Miros de mai (remake from a song)
Tu purtai
Acel miros de mai
Pacat ca nu-l voi mai mirosi
Pentru ca nu mai avem ce vorbi
Vorbe urate mi-ai aruncat
Si de ele amintindu-mi lacrimi am varsat
Tu purati
Acel miros de mai
Dar mirosul nu avea valoare
A te purta frumos stii oare?...
In loc de tipete
Puteam avea clipe de liniste
Dar tu le-ai distrus
Dintr-un simplu cuvant spus
Tu purtai
Acel miros de mai
Dar era doar pe haine
Inima mirosea a cadavre
Numai Dumnezeu m-a vindecat
Fara El nu m-as fi ridicat
De acolo de unde tu m-ai daramat
Poate tu purtai
Acel miros de mai
Dar nu era pe interior
Ci pe exterior
Masinile scumpe
Nu-ti dau vreo fala,vreun renume
Sunt doar bunuri materialiste
Nu lucruri sufletiste
Tu purtai
Acel miros de mai
cu nimic nu valoreaza
Pentru ca inima nu-tie inca treaza...
Стихи из этой категории
Toamnă
Pe șevaletul toamnei
un pictor nebun amestecă febril culorile calde ale merelor
cu cele reci ale strugurilor
galbenul auriu și pufos al gutuilor
cu indigoul distant al prunelor
adună la un loc bătrânele vrăjitoare ale nopții
care fac farmece
stolurile flămânde de grauri
cu ciocurile învinețite de albastrul vinețiu al cucuruzului
de cicoare
stolurile nehotărâte de rândunele
rătăcite de cârd
șoarecii neliniștiți
care strâng spicele
aplică o tușă de galben bolnav peste frunze
ascunzând ronțăitul enervant al iepurilor
urletul prelung al lupilor
zbaterile aripilor prin aerul ruginit al zilelor
e dificil să îngrămădești toamna într-o singură pânză
să găsești toate nuanțele de roșu
de portocaliu
de galben aprins
maro sau auriu
să le ferești din calea lacrămii ochiului
care subțiază culorile
făcând loc albului iernii
de la geamul meu privesc cum Marele Pictor
își strânge pensulele
cum își ia șevaletul în spate
și lasă în urmă acest dezmăț coloristic…
La revedere mare
La revedere mare cu valuri înspumate
Care mi-ai alintat trupul
Și mi-ai umplut inima de sănătate.
La revedere mare, poate ne vedem și în altă vară
Cu zile frumoase și cu mult soare afară!
La revedere păsări ale mării care mi-aţi încântat auzul,
Din zori până în amurgul serii.
La revedere oameni plini de veselie.
Care mi -ați arătat că viața e frumoasă și dulce ca o melodie.
La revedere mare cu valuri zbuciumate,
Nu o să te uit niciodată, nici nu pot, nici nu se poate!
stihuri diamantine //12
invidia
veșnic neliniștită
născătoare de patimi
e o boală a minții și rugina inimii-
suferă pentru bucuria altora
geme nu găsește alinare
pizma
Creație uitată
Din praf de stele și lumina lunii
Din stropi de ploaie și sunetul mării
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt pradă nepăsării.
Din abisul oceanului și din cer
Din iad, din gheață și din ger
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt în extaz, dar pier.
Din tot ce ne înconjoară și ce nu
Din curcubeu și univers
Așa am fost creată, dar uitată
Căci de pe pământ, m-am șters.
Din tot ce înseamnă viață
Din tot ce înseamnă moarte
Așa am fost creată, dar uitată
Căci e zi, dar eu sunt noapte.
Iarăși ,,scriitor"
Salut,sunt iarăși eu,
Un tînăr ,,scriitor",
Și-acum cumva îmi vine greu,
Să scriu,dar mă uscam de dor.
De dorul de a-mi rupe capul,
Să tipăresc un vers firesc,
Să stau și să trântesc dulapul,
Să scot o foaie,și,scriind mă liniștesc.
Legând în versuri gând cu gând,
Obțin și eu o poezie,
Privesc uimit,înțelegînd,
Că nu e doar cerneală pe hîrtie.
Cam prost,netalentat,nechibzuit,
Dar uite că mi-a reușit și mie
Chiar dacă mult nu m-am gândit,
Mi s-a primit să scriu o poezie.
Nici nu știu cum mi-a reușit,
Probabil,mi-am găsit o muză
Ce m-a susținut,m-a repornit
Și-mi este-n versuri călăuză.
Știi,îmi trebuia o astfel de relaxare,
Să pot să scriu în liniște , tăcere,
Să mă descarc scriind pe-o simplă foaie,
Să mă înec în satisfacție, plăcere.
Sunt iarăși,,scriitor"
De ce? că parcă sună a prostie,
Răspuns simplu: mi-a fost dor ,
Mi-a fost dor să scriu o poezie.
Pilde
trasul de timp nu rezolvă nimic
este o iluzie
oricât te-ai opune
timpul merge înainte
imperturbabil
problemele nerezolvate rămân în tine
o povară în plus pe lângă celelalte
destul de grele și acestea
factura la utilitățile vieții
trebuie plătită cu prioritate
înainte de scadență
întotdeauna există o păsuire existențială
după care ți se instituie sechestrul asigurator
asupra liberului arbitru
singurul bun care se poate executa silit
in integrum
nefiind cuantificabil
divizibil
libertate o ai sau n-o ai
Kovesi trage cu obstinație de timp
dar timpul a trecut deja peste dânsa
lăsându-i deschisă celula de la Târgșor
Klaus Werner Ioanis vâslește încontra curentului
asemeni uni marinar autist
rătăcit în Pacific
curând însă va fi istorie
Coldea
copia fidelă a Diavolului
vorbește singur
singur Dragnea
cel mai hulit și hăituit om
vinovat de toate imperfecțiunile lumii
merge în aceeași cadență cu timpul
cât îl va mai ocroti Dumnezeu
cu toate păcatele sale reale sau imaginare
”…va fi mai multă bucurie în cer
pentru un singur păcătos care se pocăieşte,
decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi …”
care n-au nevoie de pocăinţă…”
Toamnă
Pe șevaletul toamnei
un pictor nebun amestecă febril culorile calde ale merelor
cu cele reci ale strugurilor
galbenul auriu și pufos al gutuilor
cu indigoul distant al prunelor
adună la un loc bătrânele vrăjitoare ale nopții
care fac farmece
stolurile flămânde de grauri
cu ciocurile învinețite de albastrul vinețiu al cucuruzului
de cicoare
stolurile nehotărâte de rândunele
rătăcite de cârd
șoarecii neliniștiți
care strâng spicele
aplică o tușă de galben bolnav peste frunze
ascunzând ronțăitul enervant al iepurilor
urletul prelung al lupilor
zbaterile aripilor prin aerul ruginit al zilelor
e dificil să îngrămădești toamna într-o singură pânză
să găsești toate nuanțele de roșu
de portocaliu
de galben aprins
maro sau auriu
să le ferești din calea lacrămii ochiului
care subțiază culorile
făcând loc albului iernii
de la geamul meu privesc cum Marele Pictor
își strânge pensulele
cum își ia șevaletul în spate
și lasă în urmă acest dezmăț coloristic…
La revedere mare
La revedere mare cu valuri înspumate
Care mi-ai alintat trupul
Și mi-ai umplut inima de sănătate.
La revedere mare, poate ne vedem și în altă vară
Cu zile frumoase și cu mult soare afară!
La revedere păsări ale mării care mi-aţi încântat auzul,
Din zori până în amurgul serii.
La revedere oameni plini de veselie.
Care mi -ați arătat că viața e frumoasă și dulce ca o melodie.
La revedere mare cu valuri zbuciumate,
Nu o să te uit niciodată, nici nu pot, nici nu se poate!
stihuri diamantine //12
invidia
veșnic neliniștită
născătoare de patimi
e o boală a minții și rugina inimii-
suferă pentru bucuria altora
geme nu găsește alinare
pizma
Creație uitată
Din praf de stele și lumina lunii
Din stropi de ploaie și sunetul mării
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt pradă nepăsării.
Din abisul oceanului și din cer
Din iad, din gheață și din ger
Așa am fost creată, dar uitată
Căci sunt în extaz, dar pier.
Din tot ce ne înconjoară și ce nu
Din curcubeu și univers
Așa am fost creată, dar uitată
Căci de pe pământ, m-am șters.
Din tot ce înseamnă viață
Din tot ce înseamnă moarte
Așa am fost creată, dar uitată
Căci e zi, dar eu sunt noapte.
Iarăși ,,scriitor"
Salut,sunt iarăși eu,
Un tînăr ,,scriitor",
Și-acum cumva îmi vine greu,
Să scriu,dar mă uscam de dor.
De dorul de a-mi rupe capul,
Să tipăresc un vers firesc,
Să stau și să trântesc dulapul,
Să scot o foaie,și,scriind mă liniștesc.
Legând în versuri gând cu gând,
Obțin și eu o poezie,
Privesc uimit,înțelegînd,
Că nu e doar cerneală pe hîrtie.
Cam prost,netalentat,nechibzuit,
Dar uite că mi-a reușit și mie
Chiar dacă mult nu m-am gândit,
Mi s-a primit să scriu o poezie.
Nici nu știu cum mi-a reușit,
Probabil,mi-am găsit o muză
Ce m-a susținut,m-a repornit
Și-mi este-n versuri călăuză.
Știi,îmi trebuia o astfel de relaxare,
Să pot să scriu în liniște , tăcere,
Să mă descarc scriind pe-o simplă foaie,
Să mă înec în satisfacție, plăcere.
Sunt iarăși,,scriitor"
De ce? că parcă sună a prostie,
Răspuns simplu: mi-a fost dor ,
Mi-a fost dor să scriu o poezie.
Pilde
trasul de timp nu rezolvă nimic
este o iluzie
oricât te-ai opune
timpul merge înainte
imperturbabil
problemele nerezolvate rămân în tine
o povară în plus pe lângă celelalte
destul de grele și acestea
factura la utilitățile vieții
trebuie plătită cu prioritate
înainte de scadență
întotdeauna există o păsuire existențială
după care ți se instituie sechestrul asigurator
asupra liberului arbitru
singurul bun care se poate executa silit
in integrum
nefiind cuantificabil
divizibil
libertate o ai sau n-o ai
Kovesi trage cu obstinație de timp
dar timpul a trecut deja peste dânsa
lăsându-i deschisă celula de la Târgșor
Klaus Werner Ioanis vâslește încontra curentului
asemeni uni marinar autist
rătăcit în Pacific
curând însă va fi istorie
Coldea
copia fidelă a Diavolului
vorbește singur
singur Dragnea
cel mai hulit și hăituit om
vinovat de toate imperfecțiunile lumii
merge în aceeași cadență cu timpul
cât îl va mai ocroti Dumnezeu
cu toate păcatele sale reale sau imaginare
”…va fi mai multă bucurie în cer
pentru un singur păcătos care se pocăieşte,
decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi …”
care n-au nevoie de pocăinţă…”
Другие стихотворения автора
Duhul Sfant
Mangaietorul omenirii
Departeaza-ne gandul de pacatul firii
Umple-ne cu cuvinte
Datatoare de har
Si binecuvantari desavarsite
Datatorule de viata
Topeste a mea inima de gheata
Si fa-o sa arda pentru Tine
Ca sa Te cinsteasca intotdeauna pe Tine
Mantuitorul ni Te-a dat
Ca sa ne umplem de adevar curat
Si sa graim adevarat
In toate ne-ai insotit
Cand ne-a fost greu curaj ne-ai intarit
Duhule Cel Sfant !
Ramai in al meu gand
Ca sa fiu intru toate Sfant !
Hai sa facem schimb de inimi
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
De ce nu indraznesti?
Ti-e frica sa nu te lovesti ?
De biciul cu carlige
Si piroane de cate cinspe?
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
El asa de mult te-a iubit
Incat nu a vrut sa fi ranit
Frica de moarte Il coplesea
Dar,El tot la tine se gandea
Ca,ai sa fi salvat
Prin Al Sau sange curat
Si-n Imparatia Lui vei intra imaculat
Spalat de pacat
Si de intinaciune curatat
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce-a gustat marea asprimii
De ce eziti?
Ti-e frica testul sa-l pici?
Hai sa facem schimb de inimi
In locul lui Isus,noi sa simtim ghimpii
Ghimpii ce capul I-au strapuns
Gandindu-se unde s-a ajuns
Fariseii Il batjocoreau
Soldatii,oare ce mai spuneau?...
Era om al durerii
Parasit de toti prietenii...
Tradat de ucenicii Sai
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce a baut paharul manii
Oare cum se simte?...
Cand Il hulim cu multe cuvinte...?
Hai sa facem schimb de inimi
Ti-e frica sa nu simti potirul cruzimii?
Ti-e frica sa vezi ce a simtit?
Cand tu l-ai batjocorit...
Oare cum simtea?
Cand sinele nostru Biblia isi ignorea?...
Ai mai vorbi la fel?..
Daca te-ar vedea El?...
Hai sa facem schimb de inimi
Isus sa dea uitarii
Tu sa continui cu cuvantul asupririi
Fiecare pacat facut
E un piron strapuns,in Al Sau suflet tacut
Ti-a zis ca te iubeste
Dar,tu ai ras de El orgoleste...
Iar ploua...
Iar ploua...
Mi se rupe inima-n doua
Daca cerul s-ar insenina
Poate si pasarile ar mai canta
Iar ploua...
Diminetile iar cu roua
Plantele se bucura
Dar ce sens daca sufletul nimic nu susura?
Omul nu scrie,nici nu citeste
Sta cu ochii in telefon,orbeste
Nu se deslipeste de el
Parca ar fi un robotel..
Din cauza lui
Am pierdut ale noastre pasiuni
Omul nu se mai bucura de viata lui
Hobby-urile si le-a pironit cu un cui
Iar ploua
Inima se sfasie-n sapte,ba chiar noua
Tinerii nu se roaga , nu postesc
Tot telefonul ii robesc
Ii mananca viata,timpul
Posomorati ca vine frigul
Ce mai ploaie
Dar parca vad o farma din soare
Soarele luminos
Corp ceresc,frumos
Am sa inchiei aici
Ca sa fim logici.
Ce m-as face fara Tine,Isuse ?
Ce m-as face fara Tine,Isuse?
Daca n-ai fi Tu sa-mi dezlegi lanturile strapunse
Ce m-as fara Tine Isuse?
Cand gandurile negre vin multe
Si-mi adreseaza vorbe urat spuse?...
Alerg la Tine ca un ratacitor
Care pare n-are pastor
Eram o oaie pribeaga
Care umbla cu o ''sacosa'' larga
Plina de planuri desarte
Care nu aveau de gand sa dea roade
Ce m-as face fara Tine Isuse?
Cand vrajmasul ma strapunge cu pofte multe?
Si cu etichete ale vinovatiei spuse
Dar ai venit
Si de pacat m-ai curatit
Nu mai sunt un rob
Sunt copilul Tau
Credinta mea mutase muntii,chiar daca era cat un bob
Ce m-as face fara Tine Isuse
Cand arsita cugetelor negre sunt multe
Si sageti in suflet imi sunt strapunse?
Ai purtat grea cununa de spini
Ca eu sa o port pe cea de crini
In a Ta Scumpa Imparatie
Unde vom canta Osanale cu o voce vie !
Iata Mielul lui Dumnezeu !
Care ne ridica pacatul greu !
Prin lume pribegeam
Prin lume pribegeam
Dar nimic nu mai gaseam...
Eram ca o oaie ratacitoare
Care umbla prin noroi si ploaie
Din departare,Isuse alergai
Cu speranta ca ma gaseai
Dar m-ai gasit
Si m-ai curatit
M-ai primit in templul Tau
Ca sa slavesc Preasfant Numele Sau
Prin lume pribegeam
Nu era bun planul pe care-l aveam
Prin Isus viata am gasit
Cugetul mi-a fost curatit
Datorita jertfei Sale
Cant cu dragoste Osanale
Zi de zi la El ma gandesc
Si,oare cum sa-l mai slavesc?
Iubirea Sa cea mare
Pe Golgota rasare
M-ai iubit
Cu toate ca radeam de Tine in mod subtil
Te uitai la mine cu dragoste
Eu sarcasme arzatoare
Acum prin mine Ai lucrat
Si mai nou ca niciodata m-ai transformat !
Romanie preaiubita!
Romanie preaiubita
Uite-ti tricolorul cum flutura,prin arsita torida!
Muntii,padurile si apele
Dumnezeu te-a ingrijit pe toate melagurile
Popor crestin,cu frica de Dumnezeu
De Hristos ne tinem,atunci cand ne este si bine si greu!
Romanie preaiubita
Patrie dorita!
Tara cu greu luptata dar,cu Hristos castigata!
Dumnezeu ne-a incredintat bogatii
Cate mii si iarasi mii!
Ce-ti doresc eu tie...dulce Romanie?
Iisus fie cu tine iar,Maica Domnului sa te tie!
Romania cea frumoasa!
Romani haideti,stim ca va e dor de acasa!
Copii,parinti,bunicii
Stim ca va reamintiti de momentele cu ei,de cand erati mici
Pentru tara murim!
Patriotic gandim!
Romanie preaiubita
Tricolorul iti sufla,prin arsita torida
Dumnezeu sa ne ajute
Sa nu te pierdem
preaiubit munte..
Duhul Sfant
Mangaietorul omenirii
Departeaza-ne gandul de pacatul firii
Umple-ne cu cuvinte
Datatoare de har
Si binecuvantari desavarsite
Datatorule de viata
Topeste a mea inima de gheata
Si fa-o sa arda pentru Tine
Ca sa Te cinsteasca intotdeauna pe Tine
Mantuitorul ni Te-a dat
Ca sa ne umplem de adevar curat
Si sa graim adevarat
In toate ne-ai insotit
Cand ne-a fost greu curaj ne-ai intarit
Duhule Cel Sfant !
Ramai in al meu gand
Ca sa fiu intru toate Sfant !
Hai sa facem schimb de inimi
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
De ce nu indraznesti?
Ti-e frica sa nu te lovesti ?
De biciul cu carlige
Si piroane de cate cinspe?
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce pe cap I s-au pus spinii
El asa de mult te-a iubit
Incat nu a vrut sa fi ranit
Frica de moarte Il coplesea
Dar,El tot la tine se gandea
Ca,ai sa fi salvat
Prin Al Sau sange curat
Si-n Imparatia Lui vei intra imaculat
Spalat de pacat
Si de intinaciune curatat
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce-a gustat marea asprimii
De ce eziti?
Ti-e frica testul sa-l pici?
Hai sa facem schimb de inimi
In locul lui Isus,noi sa simtim ghimpii
Ghimpii ce capul I-au strapuns
Gandindu-se unde s-a ajuns
Fariseii Il batjocoreau
Soldatii,oare ce mai spuneau?...
Era om al durerii
Parasit de toti prietenii...
Tradat de ucenicii Sai
Hai sa facem schimb de inimi
Cu Cel ce a baut paharul manii
Oare cum se simte?...
Cand Il hulim cu multe cuvinte...?
Hai sa facem schimb de inimi
Ti-e frica sa nu simti potirul cruzimii?
Ti-e frica sa vezi ce a simtit?
Cand tu l-ai batjocorit...
Oare cum simtea?
Cand sinele nostru Biblia isi ignorea?...
Ai mai vorbi la fel?..
Daca te-ar vedea El?...
Hai sa facem schimb de inimi
Isus sa dea uitarii
Tu sa continui cu cuvantul asupririi
Fiecare pacat facut
E un piron strapuns,in Al Sau suflet tacut
Ti-a zis ca te iubeste
Dar,tu ai ras de El orgoleste...
Iar ploua...
Iar ploua...
Mi se rupe inima-n doua
Daca cerul s-ar insenina
Poate si pasarile ar mai canta
Iar ploua...
Diminetile iar cu roua
Plantele se bucura
Dar ce sens daca sufletul nimic nu susura?
Omul nu scrie,nici nu citeste
Sta cu ochii in telefon,orbeste
Nu se deslipeste de el
Parca ar fi un robotel..
Din cauza lui
Am pierdut ale noastre pasiuni
Omul nu se mai bucura de viata lui
Hobby-urile si le-a pironit cu un cui
Iar ploua
Inima se sfasie-n sapte,ba chiar noua
Tinerii nu se roaga , nu postesc
Tot telefonul ii robesc
Ii mananca viata,timpul
Posomorati ca vine frigul
Ce mai ploaie
Dar parca vad o farma din soare
Soarele luminos
Corp ceresc,frumos
Am sa inchiei aici
Ca sa fim logici.
Ce m-as face fara Tine,Isuse ?
Ce m-as face fara Tine,Isuse?
Daca n-ai fi Tu sa-mi dezlegi lanturile strapunse
Ce m-as fara Tine Isuse?
Cand gandurile negre vin multe
Si-mi adreseaza vorbe urat spuse?...
Alerg la Tine ca un ratacitor
Care pare n-are pastor
Eram o oaie pribeaga
Care umbla cu o ''sacosa'' larga
Plina de planuri desarte
Care nu aveau de gand sa dea roade
Ce m-as face fara Tine Isuse?
Cand vrajmasul ma strapunge cu pofte multe?
Si cu etichete ale vinovatiei spuse
Dar ai venit
Si de pacat m-ai curatit
Nu mai sunt un rob
Sunt copilul Tau
Credinta mea mutase muntii,chiar daca era cat un bob
Ce m-as face fara Tine Isuse
Cand arsita cugetelor negre sunt multe
Si sageti in suflet imi sunt strapunse?
Ai purtat grea cununa de spini
Ca eu sa o port pe cea de crini
In a Ta Scumpa Imparatie
Unde vom canta Osanale cu o voce vie !
Iata Mielul lui Dumnezeu !
Care ne ridica pacatul greu !
Prin lume pribegeam
Prin lume pribegeam
Dar nimic nu mai gaseam...
Eram ca o oaie ratacitoare
Care umbla prin noroi si ploaie
Din departare,Isuse alergai
Cu speranta ca ma gaseai
Dar m-ai gasit
Si m-ai curatit
M-ai primit in templul Tau
Ca sa slavesc Preasfant Numele Sau
Prin lume pribegeam
Nu era bun planul pe care-l aveam
Prin Isus viata am gasit
Cugetul mi-a fost curatit
Datorita jertfei Sale
Cant cu dragoste Osanale
Zi de zi la El ma gandesc
Si,oare cum sa-l mai slavesc?
Iubirea Sa cea mare
Pe Golgota rasare
M-ai iubit
Cu toate ca radeam de Tine in mod subtil
Te uitai la mine cu dragoste
Eu sarcasme arzatoare
Acum prin mine Ai lucrat
Si mai nou ca niciodata m-ai transformat !
Romanie preaiubita!
Romanie preaiubita
Uite-ti tricolorul cum flutura,prin arsita torida!
Muntii,padurile si apele
Dumnezeu te-a ingrijit pe toate melagurile
Popor crestin,cu frica de Dumnezeu
De Hristos ne tinem,atunci cand ne este si bine si greu!
Romanie preaiubita
Patrie dorita!
Tara cu greu luptata dar,cu Hristos castigata!
Dumnezeu ne-a incredintat bogatii
Cate mii si iarasi mii!
Ce-ti doresc eu tie...dulce Romanie?
Iisus fie cu tine iar,Maica Domnului sa te tie!
Romania cea frumoasa!
Romani haideti,stim ca va e dor de acasa!
Copii,parinti,bunicii
Stim ca va reamintiti de momentele cu ei,de cand erati mici
Pentru tara murim!
Patriotic gandim!
Romanie preaiubita
Tricolorul iti sufla,prin arsita torida
Dumnezeu sa ne ajute
Sa nu te pierdem
preaiubit munte..