Vara cea dorita
Vine vara cea dorită
De copii mult îndrăgită
Vara cu mireasma ei
Vestitoarea vacanței.
Florile au început să Inflorească
Albinuțele să roiască
Din floare-în floare pentru polenizare.
Tractoriști pe câmpuri ară
Până când se lasă seară
Și încep a semăna
Să aibă ce recolta.
Copii se bucură de soare
Că pot merge la mare
La mare când au ajuns
S-au bucurat nespus.
Și că vara sa încheiat
Copii s-au bucurat
Că vor începe școala iar
Cu un an nou școlar.
De Cocoru David Cristian
Стихи из этой категории
Atâtea...
Atâtea griji se însumează,
Încât îmi pare un număr infinit,
Și nici nu știu dacă contează,
Dacă trăiesc ori am murit.
Atâtea poezii îmi bântuie prin creier,
Că nu au loc pe-o tonă de hârtie,
Şi încet, încep trăirile să-mi treier,
Să pot să-mi vărs amarul în pustie.
Atâta zbucium și sevraj,
Tresaltă carnea-mi de pe oase,
Încât îmi injectez curaj,
Pe moarte să o pot descoase.
Atâta putregai îmi stă pe suflet,
Și-mi colcăie mizeria în sânge,
Încât aș vrea ca al meu umblet,
În ani lumină a se frânge.
Atâta scârbă și atât dispreț,
Erupe zilnic din mulțime,
C-aș vrea pământul să-l îngheț
Ori să-l topesc cu tot cu mine.
Baba iarna
Iarna a plecat în grabă,
Strănutând cu furie,
A vărsat o lacrimă,
Vrând chiar să ne sperie!
Noi știam că joacă teatru,
Mincinoase-s babele,
Am suit-o pe lopată,
Și am risipit-o toată,
S-o înghită soarele!
(13 Martie 2021- Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
in fundul plaminilor mei
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
mai putin de-o rasuflare,
nu mai mult de-o soapta
de care, nici de-as tusi,
nici de-as stranuta ,nici de m-as ineca
nici de m-as afla strivit de-o povara
nu m-as putea goli.
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
precursor al respiratiei tale
inainte de-a te saruta
Simțuri
Liniștea de-acum pătrunsă de venin
Se destrăma-încet într-un joc meschin.
Arunc, privesc și ușor dezmierd
Visele pe care încet încet le pierd.
Durerea de acum a devenit ușoară
O strunesc încet ca pe o vioară.
Adun, ating si ușor încânt
Haosul brutal devenit pământ.
Fericirea de acum este cam bizară
Și o dezmierd ușor ca pe-o zi de vară.
Aleg, ascult și ușor sporesc
Urletul surd devenit ceresc.
Iluziile de-acum încântă cugetarea
Aluneca ușor și cheamă destrămarea.
Agăț, miros și ușor lovesc
Universul strâmt devenit grotesc.
Zgomotul de-acum arată nepăsarea
Levitează ușor și strigă mult visarea.
Aștern, grăiesc și ușor disper
Ochiul ascuțit al cruntului eter.
E amintirea lira
E amintirea lira dând cu spor
Poveștile de drag ori avuție
Ce ne urmează-n clipele de dor,
Purtate-n feșele de nostalgie,
C-un aer curios în sine stând,
De o ciudată, mare prospețime,
Precum un veșnic nor al unui gând
Nerisipit de-a vântului asprime.
Și nimbu-i peste capete de neam
Se tot coboară — anii cad în șiruri,
De cronicari pe file puși: le-aveam
Liant al secole-n balsam de miruri.
Iar negre poartă limbile de ceas
O evidență-a timpului distras…
Epigrame!
Mina!
Vor să mai închid-o mină
Pe motiv că poluează,
Spun că UE, e de vină
Și nu Ei..care sunt varză!
Minerul!
Sapă galerii și ne aduce
Untul negru zis cărbune,
La Varvara își fac cruce
Și toți cred..în sfântul nume!
Cărbune!
Am pus cărbune în sobă
Că afară-i ger năpraznic,
Lor vreau să le zic o vorbă
Pe miner nu-l faceți..casnic!
Votul!
Vine anul cu alegeri
Și minerul se întreabă?
Eu pe cine să pun votul?
Că voi toți sunteți..o pleavă!
Atâtea...
Atâtea griji se însumează,
Încât îmi pare un număr infinit,
Și nici nu știu dacă contează,
Dacă trăiesc ori am murit.
Atâtea poezii îmi bântuie prin creier,
Că nu au loc pe-o tonă de hârtie,
Şi încet, încep trăirile să-mi treier,
Să pot să-mi vărs amarul în pustie.
Atâta zbucium și sevraj,
Tresaltă carnea-mi de pe oase,
Încât îmi injectez curaj,
Pe moarte să o pot descoase.
Atâta putregai îmi stă pe suflet,
Și-mi colcăie mizeria în sânge,
Încât aș vrea ca al meu umblet,
În ani lumină a se frânge.
Atâta scârbă și atât dispreț,
Erupe zilnic din mulțime,
C-aș vrea pământul să-l îngheț
Ori să-l topesc cu tot cu mine.
Baba iarna
Iarna a plecat în grabă,
Strănutând cu furie,
A vărsat o lacrimă,
Vrând chiar să ne sperie!
Noi știam că joacă teatru,
Mincinoase-s babele,
Am suit-o pe lopată,
Și am risipit-o toată,
S-o înghită soarele!
(13 Martie 2021- Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
in fundul plaminilor mei
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
mai putin de-o rasuflare,
nu mai mult de-o soapta
de care, nici de-as tusi,
nici de-as stranuta ,nici de m-as ineca
nici de m-as afla strivit de-o povara
nu m-as putea goli.
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
precursor al respiratiei tale
inainte de-a te saruta
Simțuri
Liniștea de-acum pătrunsă de venin
Se destrăma-încet într-un joc meschin.
Arunc, privesc și ușor dezmierd
Visele pe care încet încet le pierd.
Durerea de acum a devenit ușoară
O strunesc încet ca pe o vioară.
Adun, ating si ușor încânt
Haosul brutal devenit pământ.
Fericirea de acum este cam bizară
Și o dezmierd ușor ca pe-o zi de vară.
Aleg, ascult și ușor sporesc
Urletul surd devenit ceresc.
Iluziile de-acum încântă cugetarea
Aluneca ușor și cheamă destrămarea.
Agăț, miros și ușor lovesc
Universul strâmt devenit grotesc.
Zgomotul de-acum arată nepăsarea
Levitează ușor și strigă mult visarea.
Aștern, grăiesc și ușor disper
Ochiul ascuțit al cruntului eter.
E amintirea lira
E amintirea lira dând cu spor
Poveștile de drag ori avuție
Ce ne urmează-n clipele de dor,
Purtate-n feșele de nostalgie,
C-un aer curios în sine stând,
De o ciudată, mare prospețime,
Precum un veșnic nor al unui gând
Nerisipit de-a vântului asprime.
Și nimbu-i peste capete de neam
Se tot coboară — anii cad în șiruri,
De cronicari pe file puși: le-aveam
Liant al secole-n balsam de miruri.
Iar negre poartă limbile de ceas
O evidență-a timpului distras…
Epigrame!
Mina!
Vor să mai închid-o mină
Pe motiv că poluează,
Spun că UE, e de vină
Și nu Ei..care sunt varză!
Minerul!
Sapă galerii și ne aduce
Untul negru zis cărbune,
La Varvara își fac cruce
Și toți cred..în sfântul nume!
Cărbune!
Am pus cărbune în sobă
Că afară-i ger năpraznic,
Lor vreau să le zic o vorbă
Pe miner nu-l faceți..casnic!
Votul!
Vine anul cu alegeri
Și minerul se întreabă?
Eu pe cine să pun votul?
Că voi toți sunteți..o pleavă!
Другие стихотворения автора
Pentru....
pentru fata cu părul soare
creatoarea ultimelor 16 zile ale săptămânii
care a emanat repezită un ultimatum că va șterge
ultimele 7 zile de pocăință
un an de zile voi lumina capul tău tăiat
cuprinzând ca un macrocosmos pogorârea a încă
unui fir soare rază veșnică
începând cu noaptea dintre 14 și 15 adar
când asimptomatic voi șterge eu
toate zilele genital valabile
Non-poezie
Emotie, lacrimi, un simt de intelegere iar apoi chin, si-o tresaltare imbucuratoare.
Alternanta, schimb etern resimtit in oase, incapacitate, si iar chin.
Nimic, iar apoi totul.
Oare nimic are sa fie intr-un final?
Pareri de rau...zambete ce mascheaza regrete.
Odiseea unei gustări
Mă așez în fața oportunității
Si degust puțin curaj.
Îmi pun șervețelul în poală,
Închid ochii.
Mirosul de nou îmi gâdilă nasul...
Nu mă pot abține și gust din cunoaștere,
Are o textură oportunistă.
Mușc din entuziasmul bine gătit,
Îi mestec fiecare clipă
Iar aroma trăirilor se descompune lent ,
În gura mea.
O descopăr până la ultima bucată,
O privesc euforic,
O condimentez cu amintiri
Si savurez fiecare firmitură de bucurie.
Gaură-ntre lumi
De când lumea și pământu'
Există un fel de om
Cu care-n viață vreau să dorm
Și-n moarte să-mpart mormântu'.
Există mai mulți de fapt,
Da' numa' unu-i pentru mine
Când totu-i rău și nu știu bine
Ce mi se-ntâmplă exact.
Ceva îmi spune că-ntr-o zi
Când soarele n-o să apună
Și n-o să fie-n noapte lună
Ea lângă mine tot va fi...
Dar dacă acel ceva mă minte
C-o îndârjire amăgitoare
Fără motiv, din intamplare
Doar ca să aflu cum se simte?
Atunci aș ști că-n disperare
Cu forța nu se face zi
Și-oricât aș vrea tot nu va fi
Cum mi-am dorit așa de tare.
Ziua-ntr-un vis, noaptea-n coșmar
Îmi transformă* absența-i gândul...
Mi-aștept cu nerăbdare rândul
S-o mai privesc din mers măcar...
(*transformă - perfect simplu, adică accent pe "ă" )
Mai stai
Mai stai o clipa sa-ți zâmbesc
Mai stai, ca-n șoaptă sa-ți răspund
Si sa-ți zic tot ce aș fi vrut
Dar e târziu, e miez de noapte,
Iar eu îți scriu povești și șoapte.
Si nu regret ca am simțit,
Regret ca te-am privit atat de diferit..
Mereu ziceai ,,Asa sunt eu"
Intr-un final am înțeles
Asa ești tu, așa sunt eu
Doi străini rătăciți sub același cer,
Dar nu regret
A fost menit sa fie asa
Un sfârșit fără început
Ai fost tu în viata mea
Nu te cunosc, am înțeles
Deși speram ca o s-o fac
Dar azi te las,
Ești un trecut,
Ce sper ca-n viitor
Uitării îl voi da 💔
Gabriela
Pentru....
pentru fata cu părul soare
creatoarea ultimelor 16 zile ale săptămânii
care a emanat repezită un ultimatum că va șterge
ultimele 7 zile de pocăință
un an de zile voi lumina capul tău tăiat
cuprinzând ca un macrocosmos pogorârea a încă
unui fir soare rază veșnică
începând cu noaptea dintre 14 și 15 adar
când asimptomatic voi șterge eu
toate zilele genital valabile
Non-poezie
Emotie, lacrimi, un simt de intelegere iar apoi chin, si-o tresaltare imbucuratoare.
Alternanta, schimb etern resimtit in oase, incapacitate, si iar chin.
Nimic, iar apoi totul.
Oare nimic are sa fie intr-un final?
Pareri de rau...zambete ce mascheaza regrete.
Odiseea unei gustări
Mă așez în fața oportunității
Si degust puțin curaj.
Îmi pun șervețelul în poală,
Închid ochii.
Mirosul de nou îmi gâdilă nasul...
Nu mă pot abține și gust din cunoaștere,
Are o textură oportunistă.
Mușc din entuziasmul bine gătit,
Îi mestec fiecare clipă
Iar aroma trăirilor se descompune lent ,
În gura mea.
O descopăr până la ultima bucată,
O privesc euforic,
O condimentez cu amintiri
Si savurez fiecare firmitură de bucurie.
Gaură-ntre lumi
De când lumea și pământu'
Există un fel de om
Cu care-n viață vreau să dorm
Și-n moarte să-mpart mormântu'.
Există mai mulți de fapt,
Da' numa' unu-i pentru mine
Când totu-i rău și nu știu bine
Ce mi se-ntâmplă exact.
Ceva îmi spune că-ntr-o zi
Când soarele n-o să apună
Și n-o să fie-n noapte lună
Ea lângă mine tot va fi...
Dar dacă acel ceva mă minte
C-o îndârjire amăgitoare
Fără motiv, din intamplare
Doar ca să aflu cum se simte?
Atunci aș ști că-n disperare
Cu forța nu se face zi
Și-oricât aș vrea tot nu va fi
Cum mi-am dorit așa de tare.
Ziua-ntr-un vis, noaptea-n coșmar
Îmi transformă* absența-i gândul...
Mi-aștept cu nerăbdare rândul
S-o mai privesc din mers măcar...
(*transformă - perfect simplu, adică accent pe "ă" )
Mai stai
Mai stai o clipa sa-ți zâmbesc
Mai stai, ca-n șoaptă sa-ți răspund
Si sa-ți zic tot ce aș fi vrut
Dar e târziu, e miez de noapte,
Iar eu îți scriu povești și șoapte.
Si nu regret ca am simțit,
Regret ca te-am privit atat de diferit..
Mereu ziceai ,,Asa sunt eu"
Intr-un final am înțeles
Asa ești tu, așa sunt eu
Doi străini rătăciți sub același cer,
Dar nu regret
A fost menit sa fie asa
Un sfârșit fără început
Ai fost tu în viata mea
Nu te cunosc, am înțeles
Deși speram ca o s-o fac
Dar azi te las,
Ești un trecut,
Ce sper ca-n viitor
Uitării îl voi da 💔
Gabriela