Автор Craciun Irinel

Итого 0 публикации
Зарегистрирован 12 мая
Случайные публикации :)
Ziua mea 23 ani
Mai desenez un an in cartea vietii
Mai adaug inca unul la gramada
Chiar de mii greu zimbesc ca totdeauna
Ca lumea, fericit azi sa ma vada
Am ingramdit vrio citiva ani
Si inca multi am sa mai gramadesc
Si unde am sa intilnec greutati
Am sa pling si iar am sa zimbesc
Am trecut mereu grabit prin viata
Dar azi pe loc eu ma opresc
Am sa ma ridic spre cer in zbor
Si cazind am sa zimbesc
Ii multumesc mamei ca sunt pe lume
Si am ajuns unde am ajuns
Si toate greutatile de pina acum
Cu zimbet pe buze li-am invins
De ziua asta cind toti de mine-si amintesc
Toti incearca-n felul lor sa ma iubeasca
As vrea sa fie ziua mea in toata ziua
Ca mereu de mine sa-si aminteasca
De profundis
niciodată viața nu e îndeajuns de încăpătoare
rămân permanent lucruri de terminat
altele de început
la un moment dat nu mai e loc să arunci un ac
între acestea
să le așezi într-o anumită ordine
pe cele neimportante
în debaraua cu schelete cuminți
pe cele strict necesare
în lista scurtă cu priorități
și iluzii
din păcate nu se întâmplă așa
viața are regulile ei
cel mai adesea de neînțeles
aduce în prim plan întâmplarea
hazardul
instaurând propriu-i liber arbitru
crezi oare că noi ne-am întâlnit întâmplător
în dimineața aceea de martie
în cimitirul acela cu cruci și strângeri de inimă
mai fuseserăm pe acolo de sute de ori
să ne plângem în liniște morții
trecusem unul pe lângă altul indiferenți
ca două planete care se rotesc invers
una față de cealaltă
și deodată
trezit parcă din vis
am văzut Soarele strălucind în ochii tăi
arzându-mi inima
și din clipa aceea nu te-am văzut decât pe tine
trăindu-mă…
Recurențe
a scrie în zilele noastre
este un fel de a-ți pierde timpul
nu mai citește nimeni decât clișeele de pe facebook
stereotipuri precum „bună ziua”
sau platitudini
un fel de filozofie ieftină despre nimic
într-o gramatică aproximativă
poezie albă
la propriu
cu poza personală aferentă
care ar trebui să acopere lipsa de idei
talentul
oricum acesta nu contează prea mult
criticii literari sunt pe cale dispariție
n-au mai rămas decât niște ipochimeni
jalnici
care scriu cronici pe bani mulți
și favoruri
ai zice că poezia a devenit apanajul femeilor
un mixaj siropos cu multe frustrări
și lacrimi
nimic nu mai este ce-a fost
anul 2000 a însemnat trecerea în mileniul 3
mileniul internetului egalizator
a telefonului mobil
a ieșirii din homo sapiens
și intrării în homo deus
non organic
ultima etapă a evoluției ființei umane
dar nu și cea din urmă...
Bietul poet
Ce poate fi mai rău în lumea asta,
Vreun cutremur, sau altă tragedie?
Nu e un tip ce ți-a furat nevasta,
E un poet, ce nici gramatică nu știe.
El scrie poezii, pentru că doar asta-i place,
Nu ține cont de reguli, de parcă nu-l privește.
Mai prinde-o rimă, neștiind nici cum o face,
Dar uite că încet-încet i se primește.
Gânduri clare, sau sens în poezie?
Nu, de asta el nu a auzit.
E bucuros că s-a învățat a scrie,
Dar și acel scris al lui e cam urât.
Să se mențină ritmul de silabe,
Sau să țină cont de vre-o structură.
Măcar talent să aibă, dar șanse slabe,
Având în el doar o imaginație nebună.
Mare păcătos e omul ăsta,
Cum poate el să se numească scriitor.
Nici poezii nu scrie, doar joacă festa,
Vorbesc de al acestei opere-autor.
Iartă-mă mamă
Iarta-ma te rog mama.
Atitea vorbe dureroase-am spus.
Si cite nopti in asteptare-ai stat.
Iarta-ma ca mare am ajuns.
Iarta-ma,te rog iarta-ma
Atitea ginduri trec prin minte
Si clipe fara numar,cu lacrimi.
Iarta-ma ca esti al meu parinte.
Iarta-ma te rog nu plinge
Nu plinge ca ma doare
Mama,eu fara tine
As fi ca cerul fara soare.
Iarta-ma te rog zimbeste
Zimbind, zimbesc si eu
Ma doare pling
Apoi zimbesc chiar de mii greu
Iarta-ma te rog iarta-ma
Stiu ca nu merit a ta iertare
Dar iarta-ma,mama
Iarta-ma ca pling si doare
Aripile îngerilor
fragment
....
"cu fiecare pas pe care îl facem prin iubire,
sădim flori pentru eternitate
în grădina lui Dumnezeu."
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)