Lacrimi !

Fost-am ce-am voit să fiu,

Toc  și  foaie ca să scriu,

Bocetele tuturora;

Lacrima ce joacă-n gene,

Care plânge pe înfundat,

Pentru traiul blestemat.

Pentru ziua care doare,

Pentru tagma de sărmani

Fără glorie și bani.

Lângă semeni lași,nesimțitori

Lângă ei trăiești și mori!!!!

 


Категория: Философские стихи

Все стихи автора: T.A.D. poezii.online Lacrimi !

Дата публикации: 8 сентября 2025

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 858

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

UN FILON

Torn în amforă savoare

Să se adape ori și care

Din argilă , apă , lut

Eu mi-am costruit un scut

Nici nu stiu ce e pe afară

Viața mi-e interioară

Scormonesc mereu prin ea

De-o comoară poate-oi da.

O comoară , nu de arginții

Nici pietre prețioase .

Un filon ascuns în scris

Ca și viața mea-un vis .

Еще ...

Evoluția unde duce ?

Poveste veche, este lucrul cu pământul,

Omul s-a înfrățit cu natura, și-a cizelat gândul,

S-a statornicit, nu-l mai bate urgia și vântul,

Și-a clădit o tară de care este mândru.

 

Vremra aceia veche e istoria noastră, arhivată,

A evoluat până azi prin mii și mii de generații,

Munca și gândirea a fost și este motorul vieții

OMULUI, in general, eu îi ofer ovații.

 

Dar azi, elita politică  și cea care se joacă cu bani

Vrea lumea toată la piciore, nu contează că piere,

Adună averi nenumărate, pentru sute de ani ,

Aceștia, nu pot fi oameni, au în suflete doar fiere

Еще ...

Fără regrete !

       Poate stârnesc curiozitatea: cum se simte un om, care-și simte sfârșitul aproape ?

Ce idei îi trece prin minte, ce regrete are, mai are dorințe ?Mai poartă cuiva ură, dușmănie ?

Nu știu ce gândesc alții, dar eu regret mult că părinților mei le-am acordat puțin timp, am stat 

rar de vorbă și le-am dat puțin ajutor. Asta regret cel mai mult. Copiilor mei, am vrut să le dau și 

inima dacă le făcea trebuință, dar le-am dat multă tristețe, o copilărie nefericită, care i-a afectat

și asta încă mă doare. Datotită lor am o bătrânețe liniștită, ei se înțeleg, cu mine sunt protectori,

respectoși, ce-mi mai pot dori?

      Da, regret că o să plec în neființă, viața pe Pământ e scurtă, cere eforturi până prinzi rădăcini

și neantul te ia de lângă ce ai înjghebat sau construit, pentru totdeauna....

     Da, ma-am atașat de lucruri, de gospodărie și ceva doare, că totul rămâne în urmă, în părăsire,

înstrăinate.

     Cât suntem în putere, putem gândi, că totui trecător, să lăsăm răutatea...ducă-se în pustiu mai 

avem timp să cultivăm omenia, iubirea,bunacuviință, să nu plecăm cu regrete

Еще ...

CELE DOUĂ SURORI prima parte

          Zi  de  sâmbătă .Aristia  se  pregătea  sufletește  pentru plecarea  în  concediu.

La  insistențile  surorii  sale ,acceptase  invitația  ei .Ștefania ,pe  care  nu o văzuse 

față  în față  de  aproape cinci  ani ,îi  propusese  această  întânlire .De  obicei vorbeau  

mult  la  telefon,dar  în  ultimul  timp ,ceva  mai  rar.Avea  ceva  emoții  ,pentru  că  nu  știau   

multe  una  despre  cealaltă.La  telefon  discutau  doar  banalități .Aseară  au  stabilit  în  mod

serios  când  pleacă  autocarul  ,când  ajunge  la  Istambul  și  unde urma  să  o  aștepte Ștefania .

          Era  prima  ei  vizită  și  nu  s-ar  fi  descurcat  dacă  nu  era așteptată.Până  la  ora   07:30

dimineața  , zi  de  luni ,autocarul  era  staționat  în  piață  și  mulți dintre  călători  își  ocupaseră 

deja  locurile.Drumul  era  lung  și  obositor .Pe traseu  ,se mai  făceau staționări pentru  o  țigară 

sau  alte  nevoi .Mulți dintre  călători  ațipiseră .După  coborâre  ,Aristița  a văzut-o pe  Stefania

care îi  făcea  semne  cu  ambele  mâini .Curios  ,nu  s-au  îmbrățișat  ,parcă  nu  ar  fi  avut  timp .

          Ștefania  o  invită grăbită  pe  Aristița  în mașină .Au  și  plecat  la  drum .Ștefania  conducea

cu  asprime  și  ciudă, iar Aristița  se  înterba  ce  s-a  întâmplat .După  un  timp  Ștefania  îi  spune:

          -Stai  puțin  să  îmi  revin  .Am  avut  un incident  înainte  de  sosirea  ta și am  rămas  puțin

șocată., voiam  să  pun  puțină  distanță  între  el  și  mine ,părăsind  cât  mai  repede  orașul .

           Au  mers  mai  bine  de  o  oră ,ieșind   bine  din  oraș .Ștefania  a  tras  pe  dreapta  lângă  o

parcare ,unde  și-a  invitat  sora  la  o  cafea . Se

  priveau  cu  drag  una pe cealaltă  , se  studiau .

Aristița  spune îmbrățișind-o: Abia așteptam  să  te  văd .Ești  o  femeie  frumoasă .Cum de nu ai  găsit

nici  un  turc  bogat?

           -  Dar  nici  nu  am  căutat .Mi-am  schimbat  părerea  că  prin  căsătorie  te  realizezi .

              Ștefania  arăta  bine ,suplă , bronzată , cu ochii  migdalați și  părul  negru   ,bogat .Avea  tot ce își

dorește  o  femeie  la  anii  ei .În  plus , acum  avea și o  afacere  din  care poate trăi  echilibrat .Totuși  ,ceva

din  făptura  ei  degaja  tristețe  .

             -Ei  , cum  ți s-a părut  drumul ? Obositor?

              -Obositor , dar  mai ales  stresant .Traseul  prin  Bulgaria  ,pe șoseaua  aceia îngustă  printre  munții ,

despre am auzit  povești  nu tocmai plăcute ,a fost  dificil .Am trecut  pe acolo ziua  și traficul era intens.Auto-

carele  merg în coloană  ca să se ajute la nevoie .Am auzit  zvonuri  că în unele zone ,autocarele  sunt atacate

de  răufăcători .Nu știu dacă este adevărat sau nu M-am  întânlit  cu un fost coleg  de liceu  și am depănat amintiri .

               -Vrei  să mai luăm ceva  pentru drum? Mai avem mult  de mers până ajungem  acasă....Dacă te simți

obosită , pați trece în spate  și să încerci  să dormi .Ți ar prinde bine o oră de somn  după așa  un drum  lung .

              -Ștefania ,nu te simți bine? Te văd abătută  . Îmi ascunzi ceva?

               -Și da , și nu  Am ostare de neliniște , parcă mă  pândește ceva  și nu știu de unde .Poate senzația  asta

este determinată  de  faptul că  acum două săptămâni  am fost la o ghicitoare .Aproape am devenit  dependentă  de

ea . Printre  altele , m-a avertizat  că mă așteaptă un pericol  ,dacă nu moartea ,într-o zi de joi, când voi fi  alături  de

cineva foarte  drag mie , și că viața  mea va fi mâinile  acelei persoane .Sunt întâmplări  din viața mea  pe caare tu nu

le știi .Am trecut prin multe situații periculoase , dar nu m-am  temut  niciodată .Nu-mi găsesc locul ,nu mă pot stăpâni .

                                                                   va  continua

                         

Еще ...

Curioasă vacanță !

Îmi plăcea un loc mai retras,cu răcoare pe malul Dunării.

Îmi scăldam ochii pe imagini mișcătoare: vase în mers,

apa grăbită, crengi in balans, frunze în foșnet, uneori

chemările  păsărilor nocturne. Mai aveam și două undițe 

care îmi dădeau impresia, că-s acolo cu treabă și nu 

-tai frunze la câni-.Eram în concediu și am socotit că-l pot 

petrece așa.Nu nare cheltuială, aproape de casă. Aveam un 

cort mic, pentru ploaie, muzică, un aparat foto, și pe Atos

prietenul și paznicul meu.

      Dacă se mai rătăcea vreun cunoscut, mă bucuram, jucam 

șah, făcea o cafea, purtam o discuție, teme sunt destule...

     În rest, citem și am îndrăznit să creionez niște sentimente

îmbăcându-le în versuri....Vara poți să-ți permiți așa o aventură,

nu am fost în pierdere :una că nu m-am plictisit, am avut liniște,

vreme bună și chiar am mâncat pește......

  •                                                                                           

    Еще ...

    ZI DE TOAMNĂ

    O ploaie tristă înflorește în ramuri,

    Și -pomul vieți-îmi bate în geamuri

    Imagini scurte,zălude și sumbre

    Revin,cu amintirile răpuse de umblet...

    Nici un sărut un-mi trece prin suflet...

    Еще ...

    Стихи из этой категории

    Egoiștii cefalopodelor

    Ești un egoist aparte —

    Vine soarele primitiv, egoist:

    Surd, surd, ca egiptenii moaștelor —

    Ce închină în fața morții:

    Indiferent dacă sunt vii.

     

    Ipocriții în lume —

    Ca mortul fără cruce:

    Un nimeni și-un egoist.

    Еще ...

    Într-o zi ne vine rândul..

    Suntem oripilați de morți, 

    Ne pitulam ca niște hoți;

    Privim doar din depărtare 

    Pierderea cuiva ce doare.

     

    Deși avem aceiași soartă;

    Toti ajungem materie moartă. 

    Totuși ne ferim de subiect 

    Ca de un mediu infect.

     

    Suntem nepăsători și reci,

    Afisam lacrimi seci,

    Trecând pe lângă funeralii,

    Atenți doar la detalii.

     

    Cine s a stins,de ce și cum

    Dispărut pe ultimul drum,

    Însoțit de fețe identificate 

    De morbida curiozitate. 

     

    Rostim cu jumătate de gură 

    Recital din Scriptura, 

    Un Dumnezeu sa l ierte 

    Pentru ființele inerte. 

     

    Ne izolam etanș de gândul, 

    Ca într o zi ne vine rândul, 

    Căci ne ar expune fatal

    Unui blocaj mintal...

     

    Еще ...

    Ttecutul

    Trecutul,ca o noapte,revine iar și iar,

    E lanțul ce ne leagă,

    E oxigen, e jar...

    Ca pe fantome negre mă lupt să îl alung, 

    Prezentul îl reneagă

    Dar el e un altar

    La care sufletu-mi se-nchina...

    Alerg in noaptea-adanca

    Cu ochii-ncercanati,

    Trecutul ,uriașă umbra,

    Mă prinde-n al lui braț...

    Și mă sufoc, și doare,

    Prezentul,palid soare,

    Renega-obsedantul gând

    Ce de trecut mă leagă...

    Ma-nec in lacrimi reci,

    Trecutule,nu pleci?

    Dar el zâmbește crud

    Și-mi dă pocalul plin

    De amintiri ce ard că un fierbinte rug...

    Еще ...

    Putreziciune

          

    Plângea pământul fără rost
            sub tropot blând articulat
            de vieţi vândute la mezat,
            un vis frumos, pierind anost.

     

     

    Putreziciunea caută în suflet
    prada neprihănită,
    crescută din clipele curate
    în care albul gândului
    nutreşte speranţa curăţeniei
    departe de mirosul
    propriei putreziciuni,
    moştenite din naşterea primară.
    Simt calea din albul ochilor
    prin lanul de oameni crucificaţi
    doar pentru viitorul mileniilor.
    Adunăm cuiele
    ruginite de lacrimi
    să le înfigem în cer.
    Prin văile ancestrale
    curge sângele cruciaţilor,
    brăzdând carapacea
    credinţei până la pieire.
    Un singur pământ,
    o singură istorie
    atârnă ca un fruct copt
    în copacul crescut
    din inima universului,
    gata să guste iar
    putreziciunea.
    Pe o altă creangă
    o floare se deschide
    în preistoria unui alt fruct.

    Еще ...

    ACTOR PE SCENA LUMII

        Perdeaua nopții se ridică încet,
        Lăsând zorii zilei să se nască în bocet,
        Ploaia îmi numără pașii, dramatic,
        Norii se-adună pe cer, fantomatic.
        
        Lumini roșii clipesc în intersecții pustii,
        Vântul dansează printre frunze moarte și vii,
        Siluete prelungi se pierd în umbre, cu noblețe,
        Călători obosiți fără nume și fețe.
        
        Printre case pierdute în aceleași tăceri,
        Pășesc pe același drum urmat ca și ieri,
        Prins în același scenariu, jucând același rol,
        Pe scena lumii, neînsemnat, sunt actor.
        
        Golit de substanță mă îndrept spre niciunde,
        Trudind să astup gura lumii flămânde,
        Dezarmat, prizonier, în lumi insensibile,
        "Trăind" online, unde toate-s posibile.
        
        Nu mai am forță să ridic pumnul greu,
        În mine nu-i nimeni, nu mai sunt eu,
        Cu timpul am deformat aceeași realitate,
        Pierzând a vieții sens și a lumii claritate.

    Еще ...

    Limite

    Am depășit orice limită,
    Dar am trecut de barieră?
    Dacă viața-i un paradox,
    Atunci etica e mănușa de box.

     

    Prinși în cercuri vicioase,
    Își fac timp să tragă linii vâscoase,
    În funcție de părerile expuse
    Ale mulțimii cu mințile străpunse.

     

    Se susține dorința de dreptate,
    Dar se confundă cu răzbunarea.
    Gurile devin canibale și înfometate,
    Cei ca mine fiind materia ce susține hrănirea.

     

    Pe patul de foc al propriilor păcate
    Dorm înghețat în probabilitate,
    Trezindu-mă într-un cer de singurătate,
    Colorat de aburii cenușii.

     

    Iertarea e pentru cei vii.
    Sunt un doctor nebun ce oferă sănătate,
    Criticat pentru brutalitate.
    Devin constructor cu materiale limitate,
    Și se așteaptă cele mai bune rezultate.

    Eu sunt cel ce face tăieturile,
    Dar și cusăturile.
    Nu-mi plac scurtăturile,
    Sunt mândru de toate eșecurile.

     

    N-am ucis din răutate —
    Ne-am îngropat împreună pentru rezultate.
    Sufletul, la început, n-avea idee ce risca.
    Oglinda-mi arăta doar masca.
    Nu mai știu unde apar,
    Prins între vulcan și ghețar.

    Еще ...

    Поддержите Poezii Online

    Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

    Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍