стихотворения автора
Pahar interogativ
Tu cum te simți?...mă-ntreb de multe ori
Ce simți să știi că mi-ai rămas o cicatrice?
O rană roșie și vie la ivirea zorilor
Ce lacrimi nu-i ajung să se mai vindece?
Tu cum te simți să știi că-n urmă ai lăsat
furtună?
Că ești motivul unui ocean de lacrimi
Și-n suflet o adânc imprimată urmă
Ce-a făurit nopți întregi doar patimi?..
Ce simți de nu privești înapoi măcar o clipă?
Tu cum te simți să-ți amintești tot ce-ai promis
Să știi că din ce-am simțit doar ai făcut risipă
Nu te mișcă că-i dramă-n jurul meu..că-i trist?
Ce simți să știi că norii-s grei pe pieptul meu
Și că-n cenușă s-a transformat şi gândul
Mi-e sufletul gol,de-un an nu mai sunt eu
Ce trăiesc când mi-e dor...ar întelege numai
Vinul...
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
Dor hoinar
obrajii imi ard,
talpile mi-s reci,
gândul imi fuge la tine,
nicicum nu îmi treci.
simt cum îmi fuge
lumea de sub picioare
e de la anotimp, sau..
anotimpul ești tu, oare?
inchid și redeschid,
pagini, poze,mesaje,
dorul doare mai mult
ca acu'-n tatuaje.
te visez, mă trezesc,
nimic nu-i real,
esti prea departe,
alt capăt, alt mal..
deschid ochii
nu te mai caut,
puţin te mai plâng
inima nu vrea
sa te mai simta
am gol în stomac,
fluturi morți,
am dorul hoinar
fără țintă..
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Nu uit...
Nu uit cum tu mi-ai zis să plec
Mi-ai zis "frumos" ca sắ dispar
Indiferent ţi-a fost de tot
lubit-am mult dar în zadar.
Am plâns din suflet cu durere
Refuzam s-accept că ne-am pierdut
De ar veni o ploaie .. tot să spele!
Că lacrimi n-am să te mai uit.
Cu vorbe alese inima mi-ai găurit
Mi le-ai scuipat în ea cu foc
Uitând ce tot tu mi-ai promis
Din povestea noastră.. ai făcut joc..
Pahar interogativ
Tu cum te simți?...mă-ntreb de multe ori
Ce simți să știi că mi-ai rămas o cicatrice?
O rană roșie și vie la ivirea zorilor
Ce lacrimi nu-i ajung să se mai vindece?
Tu cum te simți să știi că-n urmă ai lăsat
furtună?
Că ești motivul unui ocean de lacrimi
Și-n suflet o adânc imprimată urmă
Ce-a făurit nopți întregi doar patimi?..
Ce simți de nu privești înapoi măcar o clipă?
Tu cum te simți să-ți amintești tot ce-ai promis
Să știi că din ce-am simțit doar ai făcut risipă
Nu te mișcă că-i dramă-n jurul meu..că-i trist?
Ce simți să știi că norii-s grei pe pieptul meu
Și că-n cenușă s-a transformat şi gândul
Mi-e sufletul gol,de-un an nu mai sunt eu
Ce trăiesc când mi-e dor...ar întelege numai
Vinul...
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
Dor hoinar
obrajii imi ard,
talpile mi-s reci,
gândul imi fuge la tine,
nicicum nu îmi treci.
simt cum îmi fuge
lumea de sub picioare
e de la anotimp, sau..
anotimpul ești tu, oare?
inchid și redeschid,
pagini, poze,mesaje,
dorul doare mai mult
ca acu'-n tatuaje.
te visez, mă trezesc,
nimic nu-i real,
esti prea departe,
alt capăt, alt mal..
deschid ochii
nu te mai caut,
puţin te mai plâng
inima nu vrea
sa te mai simta
am gol în stomac,
fluturi morți,
am dorul hoinar
fără țintă..
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Nu uit...
Nu uit cum tu mi-ai zis să plec
Mi-ai zis "frumos" ca sắ dispar
Indiferent ţi-a fost de tot
lubit-am mult dar în zadar.
Am plâns din suflet cu durere
Refuzam s-accept că ne-am pierdut
De ar veni o ploaie .. tot să spele!
Că lacrimi n-am să te mai uit.
Cu vorbe alese inima mi-ai găurit
Mi le-ai scuipat în ea cu foc
Uitând ce tot tu mi-ai promis
Din povestea noastră.. ai făcut joc..