Alfabetu-i ceva sfînt.
De cînd lumea-i pe pămînt alfabetu-i ceva sfînt.
Din vechi timpuri inventat si de lume învăţat.
Alfabetul nu e greu atunci cînd înveţi mereu.
Douăzeci şi opt litere are, alfabetul nu e mare.
A-ul vine de la ANA este numele lui mama,
B-ul vine din Bunici care ne-au crescut de mici.
C-ul vine de la Ceaţă e ca România noastră.
D-ul vine din Donat pentru românul sărac.
E-ul de la Elefant nu-i nimic interesant.
F-ul vine din Furat, România am devastat.
G-ul de la Gospodină harnică-i ca o albină,
H-ul de la Hărnicie nu munceşti ai sărăcie.
I-ul de la Indolenţă vine, stă leneşul în suspine,
J-ul vine de la Joi, doar pînă atunci muncim noi.
K-ul e din Kilometru n-am făcut şoşele un metru,
L-ul vine de la LEU să fim regi, noi vrem mereu.
M-ul vine de la Mamă cel mai scump nume înseamnă,
N-ul vine de la Neaţa ,vă spun Bună dimineaţa!
O-ul, e de la Oftat ne place munca la stat.
P-ul e de la Putere nu vrem muncă, vrem avere.
R-ul vine de la Rac nu ne place la arat,
S-ul e de la Solar merg la muncă acuma iar?
Q –chiul vine din Qintal ,acum totu-i digital,
T-ul e de la Tractor hai la muncă pe ogor.
U –ul vine de la Uliu ,la elev îi place chiulul,
V-ul vine din Vecini, mîndrii că sîntem români.
Y igrec-ul de la Yankei sîntem doi fraţi frumuşei.
Z-tul e din Zidărie munca mult i-mi place mie.
Vai, ce chin ce jale aveam, cînd alfabetu învăţam,
Pentru că mi-e de folos l-am învăţ pe de rost.
Şi de aia la toţi vă spun invăţaţi-l că bun.
Uite acum că îl ştiu bine v-am scris astă poezie.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Dorel Marin
Дата публикации: 16 февраля 2023
Просмотры: 807
Стихи из этой категории
o zi ca oricare alta
Ai putea spune ca-a fost o zi ca oricare alta
Dintre cele anume de toamna
Fara ploi, doar cu soare si fum pe dealuri
Ai putea spune c-a fost doar o vizita la muzeu
Anume aleasa-n zi fara plata
Dar sfirsita-n rataciri in padure
Ai putea spune ca dintr-o livada bogata
Asa lasata-n parasire
Ai putea minca si lua oricite mere vrei
Desi, peste toate, apasa intrebarea
oare cum si cine poate duce
atita culoare si vint
atita fum si praf
atita soare si cale
atita spaima si efort
atita grija si impacare
atita speranta si vise
In causul adunat al unor miini asa mici
Si reci
the girl you haven't seen
As vrea sa mai scriu doua cuvinte
Da cam trist afara azi
Si inima bate încet și cuminte
De parca din cer ca în vis cazi
N-as zice ca-i vesel în casa
Fiindcă toți deja s-au culcat
Dar totuși ca mâța pe masa
Visele mele au plecat .
Si ce vrei ,dacă astăzi m-o apucat
De picioare Dorul
Sa fiu poet incurcat
Si de aripi ma cuprinde zborul ...
Iar cel ce sufera-creerul,
Nu ma întreabă nimic
Iși face el lucrul ca greierul
Si ma primeste de inamic.
Știu, nu sunt cea mai fericita
Dar sunt în adânc iubita
De sine, de ei și de ...cine?...
A ,stai ,ca Dorul vine
Ajunge pe azi atât debilizm
Îmi pare rău de tine
Ca vei citi fără mine
Prostii tapate pe hârtie 🤫🫣
de Alexandra
Dumnezeu a plouat peste mine
Dumnezeu a plouat peste mine,
Cu lacrimi cât bobul de rouă,
Mânat fiind de sentimente haine,
Am deschis umbrela, dorind să nu plouă.
Am căutat să sărut mâini de mojici,
M-am târât prin mizerii umane,
Am supărat pe părinţi şi amici,
Şi-am distrus iubiri diafane.
M-am înrolat în legiunea străină,
Străină de mine şi tot ce-am trăit,
Duşmani mi-am făcut dintre cei fără vină,
Iubind ce-am urât şi urând ce-am iubit.
Vara cea dorita
Vine vara cea dorită
De copii mult îndrăgită
Vara cu mireasma ei
Vestitoarea vacanței.
Florile au început să Inflorească
Albinuțele să roiască
Din floare-în floare pentru polenizare.
Tractoriști pe câmpuri ară
Până când se lasă seară
Și încep a semăna
Să aibă ce recolta.
Copii se bucură de soare
Că pot merge la mare
La mare când au ajuns
S-au bucurat nespus.
Și că vara sa încheiat
Copii s-au bucurat
Că vor începe școala iar
Cu un an nou școlar.
De Cocoru David Cristian
Practica și teoria!
Vreau să mai fiu ca altădată
Când fără griji noi ne iubeam,
N-aveam nici casă și nici bani
Și cu chirie pe la bloc stăteam
Eram doi tineri absolvenți
Veniți intr-un oraș de munte,
Purtând în geantă diploma
Gata cu lumea să se-nfrunte
Dar practica n-a fost ca teoria
Și în teren a trebuit să inventăm,
Rețete și tratamente la animale
Ca în final de boli să le salvăm
Să fii un bun medic veterinar
Înseamnă pasiune și răbdare,
Că doar atunci poți să-nțelegi
Un pacient ce-ți cere vindecare
Și anii au trecut fără-ncetare
Cu împliniri, eșecuri, neajunsuri,
Profesional sunt multe întrebări
La care nu găsim încă răspunsuri
......................................
Acum am pus multe deoparte
Avem și unde sta, copii și bani,
Și zilnic rugă înălțăm la Domnul
Să ne dea sănătate si...ceva ani!
Prezentare
Încerc de o juma' de ora,
Sa scriu și eu măcar un vers.
Nimic din capul meu nu iese,
I-a stai....
...era un gând un pervers.
Vroiam sa scriu și eu o poezie,
Sa ma simt ascultat,
Vroiam sa vad dacă mai am ceva în cap,
Aveam cândva, eram chiar talentat.
Păcat...
o zi ca oricare alta
Ai putea spune ca-a fost o zi ca oricare alta
Dintre cele anume de toamna
Fara ploi, doar cu soare si fum pe dealuri
Ai putea spune c-a fost doar o vizita la muzeu
Anume aleasa-n zi fara plata
Dar sfirsita-n rataciri in padure
Ai putea spune ca dintr-o livada bogata
Asa lasata-n parasire
Ai putea minca si lua oricite mere vrei
Desi, peste toate, apasa intrebarea
oare cum si cine poate duce
atita culoare si vint
atita fum si praf
atita soare si cale
atita spaima si efort
atita grija si impacare
atita speranta si vise
In causul adunat al unor miini asa mici
Si reci
the girl you haven't seen
As vrea sa mai scriu doua cuvinte
Da cam trist afara azi
Si inima bate încet și cuminte
De parca din cer ca în vis cazi
N-as zice ca-i vesel în casa
Fiindcă toți deja s-au culcat
Dar totuși ca mâța pe masa
Visele mele au plecat .
Si ce vrei ,dacă astăzi m-o apucat
De picioare Dorul
Sa fiu poet incurcat
Si de aripi ma cuprinde zborul ...
Iar cel ce sufera-creerul,
Nu ma întreabă nimic
Iși face el lucrul ca greierul
Si ma primeste de inamic.
Știu, nu sunt cea mai fericita
Dar sunt în adânc iubita
De sine, de ei și de ...cine?...
A ,stai ,ca Dorul vine
Ajunge pe azi atât debilizm
Îmi pare rău de tine
Ca vei citi fără mine
Prostii tapate pe hârtie 🤫🫣
de Alexandra
Dumnezeu a plouat peste mine
Dumnezeu a plouat peste mine,
Cu lacrimi cât bobul de rouă,
Mânat fiind de sentimente haine,
Am deschis umbrela, dorind să nu plouă.
Am căutat să sărut mâini de mojici,
M-am târât prin mizerii umane,
Am supărat pe părinţi şi amici,
Şi-am distrus iubiri diafane.
M-am înrolat în legiunea străină,
Străină de mine şi tot ce-am trăit,
Duşmani mi-am făcut dintre cei fără vină,
Iubind ce-am urât şi urând ce-am iubit.
Vara cea dorita
Vine vara cea dorită
De copii mult îndrăgită
Vara cu mireasma ei
Vestitoarea vacanței.
Florile au început să Inflorească
Albinuțele să roiască
Din floare-în floare pentru polenizare.
Tractoriști pe câmpuri ară
Până când se lasă seară
Și încep a semăna
Să aibă ce recolta.
Copii se bucură de soare
Că pot merge la mare
La mare când au ajuns
S-au bucurat nespus.
Și că vara sa încheiat
Copii s-au bucurat
Că vor începe școala iar
Cu un an nou școlar.
De Cocoru David Cristian
Practica și teoria!
Vreau să mai fiu ca altădată
Când fără griji noi ne iubeam,
N-aveam nici casă și nici bani
Și cu chirie pe la bloc stăteam
Eram doi tineri absolvenți
Veniți intr-un oraș de munte,
Purtând în geantă diploma
Gata cu lumea să se-nfrunte
Dar practica n-a fost ca teoria
Și în teren a trebuit să inventăm,
Rețete și tratamente la animale
Ca în final de boli să le salvăm
Să fii un bun medic veterinar
Înseamnă pasiune și răbdare,
Că doar atunci poți să-nțelegi
Un pacient ce-ți cere vindecare
Și anii au trecut fără-ncetare
Cu împliniri, eșecuri, neajunsuri,
Profesional sunt multe întrebări
La care nu găsim încă răspunsuri
......................................
Acum am pus multe deoparte
Avem și unde sta, copii și bani,
Și zilnic rugă înălțăm la Domnul
Să ne dea sănătate si...ceva ani!
Prezentare
Încerc de o juma' de ora,
Sa scriu și eu măcar un vers.
Nimic din capul meu nu iese,
I-a stai....
...era un gând un pervers.
Vroiam sa scriu și eu o poezie,
Sa ma simt ascultat,
Vroiam sa vad dacă mai am ceva în cap,
Aveam cândva, eram chiar talentat.
Păcat...
Другие стихотворения автора
Acum minerii din Vale,
Acum minerii din Vale,
Stau pe străzi şi mor de foame.
Că banii nu şi-au mai luat,
Pentru muncă ce-au prestat.
Cu toţii îs în grevă acum,
Şi asta nu e un semn bun.
Cărbune nu vor mai da,
Lumea în case vă îngheţa.
Nimeni cu ei nu vorbeşte,
Toţi îi mint şi îi prosteşte.
Că banii o să îşi primească,
Undeva, la Sfântu aşteaptă.
Toţi minerii acum aşteaptă,
Banii lor să îşi primească.
Că astfel nu mai intră în mină,
Şi asta nu îi treabă bună.
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte,
Să aprindem cîte o lumînare, la a lor morminte.
Căci fără voia lor, au fost mitraliaţi,
Murind atunci, femei, bărbaţi, copii şi fraţi.
Nici cînd, să nu-i uităm vreodată,
Pe aceşti eroi, ce nu mor niciodată.
Prin noi trăiesc, ei luminîndu-ne cărarea,
În cinstea lor, să le aprindem lumînarea.
Să nu uităm nici cînd, acel decembrie sîngeros,
Căci pentru noi atunci, o revoluţie a fost.
Românii cu toţii, la libertate atunci ei au visat,
Dar sînge mult, în ţara noastră s-a vărsat.
Şi au murit la revoluţie şi tineri şi bătrîni,
Fiind îngropaţi atunci, unii ca nişte cîini.
În gropi comune, aruncate trupurile lor,
Să fie identificate, niciodată nu a fost uşor.
Şi li s-a dat atunci la toţi, un nume de martir,
Şi în cinstea lor, un monument este în cimitir.
Pe el e scris, cu litere de aur al lor nume,
Să nu ne uiţi, nici cînd în veci române!
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
A murit s-a dus săracu
A murit s-a dus săracu acolo la Domnul sus,
Unde nimeni nu vroia să ajungă în curând.
Dumnezeu a vrut să-l ţină pe acest frumos pământ,
Dar sistemul medical ia refuzat orice gând.
El nu putea să respire şi-n fotoliu se zbătea,
Se ruga la Dumnezeu, cineva îl va salva.
Ambulanţa fără aer, fără medic a sosit,
În loc să îl facă bine, tot mai rău l-au chinuit.
Şi zbătându-se săracul, după aer el tânjea,
Asistentul şi şoferul la medic telefona.
Iată după un sfert de oră, o salvare a sosit,
Căci un asistent şi medic, prea târziu ei au venit.
Căci săracul Daniel fără aer şi aparate,
Moartea o simţea acuma repede şi mai aproape.
Fără medic să-l ajute inima lui nu mai poate,
Geaba au încercat acuma dar sfârşitu-i mai aproape.
Timpul trece mai în grabă, inima nu vrea să-i bată,
Iar medicul disperat decesul la declarat.
Acum stau şi mă gândesc cum oamenii chinuiesc,
Oare pentru ce plătim, noi cu zile să murim?
Pentru un sistem bolnav, plin de doctori şi asistente,
Dacă şpagă nu le dai toate sunt incompetente.
Ei sunt toţi cu ochii în patru după şpagă şi valută,
Dacă şpagă nu le dai nici de cum ei nu te ajută.
Uite aşa i–i în România la medici merge hoţia,
Ei vor şpagă cât mai multă dar oamenii nu ajută,
Însă vor salarii mari, să fie miliardari,
Oamenii mor în spitale, pentru ce-i plătim noi oare?
Nu mă mai căuta,
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Chiar dacă e să vi, tu pînă în zori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Cu braţele pline de flori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
La mine că să vi ,să-ţi ceri iertare.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De – acum nu mai există împăcare.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Căci dragostea, adevărată ai trădat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Căci pentru un alt bărbat tu mai lăsat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
În tine să mai cred ca altădată.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Eu te-am iubit şi asta a fost odată.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Să vi să mă trezeşti, cu un dulce sărutat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De-acum, sărutul tău eu l-am uitat.
Oraşul trandafirilor fără pereche,
Oraşul trandafirilor fără pereche,
La mine în oraşul meu,
Mi-a aduc aminte tot mereu.
Cum străzi imense paralele,
Erau frumoase şi aveau pavele.
Şi pe frumoasele alei aveam castani,
Erau bătrîni, dar ninşi de ani.
În parcuri şi pe străzi aveam,
Frumoase bănici unde stăteam.
Şi-n parcuri cînd păşeam uşor,
Şi trandafirii aveau mirosul lor.
Şi străzi frumoase dar iluminate,
Cu lampadare vechi şi suspendate.
Şi lumea aceia simplă o priveam,
Prin parcuri şi pe bulevarde cînd mergeam.
Era o lume atît de simplă dar cinstită,
Pe faţa lor citeai că-i toată fericită.
Şi seara pe faleză în port mergeam,
Pe bancă stam, famfara o ascultam.
Şi încet vapoarele spre port veneau,
Veneau la dană unde ancorau.
Acest frumos oraş a fost şi este milenar,
Datînd de la strămoşii Decebal, Traian.
Acest oraş a fost şi încă este,
Acum minerii din Vale,
Acum minerii din Vale,
Stau pe străzi şi mor de foame.
Că banii nu şi-au mai luat,
Pentru muncă ce-au prestat.
Cu toţii îs în grevă acum,
Şi asta nu e un semn bun.
Cărbune nu vor mai da,
Lumea în case vă îngheţa.
Nimeni cu ei nu vorbeşte,
Toţi îi mint şi îi prosteşte.
Că banii o să îşi primească,
Undeva, la Sfântu aşteaptă.
Toţi minerii acum aşteaptă,
Banii lor să îşi primească.
Că astfel nu mai intră în mină,
Şi asta nu îi treabă bună.
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte,
Să aprindem cîte o lumînare, la a lor morminte.
Căci fără voia lor, au fost mitraliaţi,
Murind atunci, femei, bărbaţi, copii şi fraţi.
Nici cînd, să nu-i uităm vreodată,
Pe aceşti eroi, ce nu mor niciodată.
Prin noi trăiesc, ei luminîndu-ne cărarea,
În cinstea lor, să le aprindem lumînarea.
Să nu uităm nici cînd, acel decembrie sîngeros,
Căci pentru noi atunci, o revoluţie a fost.
Românii cu toţii, la libertate atunci ei au visat,
Dar sînge mult, în ţara noastră s-a vărsat.
Şi au murit la revoluţie şi tineri şi bătrîni,
Fiind îngropaţi atunci, unii ca nişte cîini.
În gropi comune, aruncate trupurile lor,
Să fie identificate, niciodată nu a fost uşor.
Şi li s-a dat atunci la toţi, un nume de martir,
Şi în cinstea lor, un monument este în cimitir.
Pe el e scris, cu litere de aur al lor nume,
Să nu ne uiţi, nici cînd în veci române!
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
A murit s-a dus săracu
A murit s-a dus săracu acolo la Domnul sus,
Unde nimeni nu vroia să ajungă în curând.
Dumnezeu a vrut să-l ţină pe acest frumos pământ,
Dar sistemul medical ia refuzat orice gând.
El nu putea să respire şi-n fotoliu se zbătea,
Se ruga la Dumnezeu, cineva îl va salva.
Ambulanţa fără aer, fără medic a sosit,
În loc să îl facă bine, tot mai rău l-au chinuit.
Şi zbătându-se săracul, după aer el tânjea,
Asistentul şi şoferul la medic telefona.
Iată după un sfert de oră, o salvare a sosit,
Căci un asistent şi medic, prea târziu ei au venit.
Căci săracul Daniel fără aer şi aparate,
Moartea o simţea acuma repede şi mai aproape.
Fără medic să-l ajute inima lui nu mai poate,
Geaba au încercat acuma dar sfârşitu-i mai aproape.
Timpul trece mai în grabă, inima nu vrea să-i bată,
Iar medicul disperat decesul la declarat.
Acum stau şi mă gândesc cum oamenii chinuiesc,
Oare pentru ce plătim, noi cu zile să murim?
Pentru un sistem bolnav, plin de doctori şi asistente,
Dacă şpagă nu le dai toate sunt incompetente.
Ei sunt toţi cu ochii în patru după şpagă şi valută,
Dacă şpagă nu le dai nici de cum ei nu te ajută.
Uite aşa i–i în România la medici merge hoţia,
Ei vor şpagă cât mai multă dar oamenii nu ajută,
Însă vor salarii mari, să fie miliardari,
Oamenii mor în spitale, pentru ce-i plătim noi oare?
Nu mă mai căuta,
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Chiar dacă e să vi, tu pînă în zori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Cu braţele pline de flori.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
La mine că să vi ,să-ţi ceri iertare.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De – acum nu mai există împăcare.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Căci dragostea, adevărată ai trădat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Căci pentru un alt bărbat tu mai lăsat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
În tine să mai cred ca altădată.
Nu mă mai căuta ,te rog acum iubire,
Eu te-am iubit şi asta a fost odată.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
Să vi să mă trezeşti, cu un dulce sărutat.
Nu mă mai căuta, te rog acum iubire,
De-acum, sărutul tău eu l-am uitat.
Oraşul trandafirilor fără pereche,
Oraşul trandafirilor fără pereche,
La mine în oraşul meu,
Mi-a aduc aminte tot mereu.
Cum străzi imense paralele,
Erau frumoase şi aveau pavele.
Şi pe frumoasele alei aveam castani,
Erau bătrîni, dar ninşi de ani.
În parcuri şi pe străzi aveam,
Frumoase bănici unde stăteam.
Şi-n parcuri cînd păşeam uşor,
Şi trandafirii aveau mirosul lor.
Şi străzi frumoase dar iluminate,
Cu lampadare vechi şi suspendate.
Şi lumea aceia simplă o priveam,
Prin parcuri şi pe bulevarde cînd mergeam.
Era o lume atît de simplă dar cinstită,
Pe faţa lor citeai că-i toată fericită.
Şi seara pe faleză în port mergeam,
Pe bancă stam, famfara o ascultam.
Şi încet vapoarele spre port veneau,
Veneau la dană unde ancorau.
Acest frumos oraş a fost şi este milenar,
Datînd de la strămoşii Decebal, Traian.
Acest oraş a fost şi încă este,