De-ai sti... ce dor...
De-ai ști ce dor imi este sa te văd
Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...
Tot mi-am turnat sperante-n pahar
Ca poate-o sa te-ntorci în timp..
#onewinewoman
De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta
Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând
..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape
Din când în când să te mai văd zâmbind.
#unpahardepoezie
Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe
Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit
Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape
Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.
#mystory 2024-09-27
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Data postării: 4 ianuarie
Vizualizări: 237
Poezii din aceiaşi categorie
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
Buze-nsângerate
Dacă-mi tai în cruce buza
și te sărut cu sânge...
vei gusta atunci amorul meu?
Cu ce poftă vei spăla cu limba-ncet
îngerul de sânge ce-l pictez pe buze?
Ce gust o să mi te-adoarmă-n brațe?
viață, moarte, confuzie
sau libertate...
Îți vei cresta limba-n șarpele de la-nceput
să-mi muști buza-n extaz de moarte,
să-ți schimbi sângele otrăvitor
cu al meu amor al vieții nemuritor...
Să-mi strângi orice picătură,
oricum se varsă-n van,
să-ți scufunzi tot trupul în el
și vei renaște... dar nu uman...
Să te sărut cu sânge și
tot trupul-l voi picta,
portret amorului ce-l port
pentru-o suflarea de-a ta...
Credeam atunci, mai cred și-acum
Credeam atunci c-ar fi de-ajuns
să-ţi fur un zâmbet pe ascuns,
să-l port în suflet de copil,
să-l ţin prin vremuri juvenil.
Atunci credeam că-n univers
iubirii i se spune vers,
înscris în inimă cu dor
ce-n pragul viselor strecor.
Erai atunci priviri de jad,
lăsate-n vânt pe-al vorbei vad,
şi gene lungi cătau spre cer,
spre cerul prins de-al tău mister.
Când zori zâmbeau de-al zilei gând,
doi sori de mai şi-un râset blând
mi-erau de-ajuns să fiu un zeu,
să mor şi să renasc mereu.
Mai cred şi-acum c-ar fi de-ajuns
ca-n zori de zi să-mi fii răspuns
c-un zâmbet ce-am furat cândva,
rugând hazardul să mi-l dea.
De vei pleca
IUBESTE
Am atâtea de spus,
Ce port n inima ascuns.
De ce zâmbim,
Iar mințind?
De ce ne e frica sa fugim?
De ceva care oricum e umil.
De ce iubim?
De ce trăim?
,,Iubește sa fii iubit”
Dar știi ce ai de trăit?
nu iubii sa fii iubit,
Iubește ca sa fii împlinit,
Nu aștepta sa fie reciproc,
Doar iubește,pana uiți de tot.
Dacă iubirea i cu interes,
Ce rost mai are ce spun in acest vers?
Dacă iubirea nu are speranța,
cine ma va aștepta fără șansa?
Iubire...
Sub raza unei stele, când vântu-ncet suspină,
Se legănă mălinii, privind spre luna plină,
Iar astre somnoroase, lucind, de dor stingher,
Vor plânge întreg pământul cu lacrimi de mister,
Și freamătul pădurii îți spune murmurând,
Hai, du-te la culcare, tu chip de înger blând.
Iubirea-ți voi așterne pe câmpul ars de timp,
Din brazde-o să răsară al florilor nimb,
Și poate, din tăcere, un cânt va înflori,
Iar păsările toate spre cuiburi vor fugi,
Vor curge lin izvoare, amarul să ți-l spele,
Și bându-i apa rece, te uită înspre stele,
La primăveri ascunse, când nurii vor pocni,
Când florile iubirii în suflet vor rodi,
Să vezi în umbra crucii cum tainica lumină,
Cu zorii în pământ și-n ceruri rădăcină,
Dă scâncetului viață, și-n tindă bucurii,
Și-atunci făptură dragă vei zămisli copii.
Iar eu, sub luna rece, voi plânge visător,
Iar ție în toiul nopții de mine-ți va fi dor,
Și-n lacrima căzută pe marginea de pat,
Se-ascunde amintirea al celui ce-i plecat,
Și-n tot ce te-nconjoară vei regăsi mereu,
Că fiecare-n parte, ascunde chipul meu.
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
Buze-nsângerate
Dacă-mi tai în cruce buza
și te sărut cu sânge...
vei gusta atunci amorul meu?
Cu ce poftă vei spăla cu limba-ncet
îngerul de sânge ce-l pictez pe buze?
Ce gust o să mi te-adoarmă-n brațe?
viață, moarte, confuzie
sau libertate...
Îți vei cresta limba-n șarpele de la-nceput
să-mi muști buza-n extaz de moarte,
să-ți schimbi sângele otrăvitor
cu al meu amor al vieții nemuritor...
Să-mi strângi orice picătură,
oricum se varsă-n van,
să-ți scufunzi tot trupul în el
și vei renaște... dar nu uman...
Să te sărut cu sânge și
tot trupul-l voi picta,
portret amorului ce-l port
pentru-o suflarea de-a ta...
Credeam atunci, mai cred și-acum
Credeam atunci c-ar fi de-ajuns
să-ţi fur un zâmbet pe ascuns,
să-l port în suflet de copil,
să-l ţin prin vremuri juvenil.
Atunci credeam că-n univers
iubirii i se spune vers,
înscris în inimă cu dor
ce-n pragul viselor strecor.
Erai atunci priviri de jad,
lăsate-n vânt pe-al vorbei vad,
şi gene lungi cătau spre cer,
spre cerul prins de-al tău mister.
Când zori zâmbeau de-al zilei gând,
doi sori de mai şi-un râset blând
mi-erau de-ajuns să fiu un zeu,
să mor şi să renasc mereu.
Mai cred şi-acum c-ar fi de-ajuns
ca-n zori de zi să-mi fii răspuns
c-un zâmbet ce-am furat cândva,
rugând hazardul să mi-l dea.
De vei pleca
IUBESTE
Am atâtea de spus,
Ce port n inima ascuns.
De ce zâmbim,
Iar mințind?
De ce ne e frica sa fugim?
De ceva care oricum e umil.
De ce iubim?
De ce trăim?
,,Iubește sa fii iubit”
Dar știi ce ai de trăit?
nu iubii sa fii iubit,
Iubește ca sa fii împlinit,
Nu aștepta sa fie reciproc,
Doar iubește,pana uiți de tot.
Dacă iubirea i cu interes,
Ce rost mai are ce spun in acest vers?
Dacă iubirea nu are speranța,
cine ma va aștepta fără șansa?
Iubire...
Sub raza unei stele, când vântu-ncet suspină,
Se legănă mălinii, privind spre luna plină,
Iar astre somnoroase, lucind, de dor stingher,
Vor plânge întreg pământul cu lacrimi de mister,
Și freamătul pădurii îți spune murmurând,
Hai, du-te la culcare, tu chip de înger blând.
Iubirea-ți voi așterne pe câmpul ars de timp,
Din brazde-o să răsară al florilor nimb,
Și poate, din tăcere, un cânt va înflori,
Iar păsările toate spre cuiburi vor fugi,
Vor curge lin izvoare, amarul să ți-l spele,
Și bându-i apa rece, te uită înspre stele,
La primăveri ascunse, când nurii vor pocni,
Când florile iubirii în suflet vor rodi,
Să vezi în umbra crucii cum tainica lumină,
Cu zorii în pământ și-n ceruri rădăcină,
Dă scâncetului viață, și-n tindă bucurii,
Și-atunci făptură dragă vei zămisli copii.
Iar eu, sub luna rece, voi plânge visător,
Iar ție în toiul nopții de mine-ți va fi dor,
Și-n lacrima căzută pe marginea de pat,
Se-ascunde amintirea al celui ce-i plecat,
Și-n tot ce te-nconjoară vei regăsi mereu,
Că fiecare-n parte, ascunde chipul meu.
Alte poezii ale autorului
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Lost
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Onorată instanță
Onorată instanță, astăzi fac denunţ,
S-a răpit un zâmbet, s-a frant o iluzie,
Condamnată pe viață mă simt, vă anunț,
Fără vreun drept de apel la fericire.
S-au ucis visuri în tăcerile negre,
Ploile lipsite de-al zâmbetului curcubeu,
Dorințe aruncate în hăuri tenebre
Doar să nu mai doară, să uit că sunt eu.
Mi-am ascuns inima-n temnița tăcerii,
Cu sfori de lacrimi am legat-o la gură,
Privată de alinarea mângâierii
Fără milă i-am spus, "taci și-ndură!".
Am delapidat in final dorurile toate
Și le-am ascuns în muguri de flori.
Am înecat în mare speranțe deșarte,
Amintiri am ars în lumina din zori.
Am lovit sufletul fără milă de stânci
lar și iar, până i-am înfrânt voința,
Cu sârmă ghimpată-am pansat rănile adânci
Fără s-ascult al lor plâns și căința.
Am părăsit sperante, crud și nefiresc,
Le-am înșelat prea mult timp că sunt bine,
Sunt pregătită sentința să-mi primesc,
Și o accept, căci m-am mințit pe mine...
Onorată instanță astăzi fac denunţ
Uitat-am fost ca o scrisoare din timpul trecut
Nu e o gluma, nu e sarcasm...e-o poveste reală
Despre o inimă care-a simțit prea mult...
Încă te aștept
Ai plecat în grabă și inima s-a rupt în două părți
Tăcerea apoi, mi-a frânt-o în mii de bucăți
În praf de stele a mistuit-o așteptarea
Unei minuni, să apropie dintre noi, depărtarea...
Trec zilele...mă străduiesc să te uit, să te scot din minte,
Îmi spun în gând c-ai trecut... că nu-ți pasă de mine.
Ard mereu amintiri...încerc să închid orice drum
Dar seara mi-apari în gând, dens ca un fum...
Îți port chipul în privire... te simt in tăcere
Nopțile devin lungi, mă sleiesc de putere
Și în fiecare clipă, și în orice vis
Esti dorul ce-mi aprinde... fiecare vers.
Îmi repet mereu că nu mai vii... ar fi o nebunie!
Că timpul va trece ștergând orice urmă de noi
...dar știu bine că timpul mă minte....
Și o să te mai sper!... chiar de știu că rămân, doar cu ploi.
Încă te mai aștept...deși o fac în zadar
În mine simt umbrele tale, cum răsar...
Și inima începe să îmi bată haotic
Urletul tăcerii e din ce în ce mai nevrotic...
Și te mai aștept o clipă, mai sper o secundă
În suflet se stârnește un ultim fior
Speranța mă trece, luminând ca o undă...
C-ai să revii, în brațele tale, să mă vindec de dor...
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Lost
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Onorată instanță
Onorată instanță, astăzi fac denunţ,
S-a răpit un zâmbet, s-a frant o iluzie,
Condamnată pe viață mă simt, vă anunț,
Fără vreun drept de apel la fericire.
S-au ucis visuri în tăcerile negre,
Ploile lipsite de-al zâmbetului curcubeu,
Dorințe aruncate în hăuri tenebre
Doar să nu mai doară, să uit că sunt eu.
Mi-am ascuns inima-n temnița tăcerii,
Cu sfori de lacrimi am legat-o la gură,
Privată de alinarea mângâierii
Fără milă i-am spus, "taci și-ndură!".
Am delapidat in final dorurile toate
Și le-am ascuns în muguri de flori.
Am înecat în mare speranțe deșarte,
Amintiri am ars în lumina din zori.
Am lovit sufletul fără milă de stânci
lar și iar, până i-am înfrânt voința,
Cu sârmă ghimpată-am pansat rănile adânci
Fără s-ascult al lor plâns și căința.
Am părăsit sperante, crud și nefiresc,
Le-am înșelat prea mult timp că sunt bine,
Sunt pregătită sentința să-mi primesc,
Și o accept, căci m-am mințit pe mine...
Onorată instanță astăzi fac denunţ
Uitat-am fost ca o scrisoare din timpul trecut
Nu e o gluma, nu e sarcasm...e-o poveste reală
Despre o inimă care-a simțit prea mult...
Încă te aștept
Ai plecat în grabă și inima s-a rupt în două părți
Tăcerea apoi, mi-a frânt-o în mii de bucăți
În praf de stele a mistuit-o așteptarea
Unei minuni, să apropie dintre noi, depărtarea...
Trec zilele...mă străduiesc să te uit, să te scot din minte,
Îmi spun în gând c-ai trecut... că nu-ți pasă de mine.
Ard mereu amintiri...încerc să închid orice drum
Dar seara mi-apari în gând, dens ca un fum...
Îți port chipul în privire... te simt in tăcere
Nopțile devin lungi, mă sleiesc de putere
Și în fiecare clipă, și în orice vis
Esti dorul ce-mi aprinde... fiecare vers.
Îmi repet mereu că nu mai vii... ar fi o nebunie!
Că timpul va trece ștergând orice urmă de noi
...dar știu bine că timpul mă minte....
Și o să te mai sper!... chiar de știu că rămân, doar cu ploi.
Încă te mai aștept...deși o fac în zadar
În mine simt umbrele tale, cum răsar...
Și inima începe să îmi bată haotic
Urletul tăcerii e din ce în ce mai nevrotic...
Și te mai aștept o clipă, mai sper o secundă
În suflet se stârnește un ultim fior
Speranța mă trece, luminând ca o undă...
C-ai să revii, în brațele tale, să mă vindec de dor...
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.