Days to entwine
In my view of my true self,
I put my love on the shelf.
Even though I beg,
For our love another leg.
White moon from afar,
I wish we had a calendar,
On our both days to entwine,
A common noon to define.
As a river, crystalline
As your word, medicine
I want to see a good day,
In which distance won't delay.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Andrei Lehanceanu
Data postării: 21 octombrie 2024
Vizualizări: 275
Poezii din aceiaşi categorie
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
Mai cade o stea,
Decojind gnostic, în răspuns de idee
deschideam și în murmur,
cojițe de fum...
Trecând pe alee, desigur,
alene...
Te priveam simplu,
trecător...
Dându-ți seama, firește - ai obiectat:
scârțâind din sanda!
Firesc, deloc - încântat,
am răspuns:
Cât de simplu a fost ieri!
Vreau o mamă și un tată
Vreau o mamă ce mă ține strâns la piept,
Ce știe să-mi șoptească: „Te iubesc, te aștept.”
Să-mi mângâie fruntea când somnul mă prinde,
Să-mi spele durerea când lumea m-atinge.
Vreau un tată ce râde și-mi spune povești,
Ce-mi dă aripi să cred în visele-mi pești.
Să fie un stâlp când furtuna mă strânge,
Să-mi arate că lumea nu-i doar durere și sânge.
Nu vreau strigăte, lovituri și tăceri,
Nu vreau uși trântite, nici plânsete-n seri.
Vreau o casă cu suflet, cu dor și cu soare,
Nu ziduri reci ce mă lasă-n uitare.
Vreau o mamă și un tată ce se țin de mână,
Ce știu să ierte și să aducă lumină.
Vreau o familie, nu un câmp de război,
Vreau iubire sinceră, vreau să fim doi.
Dar dacă nu vine această poveste,
Mă voi ridica, cu răni și cu teste.
Voi fi mama și tata ce eu n-am avut,
Voi da mai departe iubirea ce-am vrut.
Suspin rece și avid
Suspin rece și avid în suflet port un dor rigid
Și-o inimă tremurândă cu tăcerea mi-o ucid
Câte cuvinte nespuse ard în privirea ochilor mei însetați
Îmi este dor chiar și de cea mai infimă părticică de nefericire, căci în momentele când sufletele noastre se împleteau, timpul însuși era doar o mărturie a tristeții noastre efemere
Mi-e dor de firmamentul înstelat și de întregul cosmos din adâncul ochilor tăi, care alcătuia un univers vast și sublim, în care fiecare stea strălucea ca o amintire eternă a iubirii noastre imense
Albaștri ca furtuna înăbușită ce danseaza în sufletul meu plin de tunete, asa zbier-n gol ele cum și lacrimile pusti se năpustesc asupra alor mei obraji
Plâng pentru tot ce am trăit cu atât dor caci dragostea înflăcărată îmi curge prin vene
Mi-aș dori să pot readuce timpul în zorii săi, să împletesc cu tine razele aurii ale soarelui în fraze de amor, dar timpul, ca un călător efemer, refuză să-și întoarcă pașii. Trecutul, încărcat de povara sa, este o amintire prea adâncă și prea dureroasă pentru a fi uitată, iar umbra sa persistă în adâncurile inimii mele ca o melodie străveche, ce mângâie cu durerea sa
Iar eu doar poposesc aici amuțind între sfera dintre trecut și prezent, pierzându-mă cu firea de parcă îmi vine să-mi smulg sufletul din piept
Căci dorul de tine îmi umple gândurile, dar nu și inima
Ai fost😔
Ai fost atât de crunt cu mine
M-ai pedepsit că am simţit,
Că am visat un vin în doi
La un apus de soare.de sfârsit.
Ai fost atât de dur cu mine
Când peste noapte te-ai schimbat
M-ai obligat să-mi frâng simţiri
Ce sufletul mi-au colorat.
Și mi-ai fost plin de nepăsare
De câte ori am încercat
Să caut in suflet la tine
Regretul unui alt final.
Și mi-ai rămas dezamăgire
Că nu te-ai vrut îmbrătişat
Mi-ai lăsat sete de mine
Când cu un vin mă încântai.
Și mi-ai rămas fior ce arde
Precum văpaia unui vis de jar
O rimă îmbrățișată în poezie,
Un vers ce uneori, mă face să tresar.
Și am rămas aici cu brațele deschise
Cu-n foc ce arde-ades în van
Îmi ești o lume doar din vise scrise
Născute din speranța unui altceva..
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
Mai cade o stea,
Decojind gnostic, în răspuns de idee
deschideam și în murmur,
cojițe de fum...
Trecând pe alee, desigur,
alene...
Te priveam simplu,
trecător...
Dându-ți seama, firește - ai obiectat:
scârțâind din sanda!
Firesc, deloc - încântat,
am răspuns:
Cât de simplu a fost ieri!
Vreau o mamă și un tată
Vreau o mamă ce mă ține strâns la piept,
Ce știe să-mi șoptească: „Te iubesc, te aștept.”
Să-mi mângâie fruntea când somnul mă prinde,
Să-mi spele durerea când lumea m-atinge.
Vreau un tată ce râde și-mi spune povești,
Ce-mi dă aripi să cred în visele-mi pești.
Să fie un stâlp când furtuna mă strânge,
Să-mi arate că lumea nu-i doar durere și sânge.
Nu vreau strigăte, lovituri și tăceri,
Nu vreau uși trântite, nici plânsete-n seri.
Vreau o casă cu suflet, cu dor și cu soare,
Nu ziduri reci ce mă lasă-n uitare.
Vreau o mamă și un tată ce se țin de mână,
Ce știu să ierte și să aducă lumină.
Vreau o familie, nu un câmp de război,
Vreau iubire sinceră, vreau să fim doi.
Dar dacă nu vine această poveste,
Mă voi ridica, cu răni și cu teste.
Voi fi mama și tata ce eu n-am avut,
Voi da mai departe iubirea ce-am vrut.
Suspin rece și avid
Suspin rece și avid în suflet port un dor rigid
Și-o inimă tremurândă cu tăcerea mi-o ucid
Câte cuvinte nespuse ard în privirea ochilor mei însetați
Îmi este dor chiar și de cea mai infimă părticică de nefericire, căci în momentele când sufletele noastre se împleteau, timpul însuși era doar o mărturie a tristeții noastre efemere
Mi-e dor de firmamentul înstelat și de întregul cosmos din adâncul ochilor tăi, care alcătuia un univers vast și sublim, în care fiecare stea strălucea ca o amintire eternă a iubirii noastre imense
Albaștri ca furtuna înăbușită ce danseaza în sufletul meu plin de tunete, asa zbier-n gol ele cum și lacrimile pusti se năpustesc asupra alor mei obraji
Plâng pentru tot ce am trăit cu atât dor caci dragostea înflăcărată îmi curge prin vene
Mi-aș dori să pot readuce timpul în zorii săi, să împletesc cu tine razele aurii ale soarelui în fraze de amor, dar timpul, ca un călător efemer, refuză să-și întoarcă pașii. Trecutul, încărcat de povara sa, este o amintire prea adâncă și prea dureroasă pentru a fi uitată, iar umbra sa persistă în adâncurile inimii mele ca o melodie străveche, ce mângâie cu durerea sa
Iar eu doar poposesc aici amuțind între sfera dintre trecut și prezent, pierzându-mă cu firea de parcă îmi vine să-mi smulg sufletul din piept
Căci dorul de tine îmi umple gândurile, dar nu și inima
Ai fost😔
Ai fost atât de crunt cu mine
M-ai pedepsit că am simţit,
Că am visat un vin în doi
La un apus de soare.de sfârsit.
Ai fost atât de dur cu mine
Când peste noapte te-ai schimbat
M-ai obligat să-mi frâng simţiri
Ce sufletul mi-au colorat.
Și mi-ai fost plin de nepăsare
De câte ori am încercat
Să caut in suflet la tine
Regretul unui alt final.
Și mi-ai rămas dezamăgire
Că nu te-ai vrut îmbrătişat
Mi-ai lăsat sete de mine
Când cu un vin mă încântai.
Și mi-ai rămas fior ce arde
Precum văpaia unui vis de jar
O rimă îmbrățișată în poezie,
Un vers ce uneori, mă face să tresar.
Și am rămas aici cu brațele deschise
Cu-n foc ce arde-ades în van
Îmi ești o lume doar din vise scrise
Născute din speranța unui altceva..
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
Alte poezii ale autorului
Bittersweet Kisses
I was searching the late realm,
Laddering the core bookcase,
Opening every script and psalm.
Vehement emotions for collapse,
Each drop of blood surveying for
Your precious bittersweet kisses,
Odyssey adventures to my endeavor,
Uplifting me to your happy promises.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Burden of Words
In the realm where shadows softly dwell,
Amidst the Burden of Words I tell,
As a surveyor of the black shroud's veil,
I watch her art, like stars, prevail.
Through her eyes, a universe unfurls,
A sanctuary from the mundane swirls,
Where art becomes a tender embrace,
Transcending time, filling space.
With brush and ink, her spirit soars,
Each stroke a whisper, each hue adores,
Gravure's touch, a delicate dance,
Revealing love's eternal trance.
In compositions, symphonies arise,
Arranging dreams beneath moonlit skies,
In "Tolerant" tones, a love that grows,
Embracing change, where passion flows.
"Reflections" cast in shimmering light,
Mirroring hearts, in the still of night,
"Echoes of Silhouettes on Paper" glide,
Chasing truths, where dreams abide.
And "Mother" stands, a timeless muse,
In her gaze, love's sweet fuse,
In every line, her warmth conveys,
A love that lasts through endless days.
So from afar, in awe I bow,
In her art, I now truly found my vow,
For in each stroke, love's essence I see,
In "Foundations in Aquafortis," words set free.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Rozmarin
Intre ceruri raze de cristal străbat
Adierea vântului, de liniștiții nori carat
Rozmarin împleticit în dorințe argintii
Iar parcă simt-cel gust al frunzelor alămii
Mai ca-ș depicta aromă dulce
Ierburilor cerești confuz fugace
Escală a gândurilor spre dorință
Sute de mirosuri al nasului înalță
Tot parcă aș povesti cum și ce
Esență de visuri tăcute, afazice
Date de dorință în lacrimi de argint
Odată ploaie de nestemate căzută pe pământ
Rozmarin format în copacii de cristal
De pus clepsidră, al timpului ritual
Etern as aștepta a sa lentă mutare
Timp de gândire, spre a ta întâmpinare
Iar vreau să spun că a ta prezență grăiesc
Nori de scorțișoară și rozmarin îmi doresc
Emoții cu gust, aș dori în doi ivesc.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Turnurile de Fier
Mișcătoare peisaje,
Iar ilustrează înaintatele falnice forje,
Efect al dorinței, ale împotrivirii marcaje
De lângă râul rece trec,
Odată cu un veșnic tăcut cântec
Revizuit în ochii, să mă înec
Dar dintre turnurile de fier răsare,
Emanată aurie, dornică păsare
Timpurie perioadă când nu aștept,
Iris cenușiu al turnurilor, aș vrea drept,
Niciun cuvânt scris sau zis, luat ca fapt
Eră dublă pe privirii, în dulci tăceri apt.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Doll face
Once you find a doll, a beauty doll, founded on an unstable narrative thread, a narrative thread who is hard to find, the same narrative thread who makes a lot of sundry types of dolls.
Once time staring at that doll, you saw a winking, not your winking, not the doll winking, your chaotic imagination winked at the piece of yarn, that piece of yarn...so tempting to take it in the hand. For the first time you see that missing button on the doll face.
Taking the needle in the hand, you started to search the button, the seconds transformed in moments of endless depression and fear... Unresisting, being unprepared for what's happening, you got up.
Seeing that the button who takes the place of an eye on the face of the doll was in your hand.
Putting the thread in the needle and then in the button you started sewing...
And you are happy once more time
"From "Volumul Sub fosta lumină/Under the last light""
Bittersweet Kisses
I was searching the late realm,
Laddering the core bookcase,
Opening every script and psalm.
Vehement emotions for collapse,
Each drop of blood surveying for
Your precious bittersweet kisses,
Odyssey adventures to my endeavor,
Uplifting me to your happy promises.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Burden of Words
In the realm where shadows softly dwell,
Amidst the Burden of Words I tell,
As a surveyor of the black shroud's veil,
I watch her art, like stars, prevail.
Through her eyes, a universe unfurls,
A sanctuary from the mundane swirls,
Where art becomes a tender embrace,
Transcending time, filling space.
With brush and ink, her spirit soars,
Each stroke a whisper, each hue adores,
Gravure's touch, a delicate dance,
Revealing love's eternal trance.
In compositions, symphonies arise,
Arranging dreams beneath moonlit skies,
In "Tolerant" tones, a love that grows,
Embracing change, where passion flows.
"Reflections" cast in shimmering light,
Mirroring hearts, in the still of night,
"Echoes of Silhouettes on Paper" glide,
Chasing truths, where dreams abide.
And "Mother" stands, a timeless muse,
In her gaze, love's sweet fuse,
In every line, her warmth conveys,
A love that lasts through endless days.
So from afar, in awe I bow,
In her art, I now truly found my vow,
For in each stroke, love's essence I see,
In "Foundations in Aquafortis," words set free.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Rozmarin
Intre ceruri raze de cristal străbat
Adierea vântului, de liniștiții nori carat
Rozmarin împleticit în dorințe argintii
Iar parcă simt-cel gust al frunzelor alămii
Mai ca-ș depicta aromă dulce
Ierburilor cerești confuz fugace
Escală a gândurilor spre dorință
Sute de mirosuri al nasului înalță
Tot parcă aș povesti cum și ce
Esență de visuri tăcute, afazice
Date de dorință în lacrimi de argint
Odată ploaie de nestemate căzută pe pământ
Rozmarin format în copacii de cristal
De pus clepsidră, al timpului ritual
Etern as aștepta a sa lentă mutare
Timp de gândire, spre a ta întâmpinare
Iar vreau să spun că a ta prezență grăiesc
Nori de scorțișoară și rozmarin îmi doresc
Emoții cu gust, aș dori în doi ivesc.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Turnurile de Fier
Mișcătoare peisaje,
Iar ilustrează înaintatele falnice forje,
Efect al dorinței, ale împotrivirii marcaje
De lângă râul rece trec,
Odată cu un veșnic tăcut cântec
Revizuit în ochii, să mă înec
Dar dintre turnurile de fier răsare,
Emanată aurie, dornică păsare
Timpurie perioadă când nu aștept,
Iris cenușiu al turnurilor, aș vrea drept,
Niciun cuvânt scris sau zis, luat ca fapt
Eră dublă pe privirii, în dulci tăceri apt.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Doll face
Once you find a doll, a beauty doll, founded on an unstable narrative thread, a narrative thread who is hard to find, the same narrative thread who makes a lot of sundry types of dolls.
Once time staring at that doll, you saw a winking, not your winking, not the doll winking, your chaotic imagination winked at the piece of yarn, that piece of yarn...so tempting to take it in the hand. For the first time you see that missing button on the doll face.
Taking the needle in the hand, you started to search the button, the seconds transformed in moments of endless depression and fear... Unresisting, being unprepared for what's happening, you got up.
Seeing that the button who takes the place of an eye on the face of the doll was in your hand.
Putting the thread in the needle and then in the button you started sewing...
And you are happy once more time
"From "Volumul Sub fosta lumină/Under the last light""