Dincolo de tine
Stai în colțul tău, cu ochii grei,
Și eu nu știu cum să-i mai țin senini.
Ți se frânge sufletul pe tăceri,
Și mi-e teamă că nu te mai pot atinge din plin.
Te strig, dar glasul meu se pierde,
În zidurile care cresc între noi,
Și chiar de-ți sunt aproape,
Parcă ne desparte un ocean fără noi.
Știu că te doare, și mă doare așa de tare,
Știind că nu pot ajuta,
Dar încerc din răsputeri să te fac bine,
Chiar dacă lumea din jur se destramă.
Ți-aș da din inimă o jumătate,
Să-ți pun în piept un nou început,
Dar tu te scufunzi și taci,
Și eu mă zbat în golul tău mut.
Tu plângi în somn și nu mă vezi,
Eu veghez ca o umbră, mereu,
Te-am iubit și te voi iubi mereu,
Chiar dacă mă doare, chiar dacă mi-e greu.
Și dacă azi nu pot fi scutul tău,
Voi fi cel puțin locul unde poți cădea,
Chiar dacă nu salvez furtuna,
Promit că o voi îmblânzi cumva.
Стихи из этой категории
Ecouri din suflet
În mine curge puterea unui Taur,
Semn al încrederii și al dorinței de a fi autentic.
Sunt stânca pe care mulți se pot sprijini,
Dar și forța ce nu poate fi îngenuncheată.
În ochii mei strălucește hotărârea,
Ca un soare ce răsare pe cerul senin.
Sunt pasional și loial în tot ceea ce fac,
Cu o determinare ce nu cunoaște sfârșit.
Ca Taurul, simt legătura cu natura,
Mă hrănesc din frumusețea ei și o apăr cu demnitate.
Sunt pământean, ancorat în realitate,
Dar am și o latură sensibilă și tandră.
Îmi plac lucrurile simple, dar pline de substanță,
Și caut stabilitatea într-o lume mereu schimbătoare.
Ca Taurul, mă bucur de confort și lux,
Dar știu să prețuies În mine curge puterea unui Taur,
Semn al încrederii și autenticității.
Sunt stânca pe care mulți se sprijină,
Dar și forța ce nu poate fi înfrântă.
Ochii mei strălucesc de hotărâre,
Ca un soare pe cerul senin.
Sunt pasional și loial în tot ceea ce fac,
Cu o determinare fără sfârșit.
Ca Taurul, simt conexiunea cu natura,
Mă hrănesc din frumusețea ei și o apăr cu demnitate.
Sunt ancorat în realitate, dar sensibil și tandru,
Îmi plac lucrurile simple, dar pline de substanță.
Caut stabilitate într-o lume mereu schimbătoare,
Mă bucur de confort și lux ca Taurul.
Dar știu să prețuiesc lucrurile cu adevărat importante,
Iar zodia mea mă inspiră să fiu puternic și autentic.
Petale de lacrimi
O lacrimă pică, o alta apare.
Le prinde pământul într-o-mbrățișare
Și cu un sărut el le pune-n culori,
Apoi le transformă-n petale de flori.
Sunt catifelate petale de șoapte,
Cu umbre de dor tainic înmiresmate,
Desprinse din fința iubirii curate
Și strânse-n flori sfinte și imaculate.
Ce-ți mângâie mintea-ți desmiardă privirea,
Parfumul te-atinge, ți-mbată simțirea,
Petale de flori din petale de lacrimi,
Desprinse din suflete pline de patimi.
Petale de lacrimi din vise mărețe,
Petale de flori din iubiri îndrăznețe,
Petale de lacrimi de suflet semeț
Tîrât prin noroi și plătit cu dispreț.
Petale de geniu cu capul plecat,
Călcat în picioare și greu judecat.
Petale de gânduri nepuse în fapte
Sau neînțelese și-apoi spulberate.
Dar, iată, în valuri și vântul rebel!
Din flori le răpește, le duce cu el,
În roi rotitor de nebune culori,
Le fură, le-nalță, le-mprăștie-n zări.
Minuni risipite în zile senine
Și ne-nfăptuite în clipe divine,
Se-nalță-n văzduhuri gonite mereu
Și-atinse de ploaie, devin curcubeu.
Thunder and sunrise
I cannot feel this way.
I don’t like him
“I know”
I don’t love him
“He’ll always have a special place in your heart”
But i don’t want it
“You cant do anything about it”.
I hope he’s happy.
I hope she is.
I don’t wanna feel this way, at all
But again
I sit in my bed every night wondering how it would have been if i never met him, never talked to him…
But again,
I wonder how it would be if i was next to him,
If i was the one…for him.
But i despise him,
I hate him so much.
I wanna make him see how i feel,
How i felt.
How he broke my heart.
How it felt.
I want him to know how he ruined me,
Broke me,
Shattered me…
How bad it got, how much i wanted to do it…
How damn lucky he got.
I hope he’s happy,
Cause he got lucky,
He got the happiness
He got the love..
I got the thunder
And the hatred
I got the thunder and he got the sunrise.
His sun rises before my storm,
The piano plays while my violin breaks
His birds sing while mine choke on worms.
His ocean reflects the sun,
While i struggle to swim up.
Im drowning, while he is swimming with damn dolphins.
I want it to stop.
I want him to now that it got so bad I’ve thought about it,i tried to hurt my gentle arms…
Which only wanted to hold him once.
He got lucky,
I got the storm.
I got the thunder and he got the sunrise.
Reflexe
orgolioși
narcisiști
ipocriți
trăim duplicitar sub o imagine falsă
într-o zi ne-am privit întâmplător în oglinzile dinăuntru sufletelor noastre
și ne-am înspăimântat
nu mai eram cei care ne văzusem până atunci în banalele oglinzi de sticlă din holuri
vitrine
din alte locuri
cum era posibil să fim în același timp și unii și alții
ne-am întrebat între noi
dar n-am știut ce să ne răspundem
ba chiar am râs ascultându-ne
descoperindu-ne
dându-ne jos măștile
ăștia suntem
niște actori de mâna a doua
distribuiți aleatoriu într-o piesă de teatru absurd
după același scenariu
pe aceași scenă cu decoruri ieșite din uz
cu aceleași lumini și umbre jalnice
locuiți de aceleași vise uzate la maxim
trăind second hand
într-o viață stoarsă ca o lămâie
de alții…
Ecouri din suflet
În mine curge puterea unui Taur,
Semn al încrederii și al dorinței de a fi autentic.
Sunt stânca pe care mulți se pot sprijini,
Dar și forța ce nu poate fi îngenuncheată.
În ochii mei strălucește hotărârea,
Ca un soare ce răsare pe cerul senin.
Sunt pasional și loial în tot ceea ce fac,
Cu o determinare ce nu cunoaște sfârșit.
Ca Taurul, simt legătura cu natura,
Mă hrănesc din frumusețea ei și o apăr cu demnitate.
Sunt pământean, ancorat în realitate,
Dar am și o latură sensibilă și tandră.
Îmi plac lucrurile simple, dar pline de substanță,
Și caut stabilitatea într-o lume mereu schimbătoare.
Ca Taurul, mă bucur de confort și lux,
Dar știu să prețuies În mine curge puterea unui Taur,
Semn al încrederii și autenticității.
Sunt stânca pe care mulți se sprijină,
Dar și forța ce nu poate fi înfrântă.
Ochii mei strălucesc de hotărâre,
Ca un soare pe cerul senin.
Sunt pasional și loial în tot ceea ce fac,
Cu o determinare fără sfârșit.
Ca Taurul, simt conexiunea cu natura,
Mă hrănesc din frumusețea ei și o apăr cu demnitate.
Sunt ancorat în realitate, dar sensibil și tandru,
Îmi plac lucrurile simple, dar pline de substanță.
Caut stabilitate într-o lume mereu schimbătoare,
Mă bucur de confort și lux ca Taurul.
Dar știu să prețuiesc lucrurile cu adevărat importante,
Iar zodia mea mă inspiră să fiu puternic și autentic.
Petale de lacrimi
O lacrimă pică, o alta apare.
Le prinde pământul într-o-mbrățișare
Și cu un sărut el le pune-n culori,
Apoi le transformă-n petale de flori.
Sunt catifelate petale de șoapte,
Cu umbre de dor tainic înmiresmate,
Desprinse din fința iubirii curate
Și strânse-n flori sfinte și imaculate.
Ce-ți mângâie mintea-ți desmiardă privirea,
Parfumul te-atinge, ți-mbată simțirea,
Petale de flori din petale de lacrimi,
Desprinse din suflete pline de patimi.
Petale de lacrimi din vise mărețe,
Petale de flori din iubiri îndrăznețe,
Petale de lacrimi de suflet semeț
Tîrât prin noroi și plătit cu dispreț.
Petale de geniu cu capul plecat,
Călcat în picioare și greu judecat.
Petale de gânduri nepuse în fapte
Sau neînțelese și-apoi spulberate.
Dar, iată, în valuri și vântul rebel!
Din flori le răpește, le duce cu el,
În roi rotitor de nebune culori,
Le fură, le-nalță, le-mprăștie-n zări.
Minuni risipite în zile senine
Și ne-nfăptuite în clipe divine,
Se-nalță-n văzduhuri gonite mereu
Și-atinse de ploaie, devin curcubeu.
Thunder and sunrise
I cannot feel this way.
I don’t like him
“I know”
I don’t love him
“He’ll always have a special place in your heart”
But i don’t want it
“You cant do anything about it”.
I hope he’s happy.
I hope she is.
I don’t wanna feel this way, at all
But again
I sit in my bed every night wondering how it would have been if i never met him, never talked to him…
But again,
I wonder how it would be if i was next to him,
If i was the one…for him.
But i despise him,
I hate him so much.
I wanna make him see how i feel,
How i felt.
How he broke my heart.
How it felt.
I want him to know how he ruined me,
Broke me,
Shattered me…
How bad it got, how much i wanted to do it…
How damn lucky he got.
I hope he’s happy,
Cause he got lucky,
He got the happiness
He got the love..
I got the thunder
And the hatred
I got the thunder and he got the sunrise.
His sun rises before my storm,
The piano plays while my violin breaks
His birds sing while mine choke on worms.
His ocean reflects the sun,
While i struggle to swim up.
Im drowning, while he is swimming with damn dolphins.
I want it to stop.
I want him to now that it got so bad I’ve thought about it,i tried to hurt my gentle arms…
Which only wanted to hold him once.
He got lucky,
I got the storm.
I got the thunder and he got the sunrise.
Reflexe
orgolioși
narcisiști
ipocriți
trăim duplicitar sub o imagine falsă
într-o zi ne-am privit întâmplător în oglinzile dinăuntru sufletelor noastre
și ne-am înspăimântat
nu mai eram cei care ne văzusem până atunci în banalele oglinzi de sticlă din holuri
vitrine
din alte locuri
cum era posibil să fim în același timp și unii și alții
ne-am întrebat între noi
dar n-am știut ce să ne răspundem
ba chiar am râs ascultându-ne
descoperindu-ne
dându-ne jos măștile
ăștia suntem
niște actori de mâna a doua
distribuiți aleatoriu într-o piesă de teatru absurd
după același scenariu
pe aceași scenă cu decoruri ieșite din uz
cu aceleași lumini și umbre jalnice
locuiți de aceleași vise uzate la maxim
trăind second hand
într-o viață stoarsă ca o lămâie
de alții…
Другие стихотворения автора
Umbra ta în mine.
Te caut în tăceri ce dor,
În pași ce nu mai vin spre mine,
O lume-ntreagă ne-a fost contra,
Dar n-a știut ce-i rău sau bine.
Cu mâinile mi-ai scris pe piele
Povești ce nu s-au mai sfârșit,
Dar lumea nu ne-a vrut la soare,
Și ne-a-ncuiat în întuneric etern.
Ai plecat… și n-ai întors privirea,
Doar vântul ți-a păstrat mirosul,
Eu încă port în sân tăcerea,
În care ți-am rostit frumosul.
Și doare să iubesc atât,
Când tu n-o mai simți deloc.
Mă sting în tine zi de zi,
Dar tu te-ai dus, încet, pe loc.
Am ars ca două stele oprite
Pe cerul care nu ne-a vrut aprinse,
Dar n-am regret… doar răni deschise
Și scrisori către tine — nescrise.
Cândva, poate în altă viață,
Ne vom ține iar de mână,
Fără teamă, fără vină,
Fără condamnare.
Dar până-atunci, în fiecare gând,
În fiecare “de ce?” ce mă frânge,
Te port, iubirea mea din gheață,
Și doare să iubesc atât, când tu n-o mai simți deloc.
În taina serii
Sub luna blândă, mână-n mână,
Pășeam pe drumul fără teamă,
Privirea ta, lumina mea,
Și lumea toată dispărea.
În pași de dans, sub stele vii,
Cuvintele prindeau aripi,
Iar inima, fără să știi,
Bătea doar pentru tine, clipă de clipă.
Te-am iubit și te voi iubi mereu,
Chiar dacă vântul ne e uneori greu,
Chiar dacă lumea n-ar vrea să-nțeleagă,
Dragostea noastră e pură și întreagă.
Când îți atingi buzele de ale mele,
Timpul se oprește printre stele,
Și tot ce-a fost, și tot ce va veni,
Se topește în “noi”, în infinit.
Să nu-ți fie frică, iubita mea,
Cât timp ești tu, sunt și eu, undeva.
Și-n orice lume ne vom regăsi,
Te-am iubit și te voi iubi… mereu.
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
"noi"
Ce cuvânt frumos..
puteam fi acest "noi"
dar prin fapte și vorbe,
acest "noi" a dispărut.
am rămas pustii de sine,
cu suflete abandonate,
plângâd și întrebând
"de ce?".
puteam fi ceva
dar lumea ne-a distrus,
și încrederea e pierduta.
Dar singura întrebare rămâne
"va mai exista acest noi?".
de ce?..
am înțeles în sfârșit
că a te iubi,te distruge groaznic,
iar a fi iubit îți oferă viață.
dar totuși..de ce mă simt ruinată?
de ce mă simt un nimic fără tine?
de ce sunt dependentă de tine?..
și de ce te las să dai cu mine de pământ
ca apoi sufletul să-mi fie distrus?
de ce te mai aștept,
după tot răul făcut?
de ce aștept scuzele tale false
că doar pe mine mă iubești?
de ce aștept acele minciuni copilăroase
de care m-am îndrăgostit din prima secundă?
de ce îți aștept îmbrățișarea?
de ce aștept să-mi spui că o sa fie bine,
că voi fi bine?
de ce aștept ca ziua sa fie mai bună,
doar cu acel zâmbet?
de ce te mai aștept când stiu că totul s-a terminat?
de ce......
Umbra ta în mine.
Te caut în tăceri ce dor,
În pași ce nu mai vin spre mine,
O lume-ntreagă ne-a fost contra,
Dar n-a știut ce-i rău sau bine.
Cu mâinile mi-ai scris pe piele
Povești ce nu s-au mai sfârșit,
Dar lumea nu ne-a vrut la soare,
Și ne-a-ncuiat în întuneric etern.
Ai plecat… și n-ai întors privirea,
Doar vântul ți-a păstrat mirosul,
Eu încă port în sân tăcerea,
În care ți-am rostit frumosul.
Și doare să iubesc atât,
Când tu n-o mai simți deloc.
Mă sting în tine zi de zi,
Dar tu te-ai dus, încet, pe loc.
Am ars ca două stele oprite
Pe cerul care nu ne-a vrut aprinse,
Dar n-am regret… doar răni deschise
Și scrisori către tine — nescrise.
Cândva, poate în altă viață,
Ne vom ține iar de mână,
Fără teamă, fără vină,
Fără condamnare.
Dar până-atunci, în fiecare gând,
În fiecare “de ce?” ce mă frânge,
Te port, iubirea mea din gheață,
Și doare să iubesc atât, când tu n-o mai simți deloc.
În taina serii
Sub luna blândă, mână-n mână,
Pășeam pe drumul fără teamă,
Privirea ta, lumina mea,
Și lumea toată dispărea.
În pași de dans, sub stele vii,
Cuvintele prindeau aripi,
Iar inima, fără să știi,
Bătea doar pentru tine, clipă de clipă.
Te-am iubit și te voi iubi mereu,
Chiar dacă vântul ne e uneori greu,
Chiar dacă lumea n-ar vrea să-nțeleagă,
Dragostea noastră e pură și întreagă.
Când îți atingi buzele de ale mele,
Timpul se oprește printre stele,
Și tot ce-a fost, și tot ce va veni,
Se topește în “noi”, în infinit.
Să nu-ți fie frică, iubita mea,
Cât timp ești tu, sunt și eu, undeva.
Și-n orice lume ne vom regăsi,
Te-am iubit și te voi iubi… mereu.
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
"noi"
Ce cuvânt frumos..
puteam fi acest "noi"
dar prin fapte și vorbe,
acest "noi" a dispărut.
am rămas pustii de sine,
cu suflete abandonate,
plângâd și întrebând
"de ce?".
puteam fi ceva
dar lumea ne-a distrus,
și încrederea e pierduta.
Dar singura întrebare rămâne
"va mai exista acest noi?".
de ce?..
am înțeles în sfârșit
că a te iubi,te distruge groaznic,
iar a fi iubit îți oferă viață.
dar totuși..de ce mă simt ruinată?
de ce mă simt un nimic fără tine?
de ce sunt dependentă de tine?..
și de ce te las să dai cu mine de pământ
ca apoi sufletul să-mi fie distrus?
de ce te mai aștept,
după tot răul făcut?
de ce aștept scuzele tale false
că doar pe mine mă iubești?
de ce aștept acele minciuni copilăroase
de care m-am îndrăgostit din prima secundă?
de ce îți aștept îmbrățișarea?
de ce aștept să-mi spui că o sa fie bine,
că voi fi bine?
de ce aștept ca ziua sa fie mai bună,
doar cu acel zâmbet?
de ce te mai aștept când stiu că totul s-a terminat?
de ce......